Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru.
2 Corinteni 1.3,4

Când trecem prin apele adânci ale încercării, ne întrebăm uneori de ce Domnul nu-Și manifestă puterea și nu ne scapă. Iată răspunsul: aceasta nu este ziua manifestării puterii Sale, ci a manifestării compasiunii Sale. El putea vindeca acea boală, putea înlătura acea dificultate și putea preveni acea catastrofă. Însă, în loc să-și manifeste puterea, adesea El lasă lucrurile să-și urmeze cursul și toarnă compasiunea Sa în inima împovărată și îndurerată. Acest lucru are loc într-un fel care ne face să dorim să nu fi ratat încercarea respectivă, datorită belșugului de mângâiere pe care l-am primit. Așa lucrează Domnul Isus acum. În viitor, El Își va manifesta gloria măreață și Își va arăta puterea, însă acum este timpul pentru a face cunoscut dragostea adâncă a inimii Sale. Suntem mulțumiți că lucrurile stau așa? Este compasiunea Domnului Isus îndeajuns pentru inima noastră, chiar în mijlocul celor mai adânci dureri și mai intense încercări?

Inima neliniștită, duhul agitat și voința nesupusă ne fac să dorim să scăpăm de încercare, de dificultate sau de presiune, însă o astfel de atitudine implică pierderi incalculabile. Domnul este alături de noi în procesul învățării tuturor acestor lecții, iar lumina feței Sale și compasiunea din inima Sa ne vor susține chiar și în mijlocul celor mai severe împrejurări.

Ce rămâne deci? Doar atât: să trăim pentru Domnul Isus! Să căutăm să-I fim credincioși Celui care este viața noastră! Să nu ne lăsăm descurajați de ceea ce vedem în jurul nostru! Avem privilegiul de a ne bucura de compania Domnului Isus. „Prin Hristos prisosește și mângâierea noastră” (2 Corinteni 1.5).

C H Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează…? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.”
Isaia 49.15

Dragoste de mamă

Cine poate descrie la adevărata ei valoare și intensitate dragostea de mamă? O femeie locuia cu micuța ei fiică într-un cartier situat la marginea unui oraș. Nu mai aveau pe nimeni – tatăl fetiței murise înaintea nașterii ei și, când se ducea la piață, sărmana mamă era nevoită să o lase singură acasă. O făcea desigur călcându-și pe inimă, deoarece nu avea altă ieșire. Odată, mama avea de făcut niște cumpărături urgente. Îi dădu de mâncare fetiței, apoi o culcă în pătuc. Fetița adormi. Femeia ieși încet și dădu fuga la magazin, spre a se întoarce cât mai curând acasă. În cameră, pe masă, rămăsese lampa aprinsă. În graba plecării, mama uitase să o stingă, iar în casă, afară de fetiță, nu mai era altcineva decât pisica.

Tot jucându-se, pisica sări deodată peste masă, atinse cu lăbuța lampa aprinsă care se răsturnă și căzu jos. Petrolul se vărsă pe podea și luă foc. În odaie izbucni un incendiu. Întreaga locuință se aprinse dintr-o dată. Fereastra bucătăriei plesni în țăndări și fumul năvăli în stradă. Un trecător chemă pompierii, dar focul se întețea din ce în ce mai mult. Locatarii dădură buzna în stradă, uitând de fetiță. Deodată răsună un țipăt și mulțimea văzu o femeie care își croia drum printre oameni și se năpusti în casa cuprinsă de flăcări.  „Fetița  mea!  Fetița  mea!”  striga  femeia.  „A rămas acolo sus, în pătucul ei!” Dragostea de mamă o împingea să-și salveze copila.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FI FĂȚARNIC!

„Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni” (Matei 23:5)

     Vă invit să ne gândim și să schimbăm câteva vorbe despre fățărnicie, și cum trebuie s-o tratăm. Domnul Isus a avut toleranță zero în ce privește fățărnicia. De ce? Pentru că El știa că ea îi întoarce pe oameni împotriva lui Dumnezeu. În schimb, învățătura Lui a fost următoarea:

1) Nu aștepta laude pentru faptele tale bune. Nici una! Dacă nu le observă nimeni, nu fi dezamăgit. Iar dacă cineva observă, toată lauda I se cuvine lui Dumnezeu. Stai o clipă și pune-ți această întrebare: „Dacă ar fi să nu afle niciodată nimeni niciun bine pe care-l fac, l-aș mai face?” Dacă răspunsul e NU, înseamnă că faci binele numai ca să fii „văzut de oameni.”

2) Oferă daruri financiare fără să știe nimeni. Banii scot la iveală falsitatea din noi. Ne place ca lumea să vadă că îi câștigăm. Și ne place să fim văzuți că suntem darnici. Așa că Domnul Isus a zis: „Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta” (Matei 6:3).

3) Nu afișa o falsă spiritualitate. Când mergi la biserică, nu-ți alege locul numai ca să fii văzut, și nu cânta numai ca să fii auzit. Dacă îți ridici mâinile în închinare, ridică mâini sfințite, nu doar mâini frumoase. Când vorbești, nu-ți pavoaza vocabularul și nu-l umple de termeni religioși la modă. Nimic nu poate fi mai dezgustător decât un „Lăudat fie Domnul” prefăcut, un „Aleluia” superficial sau un „Slavă lui Dumnezeu” nesincer!

Cred c-ați auzit vreodată copiii în parc strigând: „Uitați-vă la mine!” Aceste cuvinte se acceptă pentru că ei sunt încă necopți, dar în Împărăția lui Dumnezeu ele nu pot fi acceptate. Redu trâmbițele la tăcere. Anulează spectacolul. Nu te mai lăuda cu persoanele influente pe care le cunoști. Dacă primești o distincție, refuz-o politicos înainte să ți-o însușești. Ucide-ți dorința de a fi remarcat. Înflăcărează dorința de a-L sluji pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu fi fățarnic!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Tit 3.1-15

Purtarea noastră faţă de autorităţi şi faţă de toţi oamenii trebuie, în mod necesar, să fie deosebită de tot ce eram şi noi înainte de întoarcerea la Dumnezeu. Şi această amintire a tristei noastre stări de altădată este în măsură să ne facă plini de blândeţe faţă de toţi oamenii (v. 2; Filipeni 4.5). Departe de a ne ridica deasupra lor, noi putem să-i invităm, prin propriul nostru exemplu, să profite de acelaşi har care ne-a regenerat pe noi (prin spălarea naşterii din nou).

În această epistolă, faptele bune sunt menţionate de şase ori (cap. 1.16; 2.7,14; 3.1,8,14). Sub pretext că ele nu au valoare pentru mântuire (v. 5), noi riscăm să le subestimăm importanţa şi să ne despărţim de alţi creştini mai puţin instruiţi asupra altor aspecte doctrinare. Dimpotrivă, noi trebuie să fim cei dintâi în fapte bune, şi aceasta cu un dublu scop: întâi pentru a fi de folos oamenilor (v. 8), apoi pentru a nu fi neroditori (v. 14). Domnul are plăcere să producă roade în viaţa alor Săi şi tot El apreciază natura lor. Bună este numai lucrarea făcută pentru El. Vânzând parfumul pentru a da săracilor, Maria ar fi făcut o faptă bună înaintea ochilor lumii, dar, vărsându-l pe picioarele Domnului, a ştiut să facă o lucrare bună pentru El (Matei 26.10).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: