Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și mi-a arătat un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, ieșind din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul străzii ei și a râului, de o parte și de alta, era pomul vieții.
Apocalipsa 22.1,2

Viața celor credincioși este într-adevăr viața eternă, însă ea este o viață dependentă – nu o avem separat de Hristos. Râul și pomul sunt simboluri care, într-un fel cu totul binecuvântat, Îl prezintă pe Hristos sufletelor noastre. El este Cel care susține viața pe care o oferă. Prin urmare, apostolul Pavel a putut spune: „Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Poate că acum abia reușim să ne ținem ochii ațintiți asupra lui Hristos și trăim în mică măsură viața nouă pe care o avem, însă, în ziua gloriei, această viață va fi savurată pe deplin.

Remarcați că râul este „strălucitor ca cristalul”. Orice reflectare a lui Hristos văzut în fiecare dintre noi este de natură să susțină această viață nouă. Din nefericire, în noi înșine, râul este adesea tulburat de lucrurile acestei lumi și reflectă doar în mică măsură frumusețea lui Hristos. În El însă, râul a fost strălucitor ca cristalul. Într-adevăr, El este plin de farmec!

Deci viața din noi este o viață dependentă, însă ea este de asemenea o viață roditoare. Hristos este râul vieții din care bem pentru ca viața noastră să fie susținută, însă El este de asemenea pomul vieții, din care mâncăm pentru a deveni roditori. Încă de pe acum, dacă stăm la umbra Lui, vom descoperi că rodul Său este dulce pentru cerul gurii noastre. Dacă rămânem în dragostea Lui, vom aduce rod reflectând perfecțiunile Sale în viața noastră. Scopul veșnic al lui Dumnezeu este ca cei credincioși să-L descopere pe Hristos ca pe Acela care susține și înfrumusețează viața noastră cu propria Lui excelență. Acesta este scopul Său pentru noi în glorie, dar și dorința Sa pentru noi încă de pe acum. În curând, aceasta va fi partea noastră eternă.

H Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: «Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?»”
Matei 14.31

Prezenţa Domnului

Era noapte și ucenicii Domnului nostru se aflau pe Marea Galileii. Domnul era pe munte în rugăciune cu Tatăl Său, și noi putem fi siguri că ucenicii Lui au fost amintiți în această rugăciune. Cu toate acestea, El a privit prin întuneric și i-a văzut vâslind zadarnic, căci valurile se ridicau. Inima Lui era plină de compasiune, când a văzut cum furtuna îi punea în pericol, și astfel a părăsit retragerea Lui plină de pace și a mers pe mare, ca să vină la ei. Apariția Domnului, pe când mergea de la un val la altul, i-a făcut să se teamă, însă curând au fost liniștiți prin glasul Lui. Cât de copleșitoare trebuie să fi fost pacea, atunci când L-au auzit spunând: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” Cu adevărat, este bine să auzi glasul Domnului prin furtunile nopții și în ziua necazului și suferinței să știi că El este prezent.

Petru, înflăcărat, plin de admirație pentru Domnul și gata să riște mult, ca să fie aproape de El, a părăsit corabia, ca să-L însoțească acolo unde umbla Învățătorul său. Însă Petru se afla în împrejurări noi și necunoscute de el, împrejurări în care creatura putea numai să se scufunde și să moară. Însă aici ajungem la momentul cel mai frumos al acestei relatări unice în felul ei. Petru a simțit nevoia lui îngrozitoare și a strigat la Domnul, și „îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat” și l-a ținut în picioare. Şi împreună cu Stăpânul acelei furtuni, Petru a umblat peste vârfurile valurilor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ FII UN SLUJITOR (2)

„Am o mare încredere în voi.” (2 Corinteni 7:4)

Când oamenii se simt folosiți, bat în retragere; însă atunci când se simt apreciați, te vor urma oriunde. Pavel, unul dintre cei mai mari lideri ai tuturor timpurilor, le scria credincioșilor din Corint: „Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie…” (2 Corinteni 7:3-4). El a fost cel mai mare susținător al lor. El nu a folosit numai mustrarea, ci i-a și mângâiat. El nu s-a ocupat numai de modelare, el i-a și întărit, iar toate acestea sunt trăsături ale unui conducător. Toți bunii slujitori chemați să conducă au următoarele calități:

1) Sunt integri. Ei stabilesc un exemplu de umblare, pentru ca toți să știe că ceea ce spun aceea și practică.

2) Dau glas aprecierii, dându-și seama că oamenii au nevoie să știe că sunt o parte importantă din echipă și din viziune.

3) Ascultă mereu sugestii, opinii, îngrijorări și idei. Ei nu au prejudecăți și nu sunt nepăsători. Autoarea Betty Bender a spus: „E o greșeală să te înconjori cu persoane care sunt exact ca tine. Dă la o parte această caldă mângâiere și înlocuiește-o cu ideea oamenilor diferiți și inventivi. Apoi uită-te cum curg ideile!”

4) Nu se gândesc la oameni ca la o statistică. Mary Kay Ash, binecunoscută în lumea afacerilor, a spus: „Liderul bun nu se gândește la profit și pierdere, ci la oameni și dragoste.”

5) Explică de ce lucrurile trebuie făcute într-un fel anume. Se va micșora și numărul greșelilor, și resentimentul care poate apărea când ți se ordonă să faci ceva. Omul de stat Clarence Francis a spus: „La un moment dat e posibil să cumperi timpul și prezența cuiva… dar nu poți cumpăra entuziasmul, inițiativa, loialitatea și devotamentul inimii, minții și sufletului. Acestea trebuie câștigate!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 4.13-24

Cea mai mare parte a tinerilor sunt nerăbdători să aibă acces la privilegiile adulţilor, în timp ce, din contră, le este indiferent dacă-şi prelungesc, uneori pe durata întregii vieţi, o stare spirituală copilărească.

Versetele 13-16 descriu dezvoltarea armonioasă a acestui trup al lui Hristos din care noi facem parte. Aceasta rezultă din creşterea fiecărui credincios. În Isus, „starea de om matur” îşi atinge statura completă. Hristos în el este „plinătate” (v. 13; 1 Ioan 2.13). Spre deosebire de el, copilaşul, nefiind întărit în adevăr, rămâne receptiv la toate erorile. Ce stare periculoasă! Şi putem constata în ce întuneric moral şi spiritual este scufundată lumea prin ignoranţă faţă de Dumnezeu (v. 17-19). Noi, care am fost învăţaţi potrivit adevărului care este în Isus, să arătăm prin purtarea noastră cum „L-am cunoscut (L-am învăţat) pe Hristos” (v. 20). Doctrina noastră, sau mai degrabă felul nostru de a trăi, este o Persoană. Hristos se învaţă. Să Îl studiem bine! Şi să-L trăim!

La fel cum dăm jos o haină pentru a lua o alta, tot aşa noi ne-am dezbrăcat de omul cel vechi şi ne-am îmbrăcat cu omul cel nou (v. 22-24). Îmbrăcămintea cuiva nu trece neobservată. Care este îmbrăcămintea noastră înaintea ochilor tuturor? Hainele murdare ale omului vechi, sau mai bine vreo asemănare morală cu Domnul Isus? (Fapte 4.13).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: