Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și va fi așa: dacă veți asculta aceste judecăți și le veți ține și le veți face, Domnul Dumnezeul tău va ține față de tine legământul și îndurarea pe care le-a jurat părinților tăi și te va iubi și te va binecuvânta și te va înmulți și va binecuvânta rodul pântecelui tău și rodul ogorului tău, grâul tău și mustul tău și untdelemnul tău, fătul vacii tale și înmulțirea turmei tale în țara pe care a jurat părinților tăi că ți-o va da …
Deuteronom 7.12,13

Acest capitol vorbește mult despre separarea lui Israel de națiunile dimprejur. În versetul 6 aflăm motivul principal pentru această separare: „Tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău: Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să-I fii un popor deosebit dintre toate popoarele care sunt pe fața pământului”. Ei fuseseră aleși de către Dumnezeul viu și adevărat pentru a-I aparține Lui. Această separare părea aspră, însă era necesară pentru ca ei să se poată bucura neîntrerupt de prezența și de binecuvântările Dumnezeului de trei ori sfânt care locuia în mijlocul lor.

Israel trebuia să asculte, să păzească și să împlinească poruncile, iar Dumnezeu promitea că avea să-l iubească, să-l binecuvânteze și să-l înmulțească. „Acestea li se întâmplau ca pilde” (1 Corinteni 10.11).

Același lucru este valabil astăzi pentru copiii lui Dumnezeu. Separarea de lume, de felul ei de a gândi și de a acționa, este absolut necesară pentru a ne putea bucura de dragostea, de binecuvântarea și de belșugul lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Dacă umblăm potrivit lumii, stingem și întristăm Duhul lui Dumnezeu și ne privăm de toate aceste binecuvântări. Dar, dacă suntem într-o stare bună, atunci Duhul Sfânt ne poate preocupa cu dragostea lui Dumnezeu, care a fost turnată în inimile noastre (Romani 5.5); atunci El ne poate vesti lucrurile lui Hristos și ne poate face să savurăm binecuvântările noastre spirituale (Ioan 16.15; 1 Corinteni 2.10,12); atunci El ne poate face să creștem spiritual (Efeseni 5.18-20), iar familiile noastre (Efeseni 5.22–6.4) și adunările locale (Fapte 9.31) vor crește de asemenea.

„Având deci aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinare a cărnii și a duhului” (2 Corinteni 7.1) și să ne bucurăm de dragostea, de binecuvântarea și de belșugul lui Dumnezeu în viețile noastre!

A Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.”
2 Timotei 2.6

Exerciţiu constant

Într-o seară, la un concert susținut la universitate, un talentat student la pian s-a îmbolnăvit subit în timp ce interpreta o piesă extrem de dificilă. Imediat ce artistul a părăsit scena, profesorul Hermann s-a ridicat de pe locul lui din sală și a dus piesa la bun sfârșit. Mai târziu, unul dintre studenți l-a întrebat pe profesorul Hermann cum de a putut să interpreteze atât de frumos o așa piesă dificilă, fără nicio repetiție prealabilă. Profesorul a spus: „În anul 1933, pe când eram un pianist începător, am fost arestat și dus într-un lagăr nazist. Viitorul meu se arăta întunecat. Însă știam că trebuia să păstrez licărul speranței: într-o bună zi voi cânta din nou și de aceea trebuia să exersez în fiecare zi. Am început la un ceas târziu din noapte prin a imita pianul pe tăblia patului. Şi am făcut aceasta noapte de noapte, timp de 5 ani. S-a întâmplat ca piesa din această seară să facă parte din repertoriul meu, exersat atunci. Exercițiul constant este ceea ce mi-a păstrat vie speranța, că într-o bună zi urma să cânt din nou la un pian adevărat și în libertate.”

În orice domeniu de activitate, munca, exercițiul constant aduce rezultate. Încercați! Din perspectiva biblică, munca nu este un lucru de disprețuit, ci munca este o binecuvântare care ne duce înainte pe calea vieții. Nu trebuie uitat adevărul că „mâna celor harnici îmbogățește”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ FII UN SLUJITOR (3)

„Mustră, ceartă, îndeamnă…” (2 Timotei 4:2)

     Când îți dorești acceptarea și aprobarea, vei ajunge să fii controlat de cei pe care ar trebui să îi conduci. Pavel a recunoscut acest lucru, de aceea l-a învățat pe Tit: „Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască” (Tit 2:15). Temându-se că vor provoca tulburări în rândurile oamenilor, conducătorii nesiguri se zbat când trebuie să ia decizii, și își asumă răspunderea pentru reacțiile emoționale ale altor persoane. Ei nu-și dau seama că atunci când fac ceea ce trebuie, iar ceilalți nu sunt de acord, e problema lor.

Un lider matur înfruntă dezamăgirea și păstrează o atitudine bună; este dispus să facă față muzicii chiar și atunci când nu îi place cântecul. Gândește-te la acest lucru: Când îți avertizezi copiii să nu pună mâna pe o sobă fierbinte, nu e responsabilitatea ta să îi faci să se și bucure că aud asta, nu? Speri doar că, pe măsură ce vor deveni maturi, vor înțelege.

Dar adevărul este că unii oameni nu vor să audă cuvântul „nu”, indiferent de vârsta pe care o au! Dar noi toți avem nevoie să-l auzim din când în când; în caz contrar, nu vom fi niciodată mulțumiți decât dacă ne vom trăi viața după bunul nostru plac – și așa, nu vom ajunge niciunde sau vom avea probleme! Pavel, care îl pregătea pe Timotei să devină un conducător, i-a spus: „Mustră, ceartă, îndeamnă cu deplină putere.”

Mustră-i pe oameni când greșesc, ceartă-i când sunt încăpățânați, încurajează-i când se luptă, ai răbdare când învață și cresc, și asigură-te că instrucțiunile sunt clare și ușor de înțeles. Asta fac conducătorii buni, iar singura modalitate prin care se învață lucrul acesta este practica!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 4.25-32; 5.1-2

Este trist, într-adevăr, că oamenilor care sunt aşezaţi în locurile cereşti, Dumnezeu este obligat să le facă recomandări atât de elementare: lepădaţi, nu furaţi, nu vă îmbătaţi, (cap. 5.18)

El însă ştie de ce sunt capabile sărmanele noastre inimi carnale, iar diavolul, care ştie şi el, nu va scăpa niciun prilej pe care i-l vom oferi (v. 27).

Să remarcăm că fiecare îndemn este însoţit de un motiv deosebit de înalt şi de mişcător. Trei Persoane divine sunt aici interesate:

1. Duhul Sfânt este în noi; să ne ferim să-L întristăm (v. 30).

2. Suntem copiii preaiubiţi ai lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru, care este Dumnezeul dragostei, doreşte să vadă asemănarea Sa în noi (cap. 5.1). „Iertându-vă unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v-a iertat pe voi”, este scris (v. 32). Aceasta merge mai departe decât rugăciunea dată ca învăţătură ucenicilor iudei: „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator” (Luca 11.4).

3. Isus Însuşi este Modelul nostru (cap. 5.2; Ioan 13.14). El ne-a învăţat dragostea iubindu-ne până la moarte (1 Ioan 3.16). Totuşi, să nu uităm niciodată că El S-a oferit lui Dumnezeu în primul rând, ca jertfă desăvârşită, de un miros infinit de plăcut.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: