Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului, săvârșind adulterul. Iar Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea: Tu deci ce zici?
Ioan 8.4,5

Sentința era dreaptă, vina femeii era de netăgăduit, iar legea era clară; dar cine ar fi putut pune în aplicare pedeapsa legii? „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea”, a răspuns Isus. Cine putea spune: «Eu sunt fără păcat»? Iar dacă niciunul dintre ei nu putea spune: «Eu sunt fără păcat», înseamnă că toți erau sub aceeași sentință ca și femeia, fiindcă „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23).

Omul se poate convinge pe sine că nu este chiar atât de rău; poate privi la alții care sunt mult mai răi decât el; este el însă păcătos, în oricât de mică măsură? Conștiința îl face să recunoască: «Nu pot spune că sunt lipsit de păcat». Ei bine, atunci moartea este sentința, fiindcă Dumnezeu nu poate să mintă, iar El a spus că plata păcatului este moartea.

Dacă Dumnezeu ar fi doar drept, n-ar exista nicio speranță. El însă este „un Dumnezeu drept și un Salvator” (Isaia 45.21). El a rostit sentința și tot El are și puterea de a o executa; singura întrebare care rămâne este: Poate El să ierte? „Și a rămas Isus singur și femeia stând în mijloc” – ea stătea acolo înaintea Celui care a putut spune despre Sine că nu avea păcat și care, prin urmare, putea arunca cu piatra în ea. Legea o condamnase deja; avea El să execute sentința legii? „Nici Eu nu te condamn. Du-te și să nu mai păcătuiești.”

Domnul nu-i dăruiește o iertare condiționată. El nu-i spune: «Nici Eu nu te condamn, dacă nu mai păcătuiești». Nu, ci El îi dăruiește mai întâi o iertare completă, deplină. El știa că această iertare deplină și necondiționată urma să-i dea femeii puterea de a nu mai păcătui în viitor. Dacă dorești să ai putere asupra păcatelor tale, trebuie să cunoști mai întâi că toate au fost iertate de Dumnezeu prin Hristos. Prin credința în Isus trebuie să fii îndreptățit de toate lucrurile, ca să poți avea o conștiință liberă înaintea lui Dumnezeu. Pacea ta trebuie să vină din credința în sângele Său, prin care a făcut pace.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiți neprihăniți… prin… Hristos Isus.”
Romani 3.22-24

Nu merităm mai mult…

Un evanghelist a vorbit despre femeia păcătoasă din Luca 7.36-50. Printre altele a spus că fariseul, mândru de sine, a rămas mai departe în starea sa rea, pe când femeia păcătoasă care și-a recunoscut păcatele, a primit iertarea Mântuitorului. Evanghelistul a sfârșit predica prin cuvintele: „În fața lui Dumnezeu nu merităm mai mult decât această femeie păcătoasă. Pentru a primi iertarea păcatelor trebuie să ne recunoaștem starea jalnică de vină și să venim la Mântuitorul care dorește să ne mântuiască…”

După terminarea evanghelizării, cineva din mulțime a spus: „Cred că predica dumneavoastră a mers puțin prea departe, deoarece ne-ați asemănat pe toți cu femeia păcătoasă. Nu credeți că este prea mult în această comparație?” Evanghelistul a răspuns: „Nu mă îndoiesc că dumneavoastră sunteți un om care merită tot respectul. Dar în fața lui Dumnezeu, toată dreptatea noastră proprie este asemănată cu o cârpă murdară, căci este scris: «Toți am ajuns niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită» (Isaia 64.6). Mai departe, Dumnezeu, și nu un om, spune că nu este nicio deosebire, căci toți am păcătuit. Păcate mici sau mari, păcate mai puține sau păcate mai multe arată că avem aceeași natură păcătoasă și că avem nevoie de cineva să ne salveze din această stare. Salvatorul este Isus Hristos.”


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CE ȚI-A SPUS DUMNEZEU! (1)

„Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.” (Genesa 6:22)

Arca lui Noe măsura 300 de coți lungime, 50 de coți lățime și 30 de coți înălțime. Cotul este echivalentul a 0,45 m. Asta înseamnă că arca avea dimensiunile unui stadion și jumătate de fotbal. Volumul corabiei era de 43.000 mc – cu aproximație echivalentul a 350 de autobuze. Dacă, în medie, animalele aveau mărimea unei oi, arca avea capacitate pentru 125.000 de animale. Pentru a actualiza imaginea, la grădina zoologică din Londra există 21.600 animale, reprezentând 700 de specii diferite. Asta înseamnă că la bordul corabiei au încăput aproximativ șase grădini zoologice de felul acesta. Întrucât a fost prima corabie construită, ea nu a venit cu un manual de utilizare. A fost o muncă solicitantă, care a impus efort, răni, transpirație și lacrimi. Și a fost nevoie de o credință incredibilă pentru a o construi.

Cine ar construi o arcă în deșert? Cine s-ar istovi 120 de ani pentru a face ceva ce poate nu va folosi la nimic? Cine își programează tot viitorul ținând cont de ceva ce nu s-a întâmplat niciodată? Potrivit tradiției iudaice, Noe nu a început pur și simplu să construiască arca, ci mai întâi a plantat copaci. După ce au crescut, i-a tăiat, a făcut scânduri și apoi s-a apucat de construit. Iar conform cu ceea ce a făcut Noe atunci, numai la sfârșitul secolului al XX-lea s-a mai construit o ambarcațiune de mărimea aceea. Cu toate acestea, proporțiile acelui proiect sunt și astăzi considerate valoarea medie de bază pentru stabilitate în timpul furtunilor pe mare. Ascultarea de care a dat dovadă Noe a schimbat efectiv lumea – și ascultarea va schimba și lumea ta. Așadar, fă și tu ce-ți spune Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filimon 13-25

Onisim înseamnă „folositor”. Odinioară sclav nefolositor, de acum îşi merita numele (v. 11). În plus, devenise şi un frate credincios şi preaiubit (v. 16; Coloseni 4.9). Niciun nume nu are preţ mai mare ca acela de frate şi el se potriveşte atât stăpânului creştin (v. 7b; 20), cât şi sclavului creştin. Cât despre Pavel, el nu apelează la alte titluri decât la acelea de bătrân şi de întemniţat al lui Isus Hristos (v. 9). Dacă s-ar fi gândit numai la el însuşi, nu s-ar fi lipsit de serviciile lui Onisim. Dorea însă să-i dea ocazie: acestuia, de a da mărturie în casa în care odinioară se purtase rău, iar lui Filimon, de a constata roadele acestei convertiri şi de a „arăta dragoste” faţă de el (2 Corinteni 2.8).

Această istorie a lui Onisim este, într-un sens, a noastră. Sclavi răzvrătiţi, noi am fost găsiţi pe drumul voinţei proprii şi am fost readuşi la Stăpânul nostru, dar nu pentru a fi în robie, ci ca aceia pe care El îi numeşte fraţii Lui preaiubiţi (comp. v. 16 cu Ioan 15.15). Iar Pavel este aici o imagine a Domnului Isus, plătind datoria noastră şi mijlocind pentru noi (v. 17-19). Această epistolă să ne înveţe să introducem în viaţa noastră de toate zilele creştinismul practic: uitarea de sine, delicateţea, smerenia, harul, pe scurt, toate multiplele manifestări ale dragostei.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: