Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului.
Evrei 11.24,25

Nu poate exista o mai remarcabilă providență decât cea care l-a așezat pe Moise la curtea lui faraon, însă această providență nu a fost călăuza credinței lui Moise. Crescut ca fiu al fiicei lui faraon, instruit în toată înțelepciunea egiptenilor, puternic în cuvinte și în fapte – iată unde îl așezase providența. După ce fusese ascuns trei luni de părinții săi, a fost pus într-un coș de papură pe râul Nil. A fost apoi găsit de fiica lui faraon, care fusese adusă acolo chiar la momentul potrivit. Ei i s-a făcut milă de copilaș, a ascultat propunerea făcută de sora lui și l-a dat în grija mamei sale, pentru a-l alăpta. Astfel a devenit Moise fiul fiicei lui faraon.

Primul lucru pe care Moise l-a făcut, după ce a crescut, a fost să renunțe la toate acestea. Dacă Moise, în loc să acționeze prin credință, ar fi început să raționeze, ar fi spus cam așa: «Providența lui Dumnezeu m-a așezat aici și pot folosi toată această influență pentru binele poporului lui Dumnezeu». Moise însă nu a gândit în felul acesta. Locul lui era alături de poporul lui Dumnezeu. El nu a ales doar să acționeze pentru binele poporului, plasându-se deasupra acestuia, ci și-a luat locul în mijlocul lui. Providența lui Dumnezeu îi oferise o poziție, însă providența nu a fost o călăuză pentru conștiința lui. Pot exista multe raționamente plauzibile într-un astfel de caz, însă, dacă ochiul este curat, tot trupul va fi plin de lumină.

Moise a văzut că frații săi (deși aflați într-o stare deplorabilă) erau „poporul lui Dumnezeu” și i-a identificat cu gloria lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce credința întotdeauna face. Ei puteau fi ori într-o stare joasă, ori într-una înaltă, dar nu acesta era lucrul important, ci credința identifică poporul lui Dumnezeu cu gloria Lui și acționează în consecință.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea…”
Evrei 12.2

La ce privim?

Sarcina unui bărbat era să evalueze diamante. Zilnic examina multe feluri de diamante, stabilindu-i fiecăruia prețul după valoarea individuală. A fost întrebat la un moment dat cum putea să se uite la atâtea diamante și să nu se încurce, cum putea să-și conserve simțul valorii diamantelor. El a răspuns că la fiecare jumătate de oră își ridică privirea și se uită la un diamant perfect, pe care îl ține mereu pe  masa  de  lucru.  Privind  acel  diamant  superb,  simțul valorii i se refăcea!

Domnul Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Privind constant la El așa cum Îl descrie Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu, și măsurând lucrurile în lumina perfecțiunii Lui, ne păstrăm simțul de a înțelege multe lucruri în viața de credință. Dacă privim la oameni mari sau mici, dacă privim la diferite instituții religioase, putem să găsim greșeli. Dar dacă privim spre Mântuitorul și lăsăm să ne formeze viziunea despre adevăratele valori ale vieții, lucrurile se schimbă în totalitate în viața noastră. În Domnul Isus Hristos, totul este perfect, maiestuos și simplu, veșnic. Același în gând și faptă, în comportamentul cu vrăjmașii Săi, dar și cu apropiații Săi! În Mântuitorul găsim toate elementele sublimului dumnezeiesc.  Să  privim  țintă  la  Domnul  și  Mântuitorul nostru, și astfel credința noastră se va întări tot mai mult!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ FII UN SLUJITOR (4)

„Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă.” (Romani 12:8)

     Cum vei descoperi că ai darul „cârmuirii”? Cunoscând ce vrea Dumnezeu de la tine și arătându-le și altora valoarea faptului de a te însoți. Există mulți oameni talentați care nu devin niciodată lideri eficienți. De ce? Pentru că sunt mai interesați de ei înșiși decât de cei pe care îi conduc. Ceea ce-i interesant, totuși, este că odată ce trec prin școala greutăților, devin sensibili față de nevoile altora. Dar liderii buni nu așteaptă să se întâmple asta. Ei își dau seama că ideile sunt infinite, dar oamenii care le pot pune în aplicare sunt de neprețuit.

Legendarul antrenor de fotbal american Bear Bryant obișnuia să spună: „Eu sunt doar un fermier din Arkansas, dar am învățat cum să țin o echipă împreună, cum să-i ridici pe unii și cum să-i liniștești pe alții, până când inima lor bate la fel. Există doar trei lucruri pe care le-aș spune: Dacă se întâmplă ceva rău, eu am făcut-o. Dacă merge ceva binișor, noi am făcut-o. Dacă ceva merge foarte bine, atunci tu ai făcut-o!”

Când ai darul conducerii, vei fi, de asemenea, accesibil. Nu-ți vei pierde cumpătul, nu vei lăsa problemele minore să-ți otrăvească perspectiva, și fiecare critică o vei acoperi cu două laude. Robert Louis Stevenson a spus: „Ține-ți temerile pentru tine, dar împărtășește-ți curajul cu ceilalți.” Există oameni care fac să-ți sară inima din piept, și oameni care au grijă s-o pună înapoi. Pavel a fost un conducător model: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum” (Filipeni 1:3,5).

Acesta este genul de slujitor la care trebuie să aspiri!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 5.3-21

Atenţie la cuvintele deşarte şi nebune pe care le putem rosti (v. 3-5) sau asculta (v. 6)! Odinioară întuneric, noi suntem acum lumină în Domnul; între cele două: întoarcerea noastră la Dumnezeu. Două stări cărora le corespund două umblări: cea de altădată (cap. 2.2 şi 4.17-19) şi cea care trebuie să ne caracterizeze de acum înainte. Creaţi pentru lucrări bune, să umblăm în ele (cap. 2.10)! Chemaţi la gloria lui Hristos, să umblăm într-un fel vrednic de această chemare (cap. 4.1)! Ca unii care suntem copii ai Dumnezeului dragostei, să umblăm în dragoste (cap. 5.1)! Deveniţi „lumină în Domnul”, să umblăm ca nişte copii ai luminii (v. 8; comp. cu Ioan 11.10)! În zilele noastre periculoase şi rele, să fim atenţi unde ne punem piciorul; să umblăm cu grijă (v. 15)! Toate aceste condiţii să fie ele o dureroasă constrângere? Nicidecum; versetele 19 şi 20 chiar arată în ce fel îşi exprimă creştinul bucuria şi recunoştinţa.

Să luăm versetul 16 ca dreptar! Fiecare dintre noi cunoaşte regretul de a fi lăsat să-i scape de nenumărate ori ocazia, atât pentru slujire, cât şi pentru mărturie! Cel puţin să ştim să le prindem pe cele care încă sunt în faţă. Şi să nu pierdem unica şi minunata ocazie de a trăi restul scurtei noastre vieţi pe pământ pentru Domnul Isus Hristos, Singurul care este demn de aceasta.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: