Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 1, 2017”

31 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră. Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păcatelor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.” Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impetuoase şi pline de uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezistibil împreună cu El!

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” FAPTE 9:6

Cuvintele acestei întrebări arată sinceritatea perfectă a unui om integru, atitudinea cea mai dreaptă şi singura de altfel, pe care trebuie s-o aibă orice om care s-a întâlnit cu Domnul Isus, nu neapărat pe un drum al Damascului, ci în orice fel. Domnul în îndurarea Lui, a binevoit să ne iasă înainte ca să ne oprească de pe un drum fatal şi să ne aşeze pe drumul care duce la fericire şi viaţă veşnică. Saul, mai târziu apostolul Pavel, trăia o viaţă religioasă după cea mai îngustă partidă a religiei iudaice, fiind sincer, în felul lui, fără să-şi dea seama că, cu toată sinceritatea lui, era un ucigaş. Deci sinceritatea noastră, oricât de sinceră ar fi, nu este un criteriu că suntem în limitele voii lui Dumnezeu. Dar când Pavel s-a întâlnit cu Domnul Isus, a renunţat imediat la sinceritatea religioasă pe care o avea, şi din toată inima a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?”Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem la ultima zi a anului acesta şi ne găsim acum gata să-l începem pe cel care vine. Poate că ar fi bine să ne facem un bilanţ al vieţii din anul care a trecut.. Un bilanţ este o reflectare retrospectivă a rezultatului unei activităţi pe o anumită perioadă de timp, şi oglindeşte ce beneficii şi ce pagube am avut. Să stăm puţin liniştiţi şi să ne întrebăm sincer: Ce a avut Domnul Isus din partea mea, anul acesta? Mai multă sfinţenie, mai multă ascultare, mai multă asemănare cu El? Şi apoi, ce pagube am avut? Mai puţină veghere? Mai multe înfrângeri? Mai multă lipsă de dragoste? Mai mult timp pierdut, uitând chemarea pe care o avem de a-I fi martori şi de a lucra pentru El? Dumnezeu ne-a lăsat aici ca să trăim pentru El. Dacă rezultatul bilanţului nostru este deficitar, noi am pierdut iar Domnul Isas nu a fost onorat cum ar fi trebuit.Să nu păşim în noul an târând după noi eul nostru cu toată trena de nepăsare, uşurătate, interese personale, indiferenţă faţă de cei din jur şi mai ales faţă de Acela care ne-a însoţit totuşi cu harul Său, cele 365 de zile care s-au scurs, ci să fim sinceri întrebându-L: „Doamne ce vrei să fac?” Apostolul Pavel nu numai că a dorit sincer să afle ce vrea Domnul Isus de la el, dar era ferm hotărât să şi facă ce-i va spune şi cere El. Să fim şi noi la fel, şi aceasta să fie şi deviza vieţii noastre cum a fost şi pentru Pavel. Ce mângâiere va fi avut apostolul, când a înţeles că Domnul l-a ales ca să fie un vas care să ducă Numele Lui înaintea neamurilor…! Ce privilegiu i s-a dat să poarte Numele Aceluia pe care L-a prigonit, dar care este „Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor.”

Şi nouă ni s-a dat această mare fovoare de a purta Numele Domnului Isus peste tot şi El vrea să-L purtăm cu toată cinstea şi demnitatea ca să-L auzim într-o zi: „Ştiu că… n-ai tăgăduit Numele Meu.” Orice ne-ar aştepta în anul care vine, să nu uităm nici o clipă că suntem nişte vase care poartă Numele Domnului Isus. .

Ce chemare înaltă avem! Purtători ai Numelui care este mai pe sus de orice nume.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu va fi şi slujitorul Meu”. Ioan 12:26.

Iarăşi a trecut un an şi astfel cu toţii ne-am apropiat de veşnicie. Cei născuţi din Dumnezeu, stând ca făpturi noi înaintea Domnului prin ascultare şi credinţă, pot şti că s-au apropiat de slava veşnică, de locaşul bucuriei şi fericirii veşnice, de moştenirea nestricăcioasă, care le este pusă deoparte celor care sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu spre mântuire prin credinţă. Acolo vor slăvi pe veci harul şi dragostea îndelung răbdătoare a lui Dumnezeu. Ei vor fi sădiţi acolo spre slava şi mărirea harului Său. Acolo nu va fi sfârşit şi început de an, nu va mai fi nevoie să ne punem întrebarea: oare ce ne aduce Anul Nou? Ce ni se va întâmpla? Cine va mai fi în viaţă la sfârşitul noului an? Căci după Apocalipsa capitolul 10, timp nu va mai fi. Acolo bucuria şi fericirea vor fi veşnice şi moştenirea noastră netrecătoare. Nu vom simţi nevoie de nimic pentrucă acolo toate vor fi desăvârşite. Acolo vom înţelege ce înseamnă veşnicia şi desăvârşirea, aşa cum este scris în 1 Cor.13. Acolo soarele nu va fi acoperit de nori şi nu va mai fi noapte pentrucă Isus, Mielul lui Dumnezeu, este Soarele. Acest Soare nu va orbi pe nimeni, pentrucă toţi aceia care vor ajunge acolo, vor fi asemănători Lui. „Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentrucă Îl vom vedea aşa cum este”. Ferice de toţi cei care au această nădejde. Oricine are această nădejde în el, se curăţeşte, după cum El este curat. Binecuvântat, slăvit şi înălţat fie Numele Lui Preasfânt, în veci de veci. Amin.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NU VOI FI STRĂIN ÎN CER

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Psalmul 73.24

Din zi în zi şi din an în an, credinţa mea se sprijineşte, cu o încredere tot mai profundă, pe înţelepciunea şi dragostea Dumnezeului meu şi ştiu că n-am crezut în zadar. Nici unul din bunele Lui cuvinte nu va cădea vreodată la pământ.

Eu îmi pun mâna mea în mâna Mântuitorului Meu ca El să mă conducă. Nu ştiu ce drum să aleg, dar Domnul îmi va alege moştenirea. Am nevoie de sfat şi de călăuzire, căci lucrările pe care le am de îndeplinit sunt grele şi de ele depinde viitorul meu. Pentru aceasta eu privesc la Domnul după cum preotul din Vechiul Testament întreba pe Urim şi pe Tumim. Eu preţuiesc mai mult sfatul lui Dumnezeu care nu greşeşte, decât sfatul judecăţii mele sau părerea prietenilor mei.

Doamne, Tu vei fi întotdeauna călăuza mea.

Curând va veni sfârşitul; numai câţiva ani şi voi părăsi această lume ca să mă duc la Tatăl meu. Domnul va fi atunci la căpătâiul meu; El mă va primi la uşa cerurilor şi-mi va ura „bun venit” în locurile de slavă. Eu nu voi fi deloc un străin în cerul Său, ci Tatăl meu şi Dumnezeul meu va fi fericirea mea fără sfârşit.

Slavă sa fie Aceluia care mă va conduce aici şi după aceea mă va primi la El.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

El ia spus a treia oară: „Simone, al lui Iona, Mă iubești?”. Petru sa întristat că ia spus a treia oară: „Mă iubești?” și Ia spus: „Doamne, Tu știi toate: Tu cunoști că Te iubesc”.  Ioan 21.17

Petru nu spune: «Această cădere ma făcut să mă simt atât de nenorocit încât miam însușit această lecție și niciodată nu voi mai cădea». Dacă ar fi vorbit astfel, aceasta ar fi reprezentat primul pas spre o altă cădere. El mai degrabă spune: «Am învățat atât de mult cât de slab sunt, încât sunt conștient că pot cădea din nou, dacă Domnul, care cunoaște toate, nu mă va ține».Atât de perfect este Hristos, atât de perfectă este cunoștința Lui, atât de neschimbătoare este iubirea Lui, încât Petru a devenit conștient că Cel împotriva Căruia păcătuise este Singurul în care se putea încrede pentru a fi păzit de cădere pe viitor.

Cineva a spus: «Trebuie să învățăm atât din punct de vedere istoric, cât și doctrinar și experimental că atât de rea este inima noastră, încât nici darurile cele mai înalte, nici harul primit din plinătatea lui Hristos, nici zelul cel mai sincer pentru Numele Lui nu pot constitui o garanție că nam putea cădea…! În timp ce vegherea și rugăciunea sunt necesare, totuși va putea să rămână fără vina și fără rușinea căderii doar acela care umblă deplin conștient de faptul că este capabil de cele mai teribile și mai urâte păcate, dacă sufletul său nu se preocupă cu Hristos». Numai El ne poate păzi de orice cădere și El ne va prezenta fără vina în prezența gloriei Sale, cu o bucurie nemărginită (Iuda 24). H. Smith

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, în acest ţinut al tăcerii care mă urmăreşte din toate părţile, al marilor vânturi şi al soarelui violent şi ucigător, parcă sunt urmărit de Tine -şi care va fi rezultatul? Ţine-mă veghetor şi aşteptând în pragul Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Iarba se usucă, floarea cade; dar Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.» ISAIA 40,8

Promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile şi în noul an care vine. Chiar dacă viaţa ne aruncă încoace şi încolo, ne scutură şi ne loveşte cu duritate, chiar dacă timpul pare că se scurge ca nisipul printre degete, cuvântul Sfintei Scripturi rămâne în veac. Timp de secole Biblia a fost atacată, chiar şi negată! Puteri extraordinare şi minţi luminate au sucit Biblia pe toate părţile, dar ea a rămas aceeaşi. Cuvântul lui Dumnezeu îţi aparţine. Cuvântul trebuie să devină una cu viaţa, cu acţiunile, cu gândurile tale. Nu a fost Isus Cristos practic de nedespărţit de Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu? Psalmistul David spune: «Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!» (Psalm 119,11). Biblia rămâne în veac. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, da, este mai puternic şi are un impact mai mare decât orice învăţătură umană şi teoriile ei distrugătoare. De aceea vă urez tuturor în pragul noului an binecuvântarea Domnului din Psalmul 33,4: «Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie». Biblia ne rămâne chiar dacă toate celelate lucruri pier. Lucrul acesta este valabil pentru toţi cei care sunt angrenaţi în vreun fel în slujba Domnului. Biblia nu va pieri niciodată. Şi ţie, dragul meu, care poate eşti bolnav sau treci prin încercare, îţi doresc să strângi Cuvântul Lui în inima ta.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi. Ieremia 8:20

„Nu suntem mântuiţi!” Dragă cititorule, aceasta este şi plângerea ta? Ai fost avertizat de judecata viitoare, încurajat să-ţi scapi viaţa, dar, chiar în momentul acesta, nu eşti mântuit! Cunoşti calea mântuirii. Ai citit despre ea în Biblie, ai auzit de la amvon, şi ţi-a fost explicată de prieteni; dar ai neglijat-o, şi de aceea nu eşti mântuit. Nu vei avea nici o scuză atunci când Domnul va veni „să judece vii şi morţii” (2 Timotei 4:1). Duhul Sfânt ţi-a dăruit mai multe binecuvântări prin Cuvântul care a fost predicat în auzul tău. Timpurile de înviorare au venit din prezenţa divină, dar tu eşti tot fără Christos. Toate vremurile acestea de speranţă au venit şi s-au dus – vara şi secerişul au trecut – dar tu nu eşti încă mântuit. Anii au trecut unul după altul în veşnicie, şi ultimul tău an va veni curând. Tinereţea s-a dus, şi maturitatea se duce şi ea, iar tu nu eşti mântuit. Ingăduie-mi să te întreb: vei fi mântuit vreodată? Există vreo speranţă? Cele mai promiţătoare ocazii te-au lăsat tot nemântuit. Iţi vor îmbunătăţi oare alte ocazii condiţia? Mijloacele – cele mai bune mijloace, folosite permanent şi iubitor – nu au dat nici un rezultat. Ce se poate face în plus pentru tine? Nenorocirea şi bunăstarea te-au lăsat la fel de indiferent. Lacrimile şi rugăciunile şi predicile s-au irosit pe inima ta stearpă. Nu s-au irosit toate probabilităţile mântuirii tale? Nu este mai mult decât sigur că vei rămâne aşa cum eşti până când moartea va închide uşile speranţei? Te fereşti de această presupunere? Totuşi, este foarte rezonabilă. Cel care nu este spălat în apele de curăţire va fi necurat la sfârşit, după toate probabilităţile. Timpul hotărât nu a venit încă. De ce ar veni vreodată? Este logic să te temi că nu va sosi niciodată, şi că, asemeni lui Felix (vezi Fapte 24:24-25), nu vei găsi nici un timp potrivit să fii mântuit, până nu ajungi în iad! O, gândeşte-te la ce înseamnă iadul, şi la posibilitatea de a fi curând aruncat în el! Cititorule, presupune că vei muri nemântuit. Nici un cuvânt nu-ţi poate descrie pieirea. Scrie-ţi teribila stare în lacrimi şi sânge, vorbeşte despre ea cu vaiete şi scrâşniri de dinţi. Vei fi pedepsit cu distrugerea veşnică de către slava Domnului, şi din slava puterii Lui. Poate că vocea unui frate te va trezi din amorţeală. Fii înţelept. Fii înţelept la vreme, înainte de începerea unui alt an. Crede în Isus, care este în stare să mântuiască „în chip desăvârşit” (Evrei 7:25). Consacră aceste ultime ore ale anului meditaţiei solitare, şi, dacă te căieşti, este bine; dacă eşti condus la o credinţa umilă în Isus, este cel mai bine. Ai grijă ca anul acesta să nu treacă şi tu să rămâi cu acelaşi suflet neiertat. Nu lăsa ca strigătele de veselie de la miezul nopţii să răsune într-un suflet lipsit de bucurie! Crede acum şi trăieşte. „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie; scapă la munte, ca să nu pieri” (Genesa 19:17).

Seara

„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”. Ioan 7:37

Răbdarea şi-a făcut „desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4) în Domnul Isus, până în ultima zi a praznicului. El a stăruit pe lângă iudei. Chiar şi în această ultimă zi a anului, El stăruie pe lângă noi şi aşteaptă să fie bun cu noi. Cât de admirabilă este îndelunga răbdare a Mântuitorului, care ne aşteaptă an după an, fără să ne ia în seamă provocările, răzvrătirile şi rezistenţa în faţa Duhului Său Sfânt. Mare minune că mai suntem încă pe tărâmul îndurării Lui!

Mila se exprimă foarte clar, fiindcă Isus „a strigat”, ceea ce nu implică numai volumul vocii, ci şi insistenţa tonului. El ne imploră să ne împăcăm. ” Vă rugăm fierbinte, în Numele Lui Christos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu”. (2 Corinteni 5:20), spune apostolul Pavel. Ce sinceri şi înduioşători sunt aceşti termeni! Cât de adâncă trebuie să fie dragostea care Îl face pe Domnul să-i plângă pe păcătoşi, aşa cum o mamă îşi strânge copiii la pieptul ei! Cu siguranţă că o asemenea chemare nu ne poate lăsa cu inimile împietrite. S-au făcut destule provizii; s-a prevăzut orice nevoie a omului, şi orice ar trebui să-i potolească setea sufletului. Ispăşirea aduce pace conştiinţei; Evanghelia aduce cele mai bogate învăţături; Persoana Lui Isus este cel mai nobil obiect al afecţiunii din inimă; adevărul care este în Isus aprovizionează toate nevoile omului. Setea este teribilă, dar Isus o poate potoli. Deşi sufletul a fost flămând multă vreme, Isus îl poate sătura. Proclamaţia s-a făcut la toate colţurile, pentru ca orice însetat să fie binevenit. Nu se face nici o distincţie, în afară de sete. Dacă este setea de zgârcenie, ambiţie, plăcere, cunoaştere sau odihnă, cel care suferă este invitat. Setea poate fi rea prin ea însăşi, şi fără nici o urmă de har, ci însemnată de poftele adânci ale păcatului; nu este nici o urmă de bunătate în persoana care primeşte invitaţia. Dar Domnul Isus îi invită pe toţi, fără deosebire. Individualitatea este declarată foarte clar. Păcătosul trebuie să vină la Isus, nu pentru fapte, porunci sau învăţături, ci pentru un Răscumpărător personal, care ne poartă păcatele în trupul Său, pe lemn. Mântuitorul sângerând, murind şi înviind este singura stea de speranţă pentru păcătos. O, dacă ar veni să bea acum, înainte să apună soarele ultimei zile din an! Nu este nevoie de aşteptare sau de pregătire. Să bei este o activitate care nu cere o pregătire preliminară. Poate să bea şi nebunul, şi hoţul, şi prostituata; mărimea păcatelor nu este o barieră pentru invitaţia de a crede în Isus. Nu vrem cupe de aur, nici potire de diamant, în care să oferim apă celui însetat; gura celui sărac este binevenită să se oprească şi să bea din izvor. Buzele rănite, leproase şi murdare pot atinge izvorul iubirii divine; nu îl vor întina, ci vor fi ei înşişi purificaţi. Isus este fântâna speranţei. Dragă cititorule, ascultă vocea iubitoare a Mântuitorului, care strigă fiecăruia dintre noi: „dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”.

IZVOARE IN DEŞERT

Până aici Domnul ne-a ajutat. (1 Samuel 7:12)

Cuvintele „până aici” sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecuse destulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani” (v.2), dar chiar dacă ar fi trecut şaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat”! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sau sănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite – „până aici Domnul ne-a ajutat”!Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi. Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drum frumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te la ramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedea multe, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici”.Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şi scrie cuvintele „până aici” realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că mai are de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri, biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte.Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: învierea în asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat … în haine albe” (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cu sfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuria infinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima” (Psalmul 27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

Domnul care „până aici” te-a ajutat

Te va ajuta tot restul călătoriei tale.

Când cuvintele „până aici” sunt citite în lumina cerului, ce perspective glorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă! Charles H. Spurgeon

Păstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia un rămas bun de seară. Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe foarte mari. Când soarele începe să apună, ei îşi adună turmele şi încep să le conducă pe cărări de munte în timp ce ei cântă: „«Până aici Domnul ne-a ajutat». Să lăudăm Numele Său!”În final, după obiceiul lor frumos, ei îşi cântă unul altuia un rămas bun amabil şi prietenos: „Noapte bună! Noapte bună!” Cuvintele încep apoi să răsune în ecou de pe o coastă a muntelui pe alta, repercutându-se plăcut şi uşor până când sunetele se pierd în depărtare.Hai să ne chemăm şi noi unul pe altul prin întuneric până când noaptea devine însufleţită de sunetul multor glasuri, încurajându-i pe călătorii obosiţi ai lui Dumnezeu. Şi fie ca ecourile să se transforme într-o furtună de aleluia care va izbucni în valuri tunătoare în jurul tronului Său de safir. Atunci, la ivirea zorilor, ne vom trezi pe ţărmul „mării de sticlă” (Apocalipsa 4:6), strigând împreună cu oştile răscumpărate ale cerului: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” (Apoc. 5:13).

Cu acest cântec al meu prin veacurile fără sfârşit,

Isus m-a condus tot drumul.

ŞI AU ZIS A DOUA OARĂ: „ALELUIA!”

Apocalipsa 19:3

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 16.9-20

Un cuvânt al lui Petru de la începutul cărţii Fapte rezumă întreaga evanghelie după Marcu. Apostolul evocă „tot timpul în care Isus intra şi ieşea în mijlocul nostru (două verbe caracterizând slujba), începând de la botezul lui Ioan până în ziua când a fost înălţat la cer (Fapte 1.21,22). Primul tablou al Evangheliei: la Iordan, cerul se deschide deasupra lui Isus; ultimul tablou: acelaşi cer se deschide pentru a-L primi; între aceste două momente, viaţa Lui de slujire şi de dăruire. Aprobat de Dumnezeu, El ocupă de atunci, „la dreapta măririi” (Evrei 1.3), locul odihnei şi al gloriei care îi revin, lucrarea Lui fiind încheiată. Acum este rândul ucenicilor să şi-o împlinească, urmând instrucţiunile din v. 15-18 … precum şi marele exemplu pe care l-au avut în faţa lor. Dar nu sunt lăsaţi să se descurce prin propriile lor resurse, ci Domnul, „înălţat”, este văzut ca Cel care dirijează lucrarea alor Săi. Slujba este un privilegiu etern pe care şi-l rezervă dragostea. Slujitor dintotdeauna (Deuteronom 15.17; Luca 12.37), El va coopera cu ucenicii Săi şi îi va însoţi cu puterea Sa (v. 20; Fapte 14.3; Evrei 2.4). Şi noi, creştinii, chemaţi la rândul nostru să călcăm pe urmele Sale şi să fim martori ai aceleiaşi Evanghelii, putem de asemenea conta pe El, dacă avem pe inimă să-I aşteptăm slujindu-L.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Timotei4:1-8

NICI UN REGRET

Oricine pune mina pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru împărăția lui Dumnezeu. Luca 9:62

În 1904, William Borden, moștenitor al proprietății Borden Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Părinții i-au făcut cadou o călătorie în jurul lumii. Călătorind prin Asia, Orientul Mijlociu și, Europa și văzând atâția necăjiți, Borden a simțit o povară pe inimă. Scriind acasă a spus: „Mă voi pregăti și îmi voi consacra viața pentru câmpul de misiune”.

Când a luat această hotărâre, a scris la finele Bibliei sale două cuvinte: Fără rezerve. După ce a refuzat niște posturi foarte bine plătite, după ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai înscris încă două cuvinte în Biblia lui: Fără retractări.

Completându-și studiile la Seminarul Princeton, Borden a plecat în China ca misionar, dar s-a oprit în Egipt pentru a face niște pregătiri. Acolo, a contractat o meningită cerebrală și a murit în mai puțin de o lună. Și-a irosit viața, spui tu! Nu însă în ochii lui Dumnezeu. în Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fără rezerve și Fără retractări, el a scris cuvintele: Fără regrete.

Cuvintele lui Isus care ne spun să nu privim înapoi sunt valabile pentru orice vârstă, indiferent ce fel de lucru prestăm. Întreabă-te: Pentru ce trăiesc? Care este pasiunea care ocupă cel dintâi loc în inima mea? Doresc eu ca restul vieții mele să mă încadrez în planul lui Dumnezeu și să spun lumii pierdute de dragostea Lui?

Intrând în acest an nou, haideți să luăm hotărârea de a-L asculta pe Cristos, fără rezerve, fără retractări. Apoi, indiferent dacă vom avea suferințe sau succese, vom fi și noi în stare să spunem, atunci când ne va chema Dumnezeu acasă: „Fără regrete”. D.J.D.

Trăiește-ți viața înaintea Domnului,

Nu contează ce fac alții! Tu, într-una

Fă ce faci, ca pentru slava Lui,

Cântarul Său e drept întotdeauna. Rae

Nu contează cât de mult trăiești, ci cât de bine trăiești.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Binecuvântat să fie DUMNEZEU, Tatăl DOMNULUI nostru ISUS HRISTOS, Părintele îndurărilor și DUMNEZEUL oricărei mângâieri. 2 Cor. 1,3.

De aceea veniți să trecem plini de laudă și mulțumire prin arcul de triumf al vechiului an pentru a intra prin el în noul an și de a ne așeza piciorul neclintit pe pata de pământ necunoscută ce ne stă în față! Să nu fie îndreptate inima și gândurile noastre spre timpurile fără liniște și nici spre lumea aceasta, care zace în cel rău, ci să ridicăm ochii noștri spre Dumnezeu, care e nădejdea noastră. Acela care e Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus, este totodată și Dumnezeul și Tatăl nostru, pe care-L iubim din inimă. Isus ne spune despre: „Tatăl Meu și Tatăl vostru, Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” (loan 20.17). Așa dar noi suntem prin Ei, copii prea iubiți ai Lui Dumnezeu și nu numai moștenitori ai slavei veșnice în casa cerească a Tatălui, ci aici pe pământ suntem obiecte prețioase ale mângâierii și milosteniei. „Când El ne trimite o durere, o face din dragoste pentru binele nostru. Cine are ochi să vadă poate vedea purtarea de grijă a Dumnezeului nostru Tată care ne-a purtat pe brațe. In câte necazuri nu a fost milostenia Lui Dumnezeu aproape. Nu uita! „Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile Lui. „Noi toți trebuie să spunem că mila și harul Lui e zi de zi cu noi și El se poartă cu noi cum se poartă un tată cu fiul său (Deut. 1.31) și cum mângâie pe cineva mama sa. (Is. 66.13). „EL ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte, și avem NĂDEJDE că ne va mai izbăvi încă.” (2 Cor. 1.10).

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, ÎN Hristos.”

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul. Ieremia 1.8

Întoarce-ți privirea!

Furtuna de zăpadă făcu străzile satului aproape imposibil de practicat. Văzând ce se întâmplă afară, tatăl refuză să-și lase fiul să plece la petrecerea organizată în satul vecin. Fiul se supără și zise furios:

– Alți părinți își iubesc copiii și le dau voie să meargă la petrecere.

Remarca usturătoare a fiului lovi puternic inima tatălui. Tatăl a cedat la dorința fiului.

– Bine, dacă așa stau lucrurile, poți să pleci.

Fiul sări în sus de bucurie fără să se gândească la viscolul de afară. Zăpada cădea necontenit. Vântul bătea cu putere, de parcă ar fi vrut să-l ridice în aer pe fiul neascultător. Oriunde privea, fiul vedea o mare de zăpadă spulberată de vânt. Înaintarea devenea tot mai greoaie. Întorcând capul înapoi își zări tatăl, care l-a urmărit pas cu pas în furtuna aceea năpraznică de zăpadă.

Cititorule, dacă în anul care se încheie te-ai comportat ca și acel fiu cu tatăl său, atunci te rugăm întoarce-ți privirea înapoi la zilele trecute. Cu toate că ai trecut prin „furtună” din cauza neascultării tale, Tatăl ceresc a fost pe urmele tale. El nu te-a părăsit și te cheamă și prin aceste rânduri la întoarcerea ta de pe căile păcatului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU PRIVI ÎN URMĂ!

„Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot” (Luca 17:32)

     Înainte ca Dumnezeu să distrugă orașul Sodoma, El a trimis doi îngeri ca să-i salveze pe Lot și  familia lui de la pieire. Instrucțiunile pe care le-au primit au fost clare: „să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri… (Dar) Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare” (Geneza 19:17, 26). Domnul Isus a reamintit această povestire în câteva cuvinte: „Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot”.

Iată două lecții pe care trebuie să le înveți și să nu le uiți:

1) Nu privi înapoi cu jind la vechile tale plăceri și idealuri păcătoase. Promisiunea pe care ți-a făcut-o atunci păcatul a fost mincinoasă, și la fel este și acum. „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi” (Iacov 1:14-16).

2) Uită-te doar la Isus. Cei doi gineri ai lui Lot nu au dat atenție mesajului îngerilor sau rugăminții socrului lor, așa că au rămas în urmă… Poate de aceea soția lui Lot s-a uitat înapoi. Dar a fost un lucru fatal atunci, și este fatal și acum. Nu te bălăci în regretele trecutului tău. Nu mai rămâne blocat la injuriile pe care ți le-au adresat alții. Ia-ți ochii de pe oglinda retrovizoare și ațintește-ți privirea asupra drumului care îți stă în față. Dumnezeu ți-a pregătit lucruri extraordinare; la aceasta se rezumă lupta din viața ta. Domnul Isus l-a numit pe Satan „hoț” (vezi Ioan 10:10). El ți-a furat deja prea multe; nu-l mai lăsa! Astăzi dedică-ți viața lui Hristos, și vei vedea cum vor începe să curgă spre tine binecuvântările Lui!

30 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Orice virtute pe care o avem

Toate izvoarele mele sunt în Tine. Psalmul 87:7

Domnul nostru nu „peticeşte” niciodată virtuţile noastre naturale. El reface întregul om pe dinăuntru. „îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Efeseni 4:24); cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta naturală să se îmbrace cu veşmântul care se potriveşte vieţii noi. Viaţa pe care o sădeşte Dumnezeu în noi îşi dezvoltă propriile ei virtuţi, nu virtuţile lui Adam, ci pe cele ale lui Isus Cristos. Priveşte cum, după sfinţire, Dumnezeu face să se veştejească încrederea ta în virtuţile naturale şi în orice putere din tine, până înveţi să-ţi extragi viaţa din fântâna vieţii de înviere a lui Isus. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu dacă treci pnn experienţa „secării” altor izvoare.

Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este acela că el distruge încrederea în virtuţile naturale, deoarece ele nu sunt promisiuni a ceea ce urmează să fim noi, ci rămăşiţe a ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie omul. Noi ne agăţăm de virtuţile noastre naturale, în timp ce Dumnezeu încearcă tot timpul să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Cristos, care nu poate fi niciodată descrisă în termenii virtuţilor naturale. Cel mai trist lucru este să vezi oameni în lucrarea lui Dumnezeu depinzând de ceea ce harul Lui nu le-a dat, de ceea ce au doar în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu întăreşte virtuţile noastre naturale şi nu le transformă, deoarece ele nu se
vor putea niciodată apropia de standardul lui Isus Cristos pentru noi. Dragostea naturală, răbdarea naturală, puritatea naturală nu se vor putea apropia niciodată de înălţimea cerinţelor Sale. Dar, dacă aducem fiecare parte a vieţii noastre trupeşti în armonie cu viaţa nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va arăta în noi virtuţile care Îi sunt caracteristice Domnului Isus.

„Şi orice virtute pe care o avem E doar a Lui.”

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui lacov.” EXODUL 3:6

Anul acesta se apropie de sfârşit. Curând va începe un nou an plin de situaţii noi care ne vor încredinţa tot mai mult că şi dispensaţiunea harului s-a apropiat de sfârşit şi că pentru copiii lui Dumnezeu va începe în curând „anul de veselie”, un an care nu se va mai sfârşi niciodată.O veche cântare creştină spune: „O, Doamne, ajutorul nostru pentru anii care au trecut, nădejdea noastră pentru anii care urmează, adăpostul nostru în furtuni şi casa noastră veşnică.” Dumnezeu este Dumnezeul oricărui timp: trecut, prezent şi viitor. El a fost ajutorul nostru în trecut, nădejdea noastră pentru viitor şi tot El este marele „EU SUNT” pentru astăzi. Cu nesiguranţa zilelor pe care le trăim, neştiind ce va aduce viitorul, este o mângâiere şi o reasigurare pentru noi să ştim că Dumnezeul anului care a trecut va fi Dumnezeul anului care urmează. Privind retrospectiv în anii care au trecut, vom recunoaşte că El a fost Dumnezeul trecutului nostru, întrunind toate nevoile noastre, chiar şi atunci când poate noi nu am înţeles cum lucra. Privind în viitor, la paşii neclari dinaintea noastră, am putea să ne îngrijorăm, să ne fie teamă. Dar Dumnezeu deja a avut grijă şi pentru viitorul nostru. Unul din Numele lui Dumnezeu este „Jehovah Jireh” care înseamnă „Domnul va îngriji” (Gen. 22:14). Pavel spune: „Dumnezeu va îngriji din plin de toate nevoile noastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă, în Hristos Isus” (Fii. 4:19). Dumnezeu este Dumnezeul viitorului nostru.

Ne putem gândi la trecut, la toate binecuvântările, izbăvirile şi ocrotirea neîntreruptă pe care le-a dat Dumnezeul trecutului nostru şi totuşi, uneori ne este greu să ne încredem în Ei pentru astăzi. Dar să fim deplini încredinţaţi că El doreşte să fie Acelaşi pentru noi astăzi cum a fost în trecut şi cum va fi în viitor. El este neschimbat în dragostea şi grija de Tată pe care o are faţă de noi; ea nu se micşorează din pricina multelor noastre greşeli, nu se măreşte în virtutea presupusei noastre râvne şi activităţi pentru El, dragostea Lui este constantă şi fermă, desăvârşită şi veşnică. Ea a început înainte de veşnicii, s-a desfăşurat de-alungul vieţii noastre sub toate aspectele şi se va continua în veşnicie, dându-ne în dragostea Lui, fericirea de a fi pentru totdeauna în prezenţa Lui şi a iubitului nostru Mântuitor.

Uneori Dumnezeu ne scoate din situaţiile, problemele, nevoile şi greutăţile vieţii, alteori El ne trece prin ele, dar este cu noi în ele. Indiferent de felul cum lucrează, El este totdeauna Dumnezeul prezentului nostru, Dumnezeul nostru bun ASTĂZI.George Muller, omul care prin credinţă îngrijea zilnic de peste 2.000 de orfani şi care niciodată nu a apelat la ajutorul omului, avea pe perete un „motto”: ŞI ASTĂZI!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Iată Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apoc.22:12.

Iarăşi ne găsim la sfârşitul unui an şi toţi cei care nu au intrat pe poarta cea strâmtă pentru a-L urma pe Isus sunt mai aproape de pierzarea veşnică. Tot la fel şi cei care trăiesc în păcat şi iubesc lumea alergând după pofte şi plăceri şi se asimilează cu lumea trăind după voia firii, al căror dumnezeu este stomacul lor fiind orientaţi spre cele pământeşti vor ajunge în pierzare acolo unde viermele nu doarme şi focul nu se stinge. Toţi aceia care nu-L recunosc Domn pe Isus, mărturisind că Isus este Fiul lui Dumnezeu venit la noi în trup pentru a se jertfi spre iertarea păcatelor noastre, vor avea un sfârşit trist.

Dar ferice de cei care umblă pe căile Domnului şi mărturisesc că singura modalitate de salvare şi mântuire este doar Hristos Isus, morţi fiind împreună cu El, morţi pentru păcat, dar totodată şi înviaţi cu Hristos şi aşezaţi în locurile preaînalte. Aceştia pot spune cu siguranţă: „Pentru mine a trăi înseamnă Hristos iar moartea înseamnă câştig.”Ferice de noi dacă nu cărăm păcatele noastre din anul acesta cu noi în anul care vine şi dacă avem conştiinţa împăcată. Ferice de noi dacă nu trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu pe banca acuzaţilor ci putem sta înaintea Lui prin har lăudând dragostea şi răbdarea Sa, bucurându-ne că putem păşi în noul an ca copii ascultători, slujindu-L pe Tatăl ceresc cu bucurie în noul an şi trăind din bunătatea Sa.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

IUBIRE DESĂVÂRŞITĂ

… şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. Ioan 13.1

Aici este un fapt care ajunge să fie pentru noi o făgăduinţă; cum a fost atunci Mântuitorul nostru, aşa este şi acum; şi ceea ce a făcut pentru prea iubiţii cu care El a trăit pe pământ, va face mai departe şi cu noi, şi cât va fi lumea. „Fiindcă a iubit pe ai Săi”, nu este ceva minunat? Că El a putut să îi iubească pe oameni aşa cum sunt, este o minune! Ce-a găsit El în bieţii Săi ucenici ca să-i iubească? Şi ce găseşte El în mine?Dar când Isus a început să iubească, este în firea Sa să continue să iubească. Această iubire face din sfinţi „oamenii Săi”; ce nume minunat! El i-a câştigat cu sângele Său şi ei sunt comoara Sa. Cum ei sunt „ai Săi”, El nu-i va pierde. Ei sunt prea iubiţii Săi şi El nu va înceta să-i iubească mai departe. Suflete al meu, spune-ţi şi ţie că El nu va înceta niciodată să te iubească!”El i-a iubit până la capăt”; iubirea cea mai mare care a umplut inima Mântuitorului, până la moartea Sa, a fost iubirea pentru ai Săi. El i-a iubit atât cât este cu putinţă, i-a iubit până acolo că S-a dat pe Sine însuşi la moarte pentru ei; El nu putea să facă mai mult. Aceasta este iubirea desăvârşită în care nu este nici nebunie, nici dare înapoi, nici necredincioşie, nici indiferenţă şi pe care a răspândit-o din belşug pentru toţi ai Săi.Aşa este iubirea lui Isus pentru toţi aceia care fac parte din poporul Său. Să cântăm cu recunoştinţă o cântare Prea Iubitului nostru.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Luminând ochii inimii voastre, ca să știți ce este speranța chemării Lui, ce este bogăția gloriei moștenirii Lui în sfinți și ce este nemărginita mărime a puterii Lui față de noi, care credem, după lucrarea puterii tăriei Lui.  Efeseni 1.18,19

Dumnezeu este izvorul tuturor binecuvântărilor. Acesta este primul gând pe care versetele de mai sus nil sugerează. El este prezentat aici ca fiind Autorul, Sursa, Izvorul tuturor binecuvântărilor. Binecuvântat și scump gând! Prin urmare, este vorba de chemarea Lui, de moștenirea Lui și de puterea Lui. În același timp, binecuvântarea ne este prezentată ca fiind în Hristos și împreună cu Hristos, deși venind de la Dumnezeu, ca sursă a ei. Aici este prezentată sub forma manifestării strălucitoare a harului și a dragostei Sale, în locurile cerești, față de cei care au fost aduși la El prin evanghelie.

Bineînțeles, pentru credință, Hristos înviat este manifestarea strălucitoare a tuturor binecuvântărilor. Totuși, fie că este vorba de harul și de dragostea manifestate față de păcătoși pe pământ, fie că este vorba de manifestarea lor față de sfinți în cer, sursa este aceeași. Predicarea evangheliei, chemarea eficace, gloria viitoare și puterea care însoțește adevărul și oferă o pregustare a gloriei, toate sunt de la Dumnezeu. Minunat, uimitor adevăr, când ne gândim cine suntem noi!

Nu există nicio altă inimă în univers care să ne fi fost atât de deplin revelată precum cea a lui Dumnezeu. El La dat pe Fiul Său să moară pentru noi. Binecuvântat, deplin și etern izvor al oricărei binecuvântări! Acesta este locul bucuriei și al puterii noastre; căminul nostru, pentru totdeauna! Suntem născuți din Dumnezeu, născuți de sus. Patria unui om este locul în care sa născut. Ce poate fi mai încurajator pentru inima noastră, decât să ne sprijinim pe planurile lui Dumnezeu, ca temelie a tuturor binecuvântărilor noastre? Această temelie nu se poate schimba niciodată. Înainte de a fi existat lumea, răscumpărarea noastră a fost plănuită. Ea na fost o soluție de avarie gândită de mintea divină. Iar acum, Hristosul înviat și copiii lui Dumnezeu înviați împreună cu El reprezintă răspunsul perfect la planul etern al dragostei! A. Miller

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Este timpul, o, Dumnezeul meu, pentru o atingere de la Tine, una din acele măreţe şi transformatoare atingeri prin care Tu Te deosebeşti clar şi desluşit de orice altceva – strălucitoare momente în care Te văd şi mă închin şi mă minunez.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.» PROVERBE 14,12

La trecerea în noul an mulţi oameni sunt preocupaţi de diferite probleme. Aceste gânduri sunt apăsătoare şi deprimante pentru că întotdeauna au legătură cu cotidianul. Un exemplu este remarca pe care o auzim atât de des: «Ce repede îmbătrânesc!» Este adevărat. Dacă nu îl ai pe Isus în inimă, toate degenerează. Este foarte adevărat că o viaţă fără «viata» este complet inutilă, şi ce tragedie îngrozitoare este atunci când, în ciuda tuturor căutărilor şi a faptelor tale, dorinţa ta de fericire şi pace nu este niciodată îndeplinită. Iată de ce privim cu teamă moartea întunecată care se apropie, fară speranţă şi fără consolare. Ai într-adevăr destule motive să fii trist la trecerea în fiecare an nou, deoarece ai un viitor incert. Dar ferice de omul care-L are pe Cristos în inimă! Un astfel de om are speranţa şi siguranţa vieţii veşnice! Atunci nici bătrâneţea nu ne mai sperie, deoarece, cu cât suntem mai firavi pentru lumea aceasta, cu atât «întinerim» pentru veşnicie. Da, putem spune: cu cât sunt mai slab, cu atât sunt mai puternic! Acesta nu este un slogan ieftin, prietene, ci o realitate minunată, căci: «chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi» (2 Cor. 4,16).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Nu ştii că la sfârşit va fi amar? 2 Samuel 2:26

Dacă eşti un mărturisitor al credinţei dar nu un împlinitor al ei, şi nu ai credinţa în Christos Isus, rândurile de mai sus sunt o descriere a sfârşitului tău. Mergi în fiecare duminică la locul de închinare, dar mergi fiindcă merg şi alţii, nu fiindcă inima ta îi aparţine Lui Dumnezeu. Acesta este începutul. Bănuiesc că, vei fi cruţat de această caznă de a profesa religia prin mijloace exterioare, dar cu inima departe. Calcă încet, fiindcă trebuie să-ţi arăt sfârşitul unuia ca tine. Să-l privim cu blândeţe. Fruntea îi este scăldată de sudoare, şi el se trezeşte strigând: „O, Doamne, e greu să mori. Aţi trimis după pastor?”. „Da, vine”. Pastorul soseşte. „Domnule, mi-e frică să mor!” „Nu ai nici o speranţă?” „Nu pot spune că am. Mă tem să stau înaintea Lui Dumnezeu; o, roagă-te pentru mine!” Rugăciunea se înalţă pentru el cu dragoste sinceră, şi calea mântuirii este aşezată de mii de ori înaintea lui, dar, înainte să apuce frânghia, îl văd scufundându-se. Pot să-i închid pleoapele reci, fiindcă nu va mai vedea niciodată nimic. Dar unde este omul, şi unde sunt adevăraţii ochi ai omului? Este scris: „Pe când era în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus”(Luca 16:23). O, de ce nu şi-a ridicat ochii înainte? Fiindcă s-a obişnuit să audă Evanghelia, şi sufletul lui a adormit. Vai! Dacă nu îţi ridici ochii acum, amar va fi sfârşitul tău. Chiar cuvintele Mântuitorului descoperă vaietul tău: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci sunt grozav de chinuit în văpaia aceasta” (vers. 24). Există un înţeles înfricoşător în cuvintele acestea. Fie să nu trebuiască să înţelegi adevărul lor la lumina mâniei Lui Iehova!

Seara

„Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”. Eclesiastul 7:8

Priveşte-ţi Domnul şi învăţătorul, ca să vezi începutul lui. El a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii” (Isaia 53:3). Vrei să-i vezi sfârşitul? Stă la dreapta Tatălui Său, aşteptând ca duşmanii să-I fie puşi sub picioare (Psalmi 110:1). „Cum este El, aşa suntem şi noi” (1 loan 4:17). Trebuie să porţi crucea, altfel nu vei ajunge să porţi coroana; trebuie să mergi prin noroi, dacă vrei să păşeşti pe străzile de aur. Inveseleşte-te, deci, sărmane creştin. „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”. Uită-te la viermele acela hidos; ce înfăţişare oribilă are! Este începutul unui lucru. Observă fluturele acela cu aripi minunate, zburând în soare din floare în floare, plin de fericire şi viaţă; acesta este sfârşitul. Viermele acela eşti tu, înfăşurat în crisalida morţii; dar, atunci când apare Christos, vei fi „ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1 loan 3:2). Fii mulţumit să fii ca El, pentru ca şi El să fie mulţumit de tine. Diamantul neşlefuit este pus pe roata şlefuitorului. El taie din toate părţile. Pierde mult – şi este costisitor pentru el. Regele este încoronat; diadema este pusă pe capul monarhului în cântec de trâmbiţă. Raze strălucitoare scânteiază din coroană, şi ele vin chiar de la diamantul care a fost şlefuit recent cu atâta cruzime. Poţi să îndrăzneşti să te compari cu un asemenea diamant, fiindcă faci parte din poporul lui Dumnezeu; acum este timpul procesului de şlefuire. Lasă credinţa şi „răbdarea… să-ţi facă desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4), fiindcă în ziua în care coroana va fi aşezată pe capul „împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului” (1 Timotei 1:17), rază de glorie va străluci deasupra ta. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o coroană deosebită, în ziua pe care o pregătesc eu” (Maleahi 3:17). „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

IZVOARE IN DEŞERT

Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
(Fapte 12:5)

Petru era în închisoare, aşteptându-şi execuţia, şi biserica nu avea nici o putere şi nici o influenţă umană care l-ar fi putut salva. Nu exista nici un ajutor pământesc disponibil, ci ajutorul putea fi obţinut doar pe cale cerească. Aşa că biserica s-a dedicat rugăciunii fierbinţi şi insistente. Şi Dumnezeu a trimis un înger, care „a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă” (v.7). Apoi „au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură” (v.10), şi Petru a fost liber.

Poate există o „poartă de fier” în viaţa ta, care îţi blochează calea. Ca o pasăre închisă în colivie, deseori ai lovit în barele de fier, dar în loc să-ţi îmbunătăţeşti situaţia, ai devenit şi mai obosit şi mai extenuat şi ţi-ai pricinuit şi mai multă durere de inimă. Este un secret pe care trebuie să-l afli – secretul rugăciunii cu credinţă.

Apoi, când vei ajunge la poarta de fier, se va deschide aşa cum s-a deschis pentru Petru: „singură”.

Câtă energie irosită şi ce dezamăgire dureroasă va fi evitată odată ce vei învăţa să te rogi aşa cum s-a rugat biserica primară în „camera de sus” (Fapte 1:13)! Dificultăţile insurmontabile vor dispare şi împrejurările potrivnice vor deveni favorabile odată ce vei învăţa să te rogi – nu cu credinţa ta, ci cu credinţa lui Dumnezeu. Mulţi din cei dragi ai tăi au fost legaţi de Satan şi întemniţaţi de el ani de zile, şi ei aşteaptă pur şi simplu să se deschidă porţile. Ei vor fi eliberaţi în Hristos când tu te vei ruga lui Dumnezeu fierbinte şi insistent, cu credinţă. C.H.P.

Situaţiile urgente necesită rugăciuni intense. Când omul însuşi devine o rugăciune nimic nu poate rezista atingerii ei. Ilie s-a plecat spre pământ pe muntele Carmel cu faţa între genunchi, şi el a devenit rugăciunea.

Rugăciunea rostită nu este întotdeauna necesară, pentru că rugăciunea poate fi deseori prea intensă pentru a fi exprimată în cuvinte. În cazul lui Ilie, întreaga lui fiinţă era în contact cu Dumnezeu şi era mobilizată împreună cu El împotriva forţelor răului. Şi vrăjmaşii cei răi ai lui Ilie nu se puteau împotrivi acestui fel de rugăciune în formă umană – un lucru de care este mare nevoie astăzi.

din Timpul genunchilor plecaţi

„Suspine negrăite” (Rom. 8:26), aşa sunt deseori rugăciunile pe care Dumnezeu nu le poate refuza. Charles H. Spurgeon

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 15.42-47; 16.1-8

Acum, când este trecut ceasul crucii în care Mântuitorul a fost singur, Dumnezeu găseşte plăcere să ne dezvăluie râvna şi consideraţia câtorva persoane devotate care II onorează pe Fiul Său. în primul rând îl vedem pe Iosif din Arimateea care cere de la Pilat trupul lui Isus şi care se ocupă cu evlavie de înmormântarea Lui. Zorii zilei învierii ne arată apoi trei femei grăbindu-se să meargă la mormânt. Ele erau dintre acelea care ,Îl urmau şi-I slujeau” înainte de a asista cu durere la răstignire (cap. 15.40,41; Ioan 12.26). În dorinţa lor de a-I face un ultim serviciu Celui pe care credeau că L-au pierdut, îi aduc miresme pentru a-I împarfuma trupul. Au însă de învăţat lecţia inutilităţii acestor pregătiri, pentru că un înger le anunţă vestea glorioasă: Isus a înviat! Este însă o altă femeie, pe care nu o găsim la mormânt: cea care în cap. 14.3 unsese picioarele lui Isus. Însemna aceasta o lipsă de afecţiune din partea ei? Nu, ci ea a dovedit tocmai contrariul; a ştiut să discearnă momentul când să-şi răspândească parfumul. Să ne amintim că devotamentul dragostei este cu mult mai plăcut inimii Domnului cu cât este însoţit de discernerea voii Sale şi a ascultării de Cuvântul Său.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Luca 9: 57-62

PRIORITATEA SUPREMĂ

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu… și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33

În timpul domniei reginei Elisabeta I, un negustor prosper a fost ales de Măria Sa să îndeplinească misiunea de ambasador. Anunțat de această onoare, el a cerut să fie scuzat, motivând că aceasta i-ar aduce prejudicii financiare și nu-i va mai permite să supravegheze activitatea industrială. La această scuză, regina i-a trimis următorul răspuns: „Tu caută ca afacerea mea să meargă bine în străinătate, iar eu voi căuta ca afacerea ta să meargă bine acasă”. Acest gentleman a acceptat numirea și a stat în străinătate mai mulți ani. când s-a întors, a găsit că regina, credincioasă cuvântului ei, s-a îngrijit de afacerea lui, peste așteptări.

Ca și creștini, noi trebuie să ne silim să-I plăcem Domnului și să-L punem pe El pe primul loc în orice facem. Unii credincioși însă Ii dau timpul și talentele lor numai atunci când acestea nu se suprapun cu planurile lor și cu distracțiile lor personale. Ei sunt gata să-L facă pe Dumnezeu „un câștigător pe locul doi, la o diferență foarte mică”, dar ezită să-I dea atât Lui cât și serviciului Lui locul cel dintâi în viețile lor. Ca să fim ucenici credincioși ai lui Isus, este nevoie să-I acordăm Mântuitorului prioritatea supremă în toate lucrurile, încrezându-ne că El va purta întru totul de grijă nevoilor noastre.

În Luca 9, citim despre doi bărbați care au consimțit să-L urmeze pe Isus, dar care au spus că în primul rând ei vor să-și rezolve problemele personale. Răspunsul Stăpânului arată clar că a fi ucenic implică o loialitate necondiționată față de El.

Dumnezeu dă binecuvântările cele mai mari celor care îl pun pe Cristos înainte de toate lucrurile. Este El prioritatea supremă în viața ta? H.G.B.

Doamne, Ți-am dat viața numai Ție,

Orice zi și orice oră este doar a Ta;

Fie după cum voiești, așa să fie;

Voia Ta este mai bună decât voia mea. Warner

Cel care îi dă lui Dumnezeu cel de-al doilea loc nu-I dă nici unul.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Prin El, să aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Evr. 13,15.

Noi, prin harul Lui Dumnezeu, am fost făcuți o preoție sfântă și aleasă pentru a lăuda pe Domnul Isus. Jertfele de laudă să fie tot timpul pe buzele noastre, tot timpul pregătite de a urca la tronul Lui Dumnezeu. Psalmistul spune în Ps. 50.23: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește” și în Ps. 34.1: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme. Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”Deci laudele noastre să curgă intens ca un fluviu. Ca o preoție sfântă noi nu aducem arderi de tămâie, ci aducem jertfe duhovnicești de LAUDĂ și MULȚUMIRE. După ce perdeaua din lăuntrul Templului s-a rupt de sus până jos nu ne-a dat numai posibilitatea vizuală în Sfântă Sfintelor ci ne este deschisă calea ca să venim ca adoratori ai Lui Dumnezeu și acolo să-I aducem jertfe de laudă. Aceasta este plăcerea Lui Dumnezeu prin Isus Hristos! Noi am fost aduși așa de aproape suntem copiii Lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți și în această stare putem să ne apropiem cu o inimă curată, cu un cuget curat, cu o credință aleasă, aducând lui Dumnezeu o jertfă plăcută prin Isus Hristos. Aceasta e cea mai înaltă parte a slujbei noastre față de Dumnezeu. Aceste jertfe duhovnicești sunt ca un recul al harului care îl savurăm și al dragostei care e motorul inimii noastre. Inima reflectează totul în mulțumire de harul primit și cu David poate spune: „TOTUL vine de la Tine și din mâna Ta primim ce să-Ți aducem.” (1 Cronici 29.14). Cunoști tu acest loc măreț și îl ocupi spre slava Numelui Său?Este de prisos să căutăm stârnirea simțămintelor firești de cucernicie prin felurite mijloace, care sunt în slujba sistemelor și religiilor oamenilor. Silințele care se fac când e vorba de adus adorare Lui Dumnezeu, cu ajutorul însușirilor nesfințite ale firii pământești intră în cadrul „focului străin.” (Lev. 10.1 și 16.12).

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii. 2 Corinteni 6.2

Ce este acesta?

El este o posesie, pe care prin eforturi nu o poți mări, ci care de la sine devine din ce în ce mai mică. Tu ai mult din acesta, dar nu vei descoperi niciodată cât înainte de a fi la sfârșit. Și deodată nu mai ai nimic din el. Ce este acesta? Este timpul. Mai exact spus: timpul vieții tale pe pământ.

Un ceas ne prezintă bine cât de fugară este viața. Imaginează-ți o clepsidră, a cărei parte superioară este invizibilă. Nisipul curge și curge fără încetare, tot mai departe. Tu nu poți vedea când ajunge la sfârșit, dar ceva este foarte sigur: sfârșitul vine. Și așa se va termina și timpul tău pe pământ.

Și apoi? Apoi începe ceva foarte nou, altceva: veșnicia, un timp fără timp. Nesfârșit. Cum va arăta veșnicia pentru tine? Unde îți vei petrece veșnicia? La Dumnezeu sau despărțit de El?

Aceasta decizi tu astăzi. Aceasta decizi tu atât timp cât nisipul din clepsidră mai curge. Cum? În timp ce Îl accepți pe Isus Hristos ca Salvatorul și Domnul tău – sau Îl respingi. Aceasta este marea întrebare: Care este poziția ta față de Isus Hristos? Răspunsul tău în acest timp decide asupra veșniciei.

„Ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere” (Iacov 4.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNGRIJORAREA ESTE O PIERDERE DE VREME

„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)

     Îngrijorarea este cea mai inutilă modalitate de-a petrece timpul, și ea ne poate acapara! Chiar Domnul Isus a spus: „Cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:27). Îngrijorarea este ucigătorul odihnei și al relațiilor. Ea ne urmărește și ne jefuiește pacea și liniștea. Poate continuăm să funcționăm fizic, dar înlăuntrul nostru se găsește o forță sinistră care nu ne lasă în pace. Acest vrăjmaș numit îngrijorare ne dezorientează sufletește, ne distruge creativitatea și ne anihilează simțul împlinirii care vine din interior și la care nu putem ajunge prin dobândirea de lucruri. De ce luptăm atât de mult cu ceea ce nu putem schimba? Un pastor scrie: „Mi-au trebuit ani de zile pentru a-mi da seama că, atunci când merg la culcare, nu trebuie să am mintea plină de tot ce s-a întâmplat în timpul zilei! Mă luptam toată noaptea cu probleme care oricum nu puteau fi rezolvate până dimineața. Nu vă pot spune în câte zile m-am dus la serviciu simțindu-mă ca o talpă uzată a unui pantof vechi. Eram tot mai puțin eficient, tot mai tensionat și mai incapabil să lucrez la capacitate maximă; am plătit prețul în detrimentul relațiilor mele…” Ai trecut și tu pe-aici? Iată rețeta lui Dumnezeu împotriva îngrijorării: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus… Tot ce este adevărat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit, vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească… Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filipeni 4:6-9). Astăzi, acum e momentul să-L lași pe Dumnezeu să te elibereze de îngrijorare!

29 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Dezertor sau ucenic?

Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. loan 6:66

Când Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, îţi dă din Cuvânt viziunea clară a voii Sale, iar mintea şi sufletul tău sunt pline de încântare, trebuie să umbli în lumina acelei viziuni, altfel te vei cufunda în robia unui punct de vedere care n-are nici o legătură cu Domnul. Neascultarea mentală faţă de viziunea cerească te va face robul unor puncte de vedere străine de Isus Cristos. Nu privi la altul spunând: ..Păi, dacă el poate avea acest fel de a privi lucrurile şi-i merge bine, de ce nu pot şi eu?. Tu trebuie să umbli în lumina viziunii care ţi-a fost dată ţie, fără să te compari cu alţii şi fără să-i judeci; aceasta este între ei şi Dumnezeu. Când descoperi că o idee care-ţi este dragă contravine viziunii cereşti şi începi să comentezi, în tine vor începe să se dezvolte simţul proprietăţii şi dorinţa de a-ţi apăra dreptul personal, lucruri care n-au avut nici o valoare pentru Isus Cristos. El a fost întotdeauna împotriva acestor lucruri, care sunt rădăcina a tot ceea ce este străin de El. „Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15). Dacă nu vedem aceasta, este din cauză că ignorăm principiile de bază ale învăţăturii Domnului nostru.

Noi avem tendinţa de a ne întinde şi de a ne delecta cu amintirea experienţei minunate pe care am avut-o. Dacă ţi se arată, prin lumina lui Dumnezeu, un standard nou-testamental şi tu nu încerci să te conformezi lui sau nici nu te simţi înclinat să te conformezi lui, vei începe să dai înapoi; conştiinţa ta nu reacţionează la adevăr. Nu mai poţi fi niciodată acelaşi după ce ţi s-a revelat un adevăr al lui Dumnezeu. Momentul revelaţiei te va marca, fie ca pe un ucenic şi mai devotat al lui Isus Cristos, fie ca pe un dezertor.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită.” MARCU 14:38

Ce îndemn mai potrivit ne poate da Domnul Isus prin versetul de astăzi, mai ales acum, când suntem pe punctul de a intra în anul care ne aşteaptă cu tainele Iui. Bucurii sau necazuri, biruinţe sau înfrângeri, putere sau slăbiciune, înaintare sau stagnare, şi în toate situaţiile care ar mai fi, Domnul nostru a ştiut că avem nevoie să veghiem şi să ne rugăm.Cuvântul acesta a fost spus de Domnul Isus în momentul suprem al luptei Sale cu puterile morţii şi ale întunericului, în grădina Ghetsimani. El scoate în relief slăbiciunea şi nestatornicia ucenicilor care dormeau în timp ce Domnul era în agonie, cu puţin înainte de răstignirea Lui. El ne este adresat cu toată solemnitatea unui avertisment dumnezeiesc şi timpurile şi evenimentele pe care le trăim şi care se precipită tot mai mult, ne arată câtă nevoie avem de a veghea şi de a ne ruga prin Duhul Sfânt.”Veghiaţi”, este un cuvânt de ordine pentru sentinela care este în avangardă, în picioare pentru a surprinde orice încercare a vrăjmaşului de a pătrunde în tabără. Sentinela nu este o statuie fără viaţă, ea nu este numai în apărare. Ea are arma în mână, observă, scrutează în noapte; ea încearcă a discerne ce se petrece în întunerec. Rezultatul bun al slujbei lui depinde de fidelitatea şi de rapiditatea acţiunii sale. Un astfel de duh de sentinelă vrea Domnul să ne dea. De aceea îndemnul Lui nu este facultativ, ci este o poruncă. „Veghiaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită.” Domnul Isus ne înştiinţează că atunci vom fi cu atât mai mult expuşi atacurilor vrăjmaşului, căci el încearcă să lovească în primul rând în sentinelă ca s-o scoată din luptă. De câte ori am fost surprinşi în starea de neveghere şi loviţi de vrăjmaş. Ce rănire, ce ruşine, ce cădere din care unii nu s-au mai ridicat până la sfârşitul vieţii lor. Numai harul lui Dumnezeu a lucrat atunci ca să le dea pocăinţă şi ridicare ca să nu treacă în veşnicie în starea aceea nenorocită. Ce bun e El!”Rugaţi-vă.” Dacă îndemnul la veghere presupune pericole, invitaţia la rugăciune ne arată favoarea pe care o avem de a ne prezenta direct înaintea Tatălui ceresc şi ne aminteşte de chemarea noastră. Rugăciunea ne deschide un orizont imens şi ne pune în mâini posibilităţi atât de mari. Dacă am realiza aceasta, viaţa noastră ar fi o rugăciune neîncetată. Să ne rugăm; să învăţăm să luăm din bogăţiile, puterea şi harul Său tot ce avem nevoie pentru ca să fim biruitori în lupta vieţii. Fiecare zi de mâine poate avea surprizele ei. Să nu începem niciodată o zi fără rugăciune şi să nu mergem la culcare înainte de a ne ruga, de a-I da un raport căpeteniei noastre şi de a fi auzit în inima noastră: „Bine, rob bun şi credincios.” „Veghiază chiar din zorii dimineţii, când pic de nor nu e pe al tău cer; din al tău suflet pot ieşi furtuni mari, ce te-ar putea chiar doborâ. Veghiază şi la prânz, când truda zilei îţi ia privirea de la cerul scump; fă-ţi rost de clipe când tu singur numai, cu Domnul tău iubit să fii!… Veghiază dar! Roagă-te neîncetat!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Urmati-mă pe mine fraţilor, şi uitati-vă bine la cei care se poartă după modelul pe care îl aveţi în noi.” Filipeni.3:17.

Acest verset conţine un îndemn foarte important, care are ca rezultat o siguranţă şi o pace de la Dumnezeu. Sunt mulţi care se uită la greşelile altora şi discută mult de acestea, căutând astfel să ascundă propriile greşeli. Dar acest lucru nu le este de folos cu privire la mântuire, cu atât mai mult le asigură pierzarea. De aceea dorim ca exemplul nostru de umblare să fie ca cea a lui Pavel şi a celor care au umblat asemenea lui. Dacă privim la viata şi umblarea lui Avraam, Iov, Noe şi Daniel suntem încurajaţi să ne încredem în Dumnezeu şi să-I slujim Lui. Dorim să-L preamărim pe Dumnezeu şi să-I vestim bunătatea; să vorbim despre harul său mare care L-a revărsat şi în acest an atât de bogat asupra noastră. Apostolul Pavel nu s-a mândrit cu altceva decât cu crucea lui Isus Hristos: „Căci de multe ori v-am spus şi vă mai spun şi acum, plângând, spune Pavel, sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este ruşinea lor şi se gândesc la lucrurile pământeşti”. Chiar dacă la mormântul acestor oameni se spune că au parte de mântuire, sfârşitul lor este pierzarea – aşa spune Scriptura. Gândurile îndreptate spre cele pământeşti au rezultat moartea. De aceea este bine sâ ne cercetăm dacă suntem orientaţi spre cele pământeşti sau spre lucrurile cereşti.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

EL NE VA DUCE ACASĂ

Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc. Isaia 46.4

Anul acesta a trecut deja şi această făgăduinţă se îndreaptă către prietenii noştri în vârstă şi către noi toţi care înaintăm în viaţă. Dacă Dumnezeu ne prelungeşte anii, vom ajunge să avem peri albi; aşa că, prin credinţă, putem să luăm dinainte acest cuvânt pentru noi.Noi îmbătrânim; dar Dumnezeu, care se numeşte EU SUNT, rămâne mereu acelaşi. Perii albi ne arată că trupul nostru slăbeşte; dar El nu slăbeşte niciodată. Când noi nu mai putem să ridicăm nici o greutate şi simţim că ne este greu să ne mişcăm sau să ne purtăm pe noi înşine, atunci Dumnezeu este Cel ce ne poartă. În anii tinereţii noastre, El ne purta în braţele Sale, ca pe mieluşeii Săi şi El va face la fel când vor veni slăbiciuni peste noi.El ne-a creat şi El S-a angajat să ne poarte. Când vom ajunge o povară pentru prietenii noştri şi o povară pentru noi înşine, Domnul nu Se va depărta de noi, ci va avea grijă de noi şi ne va face să vedem izbăvirea Lui. Adesea El dă slujitorilor Săi o seară lungă şi liniştită. Ei au lucrat şi s-au ostenit toată ziua în slujba Stăpânului lor şi El le zice: „Odihneşte-te în aşteptarea odihnei veşnice pe care am pregătit-o pentru tine”. Să nu ne temem de o vârstă înaintată ci să ne bucurăm că îmbătrânim, pentru că Domnul este El însuşi cu noi până la sfârşit, în plinătatea harului Său.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Irod se temea de Ioan, știindul om drept și sfânt, șil ocrotea; și, auzindul, stătea pe gânduri șil asculta cu plăcere.  Marcu 6.20

În cazul lui Irod, pofta a fost cea care ia înlănțuit sufletul. În el vedem semnele unei lucrări adânci în conștiința naturală. Pentru un timp a părut să fie un om schimbat, însă lanțul carei lega sufletul, cu o putere care nu se făcea auzită, a fost prea puternic. Așa că, pentru a face pe placul unei fete, la decapitat pe Ioan. Ce lucru solemn!

Putem menționa și alte cazuri asemănătoare din Scriptură. Iuda a iubit banii; lăcomia a fost lanțul lui secret, care ia mâncat inima ca un cancer. În cazul tânărului bogat, averile sale îl țineau rob fără ca el să fie conștient, până când Domnul a pus degetul pe lanțul său. După aceea tânărul „a plecat mâhnit de tot, căci avea multe avuții” (Marcu 10.22). Lanțul lui Felix a fost amânarea. El tremura la cuvintele lui Pavel, însă a amânat pocăința pentru „mai târziu”, moment care, din nefericire, na mai venit niciodată.

Fiind așa de intim lipite de inimă, aceste lanțuri nu sunt simțite până când Domnul nu intervine în îndurarea Sa. Apoi totul se schimbă: robia lui Satan începe să fie simțită ca niciodată mai înainte, iar puterea sa malefică este în întregime pusă la lucru pentru a împiedica scopul Domnului de a elibera sufletul. Vedem adesea, din nefericire, cum cei pe care El dorește săi izbăvească încep să murmure. Dar nu este de mirare, fiindcă nimic nu ia tulburat câtă vreme au mers în direcția dorită de Satan. Dar când lanțurile sunt atinse, ei încep să se plângă.Doresc acum să mă adresez conștiinței cititorului. Există cumva vreun lanț neauzit, secret, dar care îți înfășoară inima? Poate nu ești conștient de el; poate a fost atins de Domnul uneori și atunci clinchetul lui sa auzit pentru un moment în conștiința ta; totuși el nu este rupt încă. Poate fi un lanț pe carel cunoști – Domnul și conștiința ți lau descoperit. Vreun păcat tainic, ceva pe carel îngădui în inima și în căile tale – un lanț nevăzut de ochii altora, dar care ruginește în jurul inimii tale și se prinde de ea cu atât mai puternic. Fii atent și ia seama la Cel care ți la arătat! Fii încredințat că, la fel de sigur cum ochiul Lui la detectat, tot așa de sigur este că El îl poate sfărâma șiți poate dezrobi inima! J. T. Mawson

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram, şi a zis: «Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare»” (Genesa 15:1). O, Doamne, „după aceste întâmplări!” Cât de mult Te slăvesc!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Iată că toate lucrurile s-au făcut noi.»2 CORINTENI 5,17

Cuvântul de mai sus nu este oare «de aur» şi pentru anul care va începe peste câteva zile? Domnul nu doar că a făcut totul nou, dar El ne reînnoieşte mereu viaţa şi umblarea, tot mai profund şi mai puternic. Dumnezeu realizează această minune a reînnoirii sufletului exact în mijlocul atacurilor, al ispitelor, al suferinţelor şi al mizeriei, după cum scrie în Isaia 48,10: «Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei». Dacă vom începe să vedem toate lucrurile negative, întunecate, toate atacurile diavolului în această lumină, vom avea parte de perspectiva dumnezeiască asupra vieţii. Bineînţeles, vom fi atacaţi de toate forţele iadului, dar ele au fost biruite definitiv de Isus Cristos pe crucea de pe dealul Golgotei. Să ne gândim pentru o clipă la Domnul şi Mântuitorul nostru iubit: cu câtă linişte şi pace interioară a reacţionat la atacurile puterilor întunericului, iar acestea nu au putut să-I facă nimic. Să învăţăm aşadar de la Domnul nostru cum să rămânem sfinţi, netulburaţi în faţa ata-curilor celui rău. Care a fost secretul Său? El a fost una cu Tatăl, în permanentă părtăşie intimă cu El. Aşa a biruit ispita. Invincibilitatea unui copil al lui Dumnezeu este condiţionată de rămânerea în Domnul său. Care este consecinţa? «Cel rău nu se atinge de el» (1 Ioan 5,18).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Ce credeţi voi despre Christos? Matei 22:42

Marele test al sănătăţii sufletului tău este ceea ce crezi tu despre Christos. Este El pentru tine „cel mai frumos dintre oameni” (Psalmi 45:2), „deosebindu-se din zece mii” (Cânt. 5:10), şi toată fiinţa Lui este „plină de farmec” (vers. 16)?

Atunci când Christos este atât de preţuit, toate facultăţile omului spiritual se exercită cu energie. Iţi voi judeca credinţa după acest barometru: Christos este sus sau jos pentru tine? Dacă te gândeşti puţin la El, dacă eşti mulţumit să trăieşti fără prezenţa Lui, dacă îţi pasă prea puţin de onoarea Lui, dacă neglijezi legea Lui, atunci voi şti că sufletul tău este bolnav. Dumnezeu să te ajute să nu fii bolnav de moarte! Dar dacă primul gând al sufletului tău a fost: „Cum pot să-L onorez pe Isus?”, şi dacă dorinţa zilnică a sufletului tău este: „O, dacă aş şti unde să-L găsesc!”, îţi spun că poţi să ai o mie de infirmităţi, şi să nu ştii dacă eşti copil al Lui Dumnezeu sau nu, totuşi sunt convins, în afară de orice îndoială, că eşti în siguranţă, fiindcă Îl preţuieşti pe Isus. Nu-mi pasă de zdrenţele tale; ce crezi despre veşmintele Sale regale? Nu-mi pasă de rănile tale, chiar dacă sângerează în torente; ce crezi despre rănile Sale? Strălucesc ca rubinele în mintea ta? Nu gândesc nimic rău despre tine, chiar dacă ai zăcea ca Lazăr în gunoi, şi câinii ţi-ar linge bubele. Nu te judec după sărăcia ta; ce crezi despre Rege în frumuseţea Lui? Are El un tron glorios în inima ta? L-ai aşezat cât de sus ai putut? Ai fi gata să mori dacă ai putea adăuga încă o trâmbiţă la melodia care Îl laudă? Atunci eşti într-o stare bună. Orice ai gândi despre tine, dacă Christos este mai mare decât tine, vei fi cu El peste puţin timp.

Chiar dac-aş fi de râsul întregii-lumi

Isus va fi de-a pururi partea mea

Cu El am parte numai de minuni

Călăuzit mereu de bunătatea Sa.

Seara

Până aici Domnul ne-a ajutat. 1 Samuel 7:12

Cuvântul „până aici” este ca o mână care arată în direcţia trecutului. Fie că este vorba de douăzeci de ani sau de şaptezeci, „până aici Domnul ne-a ajutat” Prin sărăcie, prin bogăţie, prin boală, prin sănătate, acasă, în străini, pe pământ, pe mare, în onoare, în dezonoare, în probleme, în bucurie, în încercări, în triumf, în rugăciune, în ispite, „până aici Domnul ne-a ajutat” Ne place să privim un drum mărginit de copaci. Este o încântare să priveşti de la un capăt la celălalt, ca într-un templu verde, cu coloane de trunchiuri şi arcade din frunze; în acelaşi fel, privind la anii care au trecut din viaţa noastră, la ramurile de îndurare de deasupra, şi la coloanele de bunătate şi credincioşie care ne-au purtat bucuriile. Nu sunt păsări care cântă pe ramuri? Cu siguranţă că trebuie să fie multe, şi toate cântă despre îndurarea primită „până aici”. Dar cuvântul arată şi înainte. Atunci când un om înalţă un oarecare semn şi scrie „până aici”, este clar că nu a ajuns la sfârşit; mai este încă drum de parcurs. Mai multe încercări, mai multe bucurii, mai multe ispite, mai multe victorii, mai multe rugăciuni, mai multe răspunsuri, mai multă trudă, mai multă putere, mai multe lupte, mai multe bătălii, mai multe triumfuri; apoi vine boala, bătrâneţea, răul şi moartea. Este gata acum? Nu! Mai este învierea, prin Isus, tronurile, harpele, cântările, psalmii, hainele albe, Faţa Lui Isus, societatea sfinţilor, slava Lui Dumnezeu, plinătatea veşniciei, infinitatea binecuvântărilor. O, ai curaj, credinciosule, şi înalţă-ţi Eben-Ezer-ul cu încredere, fiindcă Cel care te-a ajutat „până aici” te va ajută şi de acum înainte. Citiţi sub lumina cerului, cât de slăvit şi minunat va fi acest „până aici” pentru ochii noştri recunoscători!

IZVOARE IN DEŞERT

Haideţi … căci am văzut ţara, şi iată că era foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpânire pe ţara aceasta. …Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ. (Judecători 18:9-10)

„Haideţi!” Această poruncă ne arată că este ceva de făcut, ceva hotărât pentru noi şi că nimic nu devine al nostru dacă nu-l luăm în stăpânire. „Fiii lui Iosif, Manase şi Efraim, şi-au luat în stăpânire moştenirea” (Iosua 16:4, KJV). „Casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile” (Obadia 17). „Oamenii fără prihană moştenesc fericirea” (Proverbe 28:10).Trebuie să avem o credinţă care-şi însuşeşte când este vorba de promisiunile lui Dumnezeu şi ar trebui să facem din Cuvântul Său proprietatea noastră personală. Un copil a fost întrebat odată ce este credinţa care-şi însuşeşte, şi el a răspuns: „Aceasta înseamnă să iei un creion şi să subliniezi fiecare «pentru mine», «al meu» şi «mie» din Biblie”. Ia orice cuvânt doreşti pe care l-a spus El şi spune: „Acest cuvânt este cuvântul meu”. Pune degetul pe o promisiune şi spune: „Este a mea”. Cât din Cuvântul lui Dumnezeu ai primit şi ţi-ai însuşit, şi despre cât din el ai putut să spui: „Acesta s-a împlinit în viaţa mea”? Pe câte din promisiunile Lui ţi-ai scris numele şi ai spus: „Aceasta s-a împlinit pentru mine”?”Fiule, … tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău” (Luca 15:31). Nu-ţi pierde moştenirea prin propria neglijenţă.

Când credinţa merge la piaţă, întotdeauna ia un coş.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 15.22-41

Omul împlineşte cea mai mare nelegiuire din toate timpurile: Îl răstigneşte pe Fiul lui Dumnezeu, necruţându-L de la nicio formă de suferinţă sau de înjosire. Mântuitorul Se află acolo, pe lemnul infamiei, reţinut de dragostea Sa pentru Tatăl şi pentru oameni. „Socotit printre cei fărădelege”, cum anunţase Scriptura (v. 28; Isaia 53.12), El cunoaşte, în plus, pe această cruce, tot felul de insulte şi de provocări. Lumea îl respinge, condamnându-se astfel singură; dar şi cerul se închide, după cum exprimă strigătul Său de o inexprimabilă tulburare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (v. 34; vezi Amos 8.9,10). Cerul este închis pentru El, ca să poată să se deschidă pentru noi; deoarece, pentru a aduce pe „mulţi fii la glorie”, Căpetenia (Iniţiatorul) mântuirii noastre a trebuit să fie consumat prin suferinţe (Evrei 2.10).

Această pagină a Scripturii – asupra căreia credinţa noastră se pleacă cu adorare – constituie documentul incontestabil care ne garantează intrarea în cerul gloriei, acces în legătură cu care ni s-a dat un semn prin perdeaua care este ruptă. Şi strigătul puternic al Mântuitorului dându-Şi duhul este dovada că El însuşi Şi-a dat viaţa (cu de la Sine putere, printr-un act suveran): este cel din urmă act al ascultării Celui care venise aici pentru a sluji, a suferi şi a muri, dându-Şi viaţa preţioasă „ca răscumpărare pentru mulţi” (cap. 10.45).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 48

E NEVOIE DE TIMP

Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim. Psalmul 48:9

Eram împreună cu un prieten, în drum spre un magazin de produse metalo-chimice, când am decis să ne oprim puțin la o cafenea, să servim o prăjitură. In timp ce stăteam de vorbă, prietenul meu s-a oprit și mi-a arătat un afiș fixat pe peretele din spatele tejghelei. El conținea peisajul unui lac liniștit. Un tată și fiul lui pescuiau dintr-o barcă cu vâsle, când încă abia mijea de ziuă și o pâclă ușoară mai persista deasupra apei. Totul era tăcut și liniștit. Barca stătea nemișcată pe apa liniștită, iar cei doi pescari priveau două plute nemișcate pe lacul netulburat. Liniștea și nemișcarea mi-au lăsat o impresie copleșitoare. In colțul acestui afiș erau tipărite aceste patru cuvinte: E nevoie de timp.

Acele patru cuvinte sună pentru noi ca și când ar fi într-o limbă străină. Tindem să accelerăm în viață așa cum facem și cu mașinile noastre pe autostrăzi – gonind mai tare decât ar trebui. Viețile noastre sunt estompate de activități frenetice. Suntem pe „banda de viteză”, gonind cu viteza maximă pe care ne-o permit trupurile și mințile noastre. Făcând lucrul acesta, deseori uităm de Dumnezeu.Da, cu toate că activitățile care împreună alcătuiesc viața sunt importante, ele incluzând munca noastră și activitățile din biserică, este posibil să-L fi lăsat pe El undeva într-un ungher prăfuit. Va trebui să reducem viteza și să facem ceea ce a făcut autorul Psalmului 48. El s-a gândit la Dumnezeu și la bunătatea Lui. Și lucrul acesta ia timp.

Dacă crezi că tu nu ai timp să te oprești din când în când din goana vieții, mai gândește-te. Mai presus de toate, Dumnezeu te vrea să-ți faci timp pentru El. D.C.E.

În mijlocul cursei vieții agitate,

Zarul morții se aruncă-n eter.

Trăim pentru lucruri în timp încadrate,

Uitând că sunt umbre ce pier. D.J.D.

Timpul petrecut cu Dumnezeu este o investiție în eternitate.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Isaia 53,5.

Cu câțiva ani în urmă un medic evreu călătorea cu vaporul din Italia spre Franța. In acest timp s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă, care progresa foarte repede, iar culoarea palidă a feței dădea expresia unei morți foarte apropiate. Căpitanul vasului, un credincios adevărat, a prins milă față de pasagerul său și la un moment dat l-a vizitat. El l-a atenționat într-o formă plăcută de situația gravă în care se afla și i-a spus despre mântuirea prin Domnul Isus pe care trebuie să o aibă orice om pentru a putea fi împăcat cu Dumnezeu și pentru a avea viața veșnică. Mânios și plin de ură, bolnavul s-a împotrivit căpitanului. Dar acesta nu s-a înfricoșat, deoarece mântuirea sufletului acestui tânăr evreu, îi era mai scumpă ca insultele aduse. A lăsat pentru un scurt timp pe bolnav singur, dar numai cu scopul de a merge în cabina sa ca să se roage intens pentru mântuirea acestui suflet. Se întoarse apoi la bolnav și îngenunchind la patul său, s-a rugat cu voce tare Lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului tânărului evreu. În continuare a scos Biblia din buzunar și a citit, printre altele, și Isaia 53. Acum a început să se înmoaie gheața din inima bolnavului, și a început să plângă ca un copil. Apoi a început pocăința inimii lui plină de păcate, după care un val de bucurie l-a cuprins. Cu inima pună de bucurie a plecat acasă în Patria de sus. Ultimele cuvinte au fost: „NĂDEJDEA MEA SE ODIHNEȘTE ÎN ISUS!”

Toată știința și filozofia nu pot adăuga o iotă la Cuvântul Lui Dumnezeu. când ni se spune că azi am înaintat, că nu mai suntem unde era lumea la începutul creștinismului, răspundem hotărât că tot adevărul e în Scriptură și el nu s-a schimbat chiar dacă lumea s-a schimbat.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge … nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ți spun. Geneza 28.15

Mereu lângă tine

Putem împărți viața lui Iacov în patru etape: timpul la părinții săi în Canaan, 20 de ani în Padan Aram la Laban, timpul în care a fost capul familiei sale în țara promisă și ultimii 17 ani în Egipt la Iosif.Între aceste etape, Dumnezeu i s-a descoperit lui Iacov și l-a asigurat: Eu voi fi cu tine. Ce har, că Dumnezeul atotputernic este Dumnezeul lui Iacov! Ca și copii ai lui Dumnezeu putem fi siguri și noi astăzi, că El este în toate zilele cu noi și că niciodată nu ne va părăsi.

Dumnezeu Și-a ținut promisiunea: El a fost întotdeauna cu Iacov. Dar Iacov nu a fost întotdeauna cu Dumnezeu. În Peniel, Iacov L-a întrebat pe Dumnezeu care este numele Său. Dar acolo, Dumnezeu nu i S-a descoperit, ci abia la a doua arătare în Betel, Dumnezeu a putut să-i descopere numele Său. Aici a fost un punct de întoarcere în viața unui Iacov ajuns la aproximativ 100 de ani și îl vedem în părtășie nestingherită cu Dumnezeu (Geneza 32.30; 35.11). De atunci, a mers cu Dumnezeu; mai ales ultimii săi ani în Egipt, Iacov a fost o binecuvântare pentru alții. Cât de bine este și ce binecuvântare ar fi, dacă în viața noastră nu ar dura atât timp, până am înainta în părtășia cu Domnul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MAMELOR, VOI SUNTETI O BINECUVÂNTARE!

„Fiii ei… o numesc fericită; bărbatul ei… îi aduce laude” (Proverbe 31:28)

     Când vorbim despre calitatea de mamă, acest anunț din buletinul informativ al unei biserici spune totul: „Dacă evoluția ar fi adevărată, cum se face că mamele au încă tot două mâini?” Serios acum, mamelor, astăzi ne oprim pentru a vă omagia și pentru a vă spune cât de mult vă apreciem. Uneori vă întrebați probabil dacă, măcar puțin, chiar contează ceea ce faceți. Munca voastră nu se termină niciodată, sunteți mereu epuizate și nu prea există o răsplată financiară. Trăim într-o perioadă în care slujirea este discreditată, iar fastul este exaltat. Da, adesea este dificil să-ți estimezi investiția. Dar ascultă un lucru: Dumnezeu spune că ești foarte stimată de El și că pruncii sunt unul din cele mai prețioase daruri pe care ni le oferă (vezi Psalmul 127:3). Eugene Peterson parafrazează cuvintele lui Solomon în traducerea The Message, descriind mama ca pe cineva care „simte valoarea muncii sale, care este zeloasă în treburile casnice, care întâmpină ziua de mâine cu un zâmbet, care are ceva ce merită spus și o  spune cu blândețe. Copiii ei o respectă și o binecuvântează; soțul ei li se alătură cu cuvinte de laudă” (Proverbe 31:18-19).  Apoi Peterson își încheie capitolul cu aceste cuvinte: „Multe femei au făcut lucruri minunate, dar tu le-ai depășit pe toate!” Așadar, mamelor, chiar dacă rolul vostru nu este definit printr-un cec sau printr-o promovare, sunteți de o importanță vitală pentru familia voastră și pentru sănătatea fizică, emoțională și spirituală a copiilor voștri! Nimeni nu vă poate lua locul! Samuel a fost unul dintre cei mai mari prooroci ai lui Israel, dar care a fost forța motivatoare din viața sa? Mama lui, Ana! Când s-a născut Samuel, ea a spus: „vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului” (1 Samuel 1:28). Mamelor, voi contați mai mult decât vă dați seama! Dumnezeu îi modelează pe liderii de mâine folosindu-Se de mâinile voastre! Mulțumim!

28 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Convertirea continuă

„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” Matei 18:3

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în inţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou. Atitudinea vieţii naturale faţă de cea spirituală trebuie să fie aceea a unei convertiri continue şi acesta este un lucru împotriva căruia obiectăm atât de des. In orice situaţie suntem puşi, Duhul lui Dumnezeu rămâne neschimbat şi mântuirea Lui rămâne nezdruncinată, dar noi trebuie să ne îmbrăcăm cu „omul cel nou”. Dumnezeu ne socoteşte răspunzători pentru fiecare ocazie în care refuzăm să ne întoarcem la El; motivul refuzului nostru este încăpăţânarea. Dumnezeu trebuie să domnească în noi şi nu viaţa noastră naturală.

Faptul că nu vrem să ne convertim continuu este o piedică în creşterea vieţii noastre spirituale. Există în viaţa noastră bariere de încăpăţânare, unde mândria noastră aruncă dispreţ asupra tronului harului lui Dumnezeu şi strigă; „Nu vreau!” Noi zeificăm independenţa şi încăpăţânarea şi le dăm nume greşite. Ceea ce Dumnezeu numeşte slăbiciune încăpăţânată, noi numim tărie de caracter. Sunt părţi întregi din viaţa noastră care n-au fost încă supuse; ele pot fi supuse numai prin această convertire continuă. Încet, dar sigur, putem câştiga întreaga noastră fiinţă pentru Duhul lui Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Zidiţi-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu.”IUDA 20:21

Versetele de mai sus subliniază unele din principiile importante pentru întărirea vieţii noastre creştine. Viaţa noastră în Hristos este comparată cu o clădire. Pentru că o construcţie puternică, o clădire, trebuie să fie construită pe o temelie tare, şi viaţa noastră deci, trebuie să aibe o temelie solidă. „Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie decât aceea care este pusă şi care este Hristos.” Pe această temelie tare trebuie să zidim o viaţă a credinţei noastre preasfinte, cum o spune textul nostru. Citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi aplicarea lui în viaţa noastră este de o importanţă vitală în zidirea credinţei noastre. „Credinţa vine din cele auzite, iar cele auzite prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Rom. 10:17). Rugăciunea este absolut necesară pentru întărirea credinţei noastre. Aceasta însă înseamnă mai mult decât rugăciuni „spuse”. În rugăciunile noastre slabe şi inadecvate pentru scopul înalt pe care îl urmărim prin ele, Duhul Sfânt este Acela care mijloceşte cu suspine negrăite. Dar pentru aceasta, trebuie ca El să nu fie întristat cu nimic. Dacă, adeseori, rugăciunile noastre ni se par fade, lipsite de viaţă şi de ardoare, este fără-ndoială pentru că Duhul Sfânt este întristat cu ceva. Trebuie, deasemenea, să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, o dragoste care este neclintită şi care nu se schimbă. Să nu uităm însă niciodată că El ne iubeşte aşa cum suntem şi unde suntem, dar El negreşit vrea să fim aşa cum îi place Lui şi acolo unde ne vrea El. Orice furtuni ar intra în viaţa noastră, oricât de împotrivitor ar fi curentul, noi trăim în cercul dragostei Lui, şi n-avem nevoie să ne îndoim de iubirea Lui pentru noi. Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu (Rom. 8:39). Se poate totuşi să trăim în aşa fel fără să experimentăm această dragoste şi astfel să nu ne dăm seama de ea. Atunci nu trăim în dragostea lui Dumnezeu, ci ca oameni fireşti şi în situaţia aceasta noi decidem ce vrem şi facem ce vrem, punând toată înţelepciunea şi efortul nostru în împlinirea lor. Trăind în felul acesta avem puţină şansă de a experimenta dragostea lui Dumnezeu. Pentru a ne ţine în dragostea Lui trebuie să ne rugăm prin Duhul Sfânt să ni se arate clar voia lui Dumnezeu pentru orice în viaţa noastră şi să ni se dea puterea ca s-o împlinim în totul. Atunci va trebui să înţelegem că toate greutăţile prin care trecem, sunt necesare ca să fie întărită credinţa noastră. Dacă dorim, deci, să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, trebuie să ne zidim în credinţa noastră preasfântă şi să ne rugăm prin Duhul Sfânt neîntristat.

Oamenii din lume au nevoie să ştie că Dumnezeu îi iubeşte. Noi suntem canalele prin care dragostea Lui poate curge din viaţa noastră, către ei.Pentru a rămâne în dragostea lui Dumnezeu, nu este necesar numai să citim Cuvântul Lui şi să ne rugăm, dar trebuie să-L şi ascultăm fără rezerve.

„Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea” (Ioan 15:10).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Vegheaţi ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, ca nu cumva vreo rădăcină de amărăciune să dea lăstari, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” Evrei 12:15.

Cel care are o credinţă vie nu se lasă amărât şi nu se bucură de rău. Dacă dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre, atunci nu ne bucurăm de rău, ci rămânem în har, care ne disciplinează, când o rădăcină de amărăciune ar da lăstari. De aceea este important să primim harul şi să nu-l dispreţuim.

Căci cel care lasă să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, acela nu poate să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, prin aceasta aduce multă neînţelegere între oameni, şi mulţi devin necuraţi. Dar din cauză că nimic necurat nu va intra în slavă, un astfel de an este un ucigaş de suflete. De aceea este foarte important să căutăm pacea şi să urmărim sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul. Neîmpăcarea şi cearta sunt păcatele cele mai dese, mai ales şi printre aşa numiţii evlavioşi. Putem să purtăm cu noi greşelile oamenilor şi să le spunem mi departe şi totodată să credem că n-am făcut niciun rău, ci ceilalţi sunt răi şi noi suntem foarte buni. Ce diferenţă este dacă din cauza cugetului cineva suportă răul şi nedreptatea! Aceasta este har înaintea lui Dumnezeu. În acest fel harul poate să lucreze iar roadele sunt: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea. Foarte importantă este zicala: Dacă sufli în cenuşă se face un foc mare, dar dacă scuipi în el se stinge. De aceea nu vrem să suflăm în cenuşă ca să nu ajungem noi şi alţii la pierzare.

Tatăl ceresc să ne păzească şi să ne păstreze în plinătatea dragostei Sale.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

SIGURANŢĂ DEPLINĂ

…Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. Evrei 13.5

Această făgăduinţă este repetată de mai multe ori în Scriptură. Acest lucru s-a făcut pentru ca siguranţa noastră să fie şi mai întărită. Să n-avem deci niciodată vreo îndoială în această privinţă. Această făgăduinţă este spusă cu o putere deosebită; ea este scrisă în limba greacă, cu cinci negaţii şi fiecare suspendă orice posibilitate ca Domnul să părăsească poporul Său, chiar atunci când poporul Său s-ar simţi părăsit de El, pe bună dreptate. Acest verset de preţ nu făgăduieşte că vom fi scăpaţi de necazuri, dar el ne asigură că Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată. Putem să fim chemaţi să mergem pe drumuri care să ne facă să ne mirăm, dar vom avea oriunde prezenţa, ajutorul şi îngrijirea Domnului. De aceea n-avem să dorim nici bani, nici vreun bun pământesc; Dumnezeul cel veşnic face mai mult decât aurul, şi binefacerile Lui mai mult decât o avere.Să ne mulţumim cu ce avem, căci cel ce are pe Dumnezeu, are mai mult decât lumea întreagă. Ce putem noi să avem mai mult decât ceva fără sfârşit, adică veşnic? Ce putem să ne dorim noi mai mult decât bunătatea Sa atotputernică?Şi tu, inima mea, dacă Dumnezeu îţi spune că nu te va lăsa şi nu te va părăsi niciodată, roagă-te mereu şi cere harul de a nu-L părăsi nici tu vreodată pe Mântuitorul tău şi de a nu te depărta vreodată de căile Sale.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Vai de cine este singur când cade și nu are pe altul săl ridice!

Eclesiastul 4.10

Printre multele motive pentru care Cuvântul lui Dumnezeu îi încurajează pe creștini să lege între ei punți de prietenie și de părtășie este cu siguranță și acela că, dacă suntem singuri, există mai multe riscuri să cădem. Avem nevoie să ne sprijinim unii pe alții; totuși, mulți creștini preferă să fie singuri în aceste zile rele.

