Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 17, 2017”

18 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 57

    Ca şi Psalmii 51 şi 56, şi acesta începe cu cuvintele: „Indură-Te de mine, Dumnezeule! …” – deoarece harul divin este resursa mea atât împotriva răului care mă înconjoară, cât şi împotriva păcatului care se află în mine (Psalmul 51). Fie că vrăjmaşii poartă numele de Absalom, de filisteni, de Saul, … de Satan sau de lume, refugiul pentru adăpostirea sufletului meu este „în Tine”, Doamne Isuse, „sub umbra aripilor Tale” (v. 1). Într-un astfel de adăpost nu mă tem nici de ceea ce iese din gura oamenilor, nici de laţul întins sub paşii mei (v. 4,6; comp. cu Psalmul 91.3,4). „Dumnezeu … împlineşte [toate] pentru mine” (v. 2). Acelaşi răsunet îl au şi cuvintele din Romani 8.28: „Ştim – afirmă apostolul – că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu”. Prin credinţă ajungem să credem şi tot prin credinţă experimentăm apoi că „toate lucrurile”, chiar şi cele care contrazic total gândurile noastre, sunt dirijate de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră.

    Îl găsim apoi pe cel credincios făcându-şi griji mai mult pentru gloria lui Dumnezeu decât pentru propria eliberare (v. 5, repetat în v. 11 şi în Psalmul 108.5). Aceasta a fost rugăciunea Domnului în legătură cu crucea care-I stătea înainte: „Tată, glorifică Numele Tău!” (loan 12.28) şi aceasta trebuie să fie şi cea dintâi dorinţă a noastră în orice împrejurare din viaţă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Atunci cuvântul Domnului a fost către Ieremia, zicând: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi; este ceva prea greu pentru Mine?”.” Ieremia 32.26,27

Cât de deplin ne încredem noi în Domnul? Ieremia era în închisoare, trimis acolo de împăratul lui Iuda, din cauză că profețise că Ierusalimul avea să fie cucerit de babilonieni. De fapt, babilonienii deja asediau cetatea, iar Domnul îi spune lui Ieremia că vărul său avea să-i ofere spre vânzare un ogor al familiei, fiindcă Ieremia avea dreptul de răscumpărare. Cu perspectiva certă a captivității, cine ar mai fi vrut un ogor în Iuda? Totuși, atunci când vărul său îi face această ofertă, Ieremia ascultă de Domnul și cumpără ogorul.

În ciuda ascultării sale, Ieremia este într-o stare de disperare. De ce îi ceruse Dumnezeu să facă acest lucru? Deși aflat în confuzie, el își reamintește totuși de puterea și de dreptatea lui Dumnezeu. „Pentru Tine nimic nu este prea greu … Ai scos pe poporul Tău Israel din țara Egiptului … N-au ascultat de glasul Tău, nici n-au umblat în legea Ta … încât Tu ai adus asupra lor tot răul acesta” (versetele 17, 21 și 23). Apoi, biruit de deznădejde, Ieremia strigă: „Iată, valurile de pământ au ajuns până la cetate … Și Tu, Doamne Dumnezeule, mi-ai zis: «Cumpără pentru tine cu bani ogorul»” (versetele 24 și 25).

Probabil că orice credincios a avut un moment când a crezut că a urma voia Domnului era cea mai puțin avantajoasă soluție. Știm că Dumnezeu este puternic și bun, dar câteodată uităm că El nu ne aruncă în disperare. Nu înțelegem mereu care este scopul ascultării de voia Lui, însă vedem că disperarea lui Ieremia a devenit o oportunitate. Domnul îi confirmă faptul că judecata era iminentă, însă promite că cei captivi se vor întoarce: „Mă voi bucura de ei ca să le fac bine și-i voi sădi în țara aceasta într-adevăr cu toată inima Mea și cu tot sufletul Meu” (versetul 41). Ascultarea lui Ieremia a fost ca o arvună pentru binecuvântarea viitoare a lui Dumnezeu. Și noi, prin ascultare, învățăm cum să ne încredem deplin în Domnul, care niciodată nu-i abandonează pe ai Săi.

S J Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Împăratul a dat poruncă … să-i aducă … niște tineri fără vreun cusur trupesc … în stare să slujească în casa împăratului …” Daniel 1.3-4

Tineri fără cusur

Putem să ne punem întrebarea: ce îl făcea pe împăratul Nebucadnețar să ceară tineri din poporul evreu, ca să-i aibă la curtea lui? Răspunsul este: „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). Acei tineri erau oameni care își iubeau națiunea și sufereau împreună cu ai lor. Pe cât se pare, unii prizonieri în vremea aceea nu erau tratați prea rău. Tinerii aceștia erau oameni plini de credință în Dumnezeu și de dragoste pentru cei din poporul lor. Deși tineri, ei au cugetat la soarta tristă a poporului din care făceau parte și au luat deci lucrurile ca din mâna lui Dumnezeu. Împăratul Babilonului i-a ales pe cei mai buni dintre captivii din Iuda pentru o perioadă de instruire de trei ani, înainte ca ei să poată sluji în prezența lui. Chiar și necredința zilelor noastre poate vedea în răscumpărații Mântuitorului ceva de preț și valoros, dar nu dorește nicidecum să admită că este valoarea morală a unei legături vii cu Dumnezeu. Cei care privesc aspectele exterioare ale vieții creștinilor autentici, preferă să pună lucrurile pe seama unei educații bune, sau a religiei, sau a unei culturi rafinate. Însă credinciosul știe adevărul schimbării sale: prin credință și pocăință a primit o natură (fire) nouă din partea Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCREDEREA TREBUIE CÂSTIGATĂ

„Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima” (Proverbe 27:11)

     Adolescenți au o expresie pe care le place s-o folosească pentru a-și manipula părinții: „Nu ai încredere în mine!” Așa că începem să dăm înapoi. „Nu dragul meu, nu înseamnă că nu am încredere în tine când ieși cu prietenii sau când conduci mașina, ci că …” după care rămânem fără cuvinte. Suntem în defensivă și discuția se încheie aici. În realitate, noi avem încredere în copiii noștri în anumite privințe, dar nu și în altele. Nu este vorba de oferta totul sau nimic.

De exemplu, mulți dintre noi suntem autorizați să facem plăți din conturile companiei unde lucrăm. Dar nu ni se dă tot carnetul de cecuri! Așadar, să nu ne mai lăsăm înșelați de copiii noștri și să afirmăm cu tărie că încrederea se câștigă în etape – o parte acum și o altă parte mai târziu. Cineva a spus: „Uneori copiii noștri sunt așa de experți în a ne manipula încât ne fac să credem că am crescut niște sfinți, iar alteori se comportă în așa fel că ne întrebăm dacă nu cumva au fost schimbați la naștere”.

Serios acum, există perioade în care toți părinții simt așa. Dar la un moment dat, trebuie să le dai libertate și să începi să ai încredere în ei. Iată două lucruri importante despre încredere:

În primul rând ea trebuie să fie potrivită vârstei. Ar trebui să-ți asumi riscul numai pentru ceea ce poate fi gestionat în condiții de siguranță.

Al doilea, încrederea trebuie câștigată.

Erma Bombeck a glumit că nu va cheltui 2000 de dolari pentru a îndrepta dinții unui copil care nu a zâmbit niciodată. Ceea ce se petrece în sufletul copilului tău explică mult din ceea ce se vede în exterior. Liniștește-te, vor veni și zile mai bune!


17 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 56

    Ca şi Psalmul 34, şi acesta corespunde momentului de tristă experienţă a lui David la Gat (1 Samuel 21.11-15).

    Versetele 5 şi 6 II evocă pe Domnul în relaţiile Sale cu cei care se strângeau ca să-L pândească pentru a-L lua apoi prin surprindere şi a-I răstălmăci cuvintele (Matei 22.34,41; Luca 11.53; 20.20). La răutatea lor, Domnul Isus răspundea priu încrederea Sa în Tatăl Său. Să facem şi noi după exemplul Domnului nostru! Pentru a se încrede însă cineva în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoască. Un copil mic nu acceptă în general să meargă de mână cu un străin. Dar avem Cuvântul şi el ni-L descoperă pe Cel în palma Căruia ne putem încrede! Iată de ce, în două rânduri, cel credincios strigă: „In Dumnezeu voi lăuda Cuvântul Său; În Dumnezeu mă încred” (în v. 4 şi în v. 10,11). Cei răi pândesc paşii credinciosului (v. 6), dar Dumnezeu numără toţi aceşti paşi; ştim că El ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr de pe cap (Matei 10.30). Iar aici vedem cum El Se preocupă de orice lacrimă a copiilor Săi, chiar şi de cele mai tainice. Astfel deci, dacă în
plecările şi în sosirile mele („în rătăcirile mele” – v. 8) va trebui să întâlnesc o cursă întinsă de vrăjmaş, am asigurării ca Cel care mi-a salvat sufletul de la moarte veşnică îmi va păzi şi picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 94.18; 116.8; Im In 24).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

După cum știți, cum vă îndemnam pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii lui, și vă mângâiam și vă mărturiseam, ca să umblați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și gloria Sa.
1 Tesaloniceni 2.11,12

Cam la șase luni după ce vizitase Tesalonicul, apostolul le scrie această epistolă credincioșilor de acolo. El li se adresează așa cum un tată ar face-o către copiii săi. În timpul celor trei săptămâni în care predicase în sinagogă, unii dintre iudei și o mulțime mare dintre greci crezuseră. A urmat persecuția, iar ucenicii au fost acuzați că răsturnau lumea cu susul în jos. Din cauza pericolului, frații i-au trimis de acolo pe Pavel și pe Sila, în timpul nopții. Pavel a mers apoi la Corint, de unde a scris această epistolă.

Pavel este un frumos exemplu de adevărată slujire pentru Stăpânul său. În versetul 7 din acest capitol, Pavel face referire la o doică ce își îngrijește cu drag copiii, iar în versetul 11, la un tată. Tesalonicenii nu mai erau prunci; ei crescuseră spiritual și nu mai aveau nevoie de lapte, așa că Pavel le dă acum hrană tare.

Este uimitor să vedem cât de multe lucruri învățaseră ei despre venirea Domnului în timpul celor trei săptămâni cât apostolul fusese acolo. Fiecare capitol din cele două Epistole către Tesaloniceni leagă venirea Domnului de Împărăție. Dumnezeu are propria Lui Împărăție și propriul Lui Împărat. Împărățiile oamenilor se ridică și se prăbușesc. Ei L-au lepădat și L-au crucificat pe Împăratul lui Dumnezeu și l-au ales pe cezar.

În timpul când omul împărățește, sfinții sunt supuși suferințelor și persecuției. Din acest motiv, Pavel l-a trimis pe Timotei la Tesalonic pentru a-i întări și încuraja pe credincioșii de acolo, astfel ca ei să nu fie clătinați de suferințele prin care treceau. Împărăția nu va fi stabilită în putere și în glorie până când nu va veni Împăratul, Moștenitorul de drept al tuturor lucrurilor. În timp ce Îl așteptau, tesalonicenii erau chemați să umble într-un fel vrednic de Împărăția lui Dumnezeu, onorându-L pe Cel cu privire la care Dumnezeu Își găsește plăcerea să-L onoreze – pe Domnul Isus. În ce ne privește, noi suntem chemați să umblăm la fel.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Matei 5.8

Sondajul de opinie

La un sondaj de opinie printre tineri era vorba despre țelul vieții. Mulți dintre ei au dat răspunsul: „Să fii fericit!”. Probabil, cei mai mulți dintre cei în vârstă ar da același răspuns. De fapt: Cine nu ar vrea să fie fericit? Imaginațiile uzuale pentru a fi fericit sunt: partener, sănătate, bani, locuință frumoasă, călătorii. Două întrebări se adaugă imediat: Sunt acești oameni, după ce și-au împlinit dorințele, într-adevăr fericiți? Și ce este cu aceia care nu pot să-și atingă toate țelurile? Trebuie să rămână nefericiți?

Isus Hristos, Creatorul și Cunoscătorul oamenilor, numește în predica Lui de pe munte cu totul alte premise pentru fericire – printre ele și o inimă curată! Aceasta înseamnă că întreaga noastră gândire trebuie să fie moral „curată”. Poate spunem că nimeni nu poate împlini această premisă. Dar, atunci când cineva recunoaște că ar trebui să se rușineze dacă ar trebui să spună toate gândurile sale, acesta este un pas important înainte. Întrebarea este: cunoaștem noi nerăbdarea, invidia, mândria, gândurile rele? – Și ce facem cu ele?

Isus Hristos spune că acest mod rău de comportare vine din inima noastră. Ele pătează întreaga noastră personalitate și ne fac în ochii lui Dumnezeu necurați. Pentru cel care a devenit întrebător, încă o indicație: inima noastră poate fi curățită prin credința în Mântuitorul Isus Hristos. Și încă ceva: oamenii care cred astfel sunt numiți fericiți și chiar sunt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CARE SUNT ADEVĂRATELE TALE MOTIVE?

„Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile” (1 Cronici 28:9)

     Când Anania și Safira au văzut că ceilalți își vând pământurile și dăruiesc banii obținuți bisericii, pentru ca cei săraci să fie ajutați, s-au gândit că este o ideea extraordinară – în teorie. Cu toate acestea, când au vândut și ei un teren, au ținut pentru ei o parte din bani și apoi au ascuns lucrul acesta. Ei și-au dorit să iasă în evidență și să să aibă un bun statut spiritual dar fără să plătească prețul. Însă Petru le-a demascat păcatul, spunând: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 5:4). Nu numai că motivele lor au fost date pe față, ci amândoi au plătit cu moartea. Drept urmare, „o mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri” (v. 11).

Un pastor spune: „În multe duminici am predicat mesaje care i-a mișcat profund pe membrii adunării. Ironic, însă, îl pregătisem în timp ce mă certam cu soția sau făcându-le copiilor mei viața nefericită. Anii de practică mi-au venit în ajutor și mă transformam cu ușurință, devenind în mod instant plin de compasiune, sfânt și spiritual. Mă prefăceam, deoarece sentimentul că le ești necesar altora, că ești respectat și dorit poate deveni o motivație la fel de mare precum este dragostea pentru Hristos”.

Când vorbim despre analizarea motivelor, iată două versete pe care trebuie să le citești și pe care să le iei în considerare cu atenție și într-o atitudine de rugăciune:

1) „Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine”.

2) „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui” (Ieremia 17:10).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: