Mana Zilnica

30 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 2.39-52

    Acest pasaj are o importanţă deosebită: este, în adevăr, singura secvenţă din copilăria şi din tinereţea Domnului Isus pe care Dumnezeu găseşte cu cale să ne-o prezinte. Astfel avem aici, în special pentru tineri şi pentru copii, Modelul prin excelenţă. El este desăvârşit în relaţiile Sale cu Tatăl ceresc, ale Cărui chestiuni (v. 49: „cele ale Tatălui”) au prioritate faţă de oricare altele. Ce desăvârşit este şi în raporturile cu învăţătorii din templu: deşi infinit mai înţelept decât ei toţi, El nu îi învaţă, ci îi ascultă şi îi întreabă, singura atitudine care se cuvenea vârstei Lui! Este desăvârşit şi în relaţiile cu părinţii: „le era supus” , precizează versetul 51, pentru a nu se născoci ideea că le-a scăpat prin nesupunere. El, care avea conştienta suveranităţii Sale de Fiu al lui Dumnezeu, S-a plecat într-o ascultare totală încă de la vârsta cea mai tânără, în casa părinţilor Lui.

    Remarcăm râvna Copilului Isus în templu şi interesul Său precoce pentru adevărurile divine; nimic altceva nu L-a atras în vestita cetate a Ierusalimului, pe care, probabil, o vizita pentru prima oară. Care este însă preţul cu care noi evaluăm prezenţa Domnului şi învăţătura Lui?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dumnezeul păcii, care L-a adus înapoi dintre morți prin sângele legământului etern pe Domnul nostru Isus, Păstorul cel mare al oilor, să vă desăvârșească în orice lucrare bună.
Evrei 13.20,21

Măreția lui Hristos – Un mare Păstor

Textul de astăzi este primul verset din doxologia Epistolei către Evrei. De-a lungul acestei epistole, Duhul Sfânt Îl prezintă pe Hristos ca Mare Preot însemnat, însă aici, în încheiere, cititorii sunt încredințați grijii pline de dragoste a Marelui Păstor. Domnul Isus a murit pentru oi ca Păstorul cel bun (Ioan 10.11). Însă, ca Mare Păstor, care a fost înviat dintre cei morți, El acum trăiește pentru oile Sale.

Ca Mare Preot plin de compasiune, Hristos mijlocește pentru noi, însă, ca Mare Păstor, El ne hrănește și ne conduce. El ne desăvârșește în orice lucrare bună, pentru ca noi să facem voia Lui. Petru vorbește mult despre Domnul Isus ca Păstor al oilor: „Pentru că rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre” (1 Petru 2.25). Ca Păstor, El îi paște pe cei ai Săi în pășuni verzi și îi conduce la ape de odihnă. Ca Supraveghetor, El veghează asupra turmei și o păzește. Petru spune că Domnul, ca Mare Păstor, va da o cunună de slavă, la venirea Sa, celor care fac cu credincioșie slujba de păstorire (1 Petru 5.4).

Câteodată sunt întrebat cine este păstorul adunării din care fac parte. Răspunsul meu întotdeauna este: Domnul Isus Hristos. Ce minunat că ne putem încredința grijii unui astfel de Păstor!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Iată Mielul lui Dumnezeu!” Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus.
Ioan 1.36-37

Pe cine căutați?

Privindu-L cu atenție pe Mântuitorul în lucrările Sale minunate, credința recunoaște în El pe Mielul lui Dumnezeu, Acela pe care Dumnezeu L-a ales pentru a săvârși lucrarea răscumpărării. Toată desăvârșirea lucrării Sale Îl arată ca Mielul lui Dumnezeu. Contemplându-L astfel și cugetând la lucrările Sale te simți îndemnat să mergi după Isus. Aceasta este învățătura simbolică pe care ne-o dă comportamentul celor doi ucenici.

Pe cine cauți tu, drag cititor? Dorești să fii și tu acolo unde Se află Mântuitorul? Atunci urmează-L! El este acum sus, la dreapta lui Dumnezeu, încununat cu slavă și cu cinste. Dar Domnul este și aici jos, acolo, unde sunt adunați doi sau trei în Numele Său; El este și la aceia a căror inimă L-au primit ca pe Mântuitorul lor personal. Locul de ședere al Domnului era odinioară ascuns de lume. Și astăzi este ascuns de lume, dar ai Săi îl cunosc și știu să vorbească de bucuria de a fi în apropierea Domnului. Astfel de bărbați și femei care L-au găsit pe Mântuitorul pot să vorbească despre lucrarea transformatoare, pe care Domnul a făcut-o în viața lor. Caută-L și tu, cititorule, și totul se va schimba în viața ta. Totul în lume se schimbă, dar Mântuitorul și viața veșnică, pe care El o dăruiește, rămân pentru totdeauna.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA LAUDEI

„Îndată, s-au deschis toate uşile…” (Faptele Apostolilor 16:26)

     Biblia ne spune această istorie: „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia…” (v. 25-26). Lauda deschide uși – am putea spune. Lauda rupe lanțuri. De fiecare dată când Îl lauzi pe Dumnezeu în ciuda împrejurărilor, puterile cerului îți vin în ajutor. Poate spui: „Dar câteodată nu sunt în dispoziția necesară pentru a-L lăuda pe Dumnezeu…”

Psalmistul a scris: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme” (Psalmul 34:1). Uneori lauda este un răspuns emoțional la bunătatea lui Dumnezeu; alteori, e un act al voinței. Oricine Îl poate lăuda pe Dumnezeu în vremurile bune. Când, însă, trebuie să te ridici deasupra sentimentelor și împrejurărilor, atunci contează lauda.

Lupta de la Ierihon ne învață că trebuie cu atât mai mult să strigăm laude la adresa lui Dumnezeu în anumite situații:

1) Când în fața noastră se află un zid înalt.

2) Când avem impresia că ne învârtim în cerc.

3) Când împrejurările par că își bat joc de noi.

4) Când rațiunea noastră este de tipul: „planul acesta nu are nici un sens”.

5) Când e ultimul lucru pe care am vrea să-l facem.

Când Îl lauzi pe Dumnezeu, descoperi adevărul cuvintelor lui Neemia: „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10).

Când ești depășit de împrejurări și de emoții, e ca și cum ai trăi pe un montagne russe.

Dacă privești spre Domnul care ține în control toate împrejurările, și dacă Îl lauzi – vei primi putere în slăbiciuni!

29 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 2.21-38

    Pentru Copil s-a făcut tot ceea ce prevedea legea Domnului. (Acest Nume, Domnul, este repetat de patru ori în versetele 22-24, ca pentru a confirma drepturile divinităţii asupra acestui Copil şi împlinirea chiar din leagăn a voii lui Dumnezeu cu privire la El.) Jertfa oferită în templu dă la iveală sărăcia lui Iosif şi a Mariei (citiţi Levitic 12.8). Şi de data aceasta, Eliberatorul lui Israel este înfăţişat nu mai-marilor poporului, ci unor bătrâni smeriţi şi evlavioşi, lui Simeon şi Anei. Pentru ce motiv le este lor acordată această favoare? Pentru că ei Îl aşteptau!

    Duhul l-a condus pe Simeon în templu şi i L-a arătat pe Cel care este „Mângâierea lui Israel” (v. 25), Mântuirea lui Dumnezeu, Lumina naţiunilor şi Gloria poporului. Îl vede cu ochii lui, îl ţine în braţe pe acest Copilaş şi aceasta este de ajuns pentru credinţa lui. Îi aduce glorie lui Dumnezeu şi apoi vesteşte că Isus va fi piatra de încercare pentru a descoperi starea inimii (Isaia 8.14); şi aceasta este El şi astăzi. La rândul ei, Ana, femeie a rugăciunii şi a mărturiei de credinţă, vine şi i se alătură în laudă. Nepărăsind templul, ea a împlinit versetul 4 din Psalmul 84. Din plinătatea inimii, ea Vorbeşte despre El şi, în această privinţă, rămâne pentru noi un prea frumos exemplu!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Sunteți epistolă a lui Hristos.
2 Corinteni 3.3

Principiul de temelie este că toți creștinii sunt epistolă a lui Hristos; Scriptura nu spune că ar trebui să fie, ci că sunt. Creștinul trebuie să-L manifeste pe Hristos în orice lucru. Într-o lume a ispitelor, într-o lume care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să fiu un martor constant a ceea ce este Hristos. Modul în care putem fi astfel de martori este acela de a privi gloria lui Dumnezeu strălucind pe fața lui Isus Hristos. Am fost așezat într-o poziție binecuvântată în prezența lui Dumnezeu; Îl am pe Hristos în mine; Hristos este viața mea. Găsim aceste două aspecte în Galateni 2.20: „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”.

Suntem „epistolă a lui Hristos”; lumea Îl citește pe Hristos în noi. La rândul nostru, noi „privim gloria Domnului și suntem schimbați” (2 Corinteni 3.18). Duhul lui Dumnezeu lucrează, făcându-ne să vedem aceste lucruri. Există, bineînțeles, un progres în tot acest proces. Creștinul este deci o epistolă a lui Hristos în această lume, o epistolă în care oamenii Îl citesc pe Hristos. Creștinul este o expresie vie a lui Hristos, fiindcă el este în Hristos, este „primit în Cel Preaiubit”. Nu există perfecțiune până când nu vom ajunge în glorie, iar eu nu am niciun alt standard de atins, decât acela de a fi ca Hristos, în glorie. „Oricine are speranța aceasta în El se curățește, după cum El este curat” (1 Ioan 3.3). Cu fiecare pas pe care îl fac văd mai clar ce este Hristos.

Suntem noi mulțumiți să fim epistolă a lui Hristos, sau dorim să fim puțin și ceea ce ne place nouă? Este foarte important să ne amintim că există o putere reală în Hristos pentru a fi eliberați de orice ispită.

Doresc ca în inimile noastre să fie produs simțământul perfecțiunii dragostei lui Dumnezeu și al faptului că dragostea Sa a făcut tot ceea ce era necesar pentru noi. Dragostea lui Dumnezeu nu s-a epuizat la cruce, ci a fost dovedită acolo.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez …
Psalmul 40.5

În ultimul minut

Obosit, Valentin își lăsă capul pe pernă. Emanuel nu a spus multe, ci s-a rugat în liniște pentru bolnav și apoi a plecat acasă. Câteva zile mai târziu, cineva a bătut la miezul nopții la ușa casei lui Emanuel. Speriat, Emanuel alergă afară. În lumina palidă a lunii, îl recunoscu pe Valentin.

— Emanuel, strigă plin de bucurie tânărul, tu trebuie să știi mai întâi: în această seară L-am primit pe Mântuitorul în inima mea. Acum am pace în suflet și sunt mântuit!

Ce bucurie! Cerul era în mișcare, căci acolo este întotdeauna bucurie pentru un păcătos care se pocăiește de faptele lui. Curând au observat toți că Valentin a trăit o întoarcere sinceră la Dumnezeu. El depunea cu bucurie mărturie și istorisea povestea întoarcerii lui la Dumnezeu, o adevărată minune. Deoarece stătuse două zile în apa rece ca gheața a minei, Valentin se îmbolnăvi foarte grav. Nu a durat mult și a plecat din țara durerii la Mântuitorul său, acolo unde nu mai sunt lacrimi.

Tinerilor, istoria salvării în ultimul moment a lui Valentin să vă dea lecția de a nu aștepta astfel de întâmplări grele în viața voastră, ci să-L primiți pe Mântuitorul chiar acum!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IUBESTE-TI APROAPELE!

„Să iubeşti… pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)

     În cartea sa „Arta prieteniei”, Ted Engstrom evidențiază zece moduri de a-i iubi pe ceilalți:

1) Dragostea este necondiționată. Dacă nu e așa, ea este manipulatoare.

2) Înclinația noastră firească este spre egoism (care nu are legătură cu o stimă de sine sănătoasă); de aceea este nevoie de un efort conștient pentru a iubi.

3) Fiecare dintre noi este o făptură unică. De aceea este nevoie de timp – adesea, de mult timp – pentru a ne înțelege unul pe altul.

4) Asculți tu cu adevărat și încerci să înțelegi ce spun ceilalți?  Sau asculți pentru a da un răspuns? Cu alte cuvinte, lași pe celălalt să vorbească, în timp ce tu îți formulezi un răspuns în minte? Cel care iubește, ascultă ca să înțeleagă!

5) Fii prezent și preocupat, fie că știi exact ce să faci, fie că nu știi. Iubirea aproapelui implică împlinirea, într-un mod vizibil, a promisiunii lui Hristos: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

6) Numai pentru că Dumnezeu te-a așezat într-o poziție de conducere nu înseamnă că te-a făcut „mai bun” decât pe alții. Pavel avertizează liderul „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Romani 12:3).

7) Fii generos cu lauda și încurajarea. Vorbele încurajatoare zidesc stima de sine a celorlalți, în timp ce comentariile critice ucid entuziasmul și dragostea.

8) Pune-i pe prieteni pe primul loc: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Acesta este un alt aspect în care vedem o diferență clară între liderul care iubește și „un deținător al puterii care caută să fie primul”.

9) Învață să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta. Apoi iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!

10) Scoate în evidență calitățile și virtuțile celorlalți, nu păcatele și slăbiciunile lor. De ce? Pentru că și tu la rândul tău vei avea nevoie de har și de dragoste – și asta, înainte ca ziua să ia sfârșit!