Cu câțiva ani în urmă, o soră remarcabilă a plecat la Domnul. În timpul vieții, ea fusese martoră la multe momente dificile în mijlocul celor credincioși, adunați pentru Numele Domnului Isus. Ar fi fost ușor pentru ea să justifice alegerea unui drum de singurătate și de izolare. Dimpotrivă însă, ea sa bucurat întotdeauna de părtășia cu cei credincioși și sa dedicat cu totul acestei părtășii. A mers la căpătâiul celor bolnavi, a ajutat cât a putut și a oferit sprijin ori de câte ori a fost nevoie. Ea îmi amintea mereu de o altă soră binecuvântată, descrisă de apostolul Pavel ca fiind „de ajutor multora” (Romani 16.2).Cât de strălucitoare ar fi mărturia creștină dacă am avea mai mulți credincioși de felul acesta – oameni pe care umblarea aproape de Domnul îi face să prețuiască părtășia sfinților; oameni a căror afecțiune și apreciere față de Slujitorul perfect îi determină săL slujească pe El și pe cei ai Săi în orice fel posibil; oameni pe care conștiența propriei slăbiciuni îi face să evite singurătatea și izolarea și pe care cei care șovăie și șchiopătează se pot sprijini! Dumnezeu să ne dăruiască tot mai mulți astfel de frați și surori! G. W. Steidl

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

0, Doamne, aceasta este Ziua Ta şi Te implor să mă binecuvântezi cu harul şi binecuvântarea Ta neţărmurit de mari. Ce minunat este să pot să mă apropii de Tine!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!» PLÂNGERILE LUI IEREMIA 3,22-23

Să nu uităm niciodată că trăim numai prin îndurarea Domnului. în Biblie scrie exact în acest fel: «Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt». Suntem pe cale intram din nou într-un an nou şi vă atrag atenţia: învăţaţi în acest nou an să experimentaţi frumuseţea îndurării divine! Din păcate multor copii ai lui Dumnezeu le vine greu să facă un asemenea lucru. De ce? Pentru că îndurarea Sa este un dar nemeritat, şi cui îi place să trăiască prin îndurare nemeritată? Acest lucru îl poate face numai un copil al lui Dumnezeu care se cercetează continuu în lumina cuvântului Scripturii. Doar aşa învaţă un credincios să-şi urască propria fiinţă păcătoasă. Astfel ajungem să înţelegem plinătatea îndurării lui Isus Cristos, aşa cum este ea descrisă în loan 1,16: «Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har». Dacă acceptăm această îndurare vom experiment în viaţa noastră pacea şi binecuvântarea cerului întreg. Atunci vom putea spune plini de recunoştinţă: «Bunătatea Domnului nu s-a sfârşit încă, îndurarea Lui nu a ajuns la capăt în ce priveşte viaţa mea, iar credincioşia Lui este veşnică».

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

N-am venit să aduc pacea, ci sabia. Matei 10:34

Creştinul îşi va face singur duşmani. Scopul său este să nu-şi facă nici unul, dar dacă, făcând binele şi crezând adevărul, îşi pierde prietenii pământeşti, o va considera o pierdere neînsemnată, fiindcă marele său Prieten din ceruri va fi mai bun cu ei şi li se va descoperi cu mai mult har. Dacă ai luat crucea Lui, ştii ce îţi va spune Stăpânul? „Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa… şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui” (Matei 10:35-36). Christos este Marele împăciuitor; dar, înainte de pace, El aduce războiul. Când vine lumina, întunericul trebuie să se retragă. Când vine adevărul, minciuna trebuie să fugă; dacă rămâne, va fi o luptă grea, fiindcă adevărul nu poate şi nu vrea să-şi coboare standardele, iar minciuna trebuie călcată în picioare. Dacă Îl urmezi pe Christos, toţi câinii lumii vor fi pe urmele tale. Dacă vrei să trăieşti în aşa fel încât să poţi sta în Judecata de Apoi, obişnuieşte-te cu gândul acesta: lumea nu te va vorbi de bine. Cel care are prietenia lumii este în vrăjmăşie cu Dumnezeu; dar, dacă eşti credincios Celui Prea înalt, oamenii vor urî credincioşia ta, fiindcă este o mărturie împotriva nelegiuirilor lor. Fără să te temi de consecinţe, trebuie să faci binele. Vei avea nevoie de o inimă de leu ca să poţi urma o cale care îţi schimbă cel mai bun prieten în cel mai mare duşman; dar, pentru dragostea Lui Isus, trebuie să fii curajos. Să-ţi rişti reputaţia şi prietenii de dragul adevărului este o faptă care are nevoie de principii morale, pe care numai Duhul Sfânt le poate înfăptui. Nu da înapoi ca un laş, acţionează ca un om. Urmează paşii învăţătorului, fiindcă El a păşit pe drumul acesta înaintea ta. Mai bine un război scurt şi odihnă veşnică, decât o pace înşelătoare şi un chin veşnic.

Seara

„Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu”. Galateni 2:20

Atunci când Domnul a trecut pe lângă noi şi ne-a văzut rostogolindu-ne în sânge, a spus mai întâi: „Trăieşte”. A spus acest lucru, fiindcă viaţa este unul din lucrurile esenţiale în domeniul spiritual. Până nu este dată, nu putem împărtăşi lucrurile împărăţiei. Acum, viaţa pe care harul le-a conferit-o sfinţilor în momentul trezirii, nu este altceva decât viaţa în Christos. Ca seva din tulpină, credinţă aleargă în noi – ramurile – şi stabileşte o legătură vie între sufletele noastre şi Isus. Credinţa este harul care pătrunde această unire, dând naştere primelor fructe. Este gâtul care uneşte trupul bisericii de Capul ei glorios. O, Credinţă, tu ne uneşti cu Domnul. Aceasta nu e oare şi menirea ta? Nu tu uneşti pentru vecie omul, Biserica, prin influenţa ta Cu Capul ei, în muncă şi voinţă Alături de Christos, spre biruinţă? Credinţa se sprijină pe Domnul Isus cu putere şi hotărâre. Ea cunoaşte meritele şi lucrarea Sa, şi nici o ispită n-o poate convinge să se sprijine pe altceva. Isus Christos este atât de încântat de harul Său ceresc încât nu încetează niciodată să-l susţină şi să-l întărească prin îmbrăţişări iubitoare, şi sprijinul braţelor Sale veşnice. Se stabileşte deci o unire vie, sensibilă şi plăcută care aruncă stropi de iubire, încredere, simpatie, desfătare şi bucurie, din care beau şi mireasa şi Mirele. Atunci când sufletul înţelege această unire dintre el şi Christos, pulsul bate în acelaşi timp pentru amândoi, şi sângele unuia curge prin venele celuilalt Atunci inima se apropie de cer, şi se pregăteşte pentru bucuriile celei mai sublime şi mai spirituale părtaşii.

IZVOARE IN DEŞERT

Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Filipeni 4:4)

Cântă un cântecel al încrederii,

    O, inima mea!

Cântă-l doar pentru că trebuie,

    Aşa cum frunzele înmuguresc;

Aşa cum florile îşi croiesc drum prin ţărână;

Cântă, inima mea, pentru că trebuie.

Nu aştepta o mulţime nerăbdătoare –

    Păsări peste păsări;

Este cântecul solitar

    Cel care se aude.

Orice glas va începe să cânte în zori,

Dar tu fii o privighetoare, inima mea!

Cântă peste zăpada iernii,

    Străpunge norii;

Cântă când se lasă ceaţa –

    Cântă clar şi tare;

Dar cântă cel mai frumos în întuneric;

Şi cel ce nu doarme va auzi.

Şi când El te va auzi cântând, Se va pleca spre tine cu un zâmbet pe faţa Lui binevoitoare. Şi în timp ce va asculta plin de bucurie, va spune: „Cântă, copilul Meu drag. Eu te aud şi vin să te scap. Voi căra în locul tău acea povară. Aşa că sprijină-te tare de Mine, şi drumul acesta va fi din ce în ce mai neted”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 15.1-21

Şi lucrarea morţii trebuie împlinită tot „îndată” (v. 1). Urgentaţi de apropierea Paştelui şi de graba de a isprăvi cu acest Prizonier care le inspiră teama, căpeteniile poporului nu pierd nicio clipă. Îl duc pe Isus la Pilat, dar nu înainte de a-I lega mâinile care vindecaseră atâţia nenorociţi şi care făcuseră întotdeauna numai bine. Înaintea guvernatorului roman, Mântuitorul din nou păstrează tăcerea, o tăcere al cărei profund motiv îl dezvăluie Psalmul 38.13-15; 39.9 şi Plângeri 3.28. Rugăciunea Sa din aceste clipe este: „Pe Tine Te aştept,… Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul Meu” … şi: „Tu ai făcut aceasta”.

Întărâtat de preoţii cei mai de seamă, tot poporul, cuprins de o oarbă nebunie, cere cu strigăte mari să fie pus în libertate ucigaşul Baraba şi să fie răstignit împăratul lor. Atunci Pilat, vrând să satisfacă mulţimea, îl eliberează pe criminal şi îl condamnă pe Acela Căruia îi recunoaşte nevinovăţia. Iată până unde poate merge dorinţa de a plăcea oamenilor. (Ioan 19.12).

Soldaţilor brutali nu le pasă (îşi bat joc), pierzând ocazia de a se supune Celui care este la mâna lor (pentru că Se dăduse de bunăvoie). Şi omul îşi încununează Creatorul cu spinii pe care pământul îi produsese drept consecinţă a păcatului (Geneza 3.18).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Deuteronom 32:9-14

SCHIMBĂRI

Ca vulturul care își scutură cuibul, … așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său. Deuteronom 32:11, 12

Schimbările care survin în viețile noastre produc, deseori, în lăuntrul nostru sentimente care se contrazic. Așteptăm schimbările nerăbdători, și în același timp ne este groază de ele.

Prima schimbare mare din viața mea a avut loc atunci când am început să merg la școală. Locuiam la o fermă în Dakota de Nord, și nu am avut contact până atunci decât cu câteva rude și câțiva prieteni. Nu mi-a plăcut ideea de a fi cu copii pe care nu-i cunoșteam – unii din ei provenind din alte medii culturale. Dar totuși doream să fiu „destul de mare” ca să traversez câmpul până la școală, împreună cu verișorii mei. Din fericire, colegii de clasă au fost prietenoși, astfel că mi-a plăcut la școală. Acele schimbări timpurii au fost bune pentru mine.

Și israeliții trebuie să fi încercat aceleași sentimente contradictorii atunci când s-au pregătit să cucerească Țara Promisă. Planul de a intra într-o țară „unde curge lapte și miere” era grozav, dar le era teamă de vrăjmașii lor. De aceea, Moise le-a pus în față un tablou. El le-a vorbit despre puii de vulturi care nu vor să-și părăsească cuibul și să-și încerce aripile. Dar spre binele lor, vulturul mamă trebuie să-i oblige să-și părăsească cuibul, iar după aceea planează în jurul lor ca să le asigure protecția. întocmai după cum puii de vultur n-ar zbura niciodată dacă nu ar fi împinși din cuibul lor, nici noi credincioșii n-am învăța să urcăm spre culmi, dacă Dumnezeu nu ar produce forțat anumite schimbări în viața noastră. N-avem de ce să ne temem. El ne asigură de dragostea și grija Sa, oricît de mari vor fi schimbările. H.V.L.

Viața mea-i în mâna Tatălui meu,

Și ce-aș putea dori sau cere mai mult?

Căci El care mi-a croit cărările mereu

Mă va călăuzi până la sfârșit de drum.
Fraser

Poate că ajungem. în situații care depășesc posibilitățile rezervelor noastre, dar ele nu vor depăși niciodată resursele lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu vă lăsați înșelați: Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.

1 Cor. 15,33.

Apostolul Pavel vedea decăderea morală a corintenilor, ca având la bază negarea învierii. Este foarte adevărat că aceia care în viața de toate zilele spun: „Să mâncăm și să bem căci mâine vom muri”, NU sunt născuți din nou. Legăturile cu astfel de oameni, care trăiau în păcate si negau învierea, aveau influență la unii din corinteni și pot avea și la noi. Este natural ca o viață trăită în păcate să dea naștere la spaimă, chiar numai la gândul învierii, și din acest motiv mulți o neagă. Ce pagubă imensă a făcut vrăjmașul în Corint și câtă osteneală trebuia depusă pentru a înlătura răul!

Diavolul, cu viclenia lui, a rămas același și în zilele noastre, dar nici adevărul învierii nu s-a schimbat. De-am fi găsiți ca niște buni slujitori! Dacă umblăm pe două căi suntem în primejdie deoarece: „tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” Unii s-au simțit destul de tari și au intrat în relații strânse cu vecinul necredincios și prin aceasta au devenit o pradă a Satanei. Alții au intrat în relații strânse cu așa ziși „credincioși” care nu merg calea aleasă și astfel au suferit leziuni grave. De aceea să fim atenți la umblarea noastră și a copiilor noștri. Părinții care au avut ca țel unic propășirea copiilor în această lume au făcut experiențe amare. Ce ar putea să ne îmbărbăteze mai mult decât umblarea noastră cu Domnul și Cuvântul Său? De aceea să RÂMÎNEM în El! Prin ce își va păstra un tânăr sau o tânără curată calea? NUMAI printr-o umblare curată și supusă Cuvântului Sfânt.

Numai în măsura în care împărăția Lui Dumnezeu pune stăpânire pe inimă se adâncește și judecata cu privire la ce este lumesc. Simțul viu și ales al firii dumnezeiești se dă înapoi dinaintea lumii și tot ce ne trebuie este să umblăm prin puterea acestei firi, ca să ne putem ține departe de lume. Umblați cu Dumnezeu și nu veți umbla cu lumea.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr …Ioan 1.14

Criza unei biserici

La scurt timp după acea seară de neuitat, preotul a fost mutat la o altă biserică, lăsând acolo manuscrisul și notele cântării. După plecarea lui a fost chemat un specialist, ca să repare orga. În timp ce acesta repara orga defectă, a dat peste prețiosul manuscris. Acel om era un bun cunoscător al muzicii. A rămas fascinat de melodie și de frumusețea cuvintelor pline de adevăr. A cerut permisiunea bisericii de a lua cu el o copie a manuscrisului, apoi a propus-o și altora. În anul 1831-1832, colindul „Stille Nacht” [„Noapte liniștită„] a fost cântat în piața orașului Leipzig. În anul 1832, colindul a fost tipărit, iar în anul 1840 a fost cântat pentru prima dată la New-York în America.Acest colind s-a născut în urma unei crize: orga stricată a bisericii. Dar Mântuitorul a venit în lumea noastră în urma celei mai mari crize din istoria pământului: păcatul. Omul, creat de Dumnezeu, a ajuns datorită păcatului într-o depravare totală. Pentru ca această criză spirituală să fie soluționată, a fost nevoie de întruparea Fiului lui Dumnezeu. Colindul a rezolvat o criză locală, în timp ce Mântuitorul venit din cer a rezolvat o criză universală. Ne dăm seama cum ar fi arătat planeta noastră fără întruparea Mântuitorului? Înțelegem mesajul venirii Domnului pe pământ?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU RĂSPÂNDI ZVONURI!

„Cuvintele bârfitorului… alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 18:8)

     Bârfa distruge reputații și prietenii. Ea îi împiedică pe oameni să se deschidă și să primească ajutorul de care au nevoie. Biblia clasează bârfa pe o treaptă egală cu uciderea (vezi Romani 1:29). Poate nu aceasta este intenția ta, însă cuvintele tale pot frânge inimi. Nu ne mirăm când auzim bârfe la coafor, la serviciu sau la frizerie… dar cum rămâne cu biserica? Acolo nu este chiar atât de evidentă, pentru că suntem experți în a o deghiza. De exemplu, un prieten ți se confesează referitor la o problemă în căsnicia lui, sau referitor la faptul că pruncul lui se droghează, iar tu ce faci? Iei telefonul și suni lanțul rugăciunii. „Transmiți” mai departe problema sub masca dorinței de rugăciune. Iacov scrie: „Dacă… cineva… nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică” (Iacov 1:26). De ce este Dumnezeu atât de dur la adresa bârfirii? Pentru că bârfa transmite lumii că unii creștini nu sunt demni de încredere; că cel ce are o problemă se află mai în siguranță într-un grup de terapie decât în biserică. Ai remarcat vreodată că bârfa circulă mai repede când nu luăm atitudine împotriva ei? Și unii dintre cei mai mari vinovați sunt liderii creștini care încearcă să-și impresioneze colegii divulgând amănunte din luptele enoriașilor. Dacă ai observat această tendință și la tine, trebuie să te rogi folosind cuvintele lui David: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14). Dacă trebuie să vorbești, vorbește cu Dumnezeu!

27 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Unde se pierde sau se câştigă bătălia

„Israele, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul…” Ieremia 4:1

Bătălia se pierde sau se câştigă mai întâi în locurile tainice ale voinţei noastre, în prezenţa lui Dumnezeu, şi niciodată în văzul lumii. Duhul lui Dumnezeu mă prinde şi sunt obligat să rămân singur cu Dumnezeu şi să duc lupta înaintea Lui. Până când nu fac acest lucru, sunt învins de fiecare dată. Bătălia poate dura un minut sau un an, aceasta depinde de mine. nu de Dumnezeu; dar trebuie să lupt singur înaintea Lui şi trebuie să fiu hotărât să trec prin iadul renunţării. Nimic nu mai are putere asupra unui om care a dus lupta înaintea lui Dumnezeu şi a învins acolo.

Dacă-mi spun: „Voi aştepta până ce ajung în împrejurări dificile şi atunci îl voi pune pe Dumnezeu la încercare”, voi constata că nu pot. Trebuie să rezolv problema dintre mine şi Dumnezeu în locurile ascunse ale sufletului meu, acolo unde nu pătrunde nici un străin, şi apoi pot merge înainte cu siguranţa că lupta a fost câştigată. Dacă pierd acolo, nenorocirea, dezastrul şi tulburarea vor veni tot atât de sigur precum legile lui Dumnezeu. Motivul pentru care nu câştig bătălia este că încerc mai întâi să înving în lumea din afară. Stai singur cu Dumnezeu, luptă înaintea Lui. rezolvă acolo problema o dată pentru totdeauna.

Atunci când avem de-a face cu alţi oameni, linia de urmat este aceea de a-i împinge spre luarea unei decizii ce ţine de voinţă. Aşa începe predarea înaintea lui Dumnezeu. Din când în când, nu prea des, Dumnezeu ne duce la un punct culminant; din acest punct voi merge fie spre o viaţă creştină din ce în ce mai delăsătoare şi nefolositoare, fie voi deveni din ce în ce mai înflăcărat pentru gloria lui Dumnezeu – „Totul pentru gloria Lui”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” EFESENI 4:30

În ziua în care am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, am fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi. Tatăl, în dragostea Lui şi Fiul Său au binevoit să vină la noi în har şi să locuiască cu noi prin Duhul Sfânt care ne-a făcut să fim conştienţi de prezenţa Domnului, ne-a lărgit inimile şi ne-a deschis ochii ca să putem să gustăm câte ceva din izvoarele de apă vie, într-un cuvânt, să putem trăi viaţa de înviere a Domnului Isus. Duhul Sfânt menţine şi întreţine în noi nădejdea noastră fericită, venirea Domnului Isus. Să nu-L întristăm. El nu ne poate părăsi, este în noi ca un sigiliu, până în ziua când vom fi asemenea cu Domnul Hristos; dar noi putem să-L întristăm. Am fost cumva opriţi din elanul nostru pentru Dumnezeu, ni se pare că faţa Lui ne este ascunsă? Este pentru că Duhul Sfânt este întristat. El începuse să ne binecuvinteze, iar noi am progresat în viaţa spirituală şi în rugăciune dar pe urmă a venit o oprire. Este atât de important să învăţăm să umblăm smeriţi şi foarte aproape de El, veghind asupra gândurilor, cuvintelor şi faptelor noastre, ca să nu întristăm acest suflu dumnezeiesc atât de delicat.

Apostolul ne arată cum se întristează Duhul Sfânt, cum poate să fie stins. El ne dă o listă de păcate, vai, binecunoscute de noi. Să le citim în versetul care urmează textului nostru şi să notăm bine că astfel de lucruri trebuie să dispară dacă sunt în viaţa noastră. Să ne trezim şi să fim odată hotărâti să lepădăm din inima noastră tot ce este amărăciune, iuţime, mânie, defăimare, răutate, ceartă, duh de neiertare şi orice altceva ar mai putea fi şi care nu numai că ţine pe Duhul Sfânt întristat, dar influenţa Lui fiind stinsă, noi vom trăi o viaţă mizerabilă care s-ar putea numi oricum, numai creştină nu. Ce viaţă fericită am trăi, în schimb, dacă sub călăuzirea Duhului Sfânt am fi buni unii cu alţii, miloşi, sfinţi şi dacă ne-am ierta unii pe alţii cum ne-a iertat si pe noi Dumnezeu în Domnul Hristos!Când Dumnezeu are o binecuvântare specială pentru noi, Satan se sileşte să ne-o răpească, fără-ndoială prin aceste păcate de care ne avertizează Cuvântul şi care, cu siguranţă s-au găsit şi se găsesc în viaţa celor mai mulţi dintre noi. Să ne întrebăm, n-a fost şi nu este încă, poate în viaţa noastră, nici o amărăciune, sau enervare, sau chiar mânie ca să nu mai vorbim de defăimare, cuvinte murdare, epitete, dispreţ şi repulsie faţă de alţii? Dacă Duhul Sfânt este întristat în noi, cu siguranţă ele sunt. Să fim deplin încredinţaţi că, în starea aceasta, nici rugăciunile noastre, nici activitatea noastră presupusă pentru Dumnezeu, nici mersul la adunare, nu-L vor mulţumi pe Duhul Sfânt şi El va rămânea trist până când ne vom recunoaşte starea şi cerându-ne iertare cu adevărat, vom cere mai mult har şi mai multă veghere ca să nu-L mai întristăm niciodată. Ce-L întristează pe Duhul Sfânt mai mult, nu este numai păcatul nostru, dar mai ales nepăsarea uşuratică cu care ne continuăm viaţa.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea”. Psalm.119:105.

Aceasta este o lumină extraordinară şi nu încetează să lumineze. Nu e nevoie ca să-i mai fie adăugat untdelemn, deoarece îl conţine în sine şi alungă întunericul din noi şi dinaintea noastră; păcătoşii sunt orbiţi de cei care au această lumină, pentrucă cel care crede în Isus, are lumina lumii, lumina vieţii şi este călăuzit de ea. Ea ne înconjoară din toate părţile şi este o cetate întărită, un scut şi o armă bună. Această lumină ne ocroteşte de orice duşman, ne păzeşte de capcana vânătorului şi de stricăciune; ne smereşte pe cale şi ne arată izvorul din care pot bea cei însetaţi. Ea ne păzeşte să nu ne depărtăm de dreptatea Lui. Ea ne face înţelepţi ca să urâm drumurile false. Ne arată îndurarea lui Dumnezeu şi ne aşează pe stâncă, ca să putem paşi cu încredere, să nu ni se clatine piciorul. Ea ne arată dreptatea Lui, ca s-o păstrăm până la capăt. Ne leagă de mărturii pentru ca să nu fim daţi de ruşine. Da, Cuvântul este Duh şi Viaţă şi cei care-l doresc vor fi unşi cu untdelemn proaspăt. Da, această lumină ne călăuzeşte în adevăr şi ne aminteşte de cuvintele lui Dumnezeu pe care le-am auzit cândva, ne dă întotdeauna la timpul potrivit tot ceea ce avem nevoie şi ne va atrage după sine în tainele lui, ca să ne putem bucura de marile bogăţii; şi ne arată că putem avea totul în timp de nevoi, prigoniri şi necazuri, numai să rămânem statornici; şi toate acestea ne servesc spre bucuria noastră. Ne îndeamnă la închinarea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi ne deschide în fiecare dimineaţă urechea ca să putem asculta ca şi un ucenic. De aceea vrem să slăvim Lumina, Puterea şi Îndurarea Lui şi să ne lăudăm cu Harul Lui acum şi în veci. Amin.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DRAGOSTEA ŞI LEGĂMÂNTUL SĂU

Pot să se mute minţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine. Isaia 54.10

Una din cele mai preţioase însuşiri ale dragostei dumnezeieşti este caracterul ei statornic. Stâlpii pământului pot să fie mutaţi din locul lor, dar harul legământului Dumnezeului celui milostiv nu se va îndepărta niciodată de la poporul Său. Ce fericit este sufletul meu că poate avea o încredere tare în această făgăduinţă a lui Dumnezeu! Anul se apropie de sfârşit şi anii vieţii mele nu mai sunt mulţi, dar timpul nu-L schimbă pe Mântuitorul meu. Invenţii noi iau locul celor vechi, este o prefacere neîntreruptă în toate lucrurile la care ne uităm sau ne gândim; dar Domnul nostru rămâne acelaşi. Prin forţă se pot netezi dealurile, dar nici o putere nu poate să Îl zdruncine pe Dumnezeul cel veşnic. Nimic din trecut, nimic din vremea de faţă şi nimic din viitor nu va putea să schimbe bunătatea Domnului Dumnezeu faţă de mine.Suflete al meu, rămâi în această dragoste veşnică a Domnului, care te socoteşte că eşti sânge din sângele Său. Adu-ţi mereu aminte de legământul veşnic. Dumnezeu îşi aduce aminte de el; dar tu veghează ca nu cumva să-l uiţi. În Cristos, Dumnezeu S-a angajat să fie Dumnezeul tău şi să te păzească ca pe unul care faci parte din poporul Său. Dragostea şi legământul sunt aici unite ca două lucruri sigure şi durabile pe care veşnicia le va întări şi mai mult.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Bogățiile de nepătruns ale lui Hristos.  Efeseni 3.8

Bogățiile lui Hristos (2) – Bogat în glorie

Dragostea Tatălui și gloria Tatălui au fost din veșnicie și în întregime ale Domnului Isus. Din nou trebuie să ascultăm propriile Lui cuvinte, pentru a învăța despre gloria Lui eternă. Când a rostit acea rugăciune minunată, El a făcut următoarea cerere: „Și acum glorificăMă Tu, Tată, la Tine Însuți, cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea” (Ioan 17.5). Cât de simple și de clare sunt aceste cuvinte! El avea o glorie la Tatăl înainte de a fi lumea; El este strălucirea gloriei lui Dumnezeu (Evrei 1.3). Dar cine poate spune ce a însemnat cu adevărat acea glorie? Care ochi omenesc o poate privi în plinătatea ei? Oamenii lui Dumnezeu din vechime au avut viziuni ale gloriei Domnului; au văzut cerurile deschise și au văzut câte ceva din gloria Lui.A cui glorie au privit ei? Un pasaj din Evanghelia după Ioan ne oferă răspunsul. „Isaia a spus acestea când a văzut gloria Lui și a vorbit despre El” (Ioan 12.41). Profetul Isaia La văzut pe Domnul și a privit gloria Lui, iar Noul Testament ne spune că era gloria Fiului lui Dumnezeu. El este centrul acelei glorii. Pentru a o înțelege mai mult trebuie să ajungem acolo unde Se află El. Atunci El ne va arăta toată gloria Sa.

Scriptura nu ne oferă alte descrieri ale bogățiilor Lui veșnice. Știm că toate lucrurile Îi aparțin și că bogățiile Lui sunt infinite în glorie.C. Gaebelein

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, umple azi orice spaţiu din jurul nostru cu Tine însuţi. Stăpâneşte peste tot în chip măreţ cu mâna Ta călăuzitoare; ridică-ne la scopurile Tale minunate şi fereşte-ne de orice grabă impulsivă.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«A pus totul sub picioarele Lui.» 1 CORINTENI 15,27

Acolo unde Satan domneşte cu autoritate numai Numele lui Isus are putere mai mare. De ce? Pentru că în spatele acestui Nume stă sângele Său vărsat, viaţa Sa jertfită de dragul nostru pe crucea de pe dealul Golgotei. În faţa acestui sânge diavolul îşi pierde toată puterea. Cine a fost spălat în sângele Mielului este invincibil. Puţin credinciosule, nu nega puterea sângelui lui Isus crezând că firea ta veche este mai puternică decât Numele lui Isus! Cheamă acest Nume minunat şi vei găsi o uşă deschisă spre cer. Unde ţi-a făcut Domnul această promisiune? Citeşte cartea Apocalipsa: «Iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere» (Apoc. 3,8). Această uşă se află mereu înaintea ta, niciodată înapoi. Nu te mai tot uita în urmă la ce ai lăsat! Trebuie să treci prin această uşă a harului şi să păşeşti înăuntru; intrăm prin suferinţă, dar înăuntru ne aşteaptă prezenţa biruitoare a lui Dumnezeu! Garanţia dublă că usa va rămâne mereu deschisă stă în omnipotenţa Sa şi în neputinţa ta. «Eu am», spune El. Dumneezeu are tot ce îţi lipseşte. Ce ai tu? Absolut nimic. Eşti mizerabil, sărac, orb şi gol. Ce binecuvântare, ce har însă că El ne dă absolut totul! «Ţi-am pus înainte o uşă deschisă.»

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Domnul te va călăuzi neîncetat. Isaia 58:11

„Domnul te va călăuzi”. Nu un înger, ci Iehova te va călăuzi. El nu spune că va merge prin pustie înaintea poporului Său, şi că un înger îi va călăuzi; Moise spune: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm” (Exod 33:15). Creştine, Dumnezeu nu lasă călăuzirea ta pământească pe seama unui înger: El Însuşi te conduce pe drumul tău. Nu poţi să vezi stâlpul de nor, dar Iehova nu te uită niciodată. Observă cuvântul „te va” – „Domnul te va călăuzi”. Cât de sigură este această afirmaţie! Cât de sigur este că Dumnezeu nu te va uita! Acest „te va” este mai preţios decât promisiunile oamenilor. „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Observă apoi adverbul „neîncetat”. Nu suntem călăuziţi uneori, ci avem o călăuză permanentă. Nu suntem lăsaţi ocazional pe seama înţelegerii noastre, ca să rătăcim, ci auzim neîncetat vocea călăuzitoare a Marelui Păstor. Dacă îi urmăm de aproape paşii, nu ne vom rătăci. Vom fi conduşi pe un drum drept spre o cetate în care să locuim. Dacă trebuie să-ţi schimbi poziţia în viaţă, dacă trebuie să te muţi pe un ţărm îndepărtat, dacă ţi se întâmplă să ajungi sărac dintr-odată, sau într-o poziţie cu mai multe responsabilităţi, dacă eşti aruncat printre străini sau duşmani, nu te teme, fiindcă „Domnul te va călăuzi neîncetat”. Dacă trăieşti aproape de Dumnezeu şi inima ta este încălzită de dragostea Lui sfântă, nu există dileme din care să nu fii scăpat. Nu poţi să greşeşti când eşti în compania lui Dumnezeu. Ca şi Enoh, umblă cu Dumnezeu, şi nu te poţi înşela în privinţa drumului. Înţelepciunea infailibilă te conduce, dragostea neclintită te mângâie, şi puterea veşnică te apără. Iehova – fii atent la cuvântul acesta – Iehova te călăuzeşte neîncetat.

Seara

Creşte trestia fără umezeală? Iov 8:11

Trestia este o plantă poroasă şi buretoasă, şi la fel este şi ipocritul. Nu există substanţă, nici stabilitate în el. Trestia este clătinată încoace şi încolo de orice vânt, iar formaliştii se leagănă la orice influenţă. Din acest motiv, trestia nu este ruptă de furtună; nici ipocriţii nu sunt tulburaţi de persecuţie. Nu aş vreau să fiu înşelător sau înşelat; poate că textul de astăzi mă va ajuta să mă cercetez şi să văd dacă sunt sau nu ipocrit. Trestia trăieşte în apă, şi îşi datorează existenţa umezelii şi mâlului în care are rădăcinile. Dacă mlaştina se usucă, trestia se ofileşte foarte repede. Verdeaţa ei depinde în mod absolut de împrejurări; abundenţa prezentă de apă o face să înflorească, iar seceta o distruge imediat Este acesta cazul meu? Îl slujesc pe Dumnezeu numai atunci când sunt într-o tovărăşie bună, sau când religia este profitabilă şi respectabilă? Îl iubesc pe Domnul numai atunci când primesc bunăstare temporară din mâna Lui? Dacă este aşa, sunt un ipocrit josnic; ca şi trestia ofilită, voi pieri atunci când moartea mă va jefui de bucuriile exterioare. Dar cum aş putea să afirm cu putere că, atunci când mângâierile trupeşti vor fi puţine, şi lucrurile înconjurătoare vor fi mai degrabă adversarele harului, eu voi reuşi să-mi păstrez integritatea? Sper că în mine se află o bunătate înnăscută, vitală. Trestia nu poate creşte fără umezeală, dar plantele care îi aparţin Domnului pot să înflorească şi în timpurile de secetă. Omul evlavios se dezvoltă cel mai bine atunci când împrejurările lumeşti se ruinează. Cel care Îl urmează pe Christos pentru câştig este Iuda. Cei care îl urmează pentru pâine şi peşte sunt copiii diavolului, dar cei care merg cu El din iubire sunt prea iubiţii Lui. Doamne, lasă-mă să găsesc viaţă în Tine, şi nu în balta favorurilor sau câştigurilor acestei lumi.

IZVOARE IN DEŞERT

L-au pus în fiare. (Psalmul 105:18)

Fiarele necazurilor şi ale pierderilor, poverile purtate în tinereţe, şi lupta sufletului împotriva păcatului, toate contribuie la dezvoltarea unei tenacităţi de fier şi a unei puteri bine direcţionate, precum şi a răbdării şi a tăriei de caracter. Şi aceste trăsături formează temelia indispensabilă şi structura unui caracter nobil.Nu fugi niciodată de suferinţă, ci rabd-o în tăcere, cu răbdare şi cu supunere, având siguranţa că aceasta este calea lui Dumnezeu de a turna picătură cu picătură fier în viaţa ta spirituală. Lumea caută lideri de fier, armate de fier, tendoane de fier şi muşchi de oţel. Dar Dumnezeu caută sfinţi de fier, şi întrucât nu există altă cale de a da fier naturii morale a poporului Său decât lăsându-i să sufere, El îi lasă să sufere.Vezi cum se duc cei mai buni ani din viaţa ta în timp ce tu suferi de monotonie forţată? Eşti supărat din cauza împotrivirii, din cauză că nu eşti înţeles şi din cauză că eşti dispreţuit de ceilalţi? Suferinţele tale par la fel de dense ca subarboretul cu care se confruntă cineva care străbate o junglă? Atunci fii tare! Timpul tău nu este irosit, pentru că Dumnezeu pur şi simplu te pune la regimul Său de fier. Coroana ta de fier a suferinţei precede coroana ta de aur a gloriei, şi fierul intră în sufletul tău ca să-l facă tare şi curajos. F.B. Meyer

Dar tu nu te supăra dacă ţi-e calea aspră şi râpoasă,

Nici dacă dimineaţa e rece şi neliniştită, nici dacă amiaza e fierbinte;

Şi să nu te abaţi nici la stânga nici la dreapta,

Ci mergi drept înainte, şi nu tremura la venirea nopţii,

    Pentru că drumul acesta te duce acasă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 14.55-72

În plină noapte, palatul marelui preot fierbe de agitaţie. Isus Se află înaintea acuzatorilor. Martori mincinoşi aduc mărturii care nu se potrivesc, însă El nu Se foloseşte de aceasta pentru a Se apăra. Este condamnat, pălmuit şi lovit; îl scuipă în faţă. Scumpul nostru Mântuitor acceptă toate aceste insulte vestite de profeţie (Isaia 50.6).

În mod regretabil, curtea palatului este scena unui alt joc! Petru nu îl crezuse pe învăţătorul lui, pe Care chiar îl asigurase: „Nicidecum nu Te voi tăgădui” (v. 31), apoi nu Îl ascultă, pentru a veghea şi a se ruga în Ghetsimani: în acestea consta secretul înfrângerii lui. Deşi Domnul îl avertizase, spunându-i despre carne „este fără putere” (v. 38), totuşi Petru nu era pregătit să accepte, de aceea va gusta o amară experienţă. Ceea ce nu vrem să învăţăm cu Domnul, primind cu smerenie Cuvântul Său, vom putea învăţa, într-un mod dureros, având de-a face cu Vrăjmaşul sufletelor noastre.

Pentru a fi şi mai convingător că nu-L cunoaşte „pe Omul acesta”, sărmanul Petru proferează blesteme şi se jură. Să nu-1 condamnăm! mai degrabă să ne gândim în câte feluri îl putem renega noi pe Domnul dacă nu veghem: prin faptele noastre, prin cuvintele noastre sau … prin tăcerea noastră (citiţi 1 Corinteni 10.12).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Iosua 14:6-14

RĂMĂȘIȚE PĂMÎNTESTI „PASIONATE”

Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul.

Iosua 14:12

Marele violonist italian Nicolo Paganini (1782-1840), a voit ca după moartea lui, excelentul său instrument să ajungă în Genova, orașul său natal. Testamentul lui punea o singură condiție. Pe vioara aceea nu trebuia să se mai cânte niciodată; să fie pur și simplu expusă într-o vitrină. Lucrul acesta nu este însă bun pentru un instrument cu coarde meșteșugite cu atâta îndemânare. Ca să-și păstreze frumusețea și valoarea, el trebuie să fie folosit și mânuit cu regularitate. Datorită cererii lui, minunata vioară nu a ajuns decât o simplă piesă de muzeu.

Principiul reîntineririi prin folosire se aplică și la oameni. Vă aduceți aminte de Caleb? La vârsta de 85 de ani era încă tare. El nu a permis ca anii mulți să constituie o amenințare pentru el și să-l tragă în jos. Dimpotrivă, și-a dat seama că atâta timp cât mai are putere și mai poate poseda pământ, era de datoria lui să pună mâna pe el. Așadar, a pornit la luptă. Cu o mare încredere în Domnul, El a cucerit Hebronul pentru poporul lui, alungând dușmanii. Gândiți-vă ce ar fi pierdut dacă s-ar fi pensionat la 65 de ani. Ca și Caleb, noi trebuie să continuăm să fim activi. când ne punem pe raft, ne pierdem folosința. Atâta timp cât Dumnezeu ne mai păstrează suflarea, lucrul pe care-l avem de făcut pe pământ nu este împlinit. Este adevărat că o lăsăm mai încetișor și că trebuie să mai încetinim ritmul, dar există întotdeauna „un munte” pe care să-l urcăm pentru Domnul.Fii un soldat care luptă cu arma rugăciunii. Participă într-un proiect al bisericii tale. Oferă-te să-i ajuți pe oameni în orice mod posibil. Nu deveni însă o rămășiță pământească „pensionată”.

Îmbătrânește, dar nu da înapoi,

Căci bătălia este încă-n toi;

Mergi înainte fără oboseală,

Până la victoria finală.
Anonim

Nu putem evita îmbătrânirea, dar putem evita răcirea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu este nici o deosebire, căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui DUMNEZEU, și sunt socotiți neprihăniți, fără plată. Rom. 3,22-24.

Cum ar putea oamenii păcătoși să apară în slava lui Dumnezeu și să stea în fața Lui dacă El Însuși a spus către robul Său, Moise: „Nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exod. 33.20)? Dar mila Lui Dumnezeu și harul Său, stau mai presus de toate simțurile și înțelepciunea oamenilor, căci, care dintre oameni și-ar jertfi singurul său fiu pentru dușmanii săi? Dumnezeu a făcut-o și cere pe această temelie a lucrării Lui Isus ca toți oamenii care cred să fie grațiați. Noi, cei care credem, care recunoaștem judecata Lui Dumnezeu și în adevărată căință ne închinăm, suntem „spre lauda slavei harului Său în Prea Iubitul Lui.” (Efes. 1.6). Judecata nu poate niciodată să ne mai lovească, căci pedeapsa pentru pacea noastră a purtat-o Domnul Isus. Harul însuși nu putea să liniștească inima Lui Dumnezeu. Orice umbră de păcat, orice amintire de păcate trebuia îndepărtată de la cei care sunt copiii Lui Dumnezeu. De aceea ne-a socotit neprihăniți prin har. (Tit 3.7). Neprihănit poate fi numai cineva căruia nu-i sunt socotite păcatele și nelegiuirile și aceasta e tocmai poziția noastră înaintea Lui Dumnezeu. Intemeiat pe arderea de tot, Dumnezeu putea să spună prin Balaam despre Israel: „El (Dumnezeu) nu vede nici o fărădelege în Iacov, nu vede nici o răutate în Israel” (Numeri 21.23).Așa este și cu noi. Valoarea jertfei Lui Isus este incomparabil mai mare ca jertfele din vechime. „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru TOTDEAUNA pe cei ce sunt sfinți.” (Evrei 10.14). Cine vrea să fie în legătură cu Dumnezeu aici pe pământ și apoi în veci de veci trebuie să fie mai întâi „desăvârșit.” Dumnezeu a făcut TOT ce era necesar pentru a ne aduce în această stare de desăvârșire. în veci îl vom lăuda pentru aceasta.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Iov 33.14

Criza unei biserici

Era în decembrie 1818. Orga bisericii din satul Oberndorf din apropierea orașului Salzburg (Austria) era defectă, iar sărbătoarea nașterii Domnului se apropia cu repeziciune. Tânărul preot Joseph Mohr nu putea concepe sărbătoarea fără muzică și fără orgă. Având o dorință sinceră să rezolve această criză, s-a pus pe genunchi în rugăciune și a cerut ajutorul lui Dumnezeu. La scurt timp, mâna preotului a început să scrie versuri simple, dar pline de esență care descriau nașterea Mântuitorului. După ce a terminat de compus cântarea, a apelat la prietenul său Franz Xaver Gruber rugându-l să scrie notele muzicale, care să dea viață cuvintelor acelei cântări. După ce cântarea a fost aranjată pe note, cei doi prieteni au rămas fascinați de frumusețea ei. Au făcut o repetiție sumară pentru a asculta sunetul cântării. În seara aceea de ajun, locuitorii din sat au auzit un colind fără să știe, că va ajunge mai târziu atât de celebru și îndrăgit de toți, și prin care Dumnezeu mai vorbește oamenilor despre marele eveniment al venirii Mântuitorului în lumea noastră. Că nu știau enoriașii modestei parohii că acel colind va străbate secolele nu este nicio mirare, pentru că nici autorul ei nu era conștient de faptul că acea cântare va fi cântată și apreciată în întreaga lume. Tot ce se face cu binecuvântarea lui Dumnezeu rămâne ca o mărturie la răspunsul unei rugăciuni sincere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ISUS ÎTI AUDE PLÂNSETUL

„El Însuşi… poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi…” (Evrei 2:18)

     Te confrunți cu situația de-a nu-ți putea plăti ratele casei în care locuiești? Domnul Isus nu a avut unde să-Și pună capul. A profitat cineva de tine? Domnul Isus a locuit printre robi și a plătit impozit unui împărat străin. Dacă ai succes în afacerea pe care o conduci, Se poate raporta Domnul Isus la această situație? Cu siguranță! El Și-a recrutat propriul personal și a supervizat organizarea: stau dovadă șaptezeci de bărbați și o suită de femei care L-au susținut financiar și care au dorit ca El să le fie conducător. Ai în responsabilitate bugetul și angajarea personalului? Domnul Isus știe că nu este ușor să ocupi o poziție de conducere. În grupul Său se afla un zelot care îi ura pe romani și un vameș care lucra pentru aceștia. Dar ce spui de tensiunile din familie? „Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21). Te-a acuzat cineva pe nedrept? În noaptea dinaintea morții Sale, oamenii „căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî” (Matei 26:59). Domnul Isus a simțit pe propria-i piele toate amănuntele vieții omenești, „în ceea ce a suferit” (Evrei 2:18). Autorul Max Lucado scrie: „Domnul Isus a fost atât de mânios încât a fost în stare să curețe Templul; a fost atât de îndurerat încât a plâns în public; i-a plăcut atât de mult părtășia încât a fost numit bețiv; a fost atât de cumsecade încât copiii erau atrași de El; a fost atât de sărac încât a împrumutat un ban pentru o ilustrație dintr-o predică; a fost atât de radical încât a fost alungat din oraș; a fost atât de responsabil încât a avut grijă de mama Sa; a fost atât de ispitit încât a cunoscut „mirosul” lui Satan; și a fost atât de înspăimântat încât I-a curs sudoare de sânge”. Așadar, de ce a îndurat Isus cea mai mare durere de pe pământ? Ca să știi cu certitudine că „poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi”. Astăzi, Domnul Isus îți aude plânsetul!

26 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Umblarea în lumină

Dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este lumină,… sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. 1 Ioan 1:7

A considera eliberarea de păcatul de care suntem conştienţi ca fiind acelaşi lucru cu eliberarea de păcat realizată prin Ispăşire este o mare eroare. Nici un om nu ştie cu adevărat ce este păcatul până nu se naşte din nou. Cu păcatul s-a înfruntat Isus Cristos pe Calvar. Dovada faptului că sunt eliberat de păcat este că am ajuns să cunosc natura reală a păcatului din mine. Este nevoie de ultima atingere a Ispăşirii făcute de Isus Cristos, adică de dăruirea perfecţiunii Sale absolute, pentru ca un om să ajungă să cunoască ce este păcatul.

Duhul Sfânt aplică Ispăşirea atât în domeniul inconştientului, cât şi în domeniul conştientului şi numai când dobândim lumina cu privire la puterea fără egal a Duhului din noi, înţelegem ce înseamnă cuvintele din 1 Ioan 1:7 „Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat”. Acest text nu se referă numai la păcatele conştiente, ci şi la înţelegerea profundă a păcatului, înţelegere pe care o poate realiza numai Duhul Sfânt din mine.

Dacă umblu în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, nu în lumina conştiinţei mele, ci în lumina lui Dumnezeu – dacă umblu astfel, neavând nimic de ascuns atunci primesc revelaţia uimitoare că sângele lui Isus Cristos mă curăţă de orice păcat, astfel că Dumnezeul cel Atotputernic nu mai vede nimic de condamnat în mine. La nivelul conştiinţei, acest lucru produce o înţelegere profundă şi dureroasă a ceea ce este păcatul. Dragostei lui Dumnezeu, care lucrează în mine, mă face să urăsc, cu ura Duhului Sfânt, tot ce nu se potriveşte sfinţeniei lui Dumnezeu. A umbla in lumină înseamnă că orice aparţine întunericului mă face să mă trag mai aproape de centrul luminii.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dar voi aveţi ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi toate lucrurile.”

1 IOAN 2:20

Cuvântul de „ungere” în această epistolă are două înţelesuri distincte, deşi sunt reprezentate în greceşte prin acelaşi cuvânt. În versetul de care ne ocupăm, şi singurul în Noul Testament, are înţelesul de pătrunderea, ca să zicem aşa, a Duhului Sfânt în întreaga fiinţă a celui credincios ca să-i dea caracterul Domnului Hristos. În versetul 27, acelaşi cuvânt, ilustrează lucrarea de sfinţire a Duhului Sfânt precum şi puterea, în viaţa copilului lui Dumnezeu. Domnul a avut grijă să ne descopere că dacă „mincinosul” şi lucrarea lui pe pământ sunt reprezentate în locurile cereşti prin acuzatorul fraţilor care îi pârăşte zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu, aceia pe care Ioan îi numeşte „copilaşi”, au în cer un Apărător care mijloceşte pentru ei. Dar ei au şi pe pământ o comoară, un secret al biruinţei: „ungerea”. În slujba de la cort, ungerea cu untdelemnul sfânt era un act simbolic important. Compus din ingrediente speciale prin grija marelui preot, untdelemnul sfânt nu trebuia vărsat pe trupul oricărui om. Orice abuz şi orice imitaţie erau pedepsite cu moartea. Astfel, aşa cum în Vechiul Testament, împăraţii, proorocii şi preoţii erau unşi, ca puşi deoparte pentru Dumnezeu, tot aşa şi cel credincios este, prin Duhul Sfânt, sfinţit pentru Dumnezeu, atât în ceea ce priveşte poziţia lui cât şi cu privire la slujirea lui. Astăzi pentru a fi gata de luptă pentru Domnul său, orice copil al lui Dumnezeu are această ungere dumnezeiască care îl protejează, îl sfinţeşte şi-i dă putere şi înţelepciune ca să rămână în El, după cum ne-a învăţat această ungere. Astfel, noi nu avem, propriuzis nevoie să ne înveţe cineva în lucrurile lui Dumnezeu căci ne învaţă această „ungere”. Dar această ungere nu este numai o acoperire care ne protejează împotriva atacurilor vrăşmaşului, dar ea este şi o forţă activă care ne ajută să creştem în Domnul Hristos: „Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă, arvuna Duhului” (2 Cor. 1:21-22).

Ungerea ne ajută să cunoaştem însuşirile lui Dumnezeu şi ale Domnului Isus ca Om aici pe pământ. Dar ea ne dă şi darul de deosebire a duhurilor şi posibilitatea de a face o clară distincţie între doctrina sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu şi doctrina mincinoasă a celui rău care, pentru a înşela pe oameni, se transformă în „înger de lumină” (2 Cor. -l 1:14).Ungerea creează în noi duhul de veghere şi de rugăciune, precum şi râvna de a sluji direct sufletelor din jurul nostru, în numele Domnului nostru Isus Hristos.Ungerea ne pregăteşte pentru ziua când, ” într-o clipă, într-o clipeală din ochi, vom fi răpiţi ca să întâmpinăm pe Domnul Isus în văzduh.Ungerea ne înştiinţează în mod solemn să întărim părtăşia noastră cu El. „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când se va arăta El, să avem îndrăzneala şi la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine înaintea Lui” (vs.28). O, de-am realiza ce lucrare desăvârşită a făcut Dumnezeu în noi, şi ce răspundere avem ca să ne purtăm într-un chip vrednic de ea.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.”Luca 2:29-30.

Şi iată că în Ierusalim era un om cu numele Simeon. Omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel..

Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va vedea moartea, înainte de a vedea pe Hristosul lui Dumnezeu. El a venit în Templu îndemnat de Duhul. Şi când părinţii au adus la Templu pe Pruncul Isus, ca să facă după obiceiul legii, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum slobozeşte în pace pe Robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.”

În fiecare an sărbătorim nasterea Mantuitorului, dar în multe feluri. Mulţi sărbătoresc într-un mod care aduce ocară cuvântului lui Dumnezeu; alţii se bucură că Isus a devenit om şi au sentimente evlavioase, că El a venit să mântuiască pe păcătoşi. Dar nu schimbă nimic în viaţa lor, pentru că dispreţuiesc harul şi trăiesc mai departe în păcat. Apoi mai sunt alţii care au luat în serios, ei nu mai vorbesc că a venit odată Isus pe pământ, ci au experimentat chiar mai mult decât Simeon, care L-a luat în braţe. El s-a născut în ei, şi ei au găsit pace şi pot să spună: Acum eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, deoarece El s-a născut în mine şi Îl am în viaţa mea. Iar acum El este viaţa mea, neprihănirea, sfinţenia şi mântuirea mea. La care grupă aparţii tu, cel care citeşti? Aparţii de ultimii pe care i-am amintit? Dacă nu deschide-I uşa inimii tale, arată-I lăuntrul tău, şi pune deoparte tot ce L-ar împiedica să intre.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

NUMAI ÎN DUMNEZEU TE POŢI ÎNCREDE

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire. Matei 26.33

Veţi zice că aceasta nu este o făgăduinţă a lui Dumnezeu. Este adevărat, dar ea este o făgăduinţă a omului şi deci ea nu a dus la nimic bun. Petru declara cu siguranţă că va împlini făgăduinţa; dar o făgăduinţă care n-are o temelie mai bună decât o hotărâre omenească, este sigur că va rămâne neîmplinită, îndată după aceea, în faţa ispitei, Petru Îl tăgăduieşte pe Stăpânul său, şi prin jurăminte repetate caută să întărească minciuna sa.Ce poate fi cuvântul unui om? O oală de pământ care se sparge la prima lovitură. Ce sunt hotărârile noastre? Flori care cu ajutorul lui Dumnezeu pot să lege rod, dar care, lăsate pe seama puterii proprii, vor cădea la pământ la prima adiere de vânt care va mişca ramurile.

În făgăduinţa omenească, puţin poţi să te-ncrezi;

Hotărârile tale nu sunt decât foc de paie.

Cuvântul lui Dumnezeu, dimpotrivă, este veşnic:

Tot ce El a spus, îl vei vedea împlinind cu credincioşie.

Da, lipeşte-te de făgăduinţa lui Dumnezeu; ea este sigură pentru vremea de acum şi pentru veşnicie. Ea să fie comoara ta şi a tuturor celor prea iubiţi ai tăi.

Această scriere este şi un livret de economie la o bancă pentru credincioşi şi această pagină este o scrisoare către casieria băncii la care este adresată şi are semnătura Directorului. Nu cunoaştem altă semnătură decât aceea a lui Dumnezeu şi numele Domnului Isus. Cu acest Nume de încredere, noi avem o garanţie sigură.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

El, bogat fiind …    2 Corinteni 8.9

Bogățiile lui Hristos (1) – Bogat în posesiuni

Avem o înțelegere limitată cu privire la bogățiile care Îi aparțin lui Hristos. Dacă îi dăm unui copil câteva monede strălucitoare, el le privește ca fiind o mare bogăție. Cei mari ai acestui pământ se consideră bogați când adună milioane peste milioane, case și pământuri. Dacă întreaga lume ar aparține la un moment dat unei singure persoane, iar acea singură persoană ar avea tot aurul, tot argintul, toate pietrele prețioase, toate comorile de artă și toate resursele naturale, cât de bogată ar fi ea! Ar fi imposibil să calculezi bogățiile unei astfel de persoane, însă, în comparație cu Hristos, ea nar fi decât un amărât cerșetor.

Ce înseamnă faptul că El este bogat în posesiuni? Scriptura ne dă răspunsul. „Toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri și cele care sunt pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorități: toate au fost create prin El și pentru El” (Coloseni 1.16). Toate lucrurile Îi aparțin Lui, fiindcă El lea creat; toate au fost create prin El și pentru El. El este Creatorul tuturor lucrurilor, de aceea ele Îi aparțin, sunt ale Lui și sunt ținute în ființă de El.

„Al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el, lumea și cei care locuiesc în ea” (Psalmul 24.1). El este Domnul, Iahve al Vechiului Testament, iar în altă parte spune: „Pentru că orice animal al pădurii este al Meu, vitele pe mii de dealuri. Cunosc toate păsările munților și tot ce se mișcă pe câmp este al Meu … A Mea este lumea și tot ce cuprinde ea” (Psalmul 50.1012). A. C. Gaebelein

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, Domnul şi învăţătorul meu, fie ca astăzi să am atât de mult conştiinţa că sunt al Tău, încât să mă simt în largul meu cu Tine şi să mă bucur ca un copil de faptul că îţi aparţin Ţie.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Cristos.»1 CORINTENI 3,11

Biblia este autoritară şi completa, de aceea nici un om nu poate crea un alt fundament spiritual pe care sufletul omenesc să se poată baza.

Isus Cristos
este temelia noastră veşnică. Plăcerea si faima pe care le oferă lumea sunt deşarte, pentru că lumea în esenţa ei este schimbătoare şi trecătoare. Scriptura ne învaţă că «lumea şi pofta ei trece» (1 loan 2,17).

Isus Cristos este temelia vieţii veşnice. El este Fiul veşnic al lui Dumnezeu. Biblia spune că cine îl are pe El a primit eliberarea veşnic valabila de sub robia păcatului. Domnul Isus spune; «Eu le dau viaţa veşnică» (loan 10,28).

Isus Cristos este temelia refacerii relaţiei pe verticală. El a pus bazele împăcării tale cu Dumnezeul cel sfânt: «adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinân-du-le în socoteală păcatele lor» (2 Cor.5,19)

Isus Cristos este stânca veacurilor. Unde mai poţi găsi oare siguranţă? Nicăieri Oricăt de multe asigurări ai primi din partea lumii, nesiguranţa, neliniştea şi agitaţia ta nu vor fi cu nici un chip potolite. Abandonează-te în El: în braţele Sale, la pieptul Său vei fi în deplină siguranţă!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele. Matei 28:20

Domnul Isus este în mijlocul bisericii Sale. El umblă printre sfeşnicele de aur. Făgăduinţa Lui a fost: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”. El este cu noi aşa cum a fost cu ucenicii pe lac, când au văzut un foc, şi deasupra lui peşte şi pâine. Nu în trup, ci în adevăr, Isus este cu noi. Şi acesta este un adevăr binecuvântat, fiindcă, acolo unde este Isus, dragostea este fierbinte. Dintre toate lucrurile care pot să ne aprindă inima, nu este nimic ca prezenţa lui Isus! O privire asupra Lui ne copleşeşte atât de mult încât suntem gata să spunem: „Intoarce-ţi privirea de la mine, fiindcă m-ai biruit”. Chiar şi mirosul de aloe, mirt şi casia, care vine din veşmintele Lui, îl însănătoşeşte pe cel bolnav, şi îl întăreşte pe cel slab. Să ne lăsăm conduşi de harul Său fiindcă, după ce primim dragostea Sa în inimile noastre reci, nu mai suntem aceiaşi. Strălucim ca îngerii, gata de orice lucrare şi orice suferinţă. Dacă ştim că Isus este cu noi, orice putere se dezvoltă, şi orice har se întăreşte. Ne punem în slujba Domnului cu toată inima, sufletul şi puterea; de aceea, prezenţa Lui Christos trebuie dorită mai presus de orice. Prezenţa Lui va fi cu cei care sunt asemenea Lui. Dacă doreşti să-L vezi pe Christos, trebuie să creşti în asemănare cu El. Să fii adus, prin puterea Duhului, în unire cu dorinţele, motivele şi planurile de acţiune ale Lui Christos, şi vei fi privilegiat cu tovărăşia Lui. Aminteşte-ţi că prezenţa Sa se poate retrage. Făgăduinţa este la fel de adevărată ca totdeauna. El vrea să fie cu noi. Dacă nu vine, înseamnă că noi L-am alungat, cu indiferenţa noastră. El ni se va descoperi dacă ne rugăm fierbinte. El îngăduie să fie reţinut de rugăciunile şi lacrimile noastre, fiindcă acestea sunt lanţurile de aur care Îl leagă pe Isus de poporul Său.

Seara

Al doilea Adam. 1 Corinteni 15:45

Isus este Capul aleşilor Săi. In Adam, fiecare moştenitor al firii are un interes personal, fiindcă Adam este capul legământului, şi reprezentantul neamului considerat sub legea faptelor. Sub legea harului, fiecare suflet răscumpărat este una cu Domnul din cer, fiindcă El este al doilea Adam, Garantul şi înlocuitorul celor aleşi în noul legământ al iubirii. Apostolul Pavel declară că Levi era în coapsele lui Avraam atunci când l-a întâlnit Melhisedec. Este sigur că şi credinciosul era în coapsele Lui Isus Christos, Mijlocitorul, atunci când legământul de har a fost decretat, ratificat şi întemeiat pentru veşnicie. De aceea, Christos a făcut totul pentru întregul trup al bisericii Sale. Noi am fost răstigniţi şi „îngropaţi împreună cu El” (Coloseni 2:12); dar, lucru şi mai minunat, noi am fost înviaţi împreună cu El şi chiar înălţaţi cu El ca să „sedem împreună în locurile cereşti” (Efeseni 2:6). De aceea biserica a împlinit legea şi este „primită în Prea Iubitul” (Efeseni 1:6). De aceea biserica este privită cu plăcere de Iehova cel drept, fiindcă El o vede prin Isus, şi nu despărţită de Capul legământului. Ca Mântuitor rânduit al lui Israel, Isus Christos nu are nimic separat de biserica Sa, ci ţine pentru ea tot ce are. Neprihănirea lui Adam a fost a noastră atâta timp cât şi-a menţinut-o, şi păcatele lui au fost ale noastre în momentul în care le-a comis. In acelaşi fel, tot ce este sau ce face al doilea Adam este al nostru, fiindcă El este Reprezentantul nostru. Aceasta este temelia legământului de har. Acest binecuvântat sistem de reprezentare şi înlocuire – care l-a făcut pe Iustin Martirul să strige: „O, binecuvântată schimbare, o, fericită transformare!” – este chiar lucrarea de temelie a Evangheliei mântuitoare, şi trebuie primită cu credinţă puternică şi bucurie neasemuită.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog. (Matei 26:36)

Este un lucru foarte dificil să fii ţinut în umbră în timpul unei crize. În grădina Ghetsimani, opt din cei unsprezece ucenici care au mai rămas au fost lăsaţi în urmă fără să aibă nimic de făcut. Când Domnul Isus a mers înainte ca să Se roage, Petru, Iacov şi Ioan au mers cu El ca să stea de veghe, dar ceilalţi s-au aşezat jos şi au aşteptat. Cred că cei lăsaţi în urmă trebuie să se fi plâns. Erau în grădină, dar asta era tot, pentru că ei nu participaseră la cultivarea florilor ei. Era un timp furtunos de criză şi mare stres, şi totuşi lor nu le era îngăduit să participe.Tu şi eu am avut cu siguranţă această experienţă şi am simţit aceeaşi dezamăgire. Poate că tu ai văzut că se iveşte o mare oportunitate pentru slujirea creştină, şi unii oameni sunt trimişi imediat în lucrare, în timp ce alţii încă mai sunt pregătiţi ca să meargă. Şi totuşi tu eşti forţat să nu faci nimic, ci doar să stai şi să aştepţi. Sau poate că boala şi sărăcia au venit pe calea ta, sau poate că a trebuit să înduri o dezonoare teribilă. Oricare ar fi situaţia ta, ai fost oprit de la slujire, şi acum eşti supărat şi nu înţelegi de ce trebuie să fii exclus de la această parte a vieţii creştine. Pare nedrept că ţi s-a îngăduit să intri în grădină, dar nu ai găsit nici o potecă atribuită ţie odată ce ai intrat. Stai liniştit, dragă suflete – lucrurile nu sunt ceea ce par! Tu nu eşti exclus de la nici o parte a vieţii creştine. Crezi că grădina Domnului are locuri doar pentru cei care umblă sau pentru cei care stau în picioare? Nu! Ea are un loc pus deoparte şi pentru cei care sunt obligaţi să stea jos. Aşa cum există trei diateze pentru un verb – activă, pasivă şi neutră – există trei diateze şi pentru verbul lui Hristos „a trăi”. Sunt oameni activi, care merg direct la luptă, şi luptă până la apusul soarelui. Sunt oameni pasivi, care stau în mijloc şi pur şi simplu raportează despre desfăşurarea luptei. Totuşi sunt şi oameni neutri – cei care nu pot nici să lupte nici să fie spectatori ai luptei, ci trebuie pur şi simplu să stea culcaţi şi să aştepte. Când vine această experienţă, nu te gândi că ai fost dat la o parte. Adu-ţi aminte că Însuşi Hristos este cel care îţi spune: „Şezi aici”. Locul tău în grădină a fost de asemenea pus deoparte. Dumnezeu l-a ales special pentru tine, şi nu este doar un loc de aşteptare. Sunt unele vieţi pe care El le aduce în această lume nu pentru a face o lucrare mare şi nici pentru a purta poveri mari. Slujba lor este doar să fie – ei sunt verbe neutre, sau flori din grădină care nu au o misiune activă. Ei n-au câştigat nici o victorie mare şi n-au fost niciodată onoraţi cu cele mai bune locuri la o masă festivă – ei doar au ieşit din câmpul vizual al oamenilor ca Petru, Iacov şi Ioan.Cu toate acestea, Domnului Isus Îi face plăcere să Se uite la ei, pentru că prin parfumul şi frumuseţea lor simplă, ei I-au adus bucurie. Şi tocmai existenţa lor şi păstrarea frumuseţii lor în vale a înviorat inima Stăpânului. Aşa că nu trebuie să te plângi dacă eşti una din aceste flori!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Marcu 14.32-54

Îi revine acum Celui care a luat „chip de rob” (Filipeni 2.7) să arate până unde va merge ascultarea Sa. Va fi ea „până la moarte, şi chiar moarte de cruce”! (Filipeni 2.7,8). Satan pune totul la bătaie pentru a-L face pe Isus să Se abată de la calea perfecţiunii Sale. În această luptă decisivă, el se foloseşte de teama şi de înfiorarea Domnului care măsoară întreaga grozăvie a paharului mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Arma lui Isus este însă dependenţa Sa. Numele pe care îl auzim rostit numai aici exprimă intimitatea atât de profundă dintr-un astfel de moment: „Ava, Tată”, strigă El, ştiind că această comuniune perfectă se va întrerupe când El va purta păcatul. Dar ceea ce antrenează o ascultare fără rezerve este tocmai dragostea Sa fără rezerve pentru Tatăl: „Nu ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu”.

In faţa unei astfel de lupte, cât de nescuzabil este somnul ucenicilor! Doar cu puţin timp înainte, învăţătorul lor îi îndemnase să vegheze şi să se roage (cap. 13.33) şi le cere aceasta cu insistenţă încă în trei rânduri. În zadar! El însă este gata. Trădătorul înaintează împreună cu cei care vin să-L prindă. Atunci toţi îl părăsesc şi fug, inclusiv, în final, tânărul înfăşurat într-o pânză fină de in: imagine a mărturiei creştine care nu rezistă la probă.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Filipeni 4:1-20

„CRISTY – CAMERA 104”

„… ce mi-ați trimis (este) un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu.” Filipeni 4:18

Credincioșii din Filipi, preocupați de nevoile lui Pavel, i-au trimis daruri. Epafrodit a fost trimis să le ducă apostolului în celula lui din Roma. Pavel a recunoscut că aceste daruri – fără îndoială, lucruri de care avea nevoie – reprezentau un sacrificiu din partea celor care le-au trimis. I-a costat mult ca să-l ajute pe Pavel, dar ei erau gata să se lipsească de aceste lucruri, ca să mărească numele lui Cristos.O parte vitală a închinării noastre este dărnicia. Noi trebuie să răspundem nevoilor Bisericii și a poporului lui Dumnezeu într-o manieră plină de dragoste și făcând sacrificii. Leslie B. Flynn ilustrează acest gen de dărnicie personală în cartea lui: „Worship”. El a scris: „Un om împacheta un transport de alimente colectate de o școală pentru săracii din Munții Apalași. Sorta pungile de lapte praf, de conservele de fasole și conservele de vegetale, de conservele cu carne. Introducându-și mâna într-o cutie cu conserve de tot felul, el a scos o pungă de hârtie maro. Se părea că un elev a adus ceva diferit de articolele sugerate în lista de alimente. Din pungă a căzut un sandwich, un măr și un biscuit. Pe pungă era scris cu litere mari numele fetiței: „Cristy – camera 104″. Ea renunțase la masa ei de prânz pentru o persoană oarecare ce ducea lipsă”.

Ori de câte ori dăm din inimă, preocupați de situația celor nevoiași, noi aducem o jertfă care-L mulțumește pe Domnul. „Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea îi plac” (Evrei 13:16). Dumnezeu consideră că aceste daruri l-au fost aduse Lui. D.C.E.

Cu o inimă largă, dezlegată,

Dă-ne, Doamne, harul ca să dăm,

Ca viața și trăirea noastră

Ție numai să le consacram. Murray

Dumnezeu se uită la inimă, nu la mână; la cel ce dă, nu la dar.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav. Ps. 69,20.

Dacă cercetăm acest verset și cele anterioare ale Psalmului 69 atunci trebuie să recunoaștem că e vorba despre Fiul lui Dumnezeu pe cruce, pe care Cuvântul ni-L prezintă aici într-o formă atât de zguduitoare: „Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului Meu” (vers. 4).Oare El, Cel Neprihănit, Cel Desăvârșit, a dat vreodată ocazia ca să fie urât de cineva?Este adevărat că suferințele făcute de mina oamenilor nu sunt de comparat cu grozăvia judecății dumnezeiești, care s-a abătut peste sufletul Său. Totuși să nu neglijăm nici prin gând suferințele și durerile, chinurile și batjocurile aduse Lui din partea oamenilor, față de care S-a arătat ca Mântuitorul care îi iubește. Aici este vorba despre ocara, care I-a rupt inima! Crezi tu că Dumnezeu i-a făcut aceasta? NU, această ocară venea de la oameni. Ce cutremurător! Poate crezi că evreii i-au făcut-o? DA și evreii, dar TU nu ești cu nimic mai bun. Dacă tu nu stai pe aceeași treaptă cu cărturarii și marii preoți, cu poporul evreu sau cu ostașii romani, atunci îți găsești oglindirea în chipul celor doi tâlhari care la fel îl ocărau. (Matei 27.44). Dacă ești sincer, poți să te dezvinovățești de toate greșelile tale? Ce serios este gândul acesta ca nu erau numai păcatele noastre, care L-au răstignit pe Domnul Isus pe cruce ci și URA noastră față de Dumnezeu și față de Mântuitorul trimis de El. De această vină nici tu, suflete drag nu te poți dezvinovăți deoarece firea pământească a fiecărui om luptă contra lucrurilor duhovnicești.Cea mai slabă laudă a unei inimi pline de mulțumire se ridică în sus ca o mireasmă plăcută, spre scaunul de domnie și spre inima Lui Dumnezeu. Să așteptăm cu dor clipa fericită de adorare la Masa Domnului.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Luca 1.35

Isus Hristos

Sfânta Scriptură ni-L prezintă pe Fiul lui Dumnezeu în trei domenii diferite:

1. El este Fiul veșnic, care i-a putut spune Tatălui: Tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Prin El și pentru El au fost făcute toate lucrurile, cele din cer și de pe pământ, da, Dumnezeu a făcut prin Fiul lumile, iar Fiul este și Susținătorul tuturor lucrurilor (Ioan 17.24; Coloseni 1.16; Evrei 1.2,3).

2. Și ca Om adevărat pe pământ, Hristos este Fiul lui Dumnezeu: De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Deja în Psalmul 2, Dumnezeu vestise: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi te-am născut”. Ce taină de nepătruns pentru noi, că El a venit în lume pe calea nașterii – Dumnezeu și Om într-o persoană! 3. Hristos este dovedit cu putere în ce privește duhul sfințeniei, că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților (Romani 1.4). Domnul spune despre Sine Însuși: Am putere să-Mi dau viața și am putere s-o iau iarăși (Ioan 10.18). El Însuși Și-a dat viața de bunăvoie, Și El a fost în stare să o ia iarăși. Astfel, învierea Lui este dovada vizibilă că El este Fiul lui Dumnezeu. El a înviat în puterea unei vieți indestructibile.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CINE SUNT PRIETENII COPILULUI TĂU?

„Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea” (Proverbe 28:10)

     Un autor creștin scrie: „Odată am văzut un film documentar despre un abator în care se sacrificau oi. Îngrămădite în țarcuri se aflau sute de oi agitate care păreau să simtă pericolul. Era deschisă o poartă care ducea spre o rampă și apoi spre o ușă în dreapta. Pentru a le face pe oi să urce pe rampă, lucrătorii foloseau ceea ce este cunoscut drept „țapul lui Iuda”. Este vorba de țapul care a fost dresat să le conducă pe oi în măcelărie. Țapul urca cu încredere până la capătul rampei și privea înapoi. Apoi mai făcea câțiva pași, după care se oprea iarăși. Oile se uitau una la alta cu neastâmpăr și se porneau spre rampă. Până la urmă, mergeau după țapul cel hotărât până în vârf, dar acesta intra printr-o altă poartă care se închidea în urma lui. Faptul acesta le obliga pe oi să intre chiar în abator. Există o asemănare izbitoare între oile care îl urmează pe „țapul lui Iuda” și adolescenții care cad pradă presiunii anturajului. Cei ce sunt mai încrezători și mai rebeli îi conduc pe cei timizi în bucluc. Unii se injectează cu heroină sau se apucă de cocaină; alții se angajează în relații intime înainte de căsătorie sau conduc mașina după ce au băut. Dar de ce fac ei astfel de lucruri care îi distrug? Nu le pasă de propriile lor vieți și de viitorul lor care este în joc? Celor mai mulți le pasă. Dar presiunea de a fi la fel cu ceilalți – de a urma „țapul lui Iuda” – e mai puternică decât nevoia de siguranță și de bunăstare”. Biblia vorbește despre cel ce „rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea”.

Așadar: 1) Trebuie să știi cine sunt cei care îl influențează pe copilul tău adolescent; 2) Trebuie să îi cunoști pe prietenii adolescentului tău. Neapărat!

25 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Isaia 7:14, Maiei 1:23

Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.

Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un „Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamental. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.

Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„În casa de poposire nu era loc pentru ei.” LUCA 2:7

Este bine de precizat de la început că nu se cunoaşte exact data naşteiii Domnului Isus, data de astăzi fiind inventată de cronologiştii religioşi din vremea aceea, iar sărbătoarea Crăciunului de asemenea nu are nici o bază în Sfânta Scriptură. Totuşi este de folos să gândim împreună la cel nai mare eveniment pe care l-a cunoscut pământul: vizita lui Dumnezeu în persoana Domnului Hristos.În mod obişnuit naşterea unui prunc în micul sat al Betleemului, n-ar fi însemnat nimic important. Dar într-o noapte un Copil s-a născut acolo. EI a generat o imensă influenţă asupra vieţii oamenilor de-a lungul veacurilor. Aceasta a fost naşterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Când Maria şi losif au sosit la Betleem, au descoperit că nu era loc de poposire pentru ei în hanul de acolo. Singurul loc pe care l-au putut găsi a fost un staul unde erau hrănite animalele (oi, boi etc). Dar în noaptea aceea, în acel staul, aşezat în iesle, Creatorul şi Mântuitorul lumii, Isus Hristos a intrat în istorie, în deplina realitate însă, nu era loc pentru El nici printre oamenii religioşi, nici printre cei mari ai lumii acesteia. Nu era loc pentru El nici în familia Sa, nici în rudenia Sa, nici în patria Sa. Dovada cea mai clară este că, oamenii pe are a venit să-I salveze de la pierzare au strigat „Să fie răstignit” lepădându-Se astfel de El. Dar Dumnezeu I-a pregătit un loc în cer, la dreapta Majestăţii Sale divine şi de la acest tron de har, El a trimis, în aceeaşi lume ostilă, pe Duhul Său, poruncind ucenicilor să propovăduiască peste tot, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor. La sfârşitul acestei vremi a harului, lumea va culege roadele nebuniei ei, sub teroarea domniei lui Anticrist, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale. Atunci El va stabili împărăţia Sa slăvită pe care o va impune peste neamuri, cu un toiag de fier, o adevărată teocraţie. În clipa când Fiul lui Dumnezeu a apărut în lume, cerul a izbucnit în laude. Un cor ceresc a răsunat în Univers şi Dumnezeu a vrut ca toţi să-i cunoaştem tema: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Toate încercările oamenilor ca să desfiinţeze războiul au eşuat, dar acum, în previziunea Golgotei, pacea a fost anunţată prin sângele crucii, o pace care nu poate veni decât din cer. Darul păcii pentru un cuget tulburat emană din Domnul Isus cel slăvit şi pacea lumii va fi stabilită numai de Domnul păcii. Cât priveşte însă pacea „între cei plăcuţi lui”, nu mai pot adăoga nici un cuvânt, îmi vine doar să plâng. Dar tot Domnul Isus o va restabili, negreşit, El care a zis „vă las pacea, vă dau pacea Mea.”Ce făceau oamenii din Betleem în noaptea când s-a născut Mântuitorul? Discutau de situaţia politică? Se plângeau de taxele impuse, sau” se bucurau în nepăsare? Orice vor fi făcut, ei erau aşa de absorbiţi de viaţa lor, incit nu aveau habar de ce se întâmpla lângă ei. Am putea însă să-i osândim? Cum este viata noastră acum? Avem noi loc pentru El în inimile noastre nu numai nu numai să mâncăm şi să bem „sărbătorindu-L” pe El, ci primindu-L ca Mântuitor si Domn, să trăim pentru El nu numai ziua de azi, ci fiecare zi din viaţa noastră

Ce fericiţi au fost şi sunt toţi aceia care au un loc în inima lor pentru Domnul Isus.

Cititorule, dacă încă nu L-ai primit, deschide-ţi inima chiar acum şi invită-L pe El să locuiască în ea.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii”. Isaia 9:6.

Prin căderea în păcat lumea a ajuns sub puterea întunericului şi a umblat în umbra morţii şi toţi au trăit cu frica de moarte. Dar a fost o făgăduinţă că va veni un garant care, ca Miel al lui Dumnezeu, va lua păcatele asupra Lui şi prin lumina Lui va alunga întunericul, precum este scris: „Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină, peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. (Isaia.9:2). În continuare este scris: „Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se bucură la împărţirea prăzii”. (Isaia.9:3). Isus nu vine ca să pretindă ceva de la noi, precum face legea lui Moise. El nu a venit pentru ca să ne judece, ci pentru ca să ne mântuiască. El nu ne ia în socoteală păcatele, ci ni le ia. El aduce viaţă şi încă viaţă din belşug. El ne binecuvintează cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti. Prin aceasta s-a împlinit făgăduinţa din Isaia 9, şi azi sărbătorim ziua când Mântuitorul a venit în această lume, unde a îmbrăcat un trup de carne şi sânge şi a devenit asemenea nouă. Domnia este asupra Lui. El a luat frica de moarte şi frica de judecata de apoi, care ne apăsa. El ne-a izbăvit de fărădelegile noastre ca să-I putem sluji fără frică, în toată viaţa noastră, în dreptate şi în sfinţenie. „El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei Lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi în veci de veci”. (Isaia.9:7). O, de s-ar naşte El şi azi în multe inimii!

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

EL A VENIT; EL VA VENI

…Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer. Faptele Apostolilor 1.11

Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Pentru că este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos. 1 Timotei 2.5

Puține sunt lucrurile în care manifestăm mai multă slăbiciune ca în acela de a menține o comuniune viguroasă cu umanitatea perfectă a Domnului Isus Hristos. De aceea și suferim atât de mult de inactivitate, sterilitate, lipsă de odihnă și rătăcire. Dacă am pătrunde cu mai multă credință în adevărul că există un Om adevărat la dreapta Măreției în cer – Unul a Cărui simpatie este perfectă, a Cărui dragoste este nepătrunsă, a Cărui putere este deplină, a Cărui înțelepciune este infinită, ale Cărui resurse sunt inepuizabile, ale Cărui bogății sunt insondabile, a Cărui ureche este deschisă la orice strigăt al nostru, a Cărui mână dăruiește tot ceea ce avem nevoie, a Cărui inimă este plină de dragoste și de tandrețe față de noi – cu cât mai fericiți și mai independenți de împrejurări și de oameni am fi!

Nu există nicio dorință bună a inimii care să nuși găsească răspunsul în Isus. Avem nevoie de compasiune adevărată? Unde o putem găsi, decât în Acela care a plâns la mormântul lui Lazăr? Avem nevoie de afecțiune sinceră? No putem găsi decât în Acela a Cărui dragoste o vedem în picăturile de sudoare ca de sânge, în grădina Ghetsimani. Avem nevoie de protecția oferită de o putere adevărată? Să privim la Cel care a făcut lumea! Avem nevoie de înțelepciune infailibilă, care să ne călăuzească? Ea este din belșug în Cel care a fost făcut de Dumnezeu înțelepciune a noastră. Întrun cuvânt, avem totul în Hristos! Afecțiunile divine își găsesc obiectul perfect în Omul Isus Hristos și, cu siguranță, dacă Persoana Lui Îl mulțumește perfect pe Dumnezeu, trebuie să ne mulțumească și pe noi, însă aceasta se va întâmpla în măsura în care, prin harul Duhului Sfânt, umblăm în comuniune cu Dumnezeu.C. H. Mackintosh

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne Isuse, cu nouăsprezece secole în urmă ai fost pe acest pământ, „arătat în trup” (1 Timotei 3:16). Fii din nou aici azi, arătat în trupul meu -„Cristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.» MATEI 2,6

În timp ce credincioşii, teologii şi toţi cei din jurul Betleemului cunoşteau Cuvântul care fusese dat de Dumnezeu, cei binecuvântaţi printr-o împlinire minunată a profeţiei biblice au fost în primul rând păgânii, înţelepţii din Răsărit. Şi azi lucrurile stau la fel: În timp ce creştinii aproape au amorţit spiritual, iar teologii îşi fac publice disputele, un segment neînsemnat de credincioşi autentici cred cu tărie în profeţia împlinită şi în ceea ce urmează să se împlinească în zilele noastre; aceşti oameni sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că ei nu cred doar în adevărul Cuvântului, ci şi în împlinirea sa în zilele noastre – ei au primit lumina. Despre aceşti ucenici Domnul spune: «Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Ce datorie minunată! Haideţi să ne aplecăm mai mult asupra Cuvântului profetic care se va împlini în curând înaintea tuturor. Putem striga încă de astăzi cu toată convingerea: «I-am văzut steaua! Împăratul e pe drum! El vine în curând!» Nasterea Domnului Isus aduce speanta. Cel care a venit va reveni în curând să ne ia cu El.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşteun fiu, şi-i va pune Numele Emanuel Isaia 7:14

Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să Îl vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul Lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El S-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al Lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului. Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii Lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui I-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a Lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare.

Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea Lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi, Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Betleem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea Îl sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!

Seara

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi; se scula dis de dimineaţă, şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit, şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor”. Aşa avea Iov obicei să facă.

Iov 1:5

Ceea ce făcea patriarhul Iov dis de dimineaţă, după o sărbătoare în familie, este potrivit pentru credincios să facă în seara aceasta, înainte de a se culca. In veselia adunărilor de familie se strecoară uşor uşurătăţi lumeşti, şi uităm care ar trebui să fie caracterul unui creştin. Nu ar trebui să se întâmple aşa, dar se întâmplă. Zilele noastre de sărbătoare sunt foarte rar zile de bucurie sfântă; adesea, ele degenerează în frivolitate. Dar în ele există o bucurie pură şi sfinţitoare, scăldată în râurile Edenului.Recunoştinţa sfântă ar trebui să fie un element de purificare, ca şi durerea. Din nefericire pentru bietele noastre inimi, adevărul este că „o casă de jale” (Eclesiastul 7:2) este mai bună decât „o casă de petrecere” (vers. 2). Spune, credinciosule, cu ce ai păcătuit astăzi? Ţi-ai uitat înalta chemare? Ai fost ca cei care vorbesc prostii cu gura larg deschisă? Atunci mărturiseşte-ţi păcatul, şi zboară la Jertfa. Jertfa sfinţeşte. Sângele scump al Mielului înjunghiat îndepărtează vina şi curăţă pata păcătuirii din neştiinţă şi nepăsare. Cel mai bun final pentru ziua de Crăciun este să te speli din nou în fântâna aceasta purificatoare. Credinciosule, adu mereu această jertfa; dacă este bine să o aduci în seara aceasta, înseamnă că este bine să o aduci în fiecare seară. Să trăieşti lângă altar este privilegiul preoţiei regale. Oricât de mare ar fi, păcatul nu este niciodată o cauză de disperare, fiindcă credincioşii pot să se apropie din nou de Jertfa ispăşitoare, şi să-şi curăţească conştiinţa de faptele moarte.

Închid cu bucurie această zi festivă

Stând în genunchi, lângă altar;

Spălat de-orice păcat şi orice vină

Prin Mielul sfânt, în sanctuar.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. (Matei 1:23)

Domn al păcii. (Isaia 9:6)

Este un cântec în văzduh!

    Este o stea pe cer!

Este rugăciunea din inimă a unei mame,

    Şi plânsul slab al unui prunc!

Şi steaua îşi revarsă strălucirea,

    În timp ce splendoarea cântă,

Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.

Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit”. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit”. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.

În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.

Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va mângâia”. Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă”, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:

O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,

    O, veniţi, veniţi la Betleem!

Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,

    O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!

Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:10-11).

El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,

    Până unde ajunge blestemul.

Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru” (Neemia 8:10).

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Marcu 14.17-31

Este momentul ultimei cine. În aceste ceasuri intime, de rămas bun (de adio), în care Domnul Isus voia să lase afecţiunile Sale să vorbească liber, o povară îi copleşeşte sufletul: nu crucea care se apropie, ci tristeţea de nespus de a şti că acolo, în mijlocul celor doisprezece, se află un om care a decis pierderea Sa. „Adevărat vă spun că unul dintre voi… Mă va preda” (v. 18). La rândul lor, ucenicii se întristează şi îşi pun întrebări. Cu privire la aceasta nu au încredere în ei înşişi, cum vedem că vor avea în v. 29 şi 31, când îşi vor susţine devotamentul, în special Petru.După ce trădătorul este scos („îndată a ieşit”: Ioan 13.30), Domnul instituie sfânta masă de aducere-aminte. El binecuvântează, frânge pâinea şi o împarte alor Săi; ia paharul, mulţumeşte şi li-l dă. Şi le explică sensul acestor simboluri simple, şi totodată solemne prin faptele măreţe despre care ele aduc aminte: trupul Său dat şi sângele Său vărsat, fundament de neclintit al credinţei noastre. Cititorule, nu ţi-ar plăcea să te afli în această cameră de sus, alături de Mântuitorul tău? Atunci, pentru ce nu te alături, în cea dintâi zi a fiecărei săptămâni, acelora care vestesc moartea Lui, aşteptând întoarcerea Sa?

Domnul Isus cântă apoi un imn împreună cu cei unsprezece ucenici, după care merge, însoţit de ei, în grădina Măslinilor.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Coloseni 1:9-18

CEL CE ARE ÎNTÎIETATEA

„… pentru ca in toate lucrurile să aibă întâietatea”. Coloseni 1:18

Unul dintre cei mai cunoscuți predicatori ai secolului trecut a fost Henry Ward Beecher (1813-1887). Vorbind despre măreția lui Cristos, el și-a închipuit o întrunire a celor mai luminate minți care au „împodobit vreodată civilizația umană”. Aceștia ar fi oameni ale căror contribuții la civilizație au îmbogățit omenirea – oameni care „s-au ridicat atît de mult deasupra maselor, încât numele lor au rămas în istorie”.

Apoi Beecher a spus: „Coboară-L pe Cristos din cel mai înalt punct al cerului, lasă-L să stea în mijlocul lor și lasă-i pe fiecare să-I vorbească”. În timp ce vor vorbi cu El, ei vor descoperi că El cunoaște perfect toate domeniile de activitate în care aceștia au fost considerați experți. Comparându-se cu Cristos, poetul găsește că el nu este decât un copil ce gângurește. Sculptorul nu este decât un artist neîmplinit. Iar comparate cu cuvintele lui Cristos, cuvintele oratorului sunt ca niște cuvinte care îngheață pe buzele lui”.

In încheiere, Beecher a spus: „Toți aceștia se vor pleca înaintea Lui și vor spune: „Chiar de am fi toți adunați și amestecați într-o sigură măreață natură, topiți într-o singură ființă vie, nu am fi decât un nimic în prezența acestei majestăți care excelează prin măreție.”Copilul-Cristos din iesle nu era un copilaș obișnuit. El a fost Cuvântul care S-a făcut trup, în care „locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).

In ziua aceasta de Crăciun, haideți să ne închinăm Lui – Veșnic una cu Tatăl slăvit. – Cel care are întâietatea! R.W.D.

Veșnic împreună cu Dumnezeu, Unul,

E Isus Cristos, Fiul iubit;

în El, Dumnezeu se vede mereu,

Căci Isus Cristos e sfânt Dumnezeu.
D.J.D.

Magii („magi” înseamnă oameni înțelepți, n.tr.)

Îl caută și azi pe Cristos.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

PLIN DE TEAMĂ Evr. 11,7.

Azi mai mult ca oricând se pune accent pe oboseala omului modern, care în libertatea sa iscodește planuri și le îndeplinește. Și totuși, mulți trebuie să recunoască că toată activitatea lor este împinsă și dirijată de teamă. Un astfel de om vede cum îl inundă problemele personale și profesionale, care adesea au niște forme foarte periculoase, care îl obligă să se apere să nu fie lovit ca de o catastrofă.Multe întrebări se nasc: Oare sunt major pentru atâtea greutăți? Puterea mea este suficientă?”Plin de teamă” – această expresie ne arată că omul a pierdut legea mântuirii și teama îl dirijează în acțiunile lui. Mulți oameni nu pot să țină piept problemelor și de aceea se refugiază în distracții. Poate ești și tu stimate cititor un astfel de dezertor. Oare nu este mai bine dacă te oprești să-ți analizezi situația? Acum este timpul să te întrebi: „De ce mă tem?” De ce vrei să te chinui dacă nu este necesar? Poate te vei întreba iarăși cum poate fi înlăturată imensitatea nesiguranței și înlocuită cu o nădejde vie.Păcatele tale sunt cauza, cauza primară care te face să te temi, căci ele în viitor nu-ți aduc altceva decât judecata. Recunoaște într-o pocăință adevărată păcatele tale Domnului Isus, care a murit și pentru tine și atunci vei fi slobod de teamă.Nu poți să ai parte de bucuriile celor răscumpărați de Dumnezeu, dacă n-ai trecut prin jertfa Domnului nostru Isus Hristos. Jertfa aceasta dărâmă orice înfumurare, răstoarnă orice vază și unește pe toți cei răscumpărați într-o adunare de închinători ai Lui Dumnezeu, spălați în sânge.Oricât de întunecos ar fi trecutul tău, ori câte păcate ai fi făcut, poți fi iertat chiar acum și eliberat de orice teamă de viitor dacă şi tu CREZI în Domnul Hristos.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat … Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. Isaia 9.6

El este Dumnezeu

Sub inspirația Duhului Sfânt, profetul Isaia vestește nașterea Fiului lui Dumnezeu. El va fi Salvatorul și Domnitorul poporului Său. Numele, care i se dă Eliberatorului și Împăratului care va veni, cuprinde o slavă încincită. „Numele” arată în Sfânta Scriptură întotdeauna ceea ce descoperă despre sine persoana care îl poartă. Despre numele Fiului sunt prezentate aici cinci lucruri:

„Minunat”: Persoana Sa este unică și întrece orice cunoștință omenească.

„Sfetnic”: La El este înțelepciune desăvârșită, capacitate și autoritate. El știe pe deplin secretul planurilor lui Dumnezeu; și El este capabil să le îndeplinească.

„Dumnezeu tare”: Acesta este titlul deplin al dumnezeirii Sale. Fiul născut din fecioară este Dumnezeu, este Dumnezeu în propria Sa persoană.

„Părintele veșniciilor”: În El își are originea totul, chiar și timpurile veșniciei.

„Domn al păcii”: El va domni în dreptate, și aceasta va conduce spre pace adevărată și statornică în cer și pe pământ (a se compara cu Luca 19.38).

Dacă am vrea să rezumăm aceste expresii bogate din acest verset minunat într-o propoziție scurtă, ne rămâne doar constatarea: El este Dumnezeu!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SE NAȘTE, CRESTE SI TRĂIESTE ÎN TINE

„Facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38)

     Povestirea nașterii din fecioară ilustrează cât de aproape de noi dorește Dumnezeu să fie! Într-un sens, El îți pune aceeași întrebare pe care i-a adresat-o Mariei: „Ești pregătit să mă lași înăuntru?” Așa cum Maria l-a conceput pe copilul Hristos, Domnul Isus Se poate naște în tine și poate trăi în viața ta. Ce gând extraordinar! Ce privilegiu! Pavel s-a rugat: „aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre” (Efeseni 3:17). Ioan a spus: „Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el” (1 Ioan 3:24). Domnul Isus a promis: „Dacă… deschide uşa, voi intra la el” (Apocalipsa 3:20). Dumnezeu are nevoie de o invitație și de-o inimă deschisă. Dumnezeu a fost cu Adam în grădina Eden… A fost cu Avraam și l-a numit prietenul Său. Dar în calitate de copil al lui Dumnezeu, Domnul Isus este în tine. Și El va continua să crească în tine până când lucrul acesta se va vedea în vorbele tale, în atitudinea ta, în stilul tău de viață și în alegerile pe care le faci în fiecare zi. Te lupți cu amărăciunea? Cu îngrijorarea? Cu neiertarea? Sau cu obiceiuri proaste? De vreme ce Domnul Isus trăiește în tine, ai acces la puterea sa nemaipomenită. De aceea Pavel scrie astfel: „Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine” (Coloseni 1:29). Dumnezeu nu caută un talent deosebit, ci o încredere autentică. Probabil Maria s-a simțit depășită de situație, și nepotrivită, când a auzit la ce S-a gândit Dumnezeu în ceea ce o privea. Cu toate acestea, ea a spus: „Facă-mi-se după cuvintele tale!” Rostește și tu cuvintele Mariei ca pe o rugăciune!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: