Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Convertirea continuă

„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” Matei 18:3

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în inţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou. Atitudinea vieţii naturale faţă de cea spirituală trebuie să fie aceea a unei convertiri continue şi acesta este un lucru împotriva căruia obiectăm atât de des. In orice situaţie suntem puşi, Duhul lui Dumnezeu rămâne neschimbat şi mântuirea Lui rămâne nezdruncinată, dar noi trebuie să ne îmbrăcăm cu „omul cel nou”. Dumnezeu ne socoteşte răspunzători pentru fiecare ocazie în care refuzăm să ne întoarcem la El; motivul refuzului nostru este încăpăţânarea. Dumnezeu trebuie să domnească în noi şi nu viaţa noastră naturală.

Faptul că nu vrem să ne convertim continuu este o piedică în creşterea vieţii noastre spirituale. Există în viaţa noastră bariere de încăpăţânare, unde mândria noastră aruncă dispreţ asupra tronului harului lui Dumnezeu şi strigă; „Nu vreau!” Noi zeificăm independenţa şi încăpăţânarea şi le dăm nume greşite. Ceea ce Dumnezeu numeşte slăbiciune încăpăţânată, noi numim tărie de caracter. Sunt părţi întregi din viaţa noastră care n-au fost încă supuse; ele pot fi supuse numai prin această convertire continuă. Încet, dar sigur, putem câştiga întreaga noastră fiinţă pentru Duhul lui Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Zidiţi-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu.”IUDA 20:21

Versetele de mai sus subliniază unele din principiile importante pentru întărirea vieţii noastre creştine. Viaţa noastră în Hristos este comparată cu o clădire. Pentru că o construcţie puternică, o clădire, trebuie să fie construită pe o temelie tare, şi viaţa noastră deci, trebuie să aibe o temelie solidă. „Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie decât aceea care este pusă şi care este Hristos.” Pe această temelie tare trebuie să zidim o viaţă a credinţei noastre preasfinte, cum o spune textul nostru. Citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi aplicarea lui în viaţa noastră este de o importanţă vitală în zidirea credinţei noastre. „Credinţa vine din cele auzite, iar cele auzite prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Rom. 10:17). Rugăciunea este absolut necesară pentru întărirea credinţei noastre. Aceasta însă înseamnă mai mult decât rugăciuni „spuse”. În rugăciunile noastre slabe şi inadecvate pentru scopul înalt pe care îl urmărim prin ele, Duhul Sfânt este Acela care mijloceşte cu suspine negrăite. Dar pentru aceasta, trebuie ca El să nu fie întristat cu nimic. Dacă, adeseori, rugăciunile noastre ni se par fade, lipsite de viaţă şi de ardoare, este fără-ndoială pentru că Duhul Sfânt este întristat cu ceva. Trebuie, deasemenea, să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, o dragoste care este neclintită şi care nu se schimbă. Să nu uităm însă niciodată că El ne iubeşte aşa cum suntem şi unde suntem, dar El negreşit vrea să fim aşa cum îi place Lui şi acolo unde ne vrea El. Orice furtuni ar intra în viaţa noastră, oricât de împotrivitor ar fi curentul, noi trăim în cercul dragostei Lui, şi n-avem nevoie să ne îndoim de iubirea Lui pentru noi. Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu (Rom. 8:39). Se poate totuşi să trăim în aşa fel fără să experimentăm această dragoste şi astfel să nu ne dăm seama de ea. Atunci nu trăim în dragostea lui Dumnezeu, ci ca oameni fireşti şi în situaţia aceasta noi decidem ce vrem şi facem ce vrem, punând toată înţelepciunea şi efortul nostru în împlinirea lor. Trăind în felul acesta avem puţină şansă de a experimenta dragostea lui Dumnezeu. Pentru a ne ţine în dragostea Lui trebuie să ne rugăm prin Duhul Sfânt să ni se arate clar voia lui Dumnezeu pentru orice în viaţa noastră şi să ni se dea puterea ca s-o împlinim în totul. Atunci va trebui să înţelegem că toate greutăţile prin care trecem, sunt necesare ca să fie întărită credinţa noastră. Dacă dorim, deci, să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, trebuie să ne zidim în credinţa noastră preasfântă şi să ne rugăm prin Duhul Sfânt neîntristat.

Oamenii din lume au nevoie să ştie că Dumnezeu îi iubeşte. Noi suntem canalele prin care dragostea Lui poate curge din viaţa noastră, către ei.Pentru a rămâne în dragostea lui Dumnezeu, nu este necesar numai să citim Cuvântul Lui şi să ne rugăm, dar trebuie să-L şi ascultăm fără rezerve.

„Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea” (Ioan 15:10).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Vegheaţi ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, ca nu cumva vreo rădăcină de amărăciune să dea lăstari, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” Evrei 12:15.

Cel care are o credinţă vie nu se lasă amărât şi nu se bucură de rău. Dacă dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre, atunci nu ne bucurăm de rău, ci rămânem în har, care ne disciplinează, când o rădăcină de amărăciune ar da lăstari. De aceea este important să primim harul şi să nu-l dispreţuim.

Căci cel care lasă să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, acela nu poate să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, prin aceasta aduce multă neînţelegere între oameni, şi mulţi devin necuraţi. Dar din cauză că nimic necurat nu va intra în slavă, un astfel de an este un ucigaş de suflete. De aceea este foarte important să căutăm pacea şi să urmărim sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul. Neîmpăcarea şi cearta sunt păcatele cele mai dese, mai ales şi printre aşa numiţii evlavioşi. Putem să purtăm cu noi greşelile oamenilor şi să le spunem mi departe şi totodată să credem că n-am făcut niciun rău, ci ceilalţi sunt răi şi noi suntem foarte buni. Ce diferenţă este dacă din cauza cugetului cineva suportă răul şi nedreptatea! Aceasta este har înaintea lui Dumnezeu. În acest fel harul poate să lucreze iar roadele sunt: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea. Foarte importantă este zicala: Dacă sufli în cenuşă se face un foc mare, dar dacă scuipi în el se stinge. De aceea nu vrem să suflăm în cenuşă ca să nu ajungem noi şi alţii la pierzare.

Tatăl ceresc să ne păzească şi să ne păstreze în plinătatea dragostei Sale.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

SIGURANŢĂ DEPLINĂ

…Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. Evrei 13.5

Această făgăduinţă este repetată de mai multe ori în Scriptură. Acest lucru s-a făcut pentru ca siguranţa noastră să fie şi mai întărită. Să n-avem deci niciodată vreo îndoială în această privinţă. Această făgăduinţă este spusă cu o putere deosebită; ea este scrisă în limba greacă, cu cinci negaţii şi fiecare suspendă orice posibilitate ca Domnul să părăsească poporul Său, chiar atunci când poporul Său s-ar simţi părăsit de El, pe bună dreptate. Acest verset de preţ nu făgăduieşte că vom fi scăpaţi de necazuri, dar el ne asigură că Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată. Putem să fim chemaţi să mergem pe drumuri care să ne facă să ne mirăm, dar vom avea oriunde prezenţa, ajutorul şi îngrijirea Domnului. De aceea n-avem să dorim nici bani, nici vreun bun pământesc; Dumnezeul cel veşnic face mai mult decât aurul, şi binefacerile Lui mai mult decât o avere.Să ne mulţumim cu ce avem, căci cel ce are pe Dumnezeu, are mai mult decât lumea întreagă. Ce putem noi să avem mai mult decât ceva fără sfârşit, adică veşnic? Ce putem să ne dorim noi mai mult decât bunătatea Sa atotputernică?Şi tu, inima mea, dacă Dumnezeu îţi spune că nu te va lăsa şi nu te va părăsi niciodată, roagă-te mereu şi cere harul de a nu-L părăsi nici tu vreodată pe Mântuitorul tău şi de a nu te depărta vreodată de căile Sale.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Vai de cine este singur când cade și nu are pe altul săl ridice!

Eclesiastul 4.10

Printre multele motive pentru care Cuvântul lui Dumnezeu îi încurajează pe creștini să lege între ei punți de prietenie și de părtășie este cu siguranță și acela că, dacă suntem singuri, există mai multe riscuri să cădem. Avem nevoie să ne sprijinim unii pe alții; totuși, mulți creștini preferă să fie singuri în aceste zile rele.

Cu câțiva ani în urmă, o soră remarcabilă a plecat la Domnul. În timpul vieții, ea fusese martoră la multe momente dificile în mijlocul celor credincioși, adunați pentru Numele Domnului Isus. Ar fi fost ușor pentru ea să justifice alegerea unui drum de singurătate și de izolare. Dimpotrivă însă, ea sa bucurat întotdeauna de părtășia cu cei credincioși și sa dedicat cu totul acestei părtășii. A mers la căpătâiul celor bolnavi, a ajutat cât a putut și a oferit sprijin ori de câte ori a fost nevoie. Ea îmi amintea mereu de o altă soră binecuvântată, descrisă de apostolul Pavel ca fiind „de ajutor multora” (Romani 16.2).Cât de strălucitoare ar fi mărturia creștină dacă am avea mai mulți credincioși de felul acesta – oameni pe care umblarea aproape de Domnul îi face să prețuiască părtășia sfinților; oameni a căror afecțiune și apreciere față de Slujitorul perfect îi determină săL slujească pe El și pe cei ai Săi în orice fel posibil; oameni pe care conștiența propriei slăbiciuni îi face să evite singurătatea și izolarea și pe care cei care șovăie și șchiopătează se pot sprijini! Dumnezeu să ne dăruiască tot mai mulți astfel de frați și surori! G. W. Steidl

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

0, Doamne, aceasta este Ziua Ta şi Te implor să mă binecuvântezi cu harul şi binecuvântarea Ta neţărmurit de mari. Ce minunat este să pot să mă apropii de Tine!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!» PLÂNGERILE LUI IEREMIA 3,22-23

Să nu uităm niciodată că trăim numai prin îndurarea Domnului. în Biblie scrie exact în acest fel: «Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt». Suntem pe cale intram din nou într-un an nou şi vă atrag atenţia: învăţaţi în acest nou an să experimentaţi frumuseţea îndurării divine! Din păcate multor copii ai lui Dumnezeu le vine greu să facă un asemenea lucru. De ce? Pentru că îndurarea Sa este un dar nemeritat, şi cui îi place să trăiască prin îndurare nemeritată? Acest lucru îl poate face numai un copil al lui Dumnezeu care se cercetează continuu în lumina cuvântului Scripturii. Doar aşa învaţă un credincios să-şi urască propria fiinţă păcătoasă. Astfel ajungem să înţelegem plinătatea îndurării lui Isus Cristos, aşa cum este ea descrisă în loan 1,16: «Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har». Dacă acceptăm această îndurare vom experiment în viaţa noastră pacea şi binecuvântarea cerului întreg. Atunci vom putea spune plini de recunoştinţă: «Bunătatea Domnului nu s-a sfârşit încă, îndurarea Lui nu a ajuns la capăt în ce priveşte viaţa mea, iar credincioşia Lui este veşnică».

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

N-am venit să aduc pacea, ci sabia. Matei 10:34

Creştinul îşi va face singur duşmani. Scopul său este să nu-şi facă nici unul, dar dacă, făcând binele şi crezând adevărul, îşi pierde prietenii pământeşti, o va considera o pierdere neînsemnată, fiindcă marele său Prieten din ceruri va fi mai bun cu ei şi li se va descoperi cu mai mult har. Dacă ai luat crucea Lui, ştii ce îţi va spune Stăpânul? „Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa… şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui” (Matei 10:35-36). Christos este Marele împăciuitor; dar, înainte de pace, El aduce războiul. Când vine lumina, întunericul trebuie să se retragă. Când vine adevărul, minciuna trebuie să fugă; dacă rămâne, va fi o luptă grea, fiindcă adevărul nu poate şi nu vrea să-şi coboare standardele, iar minciuna trebuie călcată în picioare. Dacă Îl urmezi pe Christos, toţi câinii lumii vor fi pe urmele tale. Dacă vrei să trăieşti în aşa fel încât să poţi sta în Judecata de Apoi, obişnuieşte-te cu gândul acesta: lumea nu te va vorbi de bine. Cel care are prietenia lumii este în vrăjmăşie cu Dumnezeu; dar, dacă eşti credincios Celui Prea înalt, oamenii vor urî credincioşia ta, fiindcă este o mărturie împotriva nelegiuirilor lor. Fără să te temi de consecinţe, trebuie să faci binele. Vei avea nevoie de o inimă de leu ca să poţi urma o cale care îţi schimbă cel mai bun prieten în cel mai mare duşman; dar, pentru dragostea Lui Isus, trebuie să fii curajos. Să-ţi rişti reputaţia şi prietenii de dragul adevărului este o faptă care are nevoie de principii morale, pe care numai Duhul Sfânt le poate înfăptui. Nu da înapoi ca un laş, acţionează ca un om. Urmează paşii învăţătorului, fiindcă El a păşit pe drumul acesta înaintea ta. Mai bine un război scurt şi odihnă veşnică, decât o pace înşelătoare şi un chin veşnic.

Seara

„Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu”. Galateni 2:20

Atunci când Domnul a trecut pe lângă noi şi ne-a văzut rostogolindu-ne în sânge, a spus mai întâi: „Trăieşte”. A spus acest lucru, fiindcă viaţa este unul din lucrurile esenţiale în domeniul spiritual. Până nu este dată, nu putem împărtăşi lucrurile împărăţiei. Acum, viaţa pe care harul le-a conferit-o sfinţilor în momentul trezirii, nu este altceva decât viaţa în Christos. Ca seva din tulpină, credinţă aleargă în noi – ramurile – şi stabileşte o legătură vie între sufletele noastre şi Isus. Credinţa este harul care pătrunde această unire, dând naştere primelor fructe. Este gâtul care uneşte trupul bisericii de Capul ei glorios. O, Credinţă, tu ne uneşti cu Domnul. Aceasta nu e oare şi menirea ta? Nu tu uneşti pentru vecie omul, Biserica, prin influenţa ta Cu Capul ei, în muncă şi voinţă Alături de Christos, spre biruinţă? Credinţa se sprijină pe Domnul Isus cu putere şi hotărâre. Ea cunoaşte meritele şi lucrarea Sa, şi nici o ispită n-o poate convinge să se sprijine pe altceva. Isus Christos este atât de încântat de harul Său ceresc încât nu încetează niciodată să-l susţină şi să-l întărească prin îmbrăţişări iubitoare, şi sprijinul braţelor Sale veşnice. Se stabileşte deci o unire vie, sensibilă şi plăcută care aruncă stropi de iubire, încredere, simpatie, desfătare şi bucurie, din care beau şi mireasa şi Mirele. Atunci când sufletul înţelege această unire dintre el şi Christos, pulsul bate în acelaşi timp pentru amândoi, şi sângele unuia curge prin venele celuilalt Atunci inima se apropie de cer, şi se pregăteşte pentru bucuriile celei mai sublime şi mai spirituale părtaşii.

IZVOARE IN DEŞERT

Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Filipeni 4:4)

Cântă un cântecel al încrederii,

    O, inima mea!

Cântă-l doar pentru că trebuie,

    Aşa cum frunzele înmuguresc;

Aşa cum florile îşi croiesc drum prin ţărână;

Cântă, inima mea, pentru că trebuie.

Nu aştepta o mulţime nerăbdătoare –

    Păsări peste păsări;

Este cântecul solitar

    Cel care se aude.

Orice glas va începe să cânte în zori,

Dar tu fii o privighetoare, inima mea!

Cântă peste zăpada iernii,

    Străpunge norii;

Cântă când se lasă ceaţa –

    Cântă clar şi tare;

Dar cântă cel mai frumos în întuneric;

Şi cel ce nu doarme va auzi.

Şi când El te va auzi cântând, Se va pleca spre tine cu un zâmbet pe faţa Lui binevoitoare. Şi în timp ce va asculta plin de bucurie, va spune: „Cântă, copilul Meu drag. Eu te aud şi vin să te scap. Voi căra în locul tău acea povară. Aşa că sprijină-te tare de Mine, şi drumul acesta va fi din ce în ce mai neted”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 15.1-21

Şi lucrarea morţii trebuie împlinită tot „îndată” (v. 1). Urgentaţi de apropierea Paştelui şi de graba de a isprăvi cu acest Prizonier care le inspiră teama, căpeteniile poporului nu pierd nicio clipă. Îl duc pe Isus la Pilat, dar nu înainte de a-I lega mâinile care vindecaseră atâţia nenorociţi şi care făcuseră întotdeauna numai bine. Înaintea guvernatorului roman, Mântuitorul din nou păstrează tăcerea, o tăcere al cărei profund motiv îl dezvăluie Psalmul 38.13-15; 39.9 şi Plângeri 3.28. Rugăciunea Sa din aceste clipe este: „Pe Tine Te aştept,… Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul Meu” … şi: „Tu ai făcut aceasta”.

Întărâtat de preoţii cei mai de seamă, tot poporul, cuprins de o oarbă nebunie, cere cu strigăte mari să fie pus în libertate ucigaşul Baraba şi să fie răstignit împăratul lor. Atunci Pilat, vrând să satisfacă mulţimea, îl eliberează pe criminal şi îl condamnă pe Acela Căruia îi recunoaşte nevinovăţia. Iată până unde poate merge dorinţa de a plăcea oamenilor. (Ioan 19.12).

Soldaţilor brutali nu le pasă (îşi bat joc), pierzând ocazia de a se supune Celui care este la mâna lor (pentru că Se dăduse de bunăvoie). Şi omul îşi încununează Creatorul cu spinii pe care pământul îi produsese drept consecinţă a păcatului (Geneza 3.18).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Deuteronom 32:9-14

SCHIMBĂRI

Ca vulturul care își scutură cuibul, … așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său. Deuteronom 32:11, 12

Schimbările care survin în viețile noastre produc, deseori, în lăuntrul nostru sentimente care se contrazic. Așteptăm schimbările nerăbdători, și în același timp ne este groază de ele.

Prima schimbare mare din viața mea a avut loc atunci când am început să merg la școală. Locuiam la o fermă în Dakota de Nord, și nu am avut contact până atunci decât cu câteva rude și câțiva prieteni. Nu mi-a plăcut ideea de a fi cu copii pe care nu-i cunoșteam – unii din ei provenind din alte medii culturale. Dar totuși doream să fiu „destul de mare” ca să traversez câmpul până la școală, împreună cu verișorii mei. Din fericire, colegii de clasă au fost prietenoși, astfel că mi-a plăcut la școală. Acele schimbări timpurii au fost bune pentru mine.

Și israeliții trebuie să fi încercat aceleași sentimente contradictorii atunci când s-au pregătit să cucerească Țara Promisă. Planul de a intra într-o țară „unde curge lapte și miere” era grozav, dar le era teamă de vrăjmașii lor. De aceea, Moise le-a pus în față un tablou. El le-a vorbit despre puii de vulturi care nu vor să-și părăsească cuibul și să-și încerce aripile. Dar spre binele lor, vulturul mamă trebuie să-i oblige să-și părăsească cuibul, iar după aceea planează în jurul lor ca să le asigure protecția. întocmai după cum puii de vultur n-ar zbura niciodată dacă nu ar fi împinși din cuibul lor, nici noi credincioșii n-am învăța să urcăm spre culmi, dacă Dumnezeu nu ar produce forțat anumite schimbări în viața noastră. N-avem de ce să ne temem. El ne asigură de dragostea și grija Sa, oricît de mari vor fi schimbările. H.V.L.

Viața mea-i în mâna Tatălui meu,

Și ce-aș putea dori sau cere mai mult?

Căci El care mi-a croit cărările mereu

Mă va călăuzi până la sfârșit de drum.
Fraser

Poate că ajungem. în situații care depășesc posibilitățile rezervelor noastre, dar ele nu vor depăși niciodată resursele lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu vă lăsați înșelați: Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.

1 Cor. 15,33.

Apostolul Pavel vedea decăderea morală a corintenilor, ca având la bază negarea învierii. Este foarte adevărat că aceia care în viața de toate zilele spun: „Să mâncăm și să bem căci mâine vom muri”, NU sunt născuți din nou. Legăturile cu astfel de oameni, care trăiau în păcate si negau învierea, aveau influență la unii din corinteni și pot avea și la noi. Este natural ca o viață trăită în păcate să dea naștere la spaimă, chiar numai la gândul învierii, și din acest motiv mulți o neagă. Ce pagubă imensă a făcut vrăjmașul în Corint și câtă osteneală trebuia depusă pentru a înlătura răul!

Diavolul, cu viclenia lui, a rămas același și în zilele noastre, dar nici adevărul învierii nu s-a schimbat. De-am fi găsiți ca niște buni slujitori! Dacă umblăm pe două căi suntem în primejdie deoarece: „tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” Unii s-au simțit destul de tari și au intrat în relații strânse cu vecinul necredincios și prin aceasta au devenit o pradă a Satanei. Alții au intrat în relații strânse cu așa ziși „credincioși” care nu merg calea aleasă și astfel au suferit leziuni grave. De aceea să fim atenți la umblarea noastră și a copiilor noștri. Părinții care au avut ca țel unic propășirea copiilor în această lume au făcut experiențe amare. Ce ar putea să ne îmbărbăteze mai mult decât umblarea noastră cu Domnul și Cuvântul Său? De aceea să RÂMÎNEM în El! Prin ce își va păstra un tânăr sau o tânără curată calea? NUMAI printr-o umblare curată și supusă Cuvântului Sfânt.

Numai în măsura în care împărăția Lui Dumnezeu pune stăpânire pe inimă se adâncește și judecata cu privire la ce este lumesc. Simțul viu și ales al firii dumnezeiești se dă înapoi dinaintea lumii și tot ce ne trebuie este să umblăm prin puterea acestei firi, ca să ne putem ține departe de lume. Umblați cu Dumnezeu și nu veți umbla cu lumea.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr …Ioan 1.14

Criza unei biserici

La scurt timp după acea seară de neuitat, preotul a fost mutat la o altă biserică, lăsând acolo manuscrisul și notele cântării. După plecarea lui a fost chemat un specialist, ca să repare orga. În timp ce acesta repara orga defectă, a dat peste prețiosul manuscris. Acel om era un bun cunoscător al muzicii. A rămas fascinat de melodie și de frumusețea cuvintelor pline de adevăr. A cerut permisiunea bisericii de a lua cu el o copie a manuscrisului, apoi a propus-o și altora. În anul 1831-1832, colindul „Stille Nacht” [„Noapte liniștită„] a fost cântat în piața orașului Leipzig. În anul 1832, colindul a fost tipărit, iar în anul 1840 a fost cântat pentru prima dată la New-York în America.Acest colind s-a născut în urma unei crize: orga stricată a bisericii. Dar Mântuitorul a venit în lumea noastră în urma celei mai mari crize din istoria pământului: păcatul. Omul, creat de Dumnezeu, a ajuns datorită păcatului într-o depravare totală. Pentru ca această criză spirituală să fie soluționată, a fost nevoie de întruparea Fiului lui Dumnezeu. Colindul a rezolvat o criză locală, în timp ce Mântuitorul venit din cer a rezolvat o criză universală. Ne dăm seama cum ar fi arătat planeta noastră fără întruparea Mântuitorului? Înțelegem mesajul venirii Domnului pe pământ?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU RĂSPÂNDI ZVONURI!

„Cuvintele bârfitorului… alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 18:8)

     Bârfa distruge reputații și prietenii. Ea îi împiedică pe oameni să se deschidă și să primească ajutorul de care au nevoie. Biblia clasează bârfa pe o treaptă egală cu uciderea (vezi Romani 1:29). Poate nu aceasta este intenția ta, însă cuvintele tale pot frânge inimi. Nu ne mirăm când auzim bârfe la coafor, la serviciu sau la frizerie… dar cum rămâne cu biserica? Acolo nu este chiar atât de evidentă, pentru că suntem experți în a o deghiza. De exemplu, un prieten ți se confesează referitor la o problemă în căsnicia lui, sau referitor la faptul că pruncul lui se droghează, iar tu ce faci? Iei telefonul și suni lanțul rugăciunii. „Transmiți” mai departe problema sub masca dorinței de rugăciune. Iacov scrie: „Dacă… cineva… nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică” (Iacov 1:26). De ce este Dumnezeu atât de dur la adresa bârfirii? Pentru că bârfa transmite lumii că unii creștini nu sunt demni de încredere; că cel ce are o problemă se află mai în siguranță într-un grup de terapie decât în biserică. Ai remarcat vreodată că bârfa circulă mai repede când nu luăm atitudine împotriva ei? Și unii dintre cei mai mari vinovați sunt liderii creștini care încearcă să-și impresioneze colegii divulgând amănunte din luptele enoriașilor. Dacă ai observat această tendință și la tine, trebuie să te rogi folosind cuvintele lui David: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14). Dacă trebuie să vorbești, vorbește cu Dumnezeu!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: