Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut în zori de zi; sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine, într-un pământ sec și uscat, fără apă.
Psalmul 63.1

David a scris acest psalm în pustia din Iudeea, într-un pământ sec și uscat, care nu oferea nicio înviorare după care inima omului tânjește. Aceste experiențe în singurătate și în circumstanțe lipsite de confort și de prosperitate au fost folosite de Dumnezeu pentru a-l învăța pe David că lumea este o pustie, un loc sterp din punct de vedere spiritual. În lume nu poate fi găsită nicio binecuvântare adevărată, de natură să învioreze inima celui care a cunoscut dulceața harului lui Dumnezeu. El trebuie să caute înviorare în afara lumii, în Dumnezeul cel viu.

Prin astfel de experiențe, credinciosul învață că Dumnezeu nu este departe și că El nu este un Creator impersonal al universului, ci că este deplin interesat de cei pe care i-a creat. El învață de asemenea să-L cunoască pe Dumnezeu ca pe Dumnezeul său, iar inima lui este îndemnată să-l caute fără întârziere. Timpul lipsurilor este exact timpul când dulceața prezenței lui Dumnezeu trebuie cultivată. În astfel de ocazii, când este singur cu Dumnezeu, sufletul însetat își găsește plăcerea în mângâierea părtășiei cu El.

De multe ori, credincioșii se lasă doborâți și descurajați de greutățile pustiei. Trebuie să știm însă că Domnul ne poate așeza în împrejurări nefavorabile tocmai pentru a simți nevoia după comuniunea prețioasă cu dragostea și cu bunătatea Sa.

Dacă strigăm cu credință la Dumnezeul cel viu, tânjind după El ca într-un pământ sec și uscat, rezultatul va fi cu mult mai minunat decât ne-am așteptat. Sufletul nostru va fi înviorat și săturat de bunătatea divină. „Sufletul meu se va sătura ca de măduvă și de grăsime” (Psalmul 63.5).

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredințat că și în tine.”
2 Timotei 1.5

Activitatea mamei

Napoleon, împăratul francez, ar fi spus: „Soarta viitoare a copilului este totdeauna lucrarea mamei.” Această expresie ne duce cu gândul la versetul de astăzi. Ce frumoasă mărturie se prezintă acolo despre mama lui Timotei! Ea a arăta în viața de zi cu zi o credință neprefăcută, pe care Timotei a putut să o înțeleagă de copil.

Cuvântul lui Dumnezeu îi dă tatălui activitatea să stea înaintea familiei. El trebuie să se îngrijească de obținerea pâinii și să aibă în vedere binele duhovnicesc al tuturor. El poartă  responsabilitatea  principală  pentru  educația  copiilor. De aceea se pretinde de la el să-și crească copiii în mustrarea și învățătura Domnului (Efeseni 6.4).

Şi mama poartă o mare responsabilitate în creșterea copiilor. Ea petrece în mod normal mai mult timp cu ei și de aceea are o influență pregnantă asupra lor. Pe lângă indicațiile pe care le dă fiilor și fiicelor, modelul ei este de mare însemnătate. Teama ei de Dumnezeu și încrederea ei în Dumnezeu lasă asupra copiilor o impresie adâncă. De aceea cât de important este ca mama să-și ia timp pentru copiii ei!

Imaginația societății despre viața în comun a oamenilor se schimbă permanent. Totuși, principiile dumnezeiești rămân valabile pentru familiile creștine. Ca creștini vrem să le ținem și să le realizăm cu ajutorul lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA (1)

„Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.” (Iov 11:18)

     Mulți oameni celebri, de-a lungul istoriei, au suferit de fobii. Napoleon era paralizat de ailurofobie, o teamă irațională de pisici. Regina Elisabeta I era terorizată de anthofobie, o teamă anormală de flori (îi era frică mai ales de trandafiri). Miliardarul Howard Hughes era practic paralizat de misofobie, o teamă patologică de infecții. Edgar Allan Poe și Harry Houdini sufereau de claustrofobie. Chiar și părintele psihanalizei, Sigmund Freud era cuprins de agorafobie, teama de mulțimi și de locuri publice.

Problema este că mulți dintre noi neagă faptul că au tot felul de frici care îi copleșesc, și rareori consideră faptul acesta ca fiind o problemă serioasă. Realitatea este că fricile noastre ne întârzie în călătoria noastră spre schimbare, și dacă nu le rezolvăm, nu vom atinge niciodată potențialul pentru care ne-a creat Dumnezeu. Poate nici nu considerăm a fi o teamă (fobie) lucrul care ne deranjează. Ar putea fi un sentiment sau o situație pe care o evităm de obicei sau pe care o lăsăm în seama altora s-o rezolve. Orice ar fi, trebuie s-o confruntăm, să apelăm la puterea lui Dumnezeu și să luăm hotărârea de a ne schimba. Astăzi, El ne oferă puterea Sa pentru a reuși.

Iată și o promisiune pe care ne putem baza: „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.”

Care este sursa acestei promisiuni? Biblia – Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu! Și încă o promisiune care ne ajută să nu ne temem: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

Este Cuvântul de sus pentru tine – azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Coloseni 3.18-25; 4.1-6

Capitolul 3.10,11 ştergea toate diferenţele dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru a nu menţine decât distincţia fundamentală dintre omul cel vechi şi omul cel nou (comp. cu Galateni 3.27,28). Aici însă creştinul, în care coexistă cele două firi, este examinat în relaţiile sale cu alţii şi în acelaşi timp cu Dumnezeu. Spre deosebire de restul epistolei, unde avem de-a face cu Hristos (Viaţa noastră), aici El este numit Domnul, pentru a sublinia drepturile Sale şi autoritatea Sa. Copii, femei, soţi, slujbaşi sau stăpâni, fiecare, la locul său şi în felul său, slujeşte „Domnului Hristos”. Iar „faţă de cei de afară” (v. 5), care trebuie să fie atitudinea noastră? În primul rând o umblare înţeleaptă, ilustrând adevărul! Apoi un limbaj plin de har şi de fermitate, potrivit situaţiei şi stării fiecăruia! De asemenea, rugăciuni (v. 3)! Pavel le solicită pentru el însuşi. Şi remarcăm că nu uşa închisorii doreşte el să o vadă deschisă, ci uşa evangheliei.

Aceste versete corespund celor din Efeseni 5.22 & 6.9. În aceste două pasaje este foarte frumos de văzut în ce fel doctrina divină pătrunde în toate detaliile vieţii şi răspândeşte parfumul perfecţiunii sale peste toate relaţiile.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: