Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul. Dumnezeul meu, în Tine mi-am pus încrederea.
Psalmul 25.1,2

Fiți și voi îndelung-răbdători, întăriți-vă inimile, pentru că venirea Domnului se apropie.
Iacov 5.8

Două lucruri necesare creștinului

Sunt două lucruri care formează bucuria creștinului, puterea lui pe cale și ținta constantă dinaintea inimii sale: comuniunea prezentă cu Tatăl și cu Fiul și nădejdea venirii Domnului. Aceste două lucruri nu pot fi separate fără ca sufletele noastre să nu sufere o pierdere, fiindcă avem nevoie de ambele pentru un beneficiu real și complet. Dacă nu așteptăm venirea Domnului, ne lipsim de cel mai eficient lucru care ne desparte de acest veac rău, iar Hristos nu va fi obiectul principal dinaintea sufletului nostru; de asemenea, nu vom putea înțelege gândul și planurile lui Dumnezeu cu privire la lume.

Dacă această nădejde este separată de comuniunea prezentă cu Dumnezeu, nu vom avea putere, iar inima va fi slăbită prin preocuparea excesivă cu răul din jur, fiind descurajată de el – fiindcă nu putem să-L așteptăm cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu din cer fără să simțim profund lepădarea Lui totală din partea lumii. Vedem că lumea se îndreaptă într-o direcție cu totul greșită, că oamenii ei înțelepți nu au de fapt nicio înțelepciune, că totul este copt pentru judecată și că principiile răului acționează din ce în ce mai mult fără frâu. Sufletul devine astfel oprimat și inima se umple de întristare. Însă, dacă prin harul lui Dumnezeu creștinul este într-o comuniune prezentă cu Domnul, sufletul său rămâne calm și fericit, fiindcă există un izvor de binecuvântare în El pe care nicio împrejurare nu-l poate atinge și nici afecta.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți. Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.”
Iacov 4.6,7

Spice goale şi pline

 Un băiat de la oraș și-a vizitat pentru prima dată vărul care trăia la țară. Băiatul de la oraș nu mai văzuse niciodată lanuri de grâu și holde aurii, gata pentru secerat. Acestea l-au impresionat puternic. Tot privind la lanurile de grâu, a băgat de seamă câteva spice semețindu-se deasupra altora aplecate spre pământ. Băiatul de la oraș i-a spus vărului său: „Mai mult ca sigur că spicele care se înalță deasupra la celelalte sunt cele mai bune!” Vărul lui a zâmbit și ca un bun cunoscător a rupt unul dintre spicele înalte și unul dintre cele aplecate spre pământ. Le-a frecat pe fiecare în palme și băiatul de la oraș a văzut că spicul semeț nu avea niciun bob de grâu, în timp ce celălalt era plin de făgăduința unei recolte bogate.

Există oameni care spun că respectă cu strictețe toate ritualurile religioase exterioare atrăgând atenția asupra lor înșiși prin străduințele lor de a îmbunătăți starea de lucruri, dar care nu au cunoscut măreția harului lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Acești oameni sunt plini de mândrie și așteaptă momentul potrivit, ca să se vadă ajunși deasupra celorlalți oameni; ei se aseamănă cu spicele goale. Mândria este esența naturii celui rău, principiul dezintegrator și cauza tuturor păcatelor. Dar sunt și oameni cumpătați și chibzuiți, care în liniște aduc roade pentru slava lui Dumnezeu. Cu cine ne asemănăm?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„ACASĂ” ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

„Rămâneţi în dragostea Mea.” (Ioan 15:9)

     Când cineva îți spune: „Simte-te ca acasă”, înseamnă că ești primit și acceptat. Tot asta ne transmite și Domnul Isus când spune: „Rămâneţi în dragostea Mea.” Nimeni nu te-a iubit și nu te va iubi vreodată așa cum te iubește Dumnezeu. Motivul pentru care îți este așa de greu să înțelegi acest concept este că nu ai cu ce să compari dragostea Sa. Nimic nu-L poate face pe Dumnezeu să te iubească mai mult decât te iubește acum, și nimic nu L-ar putea face să te iubească mai puțin! Marea ironie este că ne petrecem întreaga viață încercând să-I câștigăm dragostea, când de fapt o putem primi numai prin credință.

Ioan spune: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3:1-2). Poate ai fost crescut de părinți care nu ți-au arătat dragoste sau care nu au fost capabili să ți-o arate. Dumnezeu nu face la fel! În toată Scriptura El spune mereu: „Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!” Și-ți și dovedește asta!

Îl citez în încheiere pe C.S. Lewis: „Dumnezeu ne-a creat ca să fim obiectele dragostei sale! Uneori acțiunile Sale ne fac să fim disprețuiți, dar niciodată neiubiți. Și pentru că Dumnezeu ne iubește, avem valoare. Și nimeni nu ne poate fura această valoare. Dragostea lui Dumnezeu descoperită la Calvar a fost întărită față de niște ființe imperfecte ca noi, și din motive pe care niciunul dintre noi nu le poate înțelege vreodată, ne face prețioși și valoroși fără de margini. Asta se numește dragoste care întrece priceperea. Și aceasta este dragostea cu care ne iubește Dumnezeu!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 3.1-12

Capitolul 2 îi menţiona deja pe profeţii cei răi; acum putem observa prin ce anume se disting. Ei caută să-i facă pe slujitorii autentici ai lui Dumnezeu, de pildă pe Mica şi pe Isaia, să tacă. Îşi adaptează cuvântările la poftele poporului, pentru a le câştiga favoarea (comp. cu Romani 16.18). Linguşesc pasiunile ascultătorilor (cap. 2.11), adormindu-le conştiinţa într-o încredere înşelătoare, şi, pentru a umple măsura, scot din aceasta, în afară de popularitate, chiar şi bani (v. 11). Oameni de o lăcomie nesăţioasă, îşi vând minciunile foarte scump (v. 5; Isaia 56.11; Ieremia 6.13). Fapta lor nesăbuită este însă mult înlesnită de cei din lume care, într-o manieră generală, pentru a-şi acoperi acţiunile rele, îşi strâng „o mulţime de învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4.3). Priviţi la împăratul Ahab, deja citat pe pagina de ieri în mod trist: patru sute de profeţi îl mint în direcţia dorinţei sale şi, în timp ce pe aceştia îi ascultă, pe un alt Mica, singurul care îi spune adevărul, îl aruncă în închisoare (1 Împăraţi 22; 2 Cronici 18)!

După ce slujitorul lui Dumnezeu, „plin de putere prin Duhul Domnului” (stare care ar trebui să ne caracterizeze pe toţi: v. 8; Efeseni 5.18), îi avertizează pe cei responsabili din popor (pe căpetenii, pe mai-mari), Ieremia 26.17-19 (care citează versetul nostru 12) ne comunică efectul salvator al acestei profeţii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iată, eu știu că omul acesta care trece întotdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. Să-i zidim, te rog, o cameră.
2 Împărați 4.9,10

Îi datorăm totul Domnului, de aceea trebuie să luăm seama la drepturile și la dorințele Lui. Ce dorește El? Mai mult decât orice, El dorește compania noastră. Remarcați în pasajul nostru că omul lui Dumnezeu trecea mereu pe la casa acestei femei evlavioase. Așa procedează Domnul nostru. El caută un loc în inima și în viața noastră, iar Duhul Sfânt a venit pentru a lua din lucrurile lui Hristos și pentru a ni le arăta; în felul acesta trece El mereu pe la noi, pentru a-Și câștiga un loc în inima noastră.

Omul lui Dumnezeu nu a forțat această familie să-i ofere ospitalitate, ci a acceptat-o atunci când a fost invitat să intre și să mănânce pâine acolo. S-a spus pe drept că beneficiem de compania Domnului exact atât cât avem dorința după ea. Dacă stăruim de El, nu ne va lipsi de compania Sa, fiindcă inima Lui dorește compania noastră și este o bucurie pentru El să vadă cum în inima noastră este stârnită dorința după compania Lui.

Vizitele lui Elisei în casa aceasta au fost momente atât de minunate, încât sunamita a dorit ca el să nu mai fie un vizitator ocazional, ci un oaspete constant. N-am cunoscut și noi momente de bucurie, atunci când I-am făcut loc Domnului în inima noastră? Aflați în durere, L-am căutat, iar El ne-a binecuvântat cu mângâierea Lui; în momente de tristețe, El ne-a înveselit și a schimbat jalea noastră în cântări de laudă.

Sunamita a zis soțului ei: „Să-i zidim, te rog, o cameră mică de sus”. O, de-ar sta lucrurile la fel și cu noi, în privința lui Hristos! Așa cum ea i-a pregătit o cameră lui Elisei, la fel trebuie și noi să-I pregătim o cameră lui Hristos. Inima este această cameră – inima ta! Poate că ea nu este foarte mare, însă poate fi camera de oaspeți pentru Împăratul gloriei.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: «Întărește-te și îmbărbătează-te!»? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine…»”
Iosua 1.9

Dumnezeu este cu noi

Cunoscutul bărbat din vechime, Iosua, s-a aflat în fața unei lucrări dificile. Ca urmaș al lui Moise, el trebuia să treacă poporul Israel peste Iordan în țara promisă. Dar cum? În acel timp, Iordanul era mare și vadurile sale nu puteau fi folosite. Nu existau nici poduri. În țară locuia un popor bine înarmat, războinic, în cetăți bine întărite. Israel era un popor nomad și neobișnuit cu războiul. Dar Dumnezeu i-a dat slujitorului Său încurajarea necesară, iar aceasta a fost suficientă: „Nu te înspăimânta și nu te îngrozi!” Dacă Dumnezeu dorea să fie cu el, de ce să se teamă? Dumnezeu a preluat răspunderea pentru această lucrare.

În Domnul Isus Hristos, care poartă și numele „Dumnezeu cu noi” (Emanuel), această încurajare are valabilitate pentru toți credincioșii, chiar și pentru cei care L-au primit pe Mântuitorul în secunda trecută. Tocmai atunci când terenul vieții noastre devine dificil, când există piedici pe cale, când drumul este obositor și abrupt, Mântuitorul dorește să fie cu noi și să ne facă puternici, curajoși și plini de încredere. Şi noi suntem chemați să luăm seama la acest Cuvânt scris al lui Dumnezeu. Astfel vom putea parcurge drumul din fața noastră conștienți fiind că Dumnezeu este cu noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PERSEVERENT!

„Noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat.” (Iacov 5:11)

     Să remarcăm câteva lucruri despre perseverență:

1) Nu trebuie să fii o persoană importantă ca să începi, dar trebuie să începi ca să fii o persoană importantă!

2) Pentru a-ți atinge scopul, trebuie să pornești la drum.

3) Unii visează să realizeze lucruri mărețe; alții se trezesc și pornesc la treabă!

4) Cei care se laudă cu ce vor face mâine, au făcut probabil același lucru și ieri.

5) Nu vei fi niciodată ce trebuie să fii până nu faci ce trebuie să faci.

6) Dacă nu reușești să ai vederi largi, e timpul să ieși din spațiul tău limitat.

Când Lester Wunderman a fost concediat de la firma de publicitate unde lucra, el a simțit că mai are încă multe lucruri de învățat de la directorul agenției, Max Sackheim. Așadar, în dimineața următoare, s-a dus la birou și a continuat să lucreze ca întotdeauna, discutând cu colegii și cu clienții și participând la ședințe – fără salariu. Sackheim l-a ignorat timp de o lună. În cele din urmă, s-a dus la Wunderman și i-a zis: „Bine, ai câștigat. N-am mai văzut niciodată pe cineva care să-și dorească locul de muncă mai mult decât banii!” Ei bine, Wunderman a ajuns să fie unul dintre cei mai de succes oameni de publicitate ai secolului. El a inventat inserările pre-tipărite din ziare, precum și cupoanele de abonament, de genul celor folosite de Time-Life Books și Columbia Record Club – idei care au produs milioane de lire profit.

Poate domeniul tău nu este publicitatea, însă acțiunea trebuie să fie domeniul tău. Ce ești dispus să faci pentru a-ți împlini visul? Să lucrezi fără salariu? Să refuzi să renunți? Reușita le aparține celor care se încred în Dumnezeu – și care perseverează!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 2.1-13

Capitolul 21 din cea dintâi Carte a Împăraţilor ne istoriseşte cum nelegiuitul Ahab pofteşte moştenirea lui Nabot şi cum o ia apoi prin violenţă şi prin abuz de putere (vezi Mica 6.16). Împotriva acelora care plănuiesc răul (nelegiuirea; v. 1), Domnul plănuieşte răul (pedeapsa; v. 3) În contrast însă, subliniem întrebarea din versetul 7: „Nu fac bine cuvintele Mele celui care umblă cu dreptate?”. Putem răspunde şi noi din experienţă: <Da, Doamne, cuvintele Tale fac bine; ele sunt bucuria inimii mele!> (Ieremia 15.16; Ioan 6.68)?

„Acesta nu este locul de odihnă”, continuă profetul (v. 10). În adevăr, lumea este atât de agitată, atât de înfierbântată, încât orice om sincer ar trebui să admită că pe pământ nu există adevărata odihnă. Dumnezeu ne aminteşte tot aici şi motivul: „din cauza întinăciunii”. După cum Isus n-a găsit unde să-Şi pună capul într-o lume ruinată de păcat, nici răscumpăraţii Săi nu se pot simţi în largul lor în mijlocul celor care-L dezonorează pe Dumnezeu.

Cât despre voi, cei care încă n-aţi experimentat că lumea nu poate da pacea, să ştiţi că există un loc de odihnă pentru sufletul obosit. Unde se află acest loc? Lângă Isus! „Veniţi la Mine” invită Mântuitorul „şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri.
Evrei 4.12

Nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, în afară de păcat.
Evrei 4.15

Dumnezeu folosește cuvântul Său pentru a judeca în inimile noastre tot ceea ce ar putea să ne depărteze de drumul credinței și care ar putea să ne determine să ne căutăm un loc de odihnă în această pustie. De aceea apostolul spune: „Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după același exemplu de neascultare. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunzând până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și în stare să judece gândurile și intențiile inimii. Și nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4.11-13).

Toată această lucrare a Cuvântului ar putea să ne facă să dăm înapoi – și așa am face, dacă am fi lăsați la latitudinea noastră. Mai este însă un sprijin, de natură diferită, care vine în ajutorul nostru în pustia acestei lumi. Acesta este preoția. Avem un Mare Preot care a străbătut cerurile, așa cum Aaron străbătea părțile succesive ale cortului – Îl avem pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, cu excepția păcatului; astfel că El poate să simpatizeze cu slăbiciunile noastre. Cuvântul aduce la lumină intențiile inimii, judecă voința și tot ceea ce nu are pe Dumnezeu ca obiect și sursă. Apoi, în ce privește slăbiciunea, avem simpatia Lui. Bineînțeles că Hristos nu a avut dorințe rele. A fost ispitit în toate felurile, cu deosebirea că în El nu era păcat. Păcatul nu a avut niciun rol în ispitirea Sa. Iar eu nu doresc simpatie cu păcatul care este în mine, ci îl detest și îl vreau mortificat – judecat fără cruțare. Acest lucru îl face Cuvântul. Simpatia o caut pentru slăbiciunea și pentru dificultățile mele, și o găsesc în preoția lui Isus. Având deci un astfel de Mare Preot – Unul care a suferit El Însuși, fiind ispitit, și care simte astfel cu slăbiciunile noastre, suntem încurajați să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, pentru a căpăta îndurare și har pentru vreme de nevoie.

E Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”
Eclesiastul 3.11

După ce alergăm?

Astăzi trăim într-o lume, care de asemenea aleargă după aur, în diferite părți ale pământului. Asistăm la familii destrămate, copii pe drumuri și multe alte necazuri cu urmări care nu pot fi prevăzute de nimeni. Trebuie ca fiecare să stabilim cu seriozitate în fața lui Dumnezeu prioritățile noastre. Este important să știm ce lucruri au o valoare durabilă. Să urmărim acele ținte folositoare cu înflăcărarea minerilor de la râul Klondike. Aurul creștinului este credința; și nu orice fel de credință. Apostolul Iuda a scris: „Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.” Credința adevărată nu este doar o credință în faptul că Biblia este o carte sfântă, nici doar o acceptare intelectuală a adevărurilor biblice, ci este o ÎNCREDERE sfântă, implantată de Cuvântul lui Dumnezeu în inima omului. Credința adevărată îndreaptă privirile spre Dumnezeu și harul Său arătat prin Domnul și Mântuitorul nostru. O astfel de credință are o valoare veșnică. Credința ne dă curaj să înfruntăm prezentul cu încredere și să așteptăm viitorul cu speranță. Credința nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. Marea întrebare, care așteaptă un răspuns personal, este: Au toți cititorii noștri această credință?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGEM VOIA LUI DUMNEZEU (3)

„Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.” (Faptele Apostolilor 20:23)

     Aproximativ 75 la sută dintre credincioși trăiesc în prezent în țări dezvoltate, deseori în medii ostile creștinismului. Xu Yonghai este unul dintre ei. El s-a implicat în demersul privind legalizarea bisericilor de casă, în China. Guvernul i-a răspuns închizându-l timp de doi ani într-o celulă de 2,5/2,5 metri, dintr-o închisoare din Beijing. Nu exista toaletă, ci numai o țeavă, într-un colț, din care curgea apă pe podeaua de beton. „Celula mea era ultima oprire pentru deținuții condamnați la moarte,” a spus el. „Uneori mai erau alți trei deținuți în mica încăpere umedă, așteptându-și ziua execuției.” Yonghai a supraviețuit prin rugăciune, meditație și scris. Folosind o bucată de săpun pentru a scrie pe pereții celulei, el a schițat ideile principale ale unei cărți despre Dumnezeu. Când a terminat, el și-a memorat gândurile, iar când a fost eliberat, și-a transformat notițele din închisoare într-o carte de cincizeci de mii de cuvinte, intitulată „Dumnezeu Creatorul”! De cele mai multe ori, necazurile și încercările tale confirmă faptul că ești în voia lui Dumnezeu, și nu în afara ei! Pavel spunea presbiterilor bisericii din Efes (Fapte 20:23-24): „Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.”  Să nu trecem ușor peste cuvântul „har”! Indiferent cât de grea ar părea voia lui Dumnezeu, o poți împlini atunci când apelezi la harul nemăsurat al lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 1.1-16

Contemporan cu Isaia, cu Osea şi cu Amos, Mica profeţeşte, asemeni acestora, sub domnia lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia. Istoria de plâns a lui Ahaz, relatată în 2 Împăraţi 16, şi cea a împăraţilor răi ai lui Israel justifică din plin cuvintele grele pe care Domnul le rosteşte aici, luând ca martor întregul pământ. El Îşi revendică sfinţenia, proclamând prin judecăţile Sale că este străin de nelegiuirile din Samaria şi din Ierusalim.

Începând cu versetul 8 putem vedea cum Mica pune la inimă suferinţa poporului său. „Nu spuneţi aceasta în Gat”, îndeamnă el stăruitor (v. 10; 2 Samuel 1.18,20). Acest vers citat din „cântarea arcului” ne aminteşte că vrăjmaşii Domnului, aici filistenii, sunt întotdeauna gata să se bucure de eşecurile poporului lui Dumnezeu, găsind în acestea o scuză lesnicioasă pentru propriile lor păcate. De aceea nici noi, când am aflat ceva neplăcut cu privire la un alt credincios, să nu răspândim cu uşurătate vestea, pentru că aceasta ar duce la dezonoarea Adunării şi astfel a Numelui Domnului.

Până la versetul 16 asistăm la marşul triumfător al Asirianului, judecător de la Domnul. Numele fiecăreia dintre cetăţile invadate capătă, cu această ocazie, o semnificaţie tragică.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî.
Eclesiastul 3.1,8

Eclesiastul și creștinul

Este ușor de înțeles că, pentru creștin, există „un timp pentru a iubi”. Dragostea este dovada vieții noi în cel credincios, așa cum Ioan spune: „Știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați” (1 Ioan 3.14). Domnul Isus, înainte de a suferi, le-a dat ucenicilor o poruncă nouă: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13.34). Porunca de a-l iubi pe aproapele nu era nouă, ci se găsea deja în Vechiul Testament. Însă măsura după care cel credincios trebuia să iubească era nouă și mult mai înaltă: „Cum v-am iubit Eu”. Dragostea Domnului pentru ai Săi este măsura pentru dragostea noastră. Când Ioan a scris epistolele sale, porunca nu mai era nouă, așa că a scris: „Pentru că acesta este mesajul pe care l-ați auzit de la început, să ne iubim unii pe alții” (1 Ioan 3.11). „De la început” înseamnă, în epistola lui Ioan, de la timpul în care Domnul a fost aici pe pământ și dăduse această poruncă celor ai Săi.

Există însă cu adevărat un „un timp pentru a urî” pentru cel credincios? Să privim la următoarele pasaje din Noul Testament: „Dar ai aceasta, că urăști faptele nicolaiților, pe care și Eu le urăsc” (Apocalipsa 2.6); „iar pe alții salvați-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând chiar cămașa pătată de carne” (Iuda 23). Dacă citim aceste pasaje cu atenție, descoperim că nu suntem chemați să urâm persoanele (aceasta este diferența față de Vechiul Testament – vedeți Psalmul 139.21,22), ci că trebuie să urâm ceea ce Dumnezeu urăște: păcatul. Nu suntem noi în pericolul de a ne obișnui în societate cu lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu le numește păcate? Să-i iubim pe păcătoși, dar să urâm păcatul!

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt! Ce este strâmb nu se poate îndrepta…”
Eclesiastul 1.14,15

După ce alergăm?

La 16 iunie 1897, un vapor cu aburi din Alaska intra în portul San Francisco. De îndată ce vasul a acostat, a coborât o grupă pestriță de bărbați bărboși, clătinându-se sub încărcăturile lor de aur. Metalul prețios era în buzunarele și bagajele lor. Se spune că din acel vapor a fost coborât aur în valoare de 750.000 de dolari. Aceasta a fost prima dată când lumea din afară a aflat despre cel mai bogat zăcământ de aur din istorie. Auzind știrea, 100.000 de oameni au plecat de la slujbele lor, departe de căminul lor, îndreptându-se spre Alaska și râul Klondike. Cei mai mulți erau nepregătiți pentru greutățile drumurilor nordice, care trebuiau parcurse peste trecători muntoase nesigure, prin viscole sălbatice și peste râuri. Era nevoie de aproximativ șaisprezece săptămâni de mers pentru a ajunge la orașul Dawson. Numai unul din patru reușea să-l parcurgă. Înflăcărați de dorința de a se îmbogăți, oamenii păreau dispuși să îndure orice greutăți, în speranța că vor găsi o comoară. În căutarea lor înfrigurată, mulți au pierdut ceea ce era de o valoare mult mai mare decât aurul. Unii și-au pierdut viața, iar alții sănătatea. În aspra viață a orașului minier, mulți au uitat de Dumnezeu. Ei au renunțat la principiile lor morale în lupta lor pentru aur. Ce nu face omul pentru a se îmbogăți în această viață trecătoare?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGEM VOIA LUI DUMNEZEU (2)

„Învaţă-mă să fac voia Ta…” (Psalmul 143:10)

     Când privești în urmă la viața ta, ceea ce îți va aduce bucuria cea mai mare va fi să știi că ai fost în acord cu voia lui Dumnezeu. Însă ca să se întâmple lucrul acesta, trebuie să-ți dorești cu adevărat să faci voia lui Dumnezeu! Domnul Isus a zis: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17). Să remarcăm cuvintele: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui…” Mai presus decât terminarea studiilor, căsătoria, cumpărarea unei case, sau decât orice alt lucru din viață, tu trebuie să-ți dorești să faci voia lui Dumnezeu. Chuck Swindoll scrie: „Au existat momente în care spuneam că vreau să fac voia lui Dumnezeu, dar de fapt nu doream. E un lucru dur pe care l-ar putea mărturisi cineva, însă privind în urmă ca om matur, îmi dau seama că uneori mai degrabă m-am împotrivit voii Sale. Și am învățat că împotrivirea cu încăpățânare atrage după sine consecințe grave.” Pavel scria: „Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:6-8). Să remarcăm și expresia: „fac din inimă voia lui Dumnezeu…” Mai profund de-atât, nu se poate! Mai mult decât să le fii pe plac oamenilor, mai mult decât să dobândești confort și statut, mai mult decât să-ți păstrezi siguranța, dorința ta cea mai profundă trebuie să fie împlinirea voii lui Dumnezeu. David s-a rugat: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.” (Psalmul 40:8). Rugăciunea ta ar trebui să fie aceasta: „În tot ce voi face astăzi, Doamne, dorința mea este să-ți fiu pe plac și să fac voia Ta!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iona 4.111

Iertarea acordată cetăţii Ninive părea să contrazică şi să dezaprobe proclamaţia lui Iona. El va trece drept un mincinos, un falsprofet. Ce trist că soarta cetăţii cântăreşte mai puţin în ochii lui decât propria reputaţie! Uitând că tocmai fusese el însuşi obiect al harului, nu găseşte nicio bucurie în acest har, ci numai în bunăstarea lui (sf. v. 6).

Iona ne aminteşte de Ilie, stând şi el descurajat, sub ienupărul său (comp. v. 3 şi 8 cu 1 Împăraţi 19.4). Asemeni lui, şi noi suntem capabili să ne mâniem pentru lucruri dintre cele mai mărunte. Pentru cel mai neînsemnat „curcubete”, adăpost precar pe care Dumnezeu nil ridică, ce furtună în sufletul nostru! Şi aceasta în timp ce viaţa veşnică a mulţimilor de fiinţe omeneşti este în discuţie în jurul nostru!

În loc să stea acolo să murmure din postul său de observaţie (v. 5), nu avea profetul de împlinit o slujbă nespus mai măreaţă? Nu trebuia el să se întoarcă la Ninive cea cruţată, de astă dată cu un mesaj cu totul diferit, proclamând acolo numele acestui Dumnezeu pe care Îl cunoştea ca fiind „milos, îndurător, de o mare bunătate” (v. 2) şi care tocmai confirmase aceste trăsături întrun mod atât de strălucit? Ocazie excepţională, ocazie pierdută! În ce ne priveşte, să nui scăpăm, din egoism şi din împietrirea inimii, pe aceia pe care Domnul îi aşază poate astăzi înaintea noastră (2 Împăraţi 7.9)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să ascund Eu de Avraam ce fac? … Pentru că l-am cunoscut că va porunci copiilor săi și casei sale după el să țină calea Domnului.
Geneza 18.17,19

Ești cap de familie? Există citirea Bibliei și rugăciune ca familie în casa ta? Dacă nu, de ce? Cumva inima ta s-a îndepărtat de Dumnezeu, de Cuvântul și de căile Sale? Citești și te rogi în particular? Iubești Cuvântul și rugăciunea? Îți găsești plăcerea în ele? Dacă da, atunci de ce să le neglijezi în familia ta? Poate că te vei scuza dând vina pe nepriceperea și pe timiditatea ta. Dacă așa stau lucrurile, roagă-L pe Domnul să-ți dea putere să-ți biruiești slăbiciunea! Sprijină-te pe harul Său și strânge-ți laolaltă familia, la o anumită oră, în fiecare zi, pentru a citi câteva versete din Scriptură și pentru a rosti câteva cuvinte în rugăciune!

Primește bine acest îndemn! Începe de îndată, căutând ajutor de la Dumnezeu, iar El nu va întârzia să te susțină, căci niciodată nu dezamăgește o inimă încrezătoare și dependentă. Nu mai continua să neglijezi Cuvântul Său în cercul familiei, fiindcă o astfel de neglijență este extrem de dăunătoare! Nu lăsa ca argumente precum robia și legalismul să te dea înapoi! Dacă a citi Cuvântul este robie, atunci nu putem decât să o primim cu toată inima și să ne lăudăm cu ea.

Credem că este cel mai minunat privilegiu pentru orice cap de familie să-i adune pe cei ai săi și să citească din Cartea binecuvântată, după care să-și verse inima înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Credem că a face aceasta este în mod special datoria capului familiei. Nu este nevoie nicidecum să dureze mult. De cele mai multe ori, un timp scurt, însă proaspăt și fervent, este de departe cel mai ziditor.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul.
Deuteronom 30.19

Alegerea lui Wilfred

Wilfred Grenfell și-a petrecut tot restul vieții sale ca medic misionar în Labrador și nu a regretat niciodată alegerea făcută în seara în care a ascultat Evanghelia. Spre sfârșitul vieții, el a scris: „De un singur lucru sunt sigur, și anume că nimic în lumea aceasta nu poate fi de o mai mare valoare ca hotărârea de a-L urma pe Hristos.”

Cititorule! Poate că și tu ești astăzi la răscrucea vieții tale! Ai citit în aceste meditații, ai auzit vorbindu-se despre marea mântuire adusă de Isus Hristos…, dar mai trebuie alegerea ta de a primi viața veșnică. Istoricul Nicolae Iorga spunea:  „Viața  nu  înseamnă  a  trăi,  ci  a  ști  pentru  ce trăiești.”

Credința, așa cum este descrisă în Biblie, este mai mult decât o aprobare mentală a adevărurilor despre Isus; credința este un angajament plin de încredere față de lucrarea Mântuitorului. Credința înseamnă a te odihni în rezolvarea completă a problemei păcatului în viața ta de către Mântuitorul Isus Hristos. Înseamnă a avea încredere că păcatele tale au fost iertate de către Mântuitorul, care Şi-a dat viața pe cruce. Credința înseamnă alegere.

Există doar două căi pe care putem merge. La capătul uneia stă lumea cu strălucirea ei de o clipă, iar la capătul drumului credinței ne așteaptă Mântuitorul și viața veșnică. Ce vom alege? De răspunsul și hotărârea noastră atârnă fericirea sau nefericirea veșnică. Alege astăzi viața împreună cu Mântuitorul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGEM VOIA LUI DUMNEZEU (1)

„…înţelegeţi care este voia Domnului.” (Efeseni 5:17)

     Când știi că te afli în centrul voii lui Dumnezeu pentru viața ta, ai pace indiferent cât de împotrivitoare ar fi circumstanțele în care te găsești. Ai încredere că poți merge la Dumnezeu oricând, știind că El Se va îngriji de nevoile tale. Poate întrebi: „Cum pot ști dacă sunt în voia lui Dumnezeu?” Cunoscând următoarele două lucruri, care sunt prezentate foarte clar în Biblie:

1) Trebuie să fii creștin. Pavel ne spune: „Toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:14) Numai dacă ești credincios poți avea parte de prezența Duhului în tine. Și trebuie să ai acest ajutor lăuntric, dacă vrei să faci voia lui Dumnezeu și dacă dorești să te bucuri de binecuvântările pe care acest lucru le aduce.

2) Trebuie să exersezi înțelepciunea. „Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” (Efeseni 5:15-17). Celebrul teolog și predicator Jonathan Edwards a intrat la Universitatea Yale în 1716, la vârsta de treisprezece ani și la șaptesprezece ani a absolvit-o, ca șef de promoție. La douăzeci de ani, s-a hotărât „să nu piardă nicio clipă din timpul său, ci să-l folosească în cel mai profitabil mod cu putință.” La douăzeci și șase de ani, păstorea una dintre cele mai mari biserici congregaționale din Massachusetts, iar când Dumnezeu a hotărât să cerceteze New England prin „Marea trezire”, El a ales să-l folosească pe Jonathan Edwards, întrucât era instruit și pregătit.

A face voia lui Dumnezeu necesită sensibilitate față de Duhul Sfânt și trăirea vieții într-o permanentă stare de alertă, veghe… Deci, cum stai, unde te afli în aceste domenii?

Bottom of Form

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iona 3.110

„Strigătul” lui Iona prin Ninive este propriuzis singura profeţie pe care o găsim în cartea sa. În plus, ea nici nu sa împlinit încă, pentru că, la propovăduirea lui, locuitorii cetăţii celei rele, în frunte cu împăratul, se tem de Dumnezeu, cred Cuvântul Lui, se pocăiesc. Aceste sentimente, la rândul lor, se înalţă până la cer (v. 10; cap. 1.2). Dumnezeu a avut îndurare (vezi Ieremia 18.7,8). Oamenii din Ninive chiar vor fi daţi ca exemplu de Isus iudeilor din timpul Său, acelor iudei care aveau în mijlocul lor, dincolo de toate, infinit „mai mult decât Iona” (Matei 12.40,41). Ei erau cu mult mai responsabili decât ninivitenii cei păgâni, de vreme ce Însuşi Fiul lui Dumnezeu era acolo, venit nu pentru a judeca, ci pentru a mântui lumea (Ioan 12.47). A ne recunoaşte păcătoşi, acceptânduL pe Isus ca Mântuitor, este singurul mijloc de a scăpa de condamnarea veşnică. Anunţul judecăţii face parte din evanghelie.

„Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”, avertizează Sfânta Scriptură (Evrei 9.27). Această „o singură dată” poate fi peste o clipă pentru tine, cititorule încă neîntors la Dumnezeu. Ştii tu dacă dispui de un răgaz de patruzeci de zile? (Luca 12.20). „De aceea şi voi fiţi gata”, spune din nou Domnul Isus (Matei 24.44).

Da, astăzi este ziua mântuirii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, pentru că îmi este folositor pentru slujbă.
2 Timotei 4.11

Tineri din Scriptură – Ioan Marcu

Ultima relatare despre Marcu din Fapte este că Barnaba l-a luat cu el și a plecat în Cipru (Fapte 15.39). Au trecut apoi douăzeci de ani de când Marcu părăsise lucrarea misionară. Nu știm ce s-a întâmplat în acești ani, până auzim din nou despre el, dar fără îndoială că Barnaba a căutat să-l încurajeze și să-l îndrume bine.

Marcu își începuse bine viața de credință, fiind convertit la Hristos prin intermediul apostolului Petru (1 Petru 5.13). Dezamăgirea a intervenit însă atunci când el a părăsit lucrarea. Probabil că reputația lui în sfera creștină a avut de suferit din cauza aceasta. Avem o aluzie la acest lucru în îndemnul lui Pavel către coloseni: „Marcu, vărul lui Barnaba, despre care ați primit porunci (dacă va veni la voi, primiți-l!)” (Coloseni 4.10). Pavel le dăduse mai înainte porunci cu privire la Marcu, iar acum ei erau reticenți în a se încrede în el cu privire la slujirea creștină. Avea el să fugă din nou la ivirea unei dificultăți? Cât de minunat este să vedem că apostolul, scriind acum din închisoare, îl recomandă din toată inima pe Marcu pentru lucrare! Cu siguranță, cei care erau cel mai familiarizați cu acest caz au putut vedea schimbarea și creșterea spirituală a lui Marcu.

În 2 Timotei citim că Pavel era închis la Roma și că era posibil să fie executat. Creștinii din Asia îl părăsiseră, însă existau încă unii care rămăseseră alături de el. Despre Marcu, el scrie că îi era de folos pentru lucrare (2 Timotei 4.11). Marcu, cel care fusese un slujitor nefolositor, dar care acum devenise folositor, avea să scrie Evanghelia care Îl descrie pe Slujitorul Perfect. Tânărul care fugise din grădina Ghetsimani stătea acum neclintit de partea apostolului, în fața aprigei persecuții.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”
Isaia 26.4

Alegerea lui Wilfred

Într-un cort, cunoscutul evanghelist Dwight Moody vestea Evanghelia. Tânărul Wilfred se hotărî să intre și el să vadă despre ce era vorba. Un bărbat se ruga în picioare, sus pe platformă, în fața unei mulțimi de oameni. Era o liniște solemnă și toți stăteau cu capetele plecate într-o tăcută reverență. Tocmai când Wilfred se gândea să plece, cineva  de  pe  podium  se  adresă  mulțimii:  „Acum  vom intona o cântare și apoi vom asculta Cuvântul Domnului.” Wilfred se hotărî să mai stea totuși puțin pentru a-l asculta pe vorbitor. În noaptea aceea, el s-a aflat la răscrucea vieții sale. Dacă ar fi ales să meargă înainte pe drumul vieții pe care se afla, fără îndoială avea să devină un doctor vestit în Londra. Ar fi putut să câștige bogăție și faimă în lume, să trăiască o viață de lux și plăceri. Tânărul, însă, era pus în fața altei alegeri. În seara aceea, în cortul de lângă parc, Dumnezeu i-a arătat lui Wilfred o altă cale. La capătul acelei cărări stătea Mântuitorul, zicându-i: „Vino după Mine!” Vorbitorul din acea seară, Dwight Moody, a vorbit despre această cale, numită calea îngustă. Tânărul Wilfred știa că, dacă va alege această cale, nu va fi un doctor obișnuit, ci va face din viața lui o viață de servire asemenea vieții  lui  Isus.  

Wilfred  Grenfell (1865-1940) a ales să-L urmeze pe Mântuitorul Isus Hristos. După absolvirea Universității din Londra, el a devenit doctor misionar pe un vas care servea pescarilor din Marea Nordului.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Top of Form

FII ÎNȚELEPT ȘI BIRUITOR!

„Cel înţelept câştigă suflete.” (Proverbe 11:30)

     Biblia ne învață: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” (1 Ioan 2:15). Unii dintre noi se comportă însă ca și cum a-L iubi mai mult pe Domnul înseamnă a-i iubi mai puțin pe cei din jur. S-ar putea chiar să ne simțim ciudat în prezența lor sau să rupem legătura cu ei, ori să nu mai dorim să comunicăm cu ei și să le dăm semnale că le suntem superiori din punct de vedere spiritual.

O traducere contemporană în limba engleză a Bibliei traduce versetul citit la început (Proverbe 11:30) astfel: „Dacă te comporți cu înțelepciune, alții te vor urma.” Tu ești chemat să le aduci oamenilor bucurie, nu să-i judeci! Dumnezeu a stabilit deja un timp și un loc pentru judecată, și nu tu vei sta pe tron atunci! Domnul Isus este numit „Păstorul cel Bun” (Ioan 10:11), iar cuvântul grecesc pentru „bun” înseamnă „atrăgător, plăcut, minunat.” Hristos a fost atât de plăcut, încât oamenii au fost atrași de El. Sunt ei atrași de tine?

Domnul Isus a spus că noi am fost chemați să fim sare și lumină. Sarea face ca mâncarea să fie mai bună la gust, iar lumina le arată oamenilor încotro să meargă. Pentru că au fost sare și lumină, proorocul Isaia le-a vorbit împăraților, cei trei tineri iudei au schimbat politica Babilonului, iar Iosif, administratorul credincios, a salvat Egiptul de la foamete. În zilele noastre, lucrarea lui Satan este să-L scoată pe Hristos din viața oamenilor, rugăciunea din școli și pe Dumnezeu din guvern. Însă nu el va câștiga finalmente, și el o știe! (vezi Apocalipsa 12:12) Strategia sa, totuși, este să convingă oamenii că poate câștiga. Așadar, străduiește-te astăzi să fii înțelept și biruitor, așa încât să-i poți conduce pe oameni la Hristos.

 

Bottom of Form

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Iona 1.17-2.10

Tot ceea ce Domnul trimite, pregăteşte şi porunceşte concură la împlinirea scopului Său final (cap. 1.4,17; 2.10; 4.6,7,8). Aceasta este valabil pentru Iona şi Ninive, dar de asemenea pentru Domnul Isus Însuşi. În rugăciunea dureroasă şi arzătoare ce se înalţă din acest loc al morţii recunoaştem vocea Marelui Întristat (comp. v. 2 cu Psalmul 130.1; v. 3 cu Psalmul 42.7; v. 5, 6 cu Psalmul 69.1,2). Dar, în timp ce Iona a cunoscut neliniştea în urma neascultării sale, Hristos a trecut prin apele întunecate ale morţii din cauza neascultării noastre şi pentru salvarea noastră. Chinul Său a fost eliberarea noastră.

Aceste trei zile petrecute în pântecele peştelui celui mare au fost cele mai bune din istoria lui Iona. Ele ne învaţă, de asemenea, că noi Îl putem chema pe Domnul Isus în orice împrejurare. Rugăciunea ne este împlinită şi El ne dă mai dinainte plinătatea acestei certitudini. „El mi-a răspuns”, anunţă profetul pe când se află
încă
în pântecele cetaceului (v. 2).

Versetul 8 ne explică motivul pentru care adesea ne bucurăm atât de puţin de harul Domnului: pentru că ne întoarcem privirile spre deşertăciunile mincinoase de care Satan se foloseşte pentru a-i distrage şi a-i rătăci pe oamenii acestei lumi.

Faptul de a fi fost obiect al harului lui Dumnezeu va întări însă în Iona egoismul orgolios, caracteristic naturii noastre.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vrednic ești, … pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune.
Apocalipsa 5.9

Vrednicia Mielului se datorează de asemenea lucrării Lui de răscumpărare. Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1.29). Cei douăzeci și patru de bătrâni cântă: „Vrednic ești, … pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune”.

În acest verset vedem că Mielul este vrednic deoarece ne-a răscumpărat prin sângele Său. 1 Petru 1.18-20 ne amintește că „nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi”. Pe când eram robi vânduți păcatului, El ne-a răscumpărat cu sângele Său prețios. Acum nu ne mai aparținem nouă înșine, ci Celui care ne-a cumpărat (1 Corinteni 6.19,20).

De asemenea, El ne-a scos din orice seminție, popor și națiune și ne-a învățat că suntem împărați și preoți pentru Dumnezeul nostru. Datorită lucrării împlinite de Mielul lui Dumnezeu am fost împăcați cu Dumnezeu și făcuți potriviți pentru prezența Sa. Pavel detaliază acest aspect în Romani 5.1,2, unde scrie: „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm”.

Versetul 10 ne amintește că El ne-a așezat înaintea Sa ca o împărăție de preoți. Noi putem aduce jertfe spirituale de laudă Mielului și Tatălui (Evrei 13.15; 1 Petru 2.5). Nu este de mirare că putem exclama din toată inima: „Vrednic este Mielul!”.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să șteargă
Evrei 9.26

Scopul venirii Sale

Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe pământ pentru a rezolva problema păcatului. Când Ioan Botezătorul L-a văzut pe Isus venind la el, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29).

În Romani 8.3 citim că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său la noi tocmai pentru acest scop: „Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.”

Numai prin jertfirea Sa la cruce, Isus Hristos a putut să rezolve problema păcatului. Când s-a făcut acolo întuneric trei ore, Dumnezeul cel sfânt a osândit păcatul prin El, Omul fără păcat. Apoi, Mântuitorul a murit și astfel a luat asupra Sa consecințele păcatului, pentru că în Romani

6.23 se spune: „Plata păcatului este moartea.”

Astfel, Domnul Isus a pus bazele desființării păcatului. Cei care cred au deja acum o conștiință curățită. Ei savurează iertarea desăvârșită a păcatelor lor și știu că au murit față de păcat. Dumnezeu nu îi mai vede în starea de păcat, ci în Hristos.

Rezultatele depline ale desființării păcatului sunt încă viitoare. Când Isus Hristos va veni a doua oară, El va curăți întreg universul de păcat și urmările lui. Ce biruință a harului lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AȘAZĂ O TEMELIE TRAINICĂ

„…avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:25)

     Domnul Isus a zis: „Pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:24-25). Când vin furtunile vieții – și acestea vor veni – va fi prea târziu să zidești o temelie trainică. În acele momente, vei descoperi care este de fapt temelia pe care ți-ai clădit viața. Așa că, nu te păcăli singur folosind materiale de slabă calitate sau mergând pe scurtătură. Fii dispus să-ți recunoști slăbiciunile și străduiește-te să le depășești. Cei mai puternici oameni pe care îi știi au avut nevoie la un moment dat de ajutor pentru a-și învinge slăbiciunile.

Pastorul unei biserici își amintea de zilele sale de început, când se ruga ca Dumnezeu să dezvolte lucrarea sa. Iată ce scria pastorul: „După zile întregi de tăcere, Dumnezeu a răspuns: pe tine te preocupă dezvoltarea lucrării, dar pe Mine mă preocupă creșterea în maturitate a oamenilor. Vai de cel a cărui lucrare devine mai mare decât este el însuși!” De atunci, m-am preocupat mai mult cu rugăciunea pentru lucrare, decât cu lucrarea. Încă sunt uimit de ceea ce am devenit de când mi-am pus viața mea zilnică în mâinile Sale. El mă transformă – dar încă nu a terminat. Mai sunt atâtea de făcut! În fiecare zi descopăr în mine mai multă imaturitate. Însă ce contrast puternic există acum între ceea ce sunt și ceea ce am fost. Și mă încred în Dumnezeu mai mult ca niciodată!” Așadar, lucrează la relația ta cu Dumnezeu. Zidește adevărurile Cuvântului Său la temelia vieții tale, iar când vor veni furtunile, nu te vei clătina!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iona 1.1-16

Spre deosebire de alţi profeţi, Iona ne învaţă puţin prin cuvinte şi mult prin surprinzătoarea lui istorie. Odinioară avusese de anunţat restabilirea hotarelor lui Israel: veste bună pentru poporul său! (2 Împăraţi 14.25). De astă dată însă are o misiune mai puţin plăcută: trebuie să proclame pedeapsa peste Ninive o impunătoare metropolă păgână, nespus de vinovată înaintea lui Dumnezeu.

Iona se sustrage şi fuge „departe de faţa Domnului” (v. 2). Cale a propriei voinţe; un slujitor al lui Dumnezeu nu are de ales nici mesajul, nici locul de slujire! Purtare bezmetică, în acelaşi timp! Cum să scapi de Cel care vede totul şi care dispune de orice element al creaţiei cu care l-ar putea opri pe cel neascultător? (Luca 8.25). Iona, să remarcăm, nu încetează să coboare (v. 3, 5; cap. 2.2,6). Mai întâi pe un drum plăcut (semnificaţie a numelui „Iope”, ebr. „Iafo”), care duce însă la distrugere („Tarsis”). Şi acum, coborât în fundul vasului, doarme în timpul furtunii năprasnice. Este nevoie ca şeful echipajului să-l smulgă din inconştienţă. A fi chemat la ordine de către lume ce poate fi mai umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu!?

Din punct de vedere profetic, această istorisire ni-l arată pe Israel necredincios misiunii încredinţate, ţintă a pedepsei lui Dumnezeu, aruncat în marea popoarelor pentru salvarea naţiunilor (marinarii păgâni; Romani 11.11-15).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu vă temeți de ei; pentru că Domnul Dumnezeul vostru Se va lupta pentru voi.
Deuteronom 3.22

Treci prin vreo dificultate? Ești presat de împrejurări? Aștepți cu înfrigurare vreun eveniment neplăcut? Tremură inima ta la gândul că va trebui să treci printr-o anume încercare? Poate că ești în situația apostolului Pavel, în Asia, despre care el spune: „Până la deznădejdea chiar de a mai trăi” (2 Corinteni 1.8). Dacă așa stau lucrurile, primește, te rog, aceste cuvinte de încurajare! Este dorința fierbinte să putem să-ți întărim brațele și să-ți încurajăm inima să se încreadă în Domnul pentru tot ceea ce-ți stă înainte. Nu te teme, ci te încrede! El niciodată nu va dezamăgi o inimă încrezătoare – niciodată! Folosește-te de resursele care îți sunt oferite în El! Pune toate împrejurările, temerile, îngrijorările și pe tine însuți în mâna Sa și lasă totul acolo!

Da, lasă totul acolo! Nu-ți ajută la nimic că pui dificultățile și nevoile tale în mâna Lui, iar apoi, aproape imediat, să le iei din nou în mâna ta. Cu toții procedăm des așa. Când suntem apăsați, în nevoie sau în mijlocul unei încercări, mergem la Dumnezeu în rugăciune, aruncăm povara noastră asupra Lui și căpătăm ușurare. Însă, din nefericire, de îndată ce ne ridicăm de pe genunchi, începem să privim din nou la greutăți, începem să cântărim încercarea și să ne preocupăm cu împrejurările noastre dureroase, până ajungem din nou la disperare.

O astfel de purtare nu ajută la nimic; ea Îl dezonorează pe Dumnezeu și, bineînțeles, ne lasă pe noi apăsați și nefericiți. El dorește ca mintea noastră să fie eliberată de griji, la fel cum conștiința ne este eliberată de vină. Cuvintele Lui pentru noi sunt: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri” (Filipeni 4.6).

Astfel a căutat Moise, slujitorul lui Dumnezeu, să-l încurajeze pe succesorul său, Iosua, cu privire la tot ceea ce avea de întâmpinat. „Nu vă temeți de ei; pentru că Domnul Dumnezeul vostru Se va lupta pentru voi.”

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima.”
leremia 29.13

Sfaturile lui Fenelon

Creștinul francez, Francois Fenelon, care a trăit în secolul al XVII-lea, a spus următoarele adevăruri despre rugăciune: „Spune-i lui Dumnezeu tot ce este în sufletul tău, ca și cum ți-ai descărca sufletul cu plăcerile și durerile Iui în fața unui prieten. Spune-i despre necazurile tale, ca să te poată mângâia; spune-i despre neplăcerile tale, ca să te ajute să le învingi; spune-i despre ispitele tale, ca să te apere de ele; arată-i rănile sufletului tău, ca să te poată vindeca; recunoaște-ți indiferența față de bine, înclinația depravată pe care o ai față de rău, instabilitatea ta. Spune-i cum iubirea de sine te face nedrept față de altul, cum îngâmfarea te ispitește să fii nesincer, cum mândria te ascunde de tine însuți și de ceilalți.

Dacă îți descarci toate slăbiciunile, nevoile și necazurile, nu vei duce lipsă de idei. Nu vei epuiza niciodată subiectul, pentru că el se înnoiește continuu. Cei ce n-au secrete unii față  de  alții,  nu  duc  niciodată  lipsă  de  subiecte  de  conversație. Ei nu-și cântăresc cuvintele, fiindcă nu este nimic de ascuns. Nici nu caută ceva de spus. Ei discută din belșugul inimii lor. Fără premeditare, ei spun pur și simplu ceea ce gândesc. Când cer, ei cer în credință, încrezători că vor fi ascultați. Ferice de cei ce ajung la o astfel de comunicare familiară și fără rezerve cu Dumnezeu.”

Să luăm aminte la aceste sfaturi despre rugăciune!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂBDARE, DRAGOSTE ȘI ÎNCURAJARE

„…erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2)

     Dacă te-ai fi întâlnit cu Asaf, cel care a scris câțiva dintre Psalmi, probabil te-ai fi gândit că nu are nicio grijă pe lumea asta. Însă te-ai fi înșelat, pentru că iată ce spune el: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!” Apoi, la sfârșitul psalmului, el se întoarce cu o sută optzeci de grade și scrie: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” (Ps. 73:26). În ciuda problemelor sale, el a ales să rostească cuvinte încurajatoare. Când ai ocazia să încurajezi pe cineva, fă-o! Nu știi prin ce situație trece o persoană – fie că trăiește într-un palat sau într-o cocioabă.

Iată un principiu important pe care nu trebuie să-l pierzi din vedere: Oamenii au tendința să devină ceea ce persoanele cele mai importante din viața lor cred despre ei! Așadar: gândește ce e mai bun, crede ce e mai bun și exprimă cele mai bune lucruri în ceea ce-i privește pe alții. „Dar bine-ar fi să nu mai continue cu aceleași greșeli stupide!” – spui tu. Schimbarea se produce milimetric, nu kilometric! Chiar și când pare simplu, rareori este de fapt ușor. Singura modalitate prin care putem scăpa de vechile obiceiuri este să ne formăm obiceiuri noi, iar lucrul acesta necesită timp și exercițiu – neîncetat. Nu se poate să le spui oamenilor ceva o singură dată și să te aștepți să priceapă; ei trebuie s-o audă neîncetat, până să ajungă să facă schimbarea… Iar modul în care le vorbești poate determina reacția lor: de teamă paralizantă sau de depășire a obstacolelor. Fii perseverent! Nu renunța niciodată la încercarea de a-i ajuta să devină mai buni. Recunoaște și apreciază fiecare pas în progresul pe care îl fac. Modalitatea de a obține rezultate de durată este prin răbdare, dragoste și încurajare.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Obadia 12-21

„Nu trebuia, nici nu trebuia, nici nu trebuia”. De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc” (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s-a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „Îşi deschid gura, dau din cap” (Psalmul 22.7; comp. cu sf. v. 12). Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz?

Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui.

Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului” pe „muntele lui Esau” (v. 21). În timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și toți erau uimiți, încât se întrebau între ei, spunând: „Ce este aceasta?, ce învățătură nouă este aceasta?, pentru că El poruncește cu autoritate și duhurilor necurate și ele Îl ascultă!”.
Marcu 1.27

Evanghelia după Marcu Îl prezintă pe Slujitorul perfect, pe Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Câteva profeții din Vechiul Testament au anunțat venirea Lui. La timpul hotărât de Dumnezeu, El a venit în lume, dând împlinire tuturor acestor profeții într-un fel care nu putea fi contrazis. În timpul vieții Sale, oamenii au fost adesea uimiți de lucrările și de cuvintele Lui. Una dintre caracteristicile Evangheliei după Marcu este că arată de multe ori cum oamenii au fost cu totul uimiți de prezența, de acțiunile și de cuvintele lui Mesia.

Marcu prezintă relatări scurte ale diferitelor evenimente. Prima oară când menționează despre uimirea oamenilor este în împrejurarea cu vindecarea omului posedat de demoni. Această vindecare a avut loc într-o zi de sabat. Conducătorii religioși dezvoltaseră de-a lungul timpului un sistem complex de reguli inventate de ei, pentru a asigura păzirea acestei zile. Totuși, lor le păsa mai mult de poziția lor decât de Dumnezeu. Drept rezultat, Dumnezeu fusese scos afară din acest sistem și se făcuse loc deplin omului. Dar care era starea omului? Avem o imagine a acestei stări în omul aflat sub controlul total al unui duh necurat. Lumea religioasă – atunci, acum și în viitor – este o locuință a duhurilor rele. Dezvoltarea ei viitoare este descrisă în Apocalipsa 17 și 18 și prezentată pe scurt în capitolul 18.2-5. Doar Domnul poate trata o astfel de situație.

Marcu ne spune că toți erau uimiți, după care ne descrie detaliile intervenției Domnului și felul în care El a mustrat duhul necurat și i-a poruncit să iasă afară. Acest lucru i-a făcut pe toți în sinagogă să se întrebe ce fel de învățătură nouă era aceasta și să se minuneze de manifestarea puterii Domnului.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.”
Matei 7.18

Cireșul

Ați tăiat complet pomul meu, acum nu va mai fi nicio speranță, ca să facă cireșe…, am spus eu.

Așteaptă, băiete, vei vedea curând; pomul tău va face curând cireșe frumoase, grase și dulci, m-a asigurat omul cu cuțitul.

Apoi a despicat de trei ori scoarța la capătul de sus al tulpinii, a așezat trei mlădițe pentru altoi, pe care le tăiase de la un cireș bun, a legat locul cu cânepă și a uns altoiul. Pomul a făcut ramuri noi și după câțiva ani am putut culege cireșe mari, de un roșu închis.

Dragi cititori, Mântuitorul dorește să facă în mod asemănător cu fiecare om! Așa cum sunt din natura veche, nu pot aduce niciodată roadă pentru Dumnezeu. În natura mea veche, Dumnezeu nu mă poate folosi. Atât timp cât sunt un păcătos pierdut, atât timp cât nu am venit cu păcatele mele la Domnul Isus și nu am primit iertarea, aduc doar roade

„sălbatice”. Viața și preocupările de până acum trebuie să înceteze, căci în mine nu locuiește nimic bun, nimic ce ar putea folosi lui Dumnezeu. Prin credința în Domnul Isus, care a suferit la Golgota pentru păcatele mele, primesc viața veșnică. Dumnezeu vrea ca adevărul Său să strălucească în inimile noastre. Ceea ce trebuie să facem este să primim de la Dumnezeu ceea ce noi nu putem face pentru noi înșine. Astfel, devenim creaturi noi în Isus Hristos. Primim o natură nouă, care este darul lui Dumnezeu, este chiar natura Domnului Isus Hristos în viețile noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MISIUNEA VIEȚII TALE

„Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24)

     A nu împlini misiunea vieții tale înseamnă a nu împlini motivul pentru care te-a pus Dumnezeu pe pământ. Tu ai fost înzestrat și chemat de Dumnezeu, și trebuie să iei lucrul acesta în serios. Întrebarea nu este: care sunt lucrurile de care fugi?, ci: care sunt lucrurile înspre care te îndrepți? Pentru a reuși, trebuie să cunoști voia lui Dumnezeu și să te concentrezi asupra împlinirii ei. Dacă ai un „de ce” puternic, vei avea și un „cum” necesar.

Scopul, nu banii și talentul, reprezintă cea mai mare avuție. Pentru a reuși să-ți descoperi misiunea vieții, răspunde la aceste întrebări:

1) Ce temperament și ce talent ai? Psihologul Charles Garfield a spus: „Cei care au ajuns cel mai sus sunt aceia care sunt dedicați unei misiuni captivante. Este foarte clar că le pasă enorm de ceea ce fac, iar eforturile, energia și entuziasmul lor sunt legate de acea misiune specială.”

2) De ce faci ceea ce faci? Există o mare diferență între a face un lucru pentru că ai convingerea că Dumnezeu te-a chemat să-l faci, și a face ceea ce doresc părinții, prietenii sau eul tău să faci.

3) Care este lucrul pe care nu-l faci bine? Ca să știi ce ai de făcut, trebuie să știi la ce nu ai fost chemat. Când îți poți accepta limitele, ești pe drumul înțelegerii misiunii pe care o ai în viață. Când pretinzi că ești ceva ce nu ești, trăiești cu un sentiment cronic de inadecvare, și ajungi să fii frustrat. Nu îngădui asta! Fii deschis adevărului despre tine însuți. Descoperă misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și dăruiește-te ei întru totul.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Obadia 111

Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată. Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit săi vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunândui că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).

În vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nul egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul” (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto („Mă opun”) al Celui Atotputernic, întro prăbuşire vertiginoasă (2 Corinteni 10.4,5). Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babel: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)! În forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru aşi face „cuibul printre stele”. „Şi de acolo te voi coborî”, răspunde Domnul.

Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I la oferit Domnului Isus: pe o cruce.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și să pui în pieptarul judecății Urim și Tumim.
Exod 28.30

În pieptar, alături de numele fiilor lui Israel, se afla ceea ce Scriptura numește Urim și Tumim. Aceste două cuvinte înseamnă: „Luminile și perfecțiunile”. Nimeni nu poate spune cu exactitate ce era acest lucru, care este menționat de șapte ori în Scriptură; în două dintre pasaje este menționat doar Urim, iar într-altul (Deuteronom 33.8), ordinea cuvintelor este inversată. Poate că era vorba de o piatră prețioasă, care, într-un anume fel, oferea răspunsul Domnului la întrebări care Îi erau puse de către preot.

Astfel, Eleazar trebuia să ceară sfat pentru Iosua „prin judecata lui Urim, înaintea Domnului” (Numeri 27.21); Saul, în disperarea sa, a apelat la Dumnezeu prin intermediul lui Urim (1 Samuel 28.6). Fiindcă pieptarul conținea acest instrument prin care se obțineau răspunsurile divine, el era numit „pieptarul judecății”. Dumnezeu Își găsea plăcerea în a Se face cunoscut și în a-Și revela voia celor care doreau aceasta. Urim și Tumim în pieptarul marelui preot reprezenta garanția că Israel nu avea să fie niciodată în întuneric cu privire la vreo chestiune.

Este creștinul mai puțin favorizat astăzi? Având Duhul Sfânt locuind în noi, deținând Cuvântul complet al lui Dumnezeu și având un Hristos glorificat deplin interesat de noi, n-ar trebui să ducem lipsă de lumină în niciun detaliu al vieții noastre. Totuși nu este un lucru neobișnuit să găsim copii ai lui Dumnezeu care bâjbâie în fiecare zi, făcând o sumedenie de greșeli, spre durerea sufletelor lor și spre dezonoarea Numelui vrednic prin care au fost chemați. Aflați într-o astfel de stare, ei se întreabă cum reușesc alții să cunoască gândul Domnului. Când ochiul este curat și când inima este neîmpărțită, drumul devine clar ca lumina zilei.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău; căci pomul se cunoaște după rodul lui.”
Matei 12.33

Cireșul

Totdeauna este o mare bucurie când vezi vara un pom cu cireșe coapte. Direct din pom, cireșele sunt mai bune. Când eram băiat, mi-am dorit un cireș mic în grădină, care să fie al meu personal și să pot mânca cireșe pe săturate și când am eu poftă. Într-o zi am văzut un pomuleț pe un câmp nelucrat. L-am scos cu grijă din pământ cu rădăcină, pentru a-l planta acasă în grădina noastră. A doua zi am văzut că frunzele erau încă verzi; deci, pomul creștea mai departe. Ce bucurie! Adesea îl udam. – După câțiva ani a devenit un pom mare.

În fiecare an vara așteptam cu încordare să văd dacă pomul va face roade. În sfârșit a avut primele flori! Dar ce dezamăgit am fost, pentru că cireșele au rămas mici de tot! „La anul va fi mai bine”, m-am gândit eu. Pomul creștea mai departe și după ce a înflorit din nou, a făcut multe cireșe, dar iarăși foarte mici. În problema mea aveam nevoie de ajutorul tatălui meu. „Acestea sunt cireșe sălbatice, pomul trebuie altoit”, a spus tatăl meu. Cuvintele acestea m-au cam dezamăgit, dar am așteptat până primăvara.

Înainte ca primăvara să urce seva în pom, a fost adus un om, ca să altoiască pomul. Dar spre groaza mea, omul a tăiat cu un cuțit ascuțit toate crengile, astfel că numai tulpina de aproximativ un metru înălțime a mai rămas! M-am supărat în sinea mea și m-am revoltat în tăcere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE MAI CONDAMNA SINGUR!

„Toţi greşim în multe feluri.” (Iacov 3:2)

Când păcătuim, Duhul lui Dumnezeu ne conștientizează că avem nevoie de pocăință și de schimbarea felului de a trăi. Însă până când nu primim trupul de slavă în ceruri, aici mereu ne vom confrunta cu păcatul.

Apostolul Iacov a scris: „Toţi greşim în multe feluri.”

Totuși, nu „slăbiciunile” ne înving – ci faptul că rămânem căzuți! Ridică-te, scutură-te de murdărie, primește harul lui Dumnezeu, trage învățămintele necesare din această experiență… și mergi mai departe!

Biblia spune: „Acum, deci, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…” (Romani 8:1). Dumnezeu nu te condamnă, așa că nu te mai condamna singur.

În urmă cu niște zeci de ani, unii creștini purtau insigne sau brățări cu literele inițiale ale cuvintelor care înseamnă în traducere: „Dumnezeu nu Și-a încheiat încă lucrarea în viața mea”. El nu a terminat nici lucrarea din viața ta!

Uneori te faci vinovat de un lucru rău, dar făcut poate cu o motivație corectă. De exemplu, în 1975, Ford Motors a descris noul model Edsel ca fiind „mașina deceniului.” Încearcă să spui asta șoferilor de mașini ale căror uși nu se închid, ale căror claxoane s-au blocat și ale căror transmisii s-au stricat! Amintește-ți apoi de Turnul din Pisa, Italia, al cărui arhitect a proiectat o fundație de 3 m adâncime pentru o construcție de 55 m înălțime! Ți-ar plăcea să ai așa ceva în CV? În realitate, cei mai talentați oameni fac deseori cele mai mari greșeli.

Solomon a scris: „pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7:20). Iar Pavel a adăugat: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc…” (Filipeni 3:12). Așadar, nu te mai condamna singur!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 9.1-15

„Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7). Capitolele anterioare ne-au arătat ce semănase Israel, astfel că sinistra recoltă nici n-ar trebui să ne surprindă. Cea din urmă viziune a lui Amos este de departe cea mai teribilă. Îl zăreşte pe Domnul în picioare pe altar, ordonând masacrul final. Nimeni nu va scăpa. Goana nebună a celor vinovaţi ne aminteşte de Psalmul 139 (comp. v. 2 cu Psalmul 139.8). Acest psalm însă ne istoriseşte esenţialmente experienţa unui credincios fugărit de lumină, în timp ce aici, dimpotrivă, este vorba de păcătoşi urmăriţi pentru a fi judecaţi. Totuşi, această încheiere nu este şi concluzia cărţii. Începând cu versetul 8 intră în scenă harul. În urma vânturării poporului prin ciur, toată pleava a fost înlăturată, dar nu s-a pierdut niciun grăunte (v. 9). La momentul hotărât, Dumnezeu va arăta că Şi-a păstrat aleşii. Versetele de la 11 la 15 descriu restabilirea şi binecuvântarea finală. Atunci toate lucrurile Îi vor fi supuse lui Hristos.

Răscumpăraţi ai Domnului, noi nu Îl vom întâlni ca pe Judecătorul aflat în picioare pe altar, potrivit viziunii lui Amos! Îl vom vedea încununat cu glorie şi cu onoare, aşezat, la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.8,9). Şi, prin credinţă, noi deja Îl contemplăm în felul acesta.