Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Umblarea în lumină

Dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este lumină,… sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. 1 Ioan 1:7

A considera eliberarea de păcatul de care suntem conştienţi ca fiind acelaşi lucru cu eliberarea de păcat realizată prin Ispăşire este o mare eroare. Nici un om nu ştie cu adevărat ce este păcatul până nu se naşte din nou. Cu păcatul s-a înfruntat Isus Cristos pe Calvar. Dovada faptului că sunt eliberat de păcat este că am ajuns să cunosc natura reală a păcatului din mine. Este nevoie de ultima atingere a Ispăşirii făcute de Isus Cristos, adică de dăruirea perfecţiunii Sale absolute, pentru ca un om să ajungă să cunoască ce este păcatul.

Duhul Sfânt aplică Ispăşirea atât în domeniul inconştientului, cât şi în domeniul conştientului şi numai când dobândim lumina cu privire la puterea fără egal a Duhului din noi, înţelegem ce înseamnă cuvintele din 1 Ioan 1:7 „Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat”. Acest text nu se referă numai la păcatele conştiente, ci şi la înţelegerea profundă a păcatului, înţelegere pe care o poate realiza numai Duhul Sfânt din mine.

Dacă umblu în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, nu în lumina conştiinţei mele, ci în lumina lui Dumnezeu – dacă umblu astfel, neavând nimic de ascuns atunci primesc revelaţia uimitoare că sângele lui Isus Cristos mă curăţă de orice păcat, astfel că Dumnezeul cel Atotputernic nu mai vede nimic de condamnat în mine. La nivelul conştiinţei, acest lucru produce o înţelegere profundă şi dureroasă a ceea ce este păcatul. Dragostei lui Dumnezeu, care lucrează în mine, mă face să urăsc, cu ura Duhului Sfânt, tot ce nu se potriveşte sfinţeniei lui Dumnezeu. A umbla in lumină înseamnă că orice aparţine întunericului mă face să mă trag mai aproape de centrul luminii.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dar voi aveţi ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi toate lucrurile.”

1 IOAN 2:20

Cuvântul de „ungere” în această epistolă are două înţelesuri distincte, deşi sunt reprezentate în greceşte prin acelaşi cuvânt. În versetul de care ne ocupăm, şi singurul în Noul Testament, are înţelesul de pătrunderea, ca să zicem aşa, a Duhului Sfânt în întreaga fiinţă a celui credincios ca să-i dea caracterul Domnului Hristos. În versetul 27, acelaşi cuvânt, ilustrează lucrarea de sfinţire a Duhului Sfânt precum şi puterea, în viaţa copilului lui Dumnezeu. Domnul a avut grijă să ne descopere că dacă „mincinosul” şi lucrarea lui pe pământ sunt reprezentate în locurile cereşti prin acuzatorul fraţilor care îi pârăşte zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu, aceia pe care Ioan îi numeşte „copilaşi”, au în cer un Apărător care mijloceşte pentru ei. Dar ei au şi pe pământ o comoară, un secret al biruinţei: „ungerea”. În slujba de la cort, ungerea cu untdelemnul sfânt era un act simbolic important. Compus din ingrediente speciale prin grija marelui preot, untdelemnul sfânt nu trebuia vărsat pe trupul oricărui om. Orice abuz şi orice imitaţie erau pedepsite cu moartea. Astfel, aşa cum în Vechiul Testament, împăraţii, proorocii şi preoţii erau unşi, ca puşi deoparte pentru Dumnezeu, tot aşa şi cel credincios este, prin Duhul Sfânt, sfinţit pentru Dumnezeu, atât în ceea ce priveşte poziţia lui cât şi cu privire la slujirea lui. Astăzi pentru a fi gata de luptă pentru Domnul său, orice copil al lui Dumnezeu are această ungere dumnezeiască care îl protejează, îl sfinţeşte şi-i dă putere şi înţelepciune ca să rămână în El, după cum ne-a învăţat această ungere. Astfel, noi nu avem, propriuzis nevoie să ne înveţe cineva în lucrurile lui Dumnezeu căci ne învaţă această „ungere”. Dar această ungere nu este numai o acoperire care ne protejează împotriva atacurilor vrăşmaşului, dar ea este şi o forţă activă care ne ajută să creştem în Domnul Hristos: „Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă, arvuna Duhului” (2 Cor. 1:21-22).

Ungerea ne ajută să cunoaştem însuşirile lui Dumnezeu şi ale Domnului Isus ca Om aici pe pământ. Dar ea ne dă şi darul de deosebire a duhurilor şi posibilitatea de a face o clară distincţie între doctrina sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu şi doctrina mincinoasă a celui rău care, pentru a înşela pe oameni, se transformă în „înger de lumină” (2 Cor. -l 1:14).Ungerea creează în noi duhul de veghere şi de rugăciune, precum şi râvna de a sluji direct sufletelor din jurul nostru, în numele Domnului nostru Isus Hristos.Ungerea ne pregăteşte pentru ziua când, ” într-o clipă, într-o clipeală din ochi, vom fi răpiţi ca să întâmpinăm pe Domnul Isus în văzduh.Ungerea ne înştiinţează în mod solemn să întărim părtăşia noastră cu El. „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când se va arăta El, să avem îndrăzneala şi la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine înaintea Lui” (vs.28). O, de-am realiza ce lucrare desăvârşită a făcut Dumnezeu în noi, şi ce răspundere avem ca să ne purtăm într-un chip vrednic de ea.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.”Luca 2:29-30.

Şi iată că în Ierusalim era un om cu numele Simeon. Omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel..

Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va vedea moartea, înainte de a vedea pe Hristosul lui Dumnezeu. El a venit în Templu îndemnat de Duhul. Şi când părinţii au adus la Templu pe Pruncul Isus, ca să facă după obiceiul legii, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum slobozeşte în pace pe Robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.”

În fiecare an sărbătorim nasterea Mantuitorului, dar în multe feluri. Mulţi sărbătoresc într-un mod care aduce ocară cuvântului lui Dumnezeu; alţii se bucură că Isus a devenit om şi au sentimente evlavioase, că El a venit să mântuiască pe păcătoşi. Dar nu schimbă nimic în viaţa lor, pentru că dispreţuiesc harul şi trăiesc mai departe în păcat. Apoi mai sunt alţii care au luat în serios, ei nu mai vorbesc că a venit odată Isus pe pământ, ci au experimentat chiar mai mult decât Simeon, care L-a luat în braţe. El s-a născut în ei, şi ei au găsit pace şi pot să spună: Acum eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, deoarece El s-a născut în mine şi Îl am în viaţa mea. Iar acum El este viaţa mea, neprihănirea, sfinţenia şi mântuirea mea. La care grupă aparţii tu, cel care citeşti? Aparţii de ultimii pe care i-am amintit? Dacă nu deschide-I uşa inimii tale, arată-I lăuntrul tău, şi pune deoparte tot ce L-ar împiedica să intre.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

NUMAI ÎN DUMNEZEU TE POŢI ÎNCREDE

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire. Matei 26.33

Veţi zice că aceasta nu este o făgăduinţă a lui Dumnezeu. Este adevărat, dar ea este o făgăduinţă a omului şi deci ea nu a dus la nimic bun. Petru declara cu siguranţă că va împlini făgăduinţa; dar o făgăduinţă care n-are o temelie mai bună decât o hotărâre omenească, este sigur că va rămâne neîmplinită, îndată după aceea, în faţa ispitei, Petru Îl tăgăduieşte pe Stăpânul său, şi prin jurăminte repetate caută să întărească minciuna sa.Ce poate fi cuvântul unui om? O oală de pământ care se sparge la prima lovitură. Ce sunt hotărârile noastre? Flori care cu ajutorul lui Dumnezeu pot să lege rod, dar care, lăsate pe seama puterii proprii, vor cădea la pământ la prima adiere de vânt care va mişca ramurile.

În făgăduinţa omenească, puţin poţi să te-ncrezi;

Hotărârile tale nu sunt decât foc de paie.

Cuvântul lui Dumnezeu, dimpotrivă, este veşnic:

Tot ce El a spus, îl vei vedea împlinind cu credincioşie.

Da, lipeşte-te de făgăduinţa lui Dumnezeu; ea este sigură pentru vremea de acum şi pentru veşnicie. Ea să fie comoara ta şi a tuturor celor prea iubiţi ai tăi.

Această scriere este şi un livret de economie la o bancă pentru credincioşi şi această pagină este o scrisoare către casieria băncii la care este adresată şi are semnătura Directorului. Nu cunoaştem altă semnătură decât aceea a lui Dumnezeu şi numele Domnului Isus. Cu acest Nume de încredere, noi avem o garanţie sigură.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

El, bogat fiind …    2 Corinteni 8.9

Bogățiile lui Hristos (1) – Bogat în posesiuni

Avem o înțelegere limitată cu privire la bogățiile care Îi aparțin lui Hristos. Dacă îi dăm unui copil câteva monede strălucitoare, el le privește ca fiind o mare bogăție. Cei mari ai acestui pământ se consideră bogați când adună milioane peste milioane, case și pământuri. Dacă întreaga lume ar aparține la un moment dat unei singure persoane, iar acea singură persoană ar avea tot aurul, tot argintul, toate pietrele prețioase, toate comorile de artă și toate resursele naturale, cât de bogată ar fi ea! Ar fi imposibil să calculezi bogățiile unei astfel de persoane, însă, în comparație cu Hristos, ea nar fi decât un amărât cerșetor.

Ce înseamnă faptul că El este bogat în posesiuni? Scriptura ne dă răspunsul. „Toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri și cele care sunt pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorități: toate au fost create prin El și pentru El” (Coloseni 1.16). Toate lucrurile Îi aparțin Lui, fiindcă El lea creat; toate au fost create prin El și pentru El. El este Creatorul tuturor lucrurilor, de aceea ele Îi aparțin, sunt ale Lui și sunt ținute în ființă de El.

„Al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el, lumea și cei care locuiesc în ea” (Psalmul 24.1). El este Domnul, Iahve al Vechiului Testament, iar în altă parte spune: „Pentru că orice animal al pădurii este al Meu, vitele pe mii de dealuri. Cunosc toate păsările munților și tot ce se mișcă pe câmp este al Meu … A Mea este lumea și tot ce cuprinde ea” (Psalmul 50.1012). A. C. Gaebelein

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, Domnul şi învăţătorul meu, fie ca astăzi să am atât de mult conştiinţa că sunt al Tău, încât să mă simt în largul meu cu Tine şi să mă bucur ca un copil de faptul că îţi aparţin Ţie.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Cristos.»1 CORINTENI 3,11

Biblia este autoritară şi completa, de aceea nici un om nu poate crea un alt fundament spiritual pe care sufletul omenesc să se poată baza.

Isus Cristos
este temelia noastră veşnică. Plăcerea si faima pe care le oferă lumea sunt deşarte, pentru că lumea în esenţa ei este schimbătoare şi trecătoare. Scriptura ne învaţă că «lumea şi pofta ei trece» (1 loan 2,17).

Isus Cristos este temelia vieţii veşnice. El este Fiul veşnic al lui Dumnezeu. Biblia spune că cine îl are pe El a primit eliberarea veşnic valabila de sub robia păcatului. Domnul Isus spune; «Eu le dau viaţa veşnică» (loan 10,28).

Isus Cristos este temelia refacerii relaţiei pe verticală. El a pus bazele împăcării tale cu Dumnezeul cel sfânt: «adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinân-du-le în socoteală păcatele lor» (2 Cor.5,19)

Isus Cristos este stânca veacurilor. Unde mai poţi găsi oare siguranţă? Nicăieri Oricăt de multe asigurări ai primi din partea lumii, nesiguranţa, neliniştea şi agitaţia ta nu vor fi cu nici un chip potolite. Abandonează-te în El: în braţele Sale, la pieptul Său vei fi în deplină siguranţă!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele. Matei 28:20

Domnul Isus este în mijlocul bisericii Sale. El umblă printre sfeşnicele de aur. Făgăduinţa Lui a fost: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”. El este cu noi aşa cum a fost cu ucenicii pe lac, când au văzut un foc, şi deasupra lui peşte şi pâine. Nu în trup, ci în adevăr, Isus este cu noi. Şi acesta este un adevăr binecuvântat, fiindcă, acolo unde este Isus, dragostea este fierbinte. Dintre toate lucrurile care pot să ne aprindă inima, nu este nimic ca prezenţa lui Isus! O privire asupra Lui ne copleşeşte atât de mult încât suntem gata să spunem: „Intoarce-ţi privirea de la mine, fiindcă m-ai biruit”. Chiar şi mirosul de aloe, mirt şi casia, care vine din veşmintele Lui, îl însănătoşeşte pe cel bolnav, şi îl întăreşte pe cel slab. Să ne lăsăm conduşi de harul Său fiindcă, după ce primim dragostea Sa în inimile noastre reci, nu mai suntem aceiaşi. Strălucim ca îngerii, gata de orice lucrare şi orice suferinţă. Dacă ştim că Isus este cu noi, orice putere se dezvoltă, şi orice har se întăreşte. Ne punem în slujba Domnului cu toată inima, sufletul şi puterea; de aceea, prezenţa Lui Christos trebuie dorită mai presus de orice. Prezenţa Lui va fi cu cei care sunt asemenea Lui. Dacă doreşti să-L vezi pe Christos, trebuie să creşti în asemănare cu El. Să fii adus, prin puterea Duhului, în unire cu dorinţele, motivele şi planurile de acţiune ale Lui Christos, şi vei fi privilegiat cu tovărăşia Lui. Aminteşte-ţi că prezenţa Sa se poate retrage. Făgăduinţa este la fel de adevărată ca totdeauna. El vrea să fie cu noi. Dacă nu vine, înseamnă că noi L-am alungat, cu indiferenţa noastră. El ni se va descoperi dacă ne rugăm fierbinte. El îngăduie să fie reţinut de rugăciunile şi lacrimile noastre, fiindcă acestea sunt lanţurile de aur care Îl leagă pe Isus de poporul Său.

Seara

Al doilea Adam. 1 Corinteni 15:45

Isus este Capul aleşilor Săi. In Adam, fiecare moştenitor al firii are un interes personal, fiindcă Adam este capul legământului, şi reprezentantul neamului considerat sub legea faptelor. Sub legea harului, fiecare suflet răscumpărat este una cu Domnul din cer, fiindcă El este al doilea Adam, Garantul şi înlocuitorul celor aleşi în noul legământ al iubirii. Apostolul Pavel declară că Levi era în coapsele lui Avraam atunci când l-a întâlnit Melhisedec. Este sigur că şi credinciosul era în coapsele Lui Isus Christos, Mijlocitorul, atunci când legământul de har a fost decretat, ratificat şi întemeiat pentru veşnicie. De aceea, Christos a făcut totul pentru întregul trup al bisericii Sale. Noi am fost răstigniţi şi „îngropaţi împreună cu El” (Coloseni 2:12); dar, lucru şi mai minunat, noi am fost înviaţi împreună cu El şi chiar înălţaţi cu El ca să „sedem împreună în locurile cereşti” (Efeseni 2:6). De aceea biserica a împlinit legea şi este „primită în Prea Iubitul” (Efeseni 1:6). De aceea biserica este privită cu plăcere de Iehova cel drept, fiindcă El o vede prin Isus, şi nu despărţită de Capul legământului. Ca Mântuitor rânduit al lui Israel, Isus Christos nu are nimic separat de biserica Sa, ci ţine pentru ea tot ce are. Neprihănirea lui Adam a fost a noastră atâta timp cât şi-a menţinut-o, şi păcatele lui au fost ale noastre în momentul în care le-a comis. In acelaşi fel, tot ce este sau ce face al doilea Adam este al nostru, fiindcă El este Reprezentantul nostru. Aceasta este temelia legământului de har. Acest binecuvântat sistem de reprezentare şi înlocuire – care l-a făcut pe Iustin Martirul să strige: „O, binecuvântată schimbare, o, fericită transformare!” – este chiar lucrarea de temelie a Evangheliei mântuitoare, şi trebuie primită cu credinţă puternică şi bucurie neasemuită.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog. (Matei 26:36)

Este un lucru foarte dificil să fii ţinut în umbră în timpul unei crize. În grădina Ghetsimani, opt din cei unsprezece ucenici care au mai rămas au fost lăsaţi în urmă fără să aibă nimic de făcut. Când Domnul Isus a mers înainte ca să Se roage, Petru, Iacov şi Ioan au mers cu El ca să stea de veghe, dar ceilalţi s-au aşezat jos şi au aşteptat. Cred că cei lăsaţi în urmă trebuie să se fi plâns. Erau în grădină, dar asta era tot, pentru că ei nu participaseră la cultivarea florilor ei. Era un timp furtunos de criză şi mare stres, şi totuşi lor nu le era îngăduit să participe.Tu şi eu am avut cu siguranţă această experienţă şi am simţit aceeaşi dezamăgire. Poate că tu ai văzut că se iveşte o mare oportunitate pentru slujirea creştină, şi unii oameni sunt trimişi imediat în lucrare, în timp ce alţii încă mai sunt pregătiţi ca să meargă. Şi totuşi tu eşti forţat să nu faci nimic, ci doar să stai şi să aştepţi. Sau poate că boala şi sărăcia au venit pe calea ta, sau poate că a trebuit să înduri o dezonoare teribilă. Oricare ar fi situaţia ta, ai fost oprit de la slujire, şi acum eşti supărat şi nu înţelegi de ce trebuie să fii exclus de la această parte a vieţii creştine. Pare nedrept că ţi s-a îngăduit să intri în grădină, dar nu ai găsit nici o potecă atribuită ţie odată ce ai intrat. Stai liniştit, dragă suflete – lucrurile nu sunt ceea ce par! Tu nu eşti exclus de la nici o parte a vieţii creştine. Crezi că grădina Domnului are locuri doar pentru cei care umblă sau pentru cei care stau în picioare? Nu! Ea are un loc pus deoparte şi pentru cei care sunt obligaţi să stea jos. Aşa cum există trei diateze pentru un verb – activă, pasivă şi neutră – există trei diateze şi pentru verbul lui Hristos „a trăi”. Sunt oameni activi, care merg direct la luptă, şi luptă până la apusul soarelui. Sunt oameni pasivi, care stau în mijloc şi pur şi simplu raportează despre desfăşurarea luptei. Totuşi sunt şi oameni neutri – cei care nu pot nici să lupte nici să fie spectatori ai luptei, ci trebuie pur şi simplu să stea culcaţi şi să aştepte. Când vine această experienţă, nu te gândi că ai fost dat la o parte. Adu-ţi aminte că Însuşi Hristos este cel care îţi spune: „Şezi aici”. Locul tău în grădină a fost de asemenea pus deoparte. Dumnezeu l-a ales special pentru tine, şi nu este doar un loc de aşteptare. Sunt unele vieţi pe care El le aduce în această lume nu pentru a face o lucrare mare şi nici pentru a purta poveri mari. Slujba lor este doar să fie – ei sunt verbe neutre, sau flori din grădină care nu au o misiune activă. Ei n-au câştigat nici o victorie mare şi n-au fost niciodată onoraţi cu cele mai bune locuri la o masă festivă – ei doar au ieşit din câmpul vizual al oamenilor ca Petru, Iacov şi Ioan.Cu toate acestea, Domnului Isus Îi face plăcere să Se uite la ei, pentru că prin parfumul şi frumuseţea lor simplă, ei I-au adus bucurie. Şi tocmai existenţa lor şi păstrarea frumuseţii lor în vale a înviorat inima Stăpânului. Aşa că nu trebuie să te plângi dacă eşti una din aceste flori!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Marcu 14.32-54

Îi revine acum Celui care a luat „chip de rob” (Filipeni 2.7) să arate până unde va merge ascultarea Sa. Va fi ea „până la moarte, şi chiar moarte de cruce”! (Filipeni 2.7,8). Satan pune totul la bătaie pentru a-L face pe Isus să Se abată de la calea perfecţiunii Sale. În această luptă decisivă, el se foloseşte de teama şi de înfiorarea Domnului care măsoară întreaga grozăvie a paharului mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Arma lui Isus este însă dependenţa Sa. Numele pe care îl auzim rostit numai aici exprimă intimitatea atât de profundă dintr-un astfel de moment: „Ava, Tată”, strigă El, ştiind că această comuniune perfectă se va întrerupe când El va purta păcatul. Dar ceea ce antrenează o ascultare fără rezerve este tocmai dragostea Sa fără rezerve pentru Tatăl: „Nu ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu”.

In faţa unei astfel de lupte, cât de nescuzabil este somnul ucenicilor! Doar cu puţin timp înainte, învăţătorul lor îi îndemnase să vegheze şi să se roage (cap. 13.33) şi le cere aceasta cu insistenţă încă în trei rânduri. În zadar! El însă este gata. Trădătorul înaintează împreună cu cei care vin să-L prindă. Atunci toţi îl părăsesc şi fug, inclusiv, în final, tânărul înfăşurat într-o pânză fină de in: imagine a mărturiei creştine care nu rezistă la probă.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Filipeni 4:1-20

„CRISTY – CAMERA 104”

„… ce mi-ați trimis (este) un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu.” Filipeni 4:18

Credincioșii din Filipi, preocupați de nevoile lui Pavel, i-au trimis daruri. Epafrodit a fost trimis să le ducă apostolului în celula lui din Roma. Pavel a recunoscut că aceste daruri – fără îndoială, lucruri de care avea nevoie – reprezentau un sacrificiu din partea celor care le-au trimis. I-a costat mult ca să-l ajute pe Pavel, dar ei erau gata să se lipsească de aceste lucruri, ca să mărească numele lui Cristos.O parte vitală a închinării noastre este dărnicia. Noi trebuie să răspundem nevoilor Bisericii și a poporului lui Dumnezeu într-o manieră plină de dragoste și făcând sacrificii. Leslie B. Flynn ilustrează acest gen de dărnicie personală în cartea lui: „Worship”. El a scris: „Un om împacheta un transport de alimente colectate de o școală pentru săracii din Munții Apalași. Sorta pungile de lapte praf, de conservele de fasole și conservele de vegetale, de conservele cu carne. Introducându-și mâna într-o cutie cu conserve de tot felul, el a scos o pungă de hârtie maro. Se părea că un elev a adus ceva diferit de articolele sugerate în lista de alimente. Din pungă a căzut un sandwich, un măr și un biscuit. Pe pungă era scris cu litere mari numele fetiței: „Cristy – camera 104″. Ea renunțase la masa ei de prânz pentru o persoană oarecare ce ducea lipsă”.

Ori de câte ori dăm din inimă, preocupați de situația celor nevoiași, noi aducem o jertfă care-L mulțumește pe Domnul. „Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea îi plac” (Evrei 13:16). Dumnezeu consideră că aceste daruri l-au fost aduse Lui. D.C.E.

Cu o inimă largă, dezlegată,

Dă-ne, Doamne, harul ca să dăm,

Ca viața și trăirea noastră

Ție numai să le consacram. Murray

Dumnezeu se uită la inimă, nu la mână; la cel ce dă, nu la dar.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav. Ps. 69,20.

Dacă cercetăm acest verset și cele anterioare ale Psalmului 69 atunci trebuie să recunoaștem că e vorba despre Fiul lui Dumnezeu pe cruce, pe care Cuvântul ni-L prezintă aici într-o formă atât de zguduitoare: „Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului Meu” (vers. 4).Oare El, Cel Neprihănit, Cel Desăvârșit, a dat vreodată ocazia ca să fie urât de cineva?Este adevărat că suferințele făcute de mina oamenilor nu sunt de comparat cu grozăvia judecății dumnezeiești, care s-a abătut peste sufletul Său. Totuși să nu neglijăm nici prin gând suferințele și durerile, chinurile și batjocurile aduse Lui din partea oamenilor, față de care S-a arătat ca Mântuitorul care îi iubește. Aici este vorba despre ocara, care I-a rupt inima! Crezi tu că Dumnezeu i-a făcut aceasta? NU, această ocară venea de la oameni. Ce cutremurător! Poate crezi că evreii i-au făcut-o? DA și evreii, dar TU nu ești cu nimic mai bun. Dacă tu nu stai pe aceeași treaptă cu cărturarii și marii preoți, cu poporul evreu sau cu ostașii romani, atunci îți găsești oglindirea în chipul celor doi tâlhari care la fel îl ocărau. (Matei 27.44). Dacă ești sincer, poți să te dezvinovățești de toate greșelile tale? Ce serios este gândul acesta ca nu erau numai păcatele noastre, care L-au răstignit pe Domnul Isus pe cruce ci și URA noastră față de Dumnezeu și față de Mântuitorul trimis de El. De această vină nici tu, suflete drag nu te poți dezvinovăți deoarece firea pământească a fiecărui om luptă contra lucrurilor duhovnicești.Cea mai slabă laudă a unei inimi pline de mulțumire se ridică în sus ca o mireasmă plăcută, spre scaunul de domnie și spre inima Lui Dumnezeu. Să așteptăm cu dor clipa fericită de adorare la Masa Domnului.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Luca 1.35

Isus Hristos

Sfânta Scriptură ni-L prezintă pe Fiul lui Dumnezeu în trei domenii diferite:

1. El este Fiul veșnic, care i-a putut spune Tatălui: Tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Prin El și pentru El au fost făcute toate lucrurile, cele din cer și de pe pământ, da, Dumnezeu a făcut prin Fiul lumile, iar Fiul este și Susținătorul tuturor lucrurilor (Ioan 17.24; Coloseni 1.16; Evrei 1.2,3).

2. Și ca Om adevărat pe pământ, Hristos este Fiul lui Dumnezeu: De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Deja în Psalmul 2, Dumnezeu vestise: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi te-am născut”. Ce taină de nepătruns pentru noi, că El a venit în lume pe calea nașterii – Dumnezeu și Om într-o persoană! 3. Hristos este dovedit cu putere în ce privește duhul sfințeniei, că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților (Romani 1.4). Domnul spune despre Sine Însuși: Am putere să-Mi dau viața și am putere s-o iau iarăși (Ioan 10.18). El Însuși Și-a dat viața de bunăvoie, Și El a fost în stare să o ia iarăși. Astfel, învierea Lui este dovada vizibilă că El este Fiul lui Dumnezeu. El a înviat în puterea unei vieți indestructibile.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CINE SUNT PRIETENII COPILULUI TĂU?

„Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea” (Proverbe 28:10)

     Un autor creștin scrie: „Odată am văzut un film documentar despre un abator în care se sacrificau oi. Îngrămădite în țarcuri se aflau sute de oi agitate care păreau să simtă pericolul. Era deschisă o poartă care ducea spre o rampă și apoi spre o ușă în dreapta. Pentru a le face pe oi să urce pe rampă, lucrătorii foloseau ceea ce este cunoscut drept „țapul lui Iuda”. Este vorba de țapul care a fost dresat să le conducă pe oi în măcelărie. Țapul urca cu încredere până la capătul rampei și privea înapoi. Apoi mai făcea câțiva pași, după care se oprea iarăși. Oile se uitau una la alta cu neastâmpăr și se porneau spre rampă. Până la urmă, mergeau după țapul cel hotărât până în vârf, dar acesta intra printr-o altă poartă care se închidea în urma lui. Faptul acesta le obliga pe oi să intre chiar în abator. Există o asemănare izbitoare între oile care îl urmează pe „țapul lui Iuda” și adolescenții care cad pradă presiunii anturajului. Cei ce sunt mai încrezători și mai rebeli îi conduc pe cei timizi în bucluc. Unii se injectează cu heroină sau se apucă de cocaină; alții se angajează în relații intime înainte de căsătorie sau conduc mașina după ce au băut. Dar de ce fac ei astfel de lucruri care îi distrug? Nu le pasă de propriile lor vieți și de viitorul lor care este în joc? Celor mai mulți le pasă. Dar presiunea de a fi la fel cu ceilalți – de a urma „țapul lui Iuda” – e mai puternică decât nevoia de siguranță și de bunăstare”. Biblia vorbește despre cel ce „rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea”.

Așadar: 1) Trebuie să știi cine sunt cei care îl influențează pe copilul tău adolescent; 2) Trebuie să îi cunoști pe prietenii adolescentului tău. Neapărat!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: