Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Pentru că el va fi ca un copac plantat lângă ape și care își întinde rădăcinile spre râu și nu va vedea când va veni arșița, ci frunza lui va fi verde; și nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta să dea rod.
Ieremia 17.7,8

Omul binecuvântat prezentat în aceste versete este în contrast cu omul din versetul 5: „Blestemat este omul care se încrede în om și care își face carnea braț al său și a cărui inimă se depărtează de Domnul”. Cât de înțelept este omul care își pune încrederea în Domnul, în Acela care singur este vrednic de încredere, fie în lucrurile mici, fie în cele mari! Omul binecuvântat este asemănat cu un pom roditor sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile pentru a beneficia de apa atât de necesară pentru rodire. Ne trebuie rădăcini care să fie înfipte adânc. Rădăcinile, deși nu se văd, sunt izvoarele interioare ale puterii pentru cel credincios. Ele trag apa, care este atât de necesară pentru viața pomului și pentru rodire. Aceasta este apa Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 5.26).

Fără apă, pomul nu poate trăi, în special în timpurile de arșiță. Cei obișnuiți să bea din Cuvântul lui Dumnezeu nu vor fi afectați de arșița împrejurărilor dificile. Deși arșița face ca frunzele unui pom să se veștejească, apa le va ține verzi și pline de viață. Frunzele unui pom vorbesc despre mărturisire, iar mărturisirea noastră de credință în Domnul Isus va fi ceea ce trebuie doar prin Cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Omul binecuvântat „nu se va îngrijora în anul de secetă”. Vor veni încercări ale credinței, însă el va trece cu bine prin ele, fiindcă rădăcinile sale sunt susținute prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar el nu va înceta să aducă roade. Mărturisirea noastră de credință poate fi văzută de alții, însă roadele, adesea ascunse după frunze, sunt doar pentru Dumnezeu. El este stăpânul pomului – noi Îi aparținem Lui.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare… au fost îmblânzite de neamul omenesc.”
Iacov 3.7

Îmblânzirea bobocilor

Un țăran a primit de la un prieten un coș cu pui de rață sălbatică, mici ca niște gheme de puf, găsiți lângă un lac. Bucuria celor din casa țărănească era mare. Ţăranul i-a crescut până ce s-au făcut mari. Bobocii erau blânzi, veneau la mâncare alături de celelalte păsări din curte, se bălăceau cu plăcere în bazinul pe care stăpânul a avut grijă să li-l facă. Se părea că s-au obișnuit cu viața din curtea țăranului și nu dădeau niciun semn că ar vrea să se despartă de acel loc. La urma urmei, aveau de toate. Mâncarea era bună și multă, aveau unde să se adăpostească noaptea, puteau să înoate toată ziua în apă.

Toate acestea până într-o zi. Ţăranul s-a trezit de dimineață și primul lui gând a fost să dea de mâncare păsărilor și  animalelor  din  gospodărie. A luat  grăunțe  și  le-a  împrăștiat pe jos. Bobocii de rață, destul de mari acum, au venit în graba mare să ciugulească hrana aruncată. După ce s-au săturat, s-au retras deoparte, ca și cum s-ar fi sfătuit. Ţăranul încă se uita la ei cu mulțumire, întrebându-se ce o mai fi însemnând și această retragere a bobocilor. Deodată îi văzu că încep să dea din aripi, se ridicară în zbor deasupra casei, rotindu-se tot mai sus, apoi, înșirați în linie, s-au făcut nevăzuți. Şi nu s-au mai întors niciodată în curtea țăranului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (1)

„…a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Genesa 3:6)

     În cartea Genesa scrie că, înainte ca Eva să fie creată, Dumnezeu l-a avertizat pe Adam să nu mănânce din fructul oprit; fusese deci responsabilitatea lui să-i comunice lucrul acesta soției sale. În mod clar, el nu și-a îndeplinit sarcina prea bine. Prin urmare, și-a pierdut toate privilegiile oferite de Grădina Edenului. Să remarcăm faptul că diavolul a abordat-o mai întâi pe Eva cu ideea de a nu i se supune lui Dumnezeu. „Femeia a văzut că pomul era bun… a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Întrebare: Unde era Adam când Eva a fost amăgită? Cu ea. Deci, putem învăța o lecție importantă de-aici: când un bărbat nu-L ascultă pe Dumnezeu și nu I se supune, el nu poate fi liderul de care soția și familia lui au nevoie. El deschide efectiv ușa lui Satan și îl invită să intre și să creeze haos în familie. Când Satan a încercat să-i vândă „gogoși” Evei, Adam a tăcut chitic, în loc să ia atitudine și să spună: „Nu e adevărat! Dacă nu urmăm calea pe care ne-a trasat-o Dumnezeu, vom pierde totul!” Problema în căsnicie nu este despre cine-i șeful, ci despre respectarea structurii pe care a creat-o Dumnezeu pentru ca toți din familie să poată umbla în binecuvântarea Lui. Biblia spune că Satan vine „să fure, să junghie şi să prăpădească” (vezi Ioan 10:10). Însă atunci când soțul este supus cu adevărat lui Hristos, el își poate ocroti familia. Așadar, dacă ești soț, acesta este standardul la care trebuie să te ridici. Iar dacă ești soție, trebuie să-ți încurajezi soțul să umble cu Dumnezeu și să-i dai de înțeles că este un privilegiu să urmezi un astfel de bărbat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Habacuc 3.1-19

În timp ce Domnul impusese tăcere vocilor pământului (cap. 2.20), cel credincios are libertatea să-şi înalţe rugăciunea înaintea Lui. Profetul afirmă ce a văzut (v. 3, 7) şi a auzit (v. 2, 16). Viziunea cu duşmanii caldeeni i s-a şters, iar în locul ei contemplă maiestatea Dumnezeului Răzbunător. Însoţit de semne înspăimântătoare, acest Dumnezeu înaintează pentru a judeca naţiunile şi a-Şi salva poporul (v. 12, 13).

În faţa acestei apariţii solemne, care sunt sentimentele cu care se confruntă profetul? Întâi teama; nu şi-o ascunde. Ştie însă că poate apela la îndurarea Domnului, chiar când El Îşi revarsă o îndreptăţită mânie (v. 2; Psalmul 78.38). Dumnezeu aşteaptă necontenit S.O.S-ul sufletului. Apoi vine bucuria! (v. 18). Chiar dacă lipsesc binecuvântările materiale (v. 17), omul lui Dumnezeu se poate bucura, pentru că nu în împrejurări găseşte el această bucurie, ci în Dumnezeul mântuirii lui (comp. cu Filipeni 4.4). „Domnul este tăria mea; El mă va face să umblu pe înălţimile mele” (v. 19; Psalmul 18.32,33).

Domnul să ne acorde energia spirituală pentru a escalada aceste înălţimi de pe care credinţa domină lumea! Judecata lumii este aproape şi, pentru că vremea noastră se aseamănă cu cea a lui Habacuc, este partea noastră să ne putem asemăna cu acest om al lui Dumnezeu!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință.
2 Timotei 1.7

Tineri din Scriptură – Timotei

Timotei fusese crescut de o mamă și de o bunică pline de evlavie (2 Timotei 1.5). În timpul copilăriei sale, aflat sub o astfel de influență evlavioasă, el devenise familiar cu Scripturile Vechiului Testament (2 Timotei 3.14,15). Însă cunoașterea Bibliei nu este de ajuns pentru a ne mântui, de aceea Timotei a ajuns la credința mântuitoare în Hristos prin lucrarea apostolului Pavel (Fapte 16.1). Acest lucru este confirmat de faptul că Pavel îl numește „adevăratul meu copil în credință” (1 Timotei 1.2).

Timotei a devenit astfel un urmaș al lui Hristos și un împreună-lucrător cu Pavel în lucrarea creștină. Prin urmare, apostolul avea un interes deosebit în creșterea spirituală a tânărului ucenic. Câteodată suntem orbi la defectele și la slăbiciunile noastre, însă Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne oferă mentori evlavioși, care nu numai că percep tendințele noastre, ci, într-un duh de har, ni le și arată și ne oferă soluții spirituale. Timotei era timid din fire și, uneori, această timiditate se poate transforma în frică. Apostolul Pavel detectase această slăbiciune a preaiubitului său copil în credință.

Pavel era în închisoare, unde aștepta judecata cezarului și, în cele din urmă, execuția. El îi scrie lui Timotei: „Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său” (2 Timotei 1.8). Era periculos să te asociezi cu apostolul și mulți dintre creștini deja îl părăsiseră. El îi reamintește lui Timotei de darul pe care Dumnezeu i-l dăduse și adaugă: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate”. Păstrarea simțământului dragostei lui Dumnezeu în Hristos este ceea ce ne oferă biruință asupra fricii: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4.18). Ești cumva rob fricii? Atunci lasă-te pătruns de căldura dragostei Lui, fiindcă „El ne-a iubit întâi”!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Şi cuvântul acesta este cuvântul credinței pe care-l propovăduim…”
Romani 10.8

Aproape

Când a împlinit vârsta de 21 de ani, Tammy Harris, din Virginia, a început să-și caute mama adevărată. După un an de căutări, încă nu reușise să o descopere. Ceea ce ea nu știa, era faptul că și mama ei, Joyce Schultz, a încercat să o găsească timp de 20 de ani. Conform povestirii care a apărut în ziarele din întreaga Americă, mai era un lucru pe care Tammy nu îl știa. Mama ei era una dintre colegele sale din supermarket-ul în care lucra. Într-o zi, Joyce a auzit-o pe Tammy discutând cu o altă colegă despre încercarea sa de a-și găsi mama. Curând și-au comparat certificatele de naștere, iar când Tammy a realizat că tocmai colega sa era de fapt mama ei, a sărit în brațele acesteia.

„A fost cea mai lungă îmbrățișare din viața mea”, a povestit Tammy. „Afost cea mai fericită zi a vieții mele!”

Așa este și credința mântuitoare. Ea este aproape de noi și nu știm, sau mai grav: nu vrem să știm. Pentru toți oamenii există un singur mijloc de apropiere, de întâlnire cu Dumnezeu: credința din inimă în Mântuitorul Isus Hristos. Un om crede cu inima atunci când crede cu o inimă interesată de mântuirea lui Dumnezeu. Așa cum s-a întâmplat cu tânăra din istorisire, tot la fel se va întâmpla și cu noi: cine caută, găsește mântuirea; ea este aproape de noi. Sub ceruri, în multe nume putem găsi diferite religii, dar mântuirea o putem găsi într-un singur Nume: ISUS HRISTOS. Dumnezeu dăruiește viața veșnică și ea se găsește numai în Fiul lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ARE UN PLAN – ÎNCREDE-TE ÎN EL!

„El… face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11)

     Biblia spune: „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Uneori ne rugăm pentru un anumit lucru, crezând că este bun pentru noi. Însă Dumnezeu, care are un plan pentru viața noastră, știe ce „este bun” și ce nu este. Soția lui Billy Graham, Ruth, a spus că dacă Dumnezeu i-ar fi răspuns la toate rugăciunile când era tânără, s-ar fi căsătorit cu omul nepotrivit – de mai multe ori! Se spune că două lacrimi pluteau pe râul vieții. Una a întrebat-o pe cealaltă: „Tu cine ești?” Aceasta i-a răspuns: „Eu sunt lacrima fetei care a iubit un băiat și l-a pierdut. Dar tu cine ești?” Cea de-a doua lacrimă i-a răspuns: „Eu sunt lacrima fetei care l-a cucerit.” Așa este în viață, nu-i așa? Noi plângem după lucrurile pe care nu le avem, fără să ne dăm seama că am fi putut plânge de două ori mai mult dacă Dumnezeu ni le-ar fi dat. Expresia „umblare prin credință” înseamnă să crezi că planul lui Dumnezeu este desăvârșit și că ți se va revela pe măsură ce ai nevoie să-l cunoști. Pavel a spus: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11). În mod clar, această mulțumire nu a venit din lucrurile înconjurătoare, întrucât și-a petrecut în temniță mulți ani din cei în care a fost angrenat în lucrare. Așadar, de unde a venit mulțumirea sa? Din cunoașterea faptului că Dumnezeu „face toate după sfatul voiei Sale.” Să însemne asta că Pavel a înțeles fiecare amănunt din planul lui Dumnezeu? Nu, însă atunci când nu a înțeles planul, el s-a încrezut în Cel ce a făcut planul! Iată izvorul păcii, bucuriei și mulțumirii lui Pavel. Același lucru este valabil și pentru tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Habacuc 2.1-20

Atunci când ne confruntăm cu încercarea, de orice fel ar fi ea, să procedăm şi noi precum Habacuc: să ne suim în acest turn (comp. cu Proverbe 18.10), care pe de o parte ne apără şi ne ţine departe de zbucium, iar pe de altă parte ne permite să privim totul de sus, din însăşi perspectiva lui Dumnezeu (Isaia 55.8,9).

Slujitorul lui Dumnezeu primeşte acolo răspuns la neliniştea lui: „cel drept” ni se spune „va trăi prin credinţa lui” (v. 4). Iată cheia pentru situaţia prezentă. În jurul lui nimic nu s-a schimbat: vrăjmaşii sunt mereu acolo, iar formele de nelegiuire se desfăşoară toate nestingherite. Credinţa celui drept se poate însă sprijini pe certitudinile Cuvântului Dumnezeului său. Întrebările lui neliniştite încetează. Crede şi înţelege că acelaşi pământ care astăzi este plin de deşertăciune în curând „se va umple de cunoştinţa gloriei Domnului” (v. 14; Isaia 11.9). Este învăţat cu privire la soarta celor răi, deşi judecata lor este încă suspendată (v. 6-20). Şi observaţi cât contrastează faptele celor necredincioşi cu dreptatea şi trăirea prin credinţă credinţă necesară atât pentru a fi mântuit, cât şi pentru a străbate lumea! Acest verset 4, citat de trei ori în epistole (Romani 1.17; Galateni 3.11; Evrei 10.38), stabileşte un adevăr de o importanţă capitală: credinţa este singurul mijloc pentru a dobândi îndreptăţirea şi viaţa veşnică.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori și-i va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
Apocalipsa 7.17

Expresia „mânia Mielului” ni se poate părea nepotrivită. Un miel este blând și cine s-ar teme vreodată de un miel? Însă acest Miel are coarne, este puternic și drept. El este un Judecător drept. Mânia Lui se va revărsa asupra celor care fac război împotriva poporului Său, asupra celor care se închină fiarei. Cei care nu se vor pocăi de păcatul lor (Apocalipsa 9.20,21), care nu-I vor da glorie lui Dumnezeu (16.9) sau care nu-L vor urma pe Miel (14.4) vor suferi mânia acestui Miel puternic și biruitor. „Mânia Mielului” (6.16) se va revărsa asupra acestor locuitori răzvrătiți ai pământului. Mânia lui Dumnezeu este mânia Mielului, iar „El judecă și Se luptă cu dreptate … și El va călca teascul vinului furiei mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic” (19.11,15). Această mânie se va abate asupra celor care se închină fiarei (14.9-11).

Mielul va face război împotriva fiarei. Vedem acest lucru în Apocalipsa 17.14. În timp ce împărații pământului se vor aduna împreună cu fiara pentru a face război împotriva Mielului, Mielul îi va birui, fiindcă El este „Domn al domnilor și Împărat al împăraților”, iar împreună cu El vor fi cei „chemați, aleși și credincioși”. Biruința Mielului este sigură, fiindcă El este Domn al domnilor și Împărat al împăraților. Acesta este un titlu divin care Îi aparține doar lui Dumnezeu. Mielul va birui fiindcă El este Cel Atotputernic, iar biruința va fi pentru poporul Său.

Mielul nu este doar o victimă jertfită, ci și un Împărat puternic și biruitor. El va cârmui cu un toiag de fier, pentru a pedepsi nelegiuirea națiunilor și pentru a-Și salva poporul (Apocalipsa 2.26,27; 19.15). El este Mielul războinic, care va conduce oștile cerești în bătălia împotriva răului. Biruința Lui va fi finală!

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri… «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.»”
Luca 15.5,6

Pilda cu oaia pierdută

În grija sa pentru oaia pierdută, păstorul nu o lasă să facă iarăși drumul înapoi singură pentru a nu se rătăci și pierde. Fericit că a găsit-o, el o pune pe umeri și o duce până în staulul oilor. Îngrijirile Domnului Isus Hristos sunt asigurate celui răscumpărat, până ce el sosește în casa Tatălui ceresc. Bunul Păstor, care Şi-a dat viața pentru oile Sale, Se ocupă de ele până la capăt. El spune: „voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă” (Ezechiel 34.16). Când își găsește oaia, păstorul simte o bucurie atât de mare, încât dorește ca și alții să se asocieze la bucuria inimii lui.

Fariseii și cărturarii, care cârteau, văzându-L pe Domnul și Mântuitorul sufletelor căutându-Şi oile Sale, nu luau parte la bucuria Lui. Numai cei care înțeleg iubirea lui Dumnezeu și care au primit-o în inimă, pot să participe la această bucurie a salvării unui păcătos. Mântuitorul a spus „că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de pocăință”.

Să ne gândim la adevărul că Dumnezeu Se bucură să dăruiască iertarea celor care cred în Fiul Său. O, dacă s-ar vedea fiecare cititor ca o oaie pierdută și ar accepta să se lase găsit de Bunul Păstor! Cititorule! Vino acum cu toată vina ta, cu toată nevrednicia ta, cu toată nevoia ta, și vei găsi în Mântuitorul pe Păstorul cel Bun și tot ceea ce îți trebuie pentru timp și eternitate.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUI AI FOST CHEMAT SĂ COMUNICI EVANGHELIA?

„Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră” (Faptele Apostolilor 2:8)

Biblia spune că în ziua în care a luat ființă biserica: „Toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?… Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” (Fapte 2:4-8,12).

Întrebarea finală mai poate fi formulată: „Oare ce înseamnă asta?”, și ne transmite că Dumnezeu iubește și folosește tot felul de oameni – fără studii sau cu studii, oameni simpli sau academicieni, părinți singuri sau directori cu vază. Dumnezeu ne spune că atunci când suntem plini de Duhul Sfânt, El ne echipează să ajungem cu evanghelia la o anumită persoană.

Așadar:

1) Cu cine îți este ușor să discuți? Cu adolescenții? Cu dependenții de droguri? Cu bătrânii? Poate nu-ți găsești cuvintele ca să te faci înțeles de copii, dar ești elocvent cu directorii. Nicio problemă; așa te-a creat Dumnezeu.

2) Pentru cine simți cea mai mare compasiune? Dumnezeu nu ne dă poveri egale. „El le întocmeşte inima la toţi” (Psalmul 33:15). Ce te face să ai inima zdrobită, ce îți ridică tensiunea? Cei lipsiți de adăpost sau victimele traficanților de carne vie? Cei care au pierdut pe cineva drag, sau  cei proaspăt divorțați?

Pavel spune: „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Așadar, descoperă care sunt persoanele cărora ai fost chemat să le vestești Evanghelia.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Habacuc 1.1-17

Această carte, care ne aminteşte de cea a lui Ieremia, se prezintă ca un dialog între profet şi Dumnezeul său. În prezenţa valurilor crescânde ale răului, Habacuc, neliniştit, îşi varsă inima înaintea Domnului. Ierusalimul nu era departe de a cădea sub loviturile armatei caldeene. Într-o viziune de coşmar, profetului i se arată mai dinainte acei războinici de temut, nespus de cruzi, instrumente ale Domnului pentru pedepsirea naţiunilor răzvrătite. Cât de îngroziţi vor fi atunci toţi păcătoşii dispreţuitori şi nepăsători! (v. 5, citat în Fapte 13.41).

Omul lui Dumnezeu însă este şi el tulburat. Cum poate Domnul lăsa frâu liber unei asemenea desfăşurări a nelegiuirii? (Psalmul 83; Apocalipsa 10.7 numeşte această nedumerire „taina lui Dumnezeu”). Cum poate El chiar şi numai să o suporte la vedere? „Dumnezeul meu, Sfântul meu!”, strigă profetul, conştient de relaţiile lui cu Cel ai Cărui ochi sunt „prea curaţi, ca să privească răul” (v. 13).

Într-adevăr, ce ofensă permanentă este pentru El spectacolul acestui pământ, în care corupţia şi violenţa se etalează fără jenă! Privirile lui Dumnezeu, în curăţia lor absolută, nu s-au putut opri cu satisfacţie decât asupra unui singur Om. Pentru acelaşi motiv însă, ele s-au întors de la El atunci când El a fost făcut păcat pentru noi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru război și un timp pentru pace.
Eclesiastul 3.1,8

Eclesiastul și creștinul

Dintr-un anumit punct de vedere, viața creștină este în totalitate un timp pentru război. Apostolul i-a spus lui Timotei să se lupte „lupta cea bună a credinței” (1 Timotei 6.12). Există însă momente speciale în viața creștină, care pot fi numite „un timp pentru război”. Iuda a intenționat să le scrie credincioșilor despre mântuirea comună, însă Duhul l-a condus să simtă nevoia de a-i îndemna să lupte pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna (Iuda 3). În Efeseni 6, Pavel vorbește despre „ziua cea rea”, când Satan îl atacă într-un fel special pe cel credincios. Acesta este „un timp pentru război”, când avem nevoie de armura lui Dumnezeu pentru a sta în picioare (Efeseni 6.10-18). Într-un astfel de timp avem nevoie de îndemnul: „Fiți tari în Domnul și în puterea tăriei Lui”. Cât de încurajator este că Duhul lui Dumnezeu, înainte de a vorbi despre vrăjmașul nostru, ne spune că Cel care este de partea noastră este Domnul Însuși, cu puterea tăriei Lui!

Însă Dumnezeu, în harul Său, ne oferă și „un timp pentru pace”. „Adunarea, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, avea pace, zidindu-se și umblând în frica Domnului; și creștea prin mângâierea Duhului Sfânt” (Fapte 9.31). După o perioadă de persecuție, Adunarea lui Dumnezeu beneficia de un timp de pace, nu numai exterioară, ci și interioară – acea atmosferă plină de pace între cei credincioși. Rezultatul a fost zidirea și creșterea adunărilor. De asemenea, suntem îndemnați să ne rugăm pentru un timp de pace, fiindcă într-un astfel de timp putem trăi liniștiți o viață care să-L onoreze pe Dumnezeu. „Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, … ca să ducem o viață pașnică și liniștită, în toată evlavia și demnitatea” (1 Timotei 2.1,2).

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da în schimb pentru sufletul său?” Matei 16.26

Se aleargă iarăşi în cerc!

Campionatul european de fotbal din Franța a atras iarăși milioane de fani în fața ecranelor mici și mari. Mii de spectatori erau pe stadion. La fiecare joc, 22 de fotbaliști se implică din plin peste 90 de minute. Fiecare dintre cele două echipe dorește să plece ca victorios de pe teren la fluierul final. Jucătorii arată astfel cât de mult se implică omul pentru a fi dacă este posibil victorios.

Poate în viața ta nu alergi în cerc. Poate nu ești interesat deloc de fotbal. Dar o întrebare doresc totuși să ți-o adresez: Vei sta la finalul vieții ca victorios sau ca înfrânt?

Biblia spune în multe locuri că în viața de dincolo se vor încheia socotelile. Dumnezeu va judeca odată pe toți oamenii. Atunci vor exista înfrânți și câștigători:

Cine nu întreabă în viața lui după Dumnezeu, ci caută numai după succes, bogăție și onoare, va pierde cândva totul. Pentru scurte momente de fericire își pune în joc mântuirea sufletului său nemuritor! Cine vrea să-și dobândească cerul printr-o viață cumsecade și binefaceri, va observa că scara propriei mântuiri este prea scurtă. Niciun om nu este îndreptățit prin fapte (Romani 3.20)!

Cine totuși recunoaște că s-a făcut vinovat prin păcatele lui împotriva lui Dumnezeu și crede în Răscumpărătorul Isus Hristos, va fi acceptat pentru totdeauna de Dumnezeu, pentru că stă de partea Biruitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DESCHIS LA SFATURI!

„…Înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbe 12:15)

     Când nu știi anumite lucruri, ești predispus greșelilor. Poate știi multe, dar nu știi tot ce se poate ști. Așa că trebuie să cauți neîncetat și să fii deschis spre lucruri bune. Jucătorii profesioniști de golf folosesc un băiat de mingi. Acesta este mai mult decât o persoană care duce crosele; el este acolo pentru sprijin și sfaturi prețioase. Tommy Bolt a fost unul dintre cei mai mari jucători de golf al tuturor timpurilor dar avea un defect major: avea un temperament groaznic. Într-un an, aflându-se într-un turneu în sudul Californiei, era nervos din cauza unei runde proaste pe care a avut-o cu o zi înainte. Așa că, i-a zis băiatului de mingi să răspundă numai cu „Da, domnule Bolt,” sau „Nu, domnule Bolt”, dacă i se punea o întrebare. Altfel, trebuia să tacă! Bolt a lovit prima minge și aceasta a ajuns după un copac. Când a ajuns în acel loc, l-a întrebat pe băiat: „Crezi că ar trebui să lovesc cu crosa de cinci?” Băiatul, ascultând ordinele, a răspuns scurt: „Nu, domnule Bolt.” Bolt a lovit oricum cu crosa de cinci și a avut o lovitură incredibilă, mingea aterizând pe iarbă la câțiva centimetri de gaură. S-a întors spre băiat și i-a zis cu mândrie: „Ce părere ai despre această lovitură?” În timp ce ridica geanta, asistentul i-a răspuns sec: „Nu a fost mingea dumneavoastră, domnule Bolt!” Dacă nu dorești să faci greșeli pe care mai apoi să le regreți, fii deschis la sfaturi – și urmează-le. Biblia spune: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” Este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Naum 3.1-19

În vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie. Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s-a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună”, de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8-10). „Cine o va plânge?” (v. 7).

Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să-ţi caut mângâietori?”, adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care-L iubesc (Romani 8.28).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi. Și toate sunt de la Dumnezeul care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos.
2 Corinteni 5.17,18

Până la cruce, omul dintâi a fost pus la încercare. Însă, ajuns aici, totul a luat o altă turnură. Omul a dovedit că în natura lui este înstrăinat cu totul de Dumnezeu și că nu este capabil nici măcar să accepte binecuvântarea de la Cel în care toate promisiunile și scopurile de har ale lui Dumnezeu își așteaptă împlinirea. Nu a fost deci de ajuns ca cel de-al doilea Om să-Și facă apariția. Omul dintâi trebuia să fie creat din nou ca să poată primi binecuvântările pe care cel de-al doilea Om a venit să le împartă.

Cum poate fi scos omul din adâncul ruinei lui? Prin chiar lucrul care a arătat cât de disperată este această ruină! Fapta care a dovedit că omul este copt pentru judecata definitivă a scos la iveală puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Crucea care a demonstrat ura de neîmpăcat a inimii omului față de Dumnezeu a descoperit dragostea de nestins a inimii lui Dumnezeu față de om. Ceea ce a pus pecetea peste prăbușirea vechii creații a deschis o poartă către cea nouă. Sângele vărsat pe cruce a așezat temelia justă pentru împăcarea tuturor lucrurilor. În moartea lui Hristos, vechea creație a fost înlăturată din punct de vedere judiciar, în timp ce învierea Lui a făcut din cel de-al doilea Om, „ultimul Adam”, Întâiul-născut al unei noi creații, Dumnezeu găsindu-Și plăcerea în fiecare mădular din această nouă creație, întocmai ca în Capul ei înviat. El era bobul de grâu singur, însă a căzut pe pământ și a murit, așa încât să aducă multă roadă, după cum este scris: „Iată-Mă, pe Mine și pe copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu”. Prin urmare, întreaga binecuvântare pentru Adunare și pentru lume se bazează pe moartea și pe învierea celui de-al doilea Om.

T B Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubește…”
Proverbe 3.11,12

„Casa de nisip”

Pe țărmul mării, un copil se juca în nisip. Cu micuțele sale mâini a început să construiască o casă de nisip. Deodată a început să strige. Ce se întâmplase? Tatăl îl luase în brațe și copilul a început să plângă, să dea din picioare și să strige: „Casa mea! Vreau s-o termin!” Tatăl se făcea că nu aude nimic. După ce s-a depărtat de apa mării, a pus copilul jos din brațe și i-a arătat cum se ridicau valurile. „Tu ai fi fost luat de valuri, dacă te lăsam să-ți termini casa de nisip.”

O asemenea scenă se repetă adeseori în viața noastră. Când ne gândim că totul merge bine la „construcția noastră de nisip”, Dumnezeu intervine și nu ne lasă să continuăm. Probabil, această intervenție să însemne pierderea unui loc de muncă, un pat de boală, o întâmplare nefericită, un deces etc. Câte frământări, câte comentarii având întrebarea „de ce?” se ridică în inimile fiecăruia în astfel de momente! Mai târziu, când sufletul își găsește odihna în brațele Mântuitorului, va constata că Dumnezeu nu a greșit. Dumnezeu ne vrea binele veșnic fiecăruia dintre noi, și din acest motiv ne ia posibilitatea de a lucra la „casa de nisip”. Astfel, mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu ne-au ocrotit de valurile păcatului care voiau să ne înghită. Să-i fim mulțumitori  lui  Dumnezeu  pentru  purtarea  Sa  de  grijă permanentă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTEAZĂ GENERAȚIILE VIITOARE

„Căci voi turna… binecuvântarea Mea peste odraslele tale” (Isaia 44:3)

     Părinților, iată o promisiune din Biblie pe care vă puteți baza: „Voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale.” Copiii tăi ar trebui să continue lucrurile de unde le-ai lăsat tu! Plafonul tău ar trebui să fie podeaua lor! Ei ar trebui nu doar să te urmeze, ci să folosească temelia pe care ai pus-o tu pentru a zidi ceva mai măreț! Nu te folosi de scuze precum: „Așa s-au făcut lucrurile dintotdeauna în familia noastră și așa trebuie să continue.” Trebuie să-ți schimbi asemenea tipare de gândire! Pentru a trece peste barierele tale mentale, trebuie să încetezi să mai spui lucruri precum: „Așa sunt eu” sau „Familia mea nu a realizat prea multe, așa că nici eu”! Când spui asta, Îl contrazici pe Dumnezeu!

Când Dumnezeu i-a scăpat pe iudei din robie, ei au pornit spre Țara promisă. Călătoria ar fi trebuit să dureze numai unsprezece zile, însă a durat… patruzeci de ani!

Ce s-a întâmplat? Au cârtit fără încetare și prin urmare s-au învârtit în jurul aceluiași munte la nesfârșit. De ce? Pentru că fiind în robie patru sute de ani, ei gândeau și vorbeau ca niște robi și nu puteau înțelege ce le-a promis Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeu le-a zis: „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte” (vezi Deuteronom 2:3).

Dacă trecutul tău este plin de eșecuri, trage o linie acum și declară: „Ajunge! Mă voi încrede în Dumnezeu pentru lucruri mai mari și mai bune!” În astfel de clipe se schimbă destinele. Concluzie: Deciziile pe care le iei azi te vor afecta nu numai pe tine, ci și pe copiii tăi – așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să iei deciziile corecte!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Naum 2.1-13

Ninive, capitala împărăţiei Asiriei, pare să fi fost întemeiată de Nimrod („Răzvrătit”) la scurt timp după potop (Geneza 10.8-12). Însufleţită de acelaşi spirit ca şi acest „vânător puternic înaintea Domnului”, ea îşi găsea plăcerea în a vâna naţiunile ca pe o pradă (v. 11-13). Cartea lui Dumnezeu, care a consemnat orgoliosul ei început („ziua în care a existat”; v. 8), ne face acum să asistăm la subitul ei sfârşit. Ninive este pusă în gardă, într-un mod ironic, să se apere de Însuşi „Cel care sfărâmă în bucăţi” (v. 1).

Însă, „dacă nu păzeşte Domnul cetatea, în zadar veghează cel care o păzeşte” (Psalmul 127.1). Se spune că, în timpul asediului, fluviul Tigru, ale cărui ape până atunci ar fi izolat şi ar fi protejat cetatea, se umflă printr-o creştere bruscă (v. 6, 8) şi ia o parte din întărituri. Prin această spărtură pătrund ostaşii neiertători pe care îi vedem invadând străzile şi casele pentru a ucide şi a jefui (v. 3, 4, 8-10).

„Nu se va mai auzi glasul solilor tăi”, conchide versetul 13. Să ne amintim de acel Rab-Şache, obraznicul purtător de cuvânt al împăratului Asiriei înaintea lui Ezechia (2 Împăraţi 18.19). Ameninţările lui nu se împlinesc niciodată. Aşa va trece mereu lumea cu gloria ei, cu aroganţa ei, cu dispreţul şi cu blasfemiile ei.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și El, intrând în templu, a început să-i scoată afară pe cei care vindeau și cumpărau în templu.
Marcu 11.15

După ce a intrat în cetate, Isus S-a dus la templu, unde a văzut cât de mult oamenii corupseseră casa lui Dumnezeu. Acea casă, prin intermediul căreia Dumnezeu Se apropia de om și omul se apropia de Dumnezeu, devenise, în mâinile oamenilor religioși, un instrument pentru satisfacerea lăcomiei lor. Ceea ce au făcut conducătorii lui Israel este posibil să facă și conducătorii din creștinătate, dacă harul lui Dumnezeu nu intervine. După mulți ani de la acest eveniment, apostolul Pavel ne avertizează cu privire la pătrunderea în cercul creștin a unor oameni cu mintea coruptă, care considerau că scopul evlaviei este câștigul (1 Timotei 6.5). Apostolul Petru, care prezintă Adunarea ca fiind casa lui Dumnezeu, îi îndeamnă pe conducători să nu păstorească turma lui Dumnezeu pentru un câștig rușinos (1 Petru 5.2). În cea de-a doua epistolă, el ne spune că va veni un timp când, în sfera creștină, se vor ridica oameni care, prin lăcomie, vor căuta câștig de la cei credincioși (2 Petru 2.3). Învățăm astfel că firea păcătoasă nu se schimbă niciodată. Lăcomia care a corupt casa lui Dumnezeu de la Ierusalim a pătruns și în casa spirituală a lui Dumnezeu. Prin urmare, a sosit timpul ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu (1 Petru 4.17).

Domnul condamnă această corupție în modul cel mai clar. Casa care, potrivit Scripturii, trebuia să fie o casă de rugăciune pentru toate națiunile, fusese transformată într-o peșteră de tâlhari (Isaia 56.7; Ieremia 7.11). Singurul efect al condamnării acestei nelegiuiri de către Domnul a fost stârnirea unei și mai mari împotriviri față de El (vedeți versetul 18). În zilele noastre, în prezența corupției creștinătății, cei care caută să-L urmeze pe Domnul și să ia poziție pentru adevăr vor suferi și ei, într-o anumită măsură, aceeași împotrivire. „Da, adevărul lipsește și cel care se depărtează de rău devine o pradă” (Isaia 59.15).

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Temelia Cuvântului Tău este adevărul și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice. Mă bucur de Cuvântul Tău, ca cel ce găsește o mare pradă.”
Psalmul 119.160,162

Să lăsăm Biblia să ne vorbească!

Odată, pe când se afla la Paris, Benjamin Franklin a fost invitat într-o societate distinsă. În timpul discuției a fost batjocorit creștinismul, în mod deosebit Biblia. Unul dintre cei prezenți afirma că Biblia este plină de neadevăruri și nu are nicio valoare literară. Toți au fost de acord cu el, numai Franklin tăcea. Când a fost întrebat dacă este de altă părere, a răspuns că tocmai se gândește la o carte, care îi căzuse în mâini la vizitarea unei colecții, și a întrebat dacă îi este permis să citească puțin din acea carte. Toți au fost de acord și Benjamin Franklin a scos din buzunar o carte folosită des și a citit cu intonație un fragment. Ascultătorii și-au exprimat admirația și aprecierea și au spus că este textul cel mai frumos pe care l-au auzit vreodată. Toți doreau să știe titlul și autorul cărții. „Într-adevăr, domnii mei?” a întrebat Franklin zâmbind. „Ei bine, vă pot spune că această carte este plină de astfel de texte înălțătoare. V-am citit un fragment din Biblia pe care o disprețuiți.”

Cine își permite să vorbească despre Biblie trebuie să o fi citit cel puțin o dată și să aibă cunoștință de conținutul ei. Mulți care au făcut aprecieri pripite, au fost nevoiți să-și revizuiască vorbele. Lăsați ca Biblia să vă vorbească! Şi, mai ales, lăsați ca Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, să-și facă lucrarea binecuvântată în sufletele voastre! Biblia devine din ce în ce mai frumoasă pe măsură ce este înțeleasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

URMEAZĂ-ȚI VISUL (2)

„Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorâm…” (Genesa 37:19-20)

Iosif a avut vise mari, dar iată cum au reacționat frații săi la visele sale: „Veniți… să-l omorâm…”

Uneori, chiar și persoanele cele mai apropiate îți vor disprețui visul, dar cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu îl poți împlini. Andrés Segovia s-a născut în sudul Spaniei, iar când era copil a învățat să cânte la chitară. Pe vremea aceea, chitara era considerată doar un instrument popular; compozitorii și muzicienii serioși nu-l respectau. Dar Segovia a văzut în acest instrument un potențial pentru muzica clasică. A început să studieze tehnicile muzicienilor clasici care cântau la vioară și la violoncel. Apoi el a aplicat aceste tehnici cântatului la chitară, și a dezvoltat alte și alte metode proprii. A adaptat compoziții ale vechilor maeștri, precum Bach, și a învățat să le cânte la instrumentul său. În 1909, Segovia și-a făcut debutul la vârsta de șaisprezece ani. În 1919 a făcut înconjurul lumii și a acaparat instituția muzicii clasice. Pentru prima oară, compozitorii au început să scrie muzică clasică pentru chitară și astfel a luat ființă un nou gen muzical. De-a lungul a optzeci de ani, Segovia a schimbat percepția oamenilor asupra acestui instrument. Și la fel ca multe alte vise îndrăznețe, visul său a avut un impact major. Efortul său a deschis ușa acestui instrument muzical către săli de concerte, biserici sau formații de jazz, și a condus totodată la apariția chitarei electronice.

Astăzi, dacă îți place chitara sau muzica celor care cântă la chitară, mulțumește-i lui Andrés Segovia! Dacă nu ar fi fost visul său, o mare parte din muzica secolului XX ar fi luat-o într-o direcție diametral opusă.

Concluzie: Urmează-ți visul dat de Dumnezeu, și cu ajutorul Lui îl vei putea împlini!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Naum 1.1-15

Naum pare să fi fost, asemeni lui Iona, originar tot din Galileea, câtă vreme şi Elcoş şi Gat-Hefer (2 Împăraţi 14.25) se găsesc amândouă acolo. Iată o dovadă că iudeii nu cunoşteau propriile Scripturi, de vreme ce afirmă că din Galileea nu se ridicase niciun profet (Ioan 7.52). Un alt punct comun cu Iona îl constituie faptul că şi această profeţie este cu privire la Ninive.

„Cetatea cea mare”, odinioară cruţată pentru că se pocăise, s-a reîntors la răutatea ei. Lucrarea pe care Dumnezeu o făcuse în inima părinţilor nu s-a reînnoit în cea a copiilor. Şi acum, după mai bine de un secol de răbdare (în loc de patruzeci de zile), acest Dumnezeu încet la mânie (v. 3; Iona 4.2) Îşi confirmă judecata irevocabilă. Ce contrast între modul în care Domnul, Acelaşi Dumnezeu, Se descoperă vrăjmaşilor Săi (v. 2) şi cel în care Se descoperă celor care se încred în El (v. 7)! Fiecare dintre aceştia din urmă este cunoscut personal de El. Iubit cititor, faci şi tu parte dintre ei? (2 Timotei 2.19).

Citând versetul 15 (vezi şi Isaia 52.7), Romani 10.15 îl aplică la vestea bună prin excelenţă, la evanghelia harului. Noi, cei care astăzi ne putem deplasa cu atâta uşurinţă dintr-un loc în altul, avem oare pe inimă să răspândim adevărul? să anunţăm mântuirea şi pacea? Să ne gândim cum Isus a făcut pe jos o lungă şi obositoare călătorie, pentru a o întâlni pe samariteancă la fântâna din Sihar (Ioan 4).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și l-a numit „Domnul păcii”. … În noaptea aceea, Domnul i-a zis: „… dărâmă altarul lui Baal pe care-l are tatăl tău și taie așera care este lângă el. Și zidește un altar Domnului Dumnezeului tău”.
Judecători 6.24-26

Ghedeon a fost chemat să dea o mărturie publică doar după ce altarul de închinare a fost zidit. Totul a început în casa tatălui său. El a trebuit să distrugă altarul lui Baal și așera care era lângă el, ridicând în locul lor altarul mărturiei – altarul Dumnezeului pe care Ghedeon Îl cunoștea.

Datoria clară a celui care dorește să fie o mărturie pentru Dumnezeu este, înainte de orice, să lepede orice idol. De ce există astăzi atât de puțini slujitori care dau o mărturie puternică pentru Hristos? Pentru că nu au cele două altare ale lui Ghedeon!

Și de ce nu îl au pe cel de-al doilea? Fiindcă nu au lemne pentru arderea jertfei. Idolii constituie lemnul (versetul 26). Să-i aruncăm și să nu mai rămână nimic din ei! Și să începem să facem acest lucru în familiile noastre! Dacă nu procedăm astfel, unde va fi mărturia noastră?

Lepădarea idolilor este secretul puterii; Duhul Domnului a venit peste Ghedeon doar după ce el a făcut acest lucru. Noi nu mai avem acum idoli de piatră sau de lemn; idolii din ziua de astăzi sunt mulți la număr și noi adesea îi preferăm unei umblări în credincioșie și în putere. Ghedeon a ascultat fără să ezite, fără rezerve și fără să facă vreun compromis. Pentru el, idolii erau nimic în comparație cu Dumnezeul pe care Îl cunoștea.

Suntem noi martori înaintea acestei lumi și împotriva tuturor lucrurilor deșarte și păcătoase în care ea își găsește plăcerea? Chiar dacă nu am păstrat altarul lui Baal, poate că încă nu am distrus așera de lângă el. Ascultarea necondiționată de Cuvântul lui Dumnezeu este calea către putere.

H Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Să se lase cel rău de calea lui…, să se întoarcă la Domnul…, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.”
Isaia 55.7

Crucea

Ludwig al IX-lea a ajuns împărat la vârsta de doisprezece ani. Mama sa, o femeie energică, a înăbușit o răscoală a unor nobili împotriva sa. Când a preluat el însuși domnia, toți împotrivitorii săi s-au refugiat în străinătate, pentru că împăratul concepuse o listă cu numele acestora, iar după fiecare nume însemnase o cruce. Acest lucru a fost interpretat astfel: Ludwig îi va omorî pe toți dușmanii săi. Când a auzit împăratul aceasta, le-a asigurat tuturor fugarilor iertarea la întoarcere. Ce însemnau însă crucile care urmau numelui? Ludwig a explicat: „Crucile îmi amintesc mereu de crucea Mântuitorului meu, care mă îndeamnă să iert!” O gândire nobilă! Toți cei care s-au încrezut în promisiunea împăratului au fost grațiați.

Versetul de astăzi vorbește de o iertare care garantează nu numai o siguranță temporară, ci și una veșnică. Pe „lista” lui Dumnezeu se află după numele dumneavoastră tot o cruce, și anume crucea de la Golgota, pe care a murit Fiul lui Dumnezeu pentru păcătoși și nelegiuiți. De aceea Dumnezeu poate ierta. Dar fiecare trebuie să se recunoască un păcătos. Această recunoaștere produce căința și  întoarcerea  la  Dumnezeu.  Toți  cei  care  vin  astfel  la Dumnezeu primesc iertare, pace cu Dumnezeu și viață veșnică prin credința în Fiul Său. Să încetăm să ne mai punem încrederea în orice altceva și să ne punem încrederea numai în Cel care a murit pe cruce pentru noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

URMEAZĂ-ȚI VISUL (1)

„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!” (Iosua 1:9)

Când a venit vremea ca Iosua să-i ia locul lui Moise, Dumnezeu i-a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” Astăzi, Dumnezeu îți spune același lucru și ție. El dorește să-ți urmezi visul pe care l-a pus în inima ta!

Alfred D. Souza, militantul creștin indian, a scris: „Pentru o lungă perioadă de timp mi s-a părut că viața mea stă să înceapă – viața adevărată. Dar mereu apărea vreun obstacol în cale, ceva prin care trebuia să trec mai întâi, ceva ce trebuia mai întâi terminat, timp ce mai trebuia petrecut în slujire și datorii care mai trebuiau plătite. După aceea, viața putea să înceapă. În cele din urmă, am priceput clar că de fapt aceste obstacole erau viața mea.”

Când dai de obstacole, descoperi lucruri despre tine pe care nu le-ai știut niciodată. Descoperi adâncimea credinței tale în Dumnezeu – și în tine însuți. Fiecare problemă te ajută să te cunoști mai bine. Obstacolele sunt numai o chemare de a-ți întări poziția, de a nu renunța la visul tău. Când vei privi în urmă la viața ta, vei regreta lucrurile pe care nu le-ai făcut mai mult decât lucrurile pe care le-ai făcut.

Așadar, atunci când visul tău pare imposibil, încrede-te în Dumnezeu și acționează ca și cum este imposibil să dai greș. De ce? Deoarece „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Marcu 10:27). Asta înseamnă că dacă vrei să urci pe Muntele Everest să te asiguri că ai luat steagul cu tine. Nu-i asculta pe cei ce-ți spun: „Asta nu se poate!” Sau: „Îți asumi un risc prea mare!” Ignoră-i pe cei ce-ți spun că nu se poate realiza, și concentrează-te asupra lucrurilor despre care Dumnezeu spune că se pot face!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 7.1-20

„Vai de mine!” strigă profetul care îşi conştientizează propria mizerie odată cu cea a poporului. Extinzând, putem vedea aici experienţa amară pe care o are omul cu el însuşi. Descoperă că nu are în sine însuşi nici resurse, nici roade (v. 1); că nu se poate sprijini mai mult nici pe autorităţi, nici pe cei mari de pe pământ („cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine”; v. 4; Psalmul 118.9); de asemeni, că şi cei mai apropiaţi îl dezamăgesc în acelaşi fel dacă se lasă în grija lor. Ce dureroasă experienţă şi totodată ce necesară experienţă! Am probat-o şi noi? Suntem noi convinşi că Hristos singur este demn de toată încrederea noastră? „Nu este niciunul drept printre oameni” (v. 2). Ceea ce însă nu găsim nici în noi, nici în alţii găsim în El (v. 7).

Domnul Isus citează versetul 6 pentru a descrie consecinţele venirii Sale (Matei 10.34-36). Acestea pun pe orice om la încercare şi verifică faptul că cine nu este cu El este împotriva Lui (Luca 11.23). De ce parte ne aflăm însă noi?

Ajunsă la încheierea ei, cartea se sfârşeşte cu certitudinile şi cu promisiunile harului. „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării” (v. 19). Ce fericire să ne ştim păcatele înmormântate pentru totdeauna! În adevăr, Doamne, „cine este Dumnezeu asemenea Ţie?” (v. 18).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus, știind că Tatăl Îi dăduse toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins.
Ioan 13.3,4

Isus știa toate lucrurile. Știa că Tatăl îl trimisese în această lume cu o misiune, iar El venise aici ca Slujitor. Venise de la Dumnezeu și Se ducea înapoi la Dumnezeu pe drumul crucii. Fără moartea Sa pe cruce, El ar fi rămas singur, însă, murind, avea să aducă mult rod.

În scena aceasta din Ioan 13, Isus Se ridică de la cină și ia apă pentru a spăla picioarele ucenicilor Săi. Mai întâi, El Și-a pus hainele deoparte, lucru care vorbește despre venirea Sa în această lume ca Slujitor. „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească” (Marcu 10.45). Apoi S-a încins cu un ștergar, a turnat apă în lighean, a luat în mâinile Sale pure picioarele întinate ale ucenicilor Săi și a început să le spele. Acest lucru ne amintește de cuvintele din Efeseni 5.26: „Spălarea cu apă prin Cuvânt”.

Fiecare dintre noi a fost ales așa cum apostolii au fost aleși. El știe cât de repede suntem întinați de lucrurile pe care le vedem, le auzim, le gândim și le facem. Dacă nu ne spală El picioarele, nu putem avea parte cu El, ceea ce înseamnă că, atunci când Duhul Sfânt din noi este întristat, nu ne mai putem bucura de părtășia cu Domnul, care simte acest lucru chiar mai mult decât noi. Prin urmare, El aplică Cuvântul Său păcatului care ne-a înfășurat atât de ușor și ne atrage cu dragoste la Sine. Însă El nu Se oprește aici, ci, fiind Slujitorul perfect, folosește acel ștergar cu care S-a încins și ne șterge picioarele. Cât de mult dorește El ca părtășia noastră să fie restabilită! Fie ca și inimile noastre să dorească fierbinte acest lucru! Ce lucrare minunată împlinește Domnul în aceste versete la care am privit! Să remarcăm de asemenea că El ne-a dat un exemplu despre felul în care trebuie să ne slujim unii altora în dragoste!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu, și veți trăi.”
Ezechiel 18.32

Întoarceţi-vă

Cu oricare lanțuri deosebite ale păcatului ai fi legat, abandonează-te cu toată mizeria păcatului tău în mâinile marelui Eliberator, Isus Hristos! Ai încredere în acest Eliberator! Domnul Isus Hristos nu are pentru tine numai iertare pentru păcatele care stau în urma ta, ci are o reală înnoire a vieții tale și eliberare de puterile care te leagă. Fiul lui Dumnezeu a venit cu scopul, ca să nimicească lucrările diavolului.

Fiecare poate și trebuie să apuce, crezând pe Domnul, această promisiune a Cuvântului divin, să trăiască în propria lui viață adevărul acestei făgăduințe.

Mântuitorul poate și vrea să facă din viața ta ceva spre onoarea Lui, în ciuda muntelui vinovăției tale, în ciuda faptului că ești legat; El vrea să te elibereze, vrea să-ți rupă lanțurile păcatelor. În Mântuitorul Isus Hristos este viață nouă și biruință asupra păcatului. Trebuie să trăiești lucrul acesta cu adevărat, dacă te apropii de El cu sinceritate, recunoscând că, într-adevăr, păcatul devenise un potop revărsat în viața ta, dar acum harul trebuie să devină mult mai prezent.

Vrei să faci această stânga-împrejur, de la slujirea lumii șia păcatului, pentru a sluji acum Domnului Isus și pentru a trăi pentru Mântuitorul ca un copil fericit al lui Dumnezeu? Domnul Isus spune: „Întoarceți-vă, și veți trăi.” Trebuie să credem aceste cuvinte, să ne definim atitudinea față de ele și să acționăm pe baza Cuvântului lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUNĂTATEA NEMERITATĂ A LUI DUMNEZEU FAȚĂ DE TINE

„Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine…” (2 Samuel 9:7)

     În vremurile Bibliei, când un rege ajungea la tron, de obicei îi ucidea sau îi exila pe toți membrii familiei fostului rege. Iată o istorisire în acest sens. Ionatan, fiul regelui Saul, și David, pe care Saul îl ura, erau prieteni apropiați. Atât de apropiați, încât au încheiat un legământ pentru a-și da viața unul pentru altul pentru a se ocroti. După ce Ionatan și Saul au murit în luptă, lui Ionatan i-a mai rămas un fiu în viață, pe nume Mefiboșet. Așa că, David l-a chemat la palat, spunându-i: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, şi vei mânca totdeauna la masa mea”.

Mefiboșet locuia în Lodebar, care înseamnă „ținutul gol, țara fără pâine” (Vezi 2 Samuel 9:4-5). Acesta e un fapt semnificativ, deoarece atunci când stima ta de sine nu există, ceea ce te înconjoară arată de obicei lucrul acesta. Fie renunți definitiv, fie ajungi în cealaltă extremă, străduindu-te să fii perfect. Însă nu trebuie să faci nici una, nici alta! Biblia spune: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3).

Faptul că ești acceptat de Dumnezeu nu se bazează pe ceea ce ești, ci pe persoana căreia îi aparții! Mefiboșet era șchiop și avea dificultăți la mers. Spiritual vorbind, și tu ai fost la fel! Cu toate acestea, „Mefiboșet… mânca totdeauna la masa împăratului…” deși „era olog de amândouă picioarele” (2 Samuel 9:13). Picioarele sale nu puteau fi văzute pentru că erau ascunse sub masa împăratului. Același lucru face Dumnezeu și pentru tine! El te îmbracă în neprihănirea lui Hristos și îți acoperă toate păcatele cu sângele Lui. Asta înseamnă că ești întotdeauna acceptat în ochii Săi – chiar și în acest moment!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 6.1-16

Un nou apel pentru a asculta (1.2; 3.1) deschide şi cea de-a treia diviziune a cărţii. Să ascultăm bine şi noi ceea ce spune Dumnezeul suveran, ceea ce revendică Cel Căruia I se cuvine ascultarea universală. Este El satisfăcut de formele religioase? Cu niciun chip! „Ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept şi să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (v. 8). Acest program nu s-a schimbat din zilele lui Moise (citiţi Deuteronom 10.12). Este simplu şi nu are nimic entuziasmant în ochii oamenilor! Totuşi, nu constă în nimic mai puţin decât în acestea: să umblăm „într-un fel vrednic de Dumnezeu”; să practicăm dreptatea, pentru că El este Lumină; să exersăm bunătatea, pentru că El este dragoste!

„Cu ce te-am obosit? Mărturiseşte împotriva Mea!”, întreabă Domnul în versetul 3 (comp. cu Isaia 43.22). Sfâşietoare întrebare! Începând din Egipt, toate căile lui Dumnezeu pentru ai Săi nu au fost decât har. Ce lucru a lipsit din partea Sa pentru ei, precum şi pentru noi? Nimic; trebuie să recunoaştem: cauza slăbiciunii noastre este întotdeauna în noi, niciodată în El!

„Ascultaţi de nuia”, recomandă în final Domnul, în versetul 9. Da, această nuia vorbeşte; ea are o voce pentru conştiinţă. Să ştim să fim atenţi la ea! Domnul nu vrea decât fericirea noastră (Apocalipsa 3.19).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Despre sfinții care sunt pe pământ și despre cei aleși ai spus: „Toată plăcerea Mea este în ei”.
Psalmul 16.3

În ce privește judecarea stării celor din jur (a creștinilor lumești), trebuie spus că starea lor este deja judecată în Scriptură. Dacă ne apropiem de Domnul, dacă suntem în comuniune cu Dumnezeu în Locul Preasfânt, atunci îi vedem pe toți sfinții cu ochii Lui. Vedem că Îi sunt dragi Lui, că sunt spălați în sângele lui Hristos, că Îi aparțin Lui prin puterea Duhului Sfânt, că sunt plăcerea lui Hristos și rod al suferinței sufletului Său. Când îi vedem în felul acesta, este ușor să mijlocim pentru ei.

De asemenea, doar așa ne vom putea purta față de ei cu credincioșie și, în egală măsură, cu har. Însă nu vom putea judeca lucrurile corect dacă nu suntem acolo, în Locul Preasfânt. Dacă nu suntem acolo, felul cum judecăm unele lucruri poate este corect, la fel cum este corect și faptul că excludem astfel de lucruri din căile noastre, însă le judecăm din poziția de afară, ca pe niște lucruri interzise, ceea ce poate fi corect într-o anumită măsură; însă, atunci când suntem înăuntru, pe lângă faptul că această judecată este cu mult mai profundă, alte gânduri și simțăminte se alătură ei, gânduri și simțăminte pe care nu le putem avea decât acolo, în Locul Preasfânt. Paguba pe care o suferă unii dintre sfinți, din pricina sărmanei lor căi lumești, dezonoarea adusă Domnului în felul acesta, distrugerea mărturiei lor – toate acestea sunt simțite cu mult mai adânc, și sunt simțite așa fiindcă sfinții sunt văzuți în Hristos, nu numai fiindcă sunt văzuți a fi greșiți. Ne vom teme pentru starea lor, însă inima noastră îi va purta înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos, fiindcă sunt ai Lui. Moise, aflat pe munte, în prezența lui Dumnezeu, n-a acceptat ca poporul să fie nimicit, însă, după ce a coborât în tabără, i-a chemat pe cei credincioși Domnului să facă judecată în mijlocul poporului, și aceasta pentru exact același motiv pentru care nu acceptase nimicirea lor când era sus pe munte. El a legat slava lui Dumnezeu de soarta poporului, iar de aici vedem că dragostea noastră pentru poporul lui Dumnezeu, dragoste divină pusă de El în inimile noastre atunci când suntem sus, în Locul Preasfânt, este izvorul severității drepte față de ei, aici jos, pe pământ. În cazul lui Moise, gloria lui Dumnezeu a fost motivul pentru care el a pledat pentru popor și, totodată, motivul pentru care el a acționat împotriva poporului, în judecată, prin intermediul leviților.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Domnul zice: « …poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are… nu este decât o învățătură de datină omenească.»”
Isaia 29.13

Întoarceţi-vă

În vechime exista proverbul: „Cine vreasă evite Charibda, cade victimă Scyllei.” În strâmtoarea Messina exista o vâltoare periculoasă pentru corăbiile mici, Charibda. Vasele, care voiau să ocolească această vâltoare, ajungeau în primejdie, în mod deosebit când vântul bătea dinspre sud și astfel erau mânate spre un vârf ascuțit de stâncă, care se numea Scylla.

Așa este și cu puterea păcatului, de care nu poate să fugă omul născut în păcat. Mulți scapă de primejdia alcoolului, dar zac în lanțurile imoralității; alții sunt feriți și de aceasta, dar cad în patima zgârceniei, iar câte unul, care evită și aceasta, este legat de ambiție, egoism sau mândrie. Iar cine se bate mândru în piept și se laudă că el este liber de toate acestea, este totuși un vrăjmaș al marelui Dumnezeu bogat în har, prin caracterul pământesc, pofta lumii, indiferența și desconsiderarea dragostei Mântuitorului. Şi un asemenea om este, în ciuda tuturor pretinselor sale virtuți, legat cu funiile lui satan.

Recent a fost vorba despre un bărbat plin de speranțe, care a fost lăudat pentru că a rezistat bărbătește la toate ispitele de a mai bea. A fost lăudat și s-a spus încet: dar… Acest „dar” însemna că el mai zăcea în lanțurile imoralității, care îi devorau puterea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTEM PRIN ÎNCERCĂRILE VIEȚII

„…Ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:4)

     Pasajul mai amplu din Iacov 1 de unde am citat, conține sfaturi de mare valoare: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:2-8).

Putem remarca trei lucruri în aceste versete:

1) Credința ta crește atunci când este încercată. N-ai cum să știi cât de tare este ancora dacă nu treci prin furtună.

2) Dumnezeu îți va da înțelepciune ca să poți trece prin încercare. El nu va răspunde la toate „de ce”-urile tale, așa că în loc să-L iei la întrebări, tu ar trebui să te rogi: „Doamne, cum dorești să folosești această încercare pentru a mă dezvolta spiritual? În ce fel aș putea coopera cu Tine pentru a culege cele mai mari beneficii? Ce schimbări dorești să aduci în viața mea?” Acestor întrebări le va răspunde Dumnezeu!

3) Trebuie să fii dispus să asculți. E posibil să-i ceri lui Dumnezeu înțelepciune, apoi să comentezi, să te eschivezi sau să-ți faci de cap, încercând să te hotărăști dacă să-L asculți sau nu. Dacă ești o astfel de persoană, nu te aștepta să primești ceva de la Dumnezeu!

Când Dumnezeu îți dă înțelepciunea Sa, primul tău răspuns trebuie să fie (1 Samuel 3:10): „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 5.1-15

Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum Îl numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi Instrumentul eliberării. În Hristos, Dumnezeu Îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt din zilele eternităţii” trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3-6). Şi El, „Judecătorul lui Israel”, va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Îi anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „acum El va fi mare şi Acesta va fi pacea” (v. 4, 5). Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!

În acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă:

1. pe Israel, eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve;

2. pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a-Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi-o apăra.

La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10-15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3-7).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și împărații pământului și cei mari și comandanții și cei bogați și cei puternici și orice rob și orice om liber s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților; și spuneau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui care șade pe tron și de mânia Mielului; pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?”.
Apocalipsa 6.15-17

Mielul este în centrul scenelor de judecată din cartea Apocalipsa. El nu este doar Mielul răscumpărător, ci va fi și Mielul războinic. El are șapte coarne (capitolul 5.6), care sunt un simbol al puterii perfecte, al atotputerniciei. Mielul este de asemenea descris ca un Leu (capitolul 5.5), capabil să-i biruiască și să-i distrugă pe vrăjmași.

Mielul, în cartea Apocalipsa, nu este un simbol al slăbiciunii, ci al tăriei și al puterii. Chiar și sângele Mielului este o expresie a puterii Dumnezeului atotputernic. Crucea este expresia dragostei lui Dumnezeu (capitolul 1.5) și a puterii (capitolul 5.6). Mielul este Domnul Isus Hristos ca Învingător prin cruce. El Și-a manifestat puterea prin vărsarea sângelui Său.

Crucea a fost biruința lui Dumnezeu asupra lui Satan. În timp ce Satan stă ca acuzator al celor credincioși arătând spre hainele lor pătate (Zaharia 3.1-10), lucrarea Mielului de la cruce îl biruiește. Glasul din cer care a proclamat că „a venit mântuirea și puterea și Împărăția Dumnezeului nostru și autoritatea Hristosului Său” s-a auzit atunci când cei credincioși l-au biruit pe Satan prin „sângele Mielului” (Apocalipsa 12.10,11). Războiul a fost câștigat; a fost câștigat prin înjunghierea Mielului. Aceasta nu a fost slăbiciune, ci biruință și răscumpărare triumfătoare.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …El le-a spus…: «Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe cele nouăzeci și nouă pe izlaz și se duce după cea pierdută, până când o găsește?»”
Luca 15.3,4

Pilda cu oaia pierdută

Pilda ne prezintă activitatea harului venit în Persoana Domnului Isus Hristos – Marele Păstor al oilor. Oaia pierdută este o imagine a omului pierdut și fără putere pentru a veni la Dumnezeu. Într-adevăr, oaia nu are niciun fel de instinct, care să-i permită ca, odată ce s-a rătăcit, să vină înapoi. Dimpotrivă, ea aleargă tot mai tare, când observă pe cineva care merge în căutarea ei. Oaia nu se oprește decât forțată de împrejurări, când nu mai poate merge mai departe. Astfel, toată lucrarea de căutare vine de la păstorul care prețuiește oaia și dorește s-o aducă înapoi în turmă.

Nimeni, în afară de Mântuitorul, nu cunoaște prețul unui suflet, dar și neputința acelui suflet de a se salva singur. De aceea Păstorul cel Bun a făcut tot ce trebuia pentru a căuta pe omul pierdut. În aceasta constă măreția harului dumnezeiesc. Căutarea și iubirea Domnului și Mântuitorului a fost și este neobosită în favoarea păcătoșilor. Domnul Își caută oaia Sa până când o găsește și, după ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri. Osteneala căutării Bunului Păstor este numai lucrarea iubirii Sale față de noi. Niciunul din răscumpărații Domnului Isus Hristos nu știe cât  de  adânci  au  fost  apele  suferințelor  Sale  și  cât  de întunecoasă a fost noaptea prin care a trecut Mântuitorul ca să-i mântuiască.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IARTĂ-L PE CEL CARE TE-A RĂNIT!

„Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău…” (Proverbe 24:17)

În viață îți vei face și dușmani și prieteni. Lucrul acesta nu poate fi evitat; e ceva de la sine înțeles. Problema nu este dacă îți vei face dușmani, ci cum te vei purta cu ei? Prietenii noștri scot la iveală tot ce e mai bun în noi, dar vai, cum reușesc dușmanii să scoată tot ce e mai rău din noi! Dar dacă ești un urmaș al lui Hristos, există trei lucruri pe care nu trebuie să le poți face: să urăști, să te răzbuni sau să te bucuri când dușmanul tău primește ceea ce merită.

Biblia spune: „Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima când se poticneşte el, ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă, şi să-Şi întoarcă mânia de la el. Nu te mânia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi! Căci cel ce face răul n-are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge” (Proverbe 24:17-20).

Nu lăsa ca amărăciunea și resentimentul să te distrugă. E mai bine să-ți iei medicamentul acum, decât să agonizezi mai târziu. Nu dori niciodată răul dușmanului tău… lasă răzbunarea în seama lui Dumnezeu. Răzbunarea este a Lui, nu a ta! Poate știi ce ți-a făcut o persoană, însă numai Dumnezeu știe de ce. Pavel a explicat aceste lucruri foarte succint, dar și foarte ferm, când a scris: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: ‘Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti’, zice Domnul.” (Romani 12:17-19)

Te-a rănit cineva? Iartă-l!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 4.1-13

Odată demonstrată incapacitatea omului, a sosit momentul pentru Dumnezeu să Se manifeste. După ce a stabilit că nu aici se află „locul de odihnă” (cap. 2.10), Domnul ne poate vorbi despre propria Sa odihnă. Multe eforturi se depun astăzi pentru cauza păcii, iar aceste strădanii rezultă, în cel mai bun caz, dintr-o iluzie, pe cât de generoasă, pe atât de naivă, în cel mai rău caz dintr-o încredere vinovată în om, însă întotdeauna din ignoranţa faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşadar, aceste eforturi sunt în final sortite eşecului. Lumea se va bucura de pace numai atunci când Dumnezeu i-o va da. Şi când va face aceasta? Nu înainte ca drepturile Sale să fie recunoscute! Şi ce schimbare va fi atunci! Toţi idolii vor fi măturaţi. Admiraţia pentru lucrările omului va face loc gloriei îndreptate spre Dumnezeu. Toate popoarele, ca unul singur, I se vor închina şi vor căuta la El înţelepciunea şi cunoştinţa. Creştini, noi avem privilegiul de a face aceasta încă de acum!

„Să ne suim” în acest loc în care Domnul a promis prezenţa Sa! „El ne va învăţa despre căile Lui”, adaugă el. Cât de mult pierdem atunci când neglijăm strângerile în care ne este explicat Cuvântul, când el ne stă în atenţie ca meditaţie! Să nu uităm însă care este rezultatul aşteptat: „şi vom umbla pe cărările Lui” (v. 2; Iacov 1.22)!