Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Unde se pierde sau se câştigă bătălia

„Israele, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul…” Ieremia 4:1

Bătălia se pierde sau se câştigă mai întâi în locurile tainice ale voinţei noastre, în prezenţa lui Dumnezeu, şi niciodată în văzul lumii. Duhul lui Dumnezeu mă prinde şi sunt obligat să rămân singur cu Dumnezeu şi să duc lupta înaintea Lui. Până când nu fac acest lucru, sunt învins de fiecare dată. Bătălia poate dura un minut sau un an, aceasta depinde de mine. nu de Dumnezeu; dar trebuie să lupt singur înaintea Lui şi trebuie să fiu hotărât să trec prin iadul renunţării. Nimic nu mai are putere asupra unui om care a dus lupta înaintea lui Dumnezeu şi a învins acolo.

Dacă-mi spun: „Voi aştepta până ce ajung în împrejurări dificile şi atunci îl voi pune pe Dumnezeu la încercare”, voi constata că nu pot. Trebuie să rezolv problema dintre mine şi Dumnezeu în locurile ascunse ale sufletului meu, acolo unde nu pătrunde nici un străin, şi apoi pot merge înainte cu siguranţa că lupta a fost câştigată. Dacă pierd acolo, nenorocirea, dezastrul şi tulburarea vor veni tot atât de sigur precum legile lui Dumnezeu. Motivul pentru care nu câştig bătălia este că încerc mai întâi să înving în lumea din afară. Stai singur cu Dumnezeu, luptă înaintea Lui. rezolvă acolo problema o dată pentru totdeauna.

Atunci când avem de-a face cu alţi oameni, linia de urmat este aceea de a-i împinge spre luarea unei decizii ce ţine de voinţă. Aşa începe predarea înaintea lui Dumnezeu. Din când în când, nu prea des, Dumnezeu ne duce la un punct culminant; din acest punct voi merge fie spre o viaţă creştină din ce în ce mai delăsătoare şi nefolositoare, fie voi deveni din ce în ce mai înflăcărat pentru gloria lui Dumnezeu – „Totul pentru gloria Lui”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” EFESENI 4:30

În ziua în care am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, am fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi. Tatăl, în dragostea Lui şi Fiul Său au binevoit să vină la noi în har şi să locuiască cu noi prin Duhul Sfânt care ne-a făcut să fim conştienţi de prezenţa Domnului, ne-a lărgit inimile şi ne-a deschis ochii ca să putem să gustăm câte ceva din izvoarele de apă vie, într-un cuvânt, să putem trăi viaţa de înviere a Domnului Isus. Duhul Sfânt menţine şi întreţine în noi nădejdea noastră fericită, venirea Domnului Isus. Să nu-L întristăm. El nu ne poate părăsi, este în noi ca un sigiliu, până în ziua când vom fi asemenea cu Domnul Hristos; dar noi putem să-L întristăm. Am fost cumva opriţi din elanul nostru pentru Dumnezeu, ni se pare că faţa Lui ne este ascunsă? Este pentru că Duhul Sfânt este întristat. El începuse să ne binecuvinteze, iar noi am progresat în viaţa spirituală şi în rugăciune dar pe urmă a venit o oprire. Este atât de important să învăţăm să umblăm smeriţi şi foarte aproape de El, veghind asupra gândurilor, cuvintelor şi faptelor noastre, ca să nu întristăm acest suflu dumnezeiesc atât de delicat.

Apostolul ne arată cum se întristează Duhul Sfânt, cum poate să fie stins. El ne dă o listă de păcate, vai, binecunoscute de noi. Să le citim în versetul care urmează textului nostru şi să notăm bine că astfel de lucruri trebuie să dispară dacă sunt în viaţa noastră. Să ne trezim şi să fim odată hotărâti să lepădăm din inima noastră tot ce este amărăciune, iuţime, mânie, defăimare, răutate, ceartă, duh de neiertare şi orice altceva ar mai putea fi şi care nu numai că ţine pe Duhul Sfânt întristat, dar influenţa Lui fiind stinsă, noi vom trăi o viaţă mizerabilă care s-ar putea numi oricum, numai creştină nu. Ce viaţă fericită am trăi, în schimb, dacă sub călăuzirea Duhului Sfânt am fi buni unii cu alţii, miloşi, sfinţi şi dacă ne-am ierta unii pe alţii cum ne-a iertat si pe noi Dumnezeu în Domnul Hristos!Când Dumnezeu are o binecuvântare specială pentru noi, Satan se sileşte să ne-o răpească, fără-ndoială prin aceste păcate de care ne avertizează Cuvântul şi care, cu siguranţă s-au găsit şi se găsesc în viaţa celor mai mulţi dintre noi. Să ne întrebăm, n-a fost şi nu este încă, poate în viaţa noastră, nici o amărăciune, sau enervare, sau chiar mânie ca să nu mai vorbim de defăimare, cuvinte murdare, epitete, dispreţ şi repulsie faţă de alţii? Dacă Duhul Sfânt este întristat în noi, cu siguranţă ele sunt. Să fim deplin încredinţaţi că, în starea aceasta, nici rugăciunile noastre, nici activitatea noastră presupusă pentru Dumnezeu, nici mersul la adunare, nu-L vor mulţumi pe Duhul Sfânt şi El va rămânea trist până când ne vom recunoaşte starea şi cerându-ne iertare cu adevărat, vom cere mai mult har şi mai multă veghere ca să nu-L mai întristăm niciodată. Ce-L întristează pe Duhul Sfânt mai mult, nu este numai păcatul nostru, dar mai ales nepăsarea uşuratică cu care ne continuăm viaţa.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea”. Psalm.119:105.

Aceasta este o lumină extraordinară şi nu încetează să lumineze. Nu e nevoie ca să-i mai fie adăugat untdelemn, deoarece îl conţine în sine şi alungă întunericul din noi şi dinaintea noastră; păcătoşii sunt orbiţi de cei care au această lumină, pentrucă cel care crede în Isus, are lumina lumii, lumina vieţii şi este călăuzit de ea. Ea ne înconjoară din toate părţile şi este o cetate întărită, un scut şi o armă bună. Această lumină ne ocroteşte de orice duşman, ne păzeşte de capcana vânătorului şi de stricăciune; ne smereşte pe cale şi ne arată izvorul din care pot bea cei însetaţi. Ea ne păzeşte să nu ne depărtăm de dreptatea Lui. Ea ne face înţelepţi ca să urâm drumurile false. Ne arată îndurarea lui Dumnezeu şi ne aşează pe stâncă, ca să putem paşi cu încredere, să nu ni se clatine piciorul. Ea ne arată dreptatea Lui, ca s-o păstrăm până la capăt. Ne leagă de mărturii pentru ca să nu fim daţi de ruşine. Da, Cuvântul este Duh şi Viaţă şi cei care-l doresc vor fi unşi cu untdelemn proaspăt. Da, această lumină ne călăuzeşte în adevăr şi ne aminteşte de cuvintele lui Dumnezeu pe care le-am auzit cândva, ne dă întotdeauna la timpul potrivit tot ceea ce avem nevoie şi ne va atrage după sine în tainele lui, ca să ne putem bucura de marile bogăţii; şi ne arată că putem avea totul în timp de nevoi, prigoniri şi necazuri, numai să rămânem statornici; şi toate acestea ne servesc spre bucuria noastră. Ne îndeamnă la închinarea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi ne deschide în fiecare dimineaţă urechea ca să putem asculta ca şi un ucenic. De aceea vrem să slăvim Lumina, Puterea şi Îndurarea Lui şi să ne lăudăm cu Harul Lui acum şi în veci. Amin.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DRAGOSTEA ŞI LEGĂMÂNTUL SĂU

Pot să se mute minţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine. Isaia 54.10

Una din cele mai preţioase însuşiri ale dragostei dumnezeieşti este caracterul ei statornic. Stâlpii pământului pot să fie mutaţi din locul lor, dar harul legământului Dumnezeului celui milostiv nu se va îndepărta niciodată de la poporul Său. Ce fericit este sufletul meu că poate avea o încredere tare în această făgăduinţă a lui Dumnezeu! Anul se apropie de sfârşit şi anii vieţii mele nu mai sunt mulţi, dar timpul nu-L schimbă pe Mântuitorul meu. Invenţii noi iau locul celor vechi, este o prefacere neîntreruptă în toate lucrurile la care ne uităm sau ne gândim; dar Domnul nostru rămâne acelaşi. Prin forţă se pot netezi dealurile, dar nici o putere nu poate să Îl zdruncine pe Dumnezeul cel veşnic. Nimic din trecut, nimic din vremea de faţă şi nimic din viitor nu va putea să schimbe bunătatea Domnului Dumnezeu faţă de mine.Suflete al meu, rămâi în această dragoste veşnică a Domnului, care te socoteşte că eşti sânge din sângele Său. Adu-ţi mereu aminte de legământul veşnic. Dumnezeu îşi aduce aminte de el; dar tu veghează ca nu cumva să-l uiţi. În Cristos, Dumnezeu S-a angajat să fie Dumnezeul tău şi să te păzească ca pe unul care faci parte din poporul Său. Dragostea şi legământul sunt aici unite ca două lucruri sigure şi durabile pe care veşnicia le va întări şi mai mult.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Bogățiile de nepătruns ale lui Hristos.  Efeseni 3.8

Bogățiile lui Hristos (2) – Bogat în glorie

Dragostea Tatălui și gloria Tatălui au fost din veșnicie și în întregime ale Domnului Isus. Din nou trebuie să ascultăm propriile Lui cuvinte, pentru a învăța despre gloria Lui eternă. Când a rostit acea rugăciune minunată, El a făcut următoarea cerere: „Și acum glorificăMă Tu, Tată, la Tine Însuți, cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea” (Ioan 17.5). Cât de simple și de clare sunt aceste cuvinte! El avea o glorie la Tatăl înainte de a fi lumea; El este strălucirea gloriei lui Dumnezeu (Evrei 1.3). Dar cine poate spune ce a însemnat cu adevărat acea glorie? Care ochi omenesc o poate privi în plinătatea ei? Oamenii lui Dumnezeu din vechime au avut viziuni ale gloriei Domnului; au văzut cerurile deschise și au văzut câte ceva din gloria Lui.A cui glorie au privit ei? Un pasaj din Evanghelia după Ioan ne oferă răspunsul. „Isaia a spus acestea când a văzut gloria Lui și a vorbit despre El” (Ioan 12.41). Profetul Isaia La văzut pe Domnul și a privit gloria Lui, iar Noul Testament ne spune că era gloria Fiului lui Dumnezeu. El este centrul acelei glorii. Pentru a o înțelege mai mult trebuie să ajungem acolo unde Se află El. Atunci El ne va arăta toată gloria Sa.

Scriptura nu ne oferă alte descrieri ale bogățiilor Lui veșnice. Știm că toate lucrurile Îi aparțin și că bogățiile Lui sunt infinite în glorie.C. Gaebelein

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, umple azi orice spaţiu din jurul nostru cu Tine însuţi. Stăpâneşte peste tot în chip măreţ cu mâna Ta călăuzitoare; ridică-ne la scopurile Tale minunate şi fereşte-ne de orice grabă impulsivă.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«A pus totul sub picioarele Lui.» 1 CORINTENI 15,27

Acolo unde Satan domneşte cu autoritate numai Numele lui Isus are putere mai mare. De ce? Pentru că în spatele acestui Nume stă sângele Său vărsat, viaţa Sa jertfită de dragul nostru pe crucea de pe dealul Golgotei. În faţa acestui sânge diavolul îşi pierde toată puterea. Cine a fost spălat în sângele Mielului este invincibil. Puţin credinciosule, nu nega puterea sângelui lui Isus crezând că firea ta veche este mai puternică decât Numele lui Isus! Cheamă acest Nume minunat şi vei găsi o uşă deschisă spre cer. Unde ţi-a făcut Domnul această promisiune? Citeşte cartea Apocalipsa: «Iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere» (Apoc. 3,8). Această uşă se află mereu înaintea ta, niciodată înapoi. Nu te mai tot uita în urmă la ce ai lăsat! Trebuie să treci prin această uşă a harului şi să păşeşti înăuntru; intrăm prin suferinţă, dar înăuntru ne aşteaptă prezenţa biruitoare a lui Dumnezeu! Garanţia dublă că usa va rămâne mereu deschisă stă în omnipotenţa Sa şi în neputinţa ta. «Eu am», spune El. Dumneezeu are tot ce îţi lipseşte. Ce ai tu? Absolut nimic. Eşti mizerabil, sărac, orb şi gol. Ce binecuvântare, ce har însă că El ne dă absolut totul! «Ţi-am pus înainte o uşă deschisă.»

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Domnul te va călăuzi neîncetat. Isaia 58:11

„Domnul te va călăuzi”. Nu un înger, ci Iehova te va călăuzi. El nu spune că va merge prin pustie înaintea poporului Său, şi că un înger îi va călăuzi; Moise spune: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm” (Exod 33:15). Creştine, Dumnezeu nu lasă călăuzirea ta pământească pe seama unui înger: El Însuşi te conduce pe drumul tău. Nu poţi să vezi stâlpul de nor, dar Iehova nu te uită niciodată. Observă cuvântul „te va” – „Domnul te va călăuzi”. Cât de sigură este această afirmaţie! Cât de sigur este că Dumnezeu nu te va uita! Acest „te va” este mai preţios decât promisiunile oamenilor. „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Observă apoi adverbul „neîncetat”. Nu suntem călăuziţi uneori, ci avem o călăuză permanentă. Nu suntem lăsaţi ocazional pe seama înţelegerii noastre, ca să rătăcim, ci auzim neîncetat vocea călăuzitoare a Marelui Păstor. Dacă îi urmăm de aproape paşii, nu ne vom rătăci. Vom fi conduşi pe un drum drept spre o cetate în care să locuim. Dacă trebuie să-ţi schimbi poziţia în viaţă, dacă trebuie să te muţi pe un ţărm îndepărtat, dacă ţi se întâmplă să ajungi sărac dintr-odată, sau într-o poziţie cu mai multe responsabilităţi, dacă eşti aruncat printre străini sau duşmani, nu te teme, fiindcă „Domnul te va călăuzi neîncetat”. Dacă trăieşti aproape de Dumnezeu şi inima ta este încălzită de dragostea Lui sfântă, nu există dileme din care să nu fii scăpat. Nu poţi să greşeşti când eşti în compania lui Dumnezeu. Ca şi Enoh, umblă cu Dumnezeu, şi nu te poţi înşela în privinţa drumului. Înţelepciunea infailibilă te conduce, dragostea neclintită te mângâie, şi puterea veşnică te apără. Iehova – fii atent la cuvântul acesta – Iehova te călăuzeşte neîncetat.

Seara

Creşte trestia fără umezeală? Iov 8:11

Trestia este o plantă poroasă şi buretoasă, şi la fel este şi ipocritul. Nu există substanţă, nici stabilitate în el. Trestia este clătinată încoace şi încolo de orice vânt, iar formaliştii se leagănă la orice influenţă. Din acest motiv, trestia nu este ruptă de furtună; nici ipocriţii nu sunt tulburaţi de persecuţie. Nu aş vreau să fiu înşelător sau înşelat; poate că textul de astăzi mă va ajuta să mă cercetez şi să văd dacă sunt sau nu ipocrit. Trestia trăieşte în apă, şi îşi datorează existenţa umezelii şi mâlului în care are rădăcinile. Dacă mlaştina se usucă, trestia se ofileşte foarte repede. Verdeaţa ei depinde în mod absolut de împrejurări; abundenţa prezentă de apă o face să înflorească, iar seceta o distruge imediat Este acesta cazul meu? Îl slujesc pe Dumnezeu numai atunci când sunt într-o tovărăşie bună, sau când religia este profitabilă şi respectabilă? Îl iubesc pe Domnul numai atunci când primesc bunăstare temporară din mâna Lui? Dacă este aşa, sunt un ipocrit josnic; ca şi trestia ofilită, voi pieri atunci când moartea mă va jefui de bucuriile exterioare. Dar cum aş putea să afirm cu putere că, atunci când mângâierile trupeşti vor fi puţine, şi lucrurile înconjurătoare vor fi mai degrabă adversarele harului, eu voi reuşi să-mi păstrez integritatea? Sper că în mine se află o bunătate înnăscută, vitală. Trestia nu poate creşte fără umezeală, dar plantele care îi aparţin Domnului pot să înflorească şi în timpurile de secetă. Omul evlavios se dezvoltă cel mai bine atunci când împrejurările lumeşti se ruinează. Cel care Îl urmează pe Christos pentru câştig este Iuda. Cei care îl urmează pentru pâine şi peşte sunt copiii diavolului, dar cei care merg cu El din iubire sunt prea iubiţii Lui. Doamne, lasă-mă să găsesc viaţă în Tine, şi nu în balta favorurilor sau câştigurilor acestei lumi.

IZVOARE IN DEŞERT

L-au pus în fiare. (Psalmul 105:18)

Fiarele necazurilor şi ale pierderilor, poverile purtate în tinereţe, şi lupta sufletului împotriva păcatului, toate contribuie la dezvoltarea unei tenacităţi de fier şi a unei puteri bine direcţionate, precum şi a răbdării şi a tăriei de caracter. Şi aceste trăsături formează temelia indispensabilă şi structura unui caracter nobil.Nu fugi niciodată de suferinţă, ci rabd-o în tăcere, cu răbdare şi cu supunere, având siguranţa că aceasta este calea lui Dumnezeu de a turna picătură cu picătură fier în viaţa ta spirituală. Lumea caută lideri de fier, armate de fier, tendoane de fier şi muşchi de oţel. Dar Dumnezeu caută sfinţi de fier, şi întrucât nu există altă cale de a da fier naturii morale a poporului Său decât lăsându-i să sufere, El îi lasă să sufere.Vezi cum se duc cei mai buni ani din viaţa ta în timp ce tu suferi de monotonie forţată? Eşti supărat din cauza împotrivirii, din cauză că nu eşti înţeles şi din cauză că eşti dispreţuit de ceilalţi? Suferinţele tale par la fel de dense ca subarboretul cu care se confruntă cineva care străbate o junglă? Atunci fii tare! Timpul tău nu este irosit, pentru că Dumnezeu pur şi simplu te pune la regimul Său de fier. Coroana ta de fier a suferinţei precede coroana ta de aur a gloriei, şi fierul intră în sufletul tău ca să-l facă tare şi curajos. F.B. Meyer

Dar tu nu te supăra dacă ţi-e calea aspră şi râpoasă,

Nici dacă dimineaţa e rece şi neliniştită, nici dacă amiaza e fierbinte;

Şi să nu te abaţi nici la stânga nici la dreapta,

Ci mergi drept înainte, şi nu tremura la venirea nopţii,

    Pentru că drumul acesta te duce acasă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 14.55-72

În plină noapte, palatul marelui preot fierbe de agitaţie. Isus Se află înaintea acuzatorilor. Martori mincinoşi aduc mărturii care nu se potrivesc, însă El nu Se foloseşte de aceasta pentru a Se apăra. Este condamnat, pălmuit şi lovit; îl scuipă în faţă. Scumpul nostru Mântuitor acceptă toate aceste insulte vestite de profeţie (Isaia 50.6).

În mod regretabil, curtea palatului este scena unui alt joc! Petru nu îl crezuse pe învăţătorul lui, pe Care chiar îl asigurase: „Nicidecum nu Te voi tăgădui” (v. 31), apoi nu Îl ascultă, pentru a veghea şi a se ruga în Ghetsimani: în acestea consta secretul înfrângerii lui. Deşi Domnul îl avertizase, spunându-i despre carne „este fără putere” (v. 38), totuşi Petru nu era pregătit să accepte, de aceea va gusta o amară experienţă. Ceea ce nu vrem să învăţăm cu Domnul, primind cu smerenie Cuvântul Său, vom putea învăţa, într-un mod dureros, având de-a face cu Vrăjmaşul sufletelor noastre.

Pentru a fi şi mai convingător că nu-L cunoaşte „pe Omul acesta”, sărmanul Petru proferează blesteme şi se jură. Să nu-1 condamnăm! mai degrabă să ne gândim în câte feluri îl putem renega noi pe Domnul dacă nu veghem: prin faptele noastre, prin cuvintele noastre sau … prin tăcerea noastră (citiţi 1 Corinteni 10.12).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Iosua 14:6-14

RĂMĂȘIȚE PĂMÎNTESTI „PASIONATE”

Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul.

Iosua 14:12

Marele violonist italian Nicolo Paganini (1782-1840), a voit ca după moartea lui, excelentul său instrument să ajungă în Genova, orașul său natal. Testamentul lui punea o singură condiție. Pe vioara aceea nu trebuia să se mai cânte niciodată; să fie pur și simplu expusă într-o vitrină. Lucrul acesta nu este însă bun pentru un instrument cu coarde meșteșugite cu atâta îndemânare. Ca să-și păstreze frumusețea și valoarea, el trebuie să fie folosit și mânuit cu regularitate. Datorită cererii lui, minunata vioară nu a ajuns decât o simplă piesă de muzeu.

Principiul reîntineririi prin folosire se aplică și la oameni. Vă aduceți aminte de Caleb? La vârsta de 85 de ani era încă tare. El nu a permis ca anii mulți să constituie o amenințare pentru el și să-l tragă în jos. Dimpotrivă, și-a dat seama că atâta timp cât mai are putere și mai poate poseda pământ, era de datoria lui să pună mâna pe el. Așadar, a pornit la luptă. Cu o mare încredere în Domnul, El a cucerit Hebronul pentru poporul lui, alungând dușmanii. Gândiți-vă ce ar fi pierdut dacă s-ar fi pensionat la 65 de ani. Ca și Caleb, noi trebuie să continuăm să fim activi. când ne punem pe raft, ne pierdem folosința. Atâta timp cât Dumnezeu ne mai păstrează suflarea, lucrul pe care-l avem de făcut pe pământ nu este împlinit. Este adevărat că o lăsăm mai încetișor și că trebuie să mai încetinim ritmul, dar există întotdeauna „un munte” pe care să-l urcăm pentru Domnul.Fii un soldat care luptă cu arma rugăciunii. Participă într-un proiect al bisericii tale. Oferă-te să-i ajuți pe oameni în orice mod posibil. Nu deveni însă o rămășiță pământească „pensionată”.

Îmbătrânește, dar nu da înapoi,

Căci bătălia este încă-n toi;

Mergi înainte fără oboseală,

Până la victoria finală.
Anonim

Nu putem evita îmbătrânirea, dar putem evita răcirea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu este nici o deosebire, căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui DUMNEZEU, și sunt socotiți neprihăniți, fără plată. Rom. 3,22-24.

Cum ar putea oamenii păcătoși să apară în slava lui Dumnezeu și să stea în fața Lui dacă El Însuși a spus către robul Său, Moise: „Nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exod. 33.20)? Dar mila Lui Dumnezeu și harul Său, stau mai presus de toate simțurile și înțelepciunea oamenilor, căci, care dintre oameni și-ar jertfi singurul său fiu pentru dușmanii săi? Dumnezeu a făcut-o și cere pe această temelie a lucrării Lui Isus ca toți oamenii care cred să fie grațiați. Noi, cei care credem, care recunoaștem judecata Lui Dumnezeu și în adevărată căință ne închinăm, suntem „spre lauda slavei harului Său în Prea Iubitul Lui.” (Efes. 1.6). Judecata nu poate niciodată să ne mai lovească, căci pedeapsa pentru pacea noastră a purtat-o Domnul Isus. Harul însuși nu putea să liniștească inima Lui Dumnezeu. Orice umbră de păcat, orice amintire de păcate trebuia îndepărtată de la cei care sunt copiii Lui Dumnezeu. De aceea ne-a socotit neprihăniți prin har. (Tit 3.7). Neprihănit poate fi numai cineva căruia nu-i sunt socotite păcatele și nelegiuirile și aceasta e tocmai poziția noastră înaintea Lui Dumnezeu. Intemeiat pe arderea de tot, Dumnezeu putea să spună prin Balaam despre Israel: „El (Dumnezeu) nu vede nici o fărădelege în Iacov, nu vede nici o răutate în Israel” (Numeri 21.23).Așa este și cu noi. Valoarea jertfei Lui Isus este incomparabil mai mare ca jertfele din vechime. „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru TOTDEAUNA pe cei ce sunt sfinți.” (Evrei 10.14). Cine vrea să fie în legătură cu Dumnezeu aici pe pământ și apoi în veci de veci trebuie să fie mai întâi „desăvârșit.” Dumnezeu a făcut TOT ce era necesar pentru a ne aduce în această stare de desăvârșire. în veci îl vom lăuda pentru aceasta.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Iov 33.14

Criza unei biserici

Era în decembrie 1818. Orga bisericii din satul Oberndorf din apropierea orașului Salzburg (Austria) era defectă, iar sărbătoarea nașterii Domnului se apropia cu repeziciune. Tânărul preot Joseph Mohr nu putea concepe sărbătoarea fără muzică și fără orgă. Având o dorință sinceră să rezolve această criză, s-a pus pe genunchi în rugăciune și a cerut ajutorul lui Dumnezeu. La scurt timp, mâna preotului a început să scrie versuri simple, dar pline de esență care descriau nașterea Mântuitorului. După ce a terminat de compus cântarea, a apelat la prietenul său Franz Xaver Gruber rugându-l să scrie notele muzicale, care să dea viață cuvintelor acelei cântări. După ce cântarea a fost aranjată pe note, cei doi prieteni au rămas fascinați de frumusețea ei. Au făcut o repetiție sumară pentru a asculta sunetul cântării. În seara aceea de ajun, locuitorii din sat au auzit un colind fără să știe, că va ajunge mai târziu atât de celebru și îndrăgit de toți, și prin care Dumnezeu mai vorbește oamenilor despre marele eveniment al venirii Mântuitorului în lumea noastră. Că nu știau enoriașii modestei parohii că acel colind va străbate secolele nu este nicio mirare, pentru că nici autorul ei nu era conștient de faptul că acea cântare va fi cântată și apreciată în întreaga lume. Tot ce se face cu binecuvântarea lui Dumnezeu rămâne ca o mărturie la răspunsul unei rugăciuni sincere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ISUS ÎTI AUDE PLÂNSETUL

„El Însuşi… poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi…” (Evrei 2:18)

     Te confrunți cu situația de-a nu-ți putea plăti ratele casei în care locuiești? Domnul Isus nu a avut unde să-Și pună capul. A profitat cineva de tine? Domnul Isus a locuit printre robi și a plătit impozit unui împărat străin. Dacă ai succes în afacerea pe care o conduci, Se poate raporta Domnul Isus la această situație? Cu siguranță! El Și-a recrutat propriul personal și a supervizat organizarea: stau dovadă șaptezeci de bărbați și o suită de femei care L-au susținut financiar și care au dorit ca El să le fie conducător. Ai în responsabilitate bugetul și angajarea personalului? Domnul Isus știe că nu este ușor să ocupi o poziție de conducere. În grupul Său se afla un zelot care îi ura pe romani și un vameș care lucra pentru aceștia. Dar ce spui de tensiunile din familie? „Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21). Te-a acuzat cineva pe nedrept? În noaptea dinaintea morții Sale, oamenii „căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî” (Matei 26:59). Domnul Isus a simțit pe propria-i piele toate amănuntele vieții omenești, „în ceea ce a suferit” (Evrei 2:18). Autorul Max Lucado scrie: „Domnul Isus a fost atât de mânios încât a fost în stare să curețe Templul; a fost atât de îndurerat încât a plâns în public; i-a plăcut atât de mult părtășia încât a fost numit bețiv; a fost atât de cumsecade încât copiii erau atrași de El; a fost atât de sărac încât a împrumutat un ban pentru o ilustrație dintr-o predică; a fost atât de radical încât a fost alungat din oraș; a fost atât de responsabil încât a avut grijă de mama Sa; a fost atât de ispitit încât a cunoscut „mirosul” lui Satan; și a fost atât de înspăimântat încât I-a curs sudoare de sânge”. Așadar, de ce a îndurat Isus cea mai mare durere de pe pământ? Ca să știi cu certitudine că „poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi”. Astăzi, Domnul Isus îți aude plânsetul!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: