Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și un tânăr Îl urma, cu o învelitoare de in aruncată pe trupul gol; și ei l-au apucat; dar el, lăsând învelitoarea de in în urmă, a fugit gol.
Marcu 14.51,52

Tineri din Scriptură – Ioan Marcu

Mulți s-au întrebat de ce este inclusă această întâmplare în Evanghelia după Marcu. Mulți cercetători ai Scripturii cred că această scurtă istorioară este de fapt autobiografică. Autorul Evangheliei după Marcu a inserat-o ca pe o imagine a desfășurării propriului său drum de slujire, așa cum îl găsim în cartea Fapte. Reputația sa în Adunare avea să fie cea a unuia care a făcut cale-ntoarsă atunci când lucrurile s-au complicat. Prin harul lui Dumnezeu, peste ceva timp această reputație avea să se schimbe. Totuși, după aproape patruzeci de ani de la evenimentul din Ghetsimani, Marcu îl introduce în Evanghelia sa, ca pe o ilustrare onestă a caracterului său natural.

Ioan Marcu provenea dintr-o familie evlavioasă și înstărită. Știm aceasta, fiindcă mama lui, Maria, a putut pune la dispoziția adunării o casă suficient de mare pentru o strângere de rugăciune (Fapte 12.12). Ioan Marcu avea o rudă apropiată, pe nume Barnaba, un levit (Coloseni 4.10). Putem deci deduce că Marcu a crescut în condiții privilegiate, atât din punct de vedere spiritual, cât și material.

Însă astfel de condiții nu sunt garanția succesului spiritual, nici nu te pot face gata să-L slujești pe Domnul Isus. Judecata de sine este necesară pentru orice slujitor al lui Dumnezeu și ea întotdeauna merge mână în mână cu maturitatea spirituală. Citim totuși că Barnaba și Pavel l-au luat cu ei pe Ioan, înainte de prima lor călătorie misionară (Fapte 12.25). Nu este clar de unde a venit această inițiativă, însă probabil că Barnaba a fost cel care a văzut că ruda lui mai tânără promitea din punct de vedere spiritual. Este important ca în slujba creștină să nu o luăm înaintea Domnului și să nu alergăm atunci când încă nu suntem trimiși. Marcu urma să învețe această lecție într-un fel foarte dureros.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3.13

Garduri sau poduri?

Doi frați, care ar fi trebuit să aibă relații de bună vecinătate, trăind în gospodării alăturate, au avut un conflict. Totul a început cu o mică neînțelegere, apoi aceasta a luat amploare, până când s-a produs o dezbinare între cei doi frați. S-au auzit schimburi de cuvinte dure, necugetate, spuse cu mânie și apoi urmate de săptămâni de liniște. Într-o dimineață, cineva a bătut la ușa fratelui mai mare. Când a deschis ușa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. „Caut de lucru pentru câteva zile”, a zis  străinul.

„Poate aveți nevoie de mici reparații aici, în gospodărie; eu v-aș putea ajuta.”

„Da”, a zis fratele mai mare. „Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuiește vecinul meu. De fapt, este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard înalt; nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aș vrea ca până mă întorc deseară, dacă se poate, să fie gata.” Bucuros, tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfințit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vedea, țăranul a făcut ochii mari șia rămas tare nedumerit. Nu era deloc un gard înalt. În locul gardului era un pod care lega cele două gospodării peste râu. Ce să mai facă? Podul era terminat, dar de gard nici vorbă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (4)

„Râurile… aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo” (Eclesiastul 1:7)

     6) Biblia vorbește despre circuitul apei. „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.” În fiecare zi, fluviul Mississippi varsă o mie șase sute miliarde de litri de apă în Golful Mexic. Și dacă ne gândim și la Tamisa, Nil, Amazon, sau la alte fluvii, ne dăm seama că în fiecare zi același lucru se întâmplă pe tot globul. Așadar, unde merge toată această apă? Răspunsul se găsește în circuitul hidrologic, pe care Biblia l-a prezentat cu aproape trei milenii în urmă.

Înțeleptul Solomon a scris: „Când se umple norii de ploaie, o varsă pe pământ…” (Eclesiastul 11:3).

Profetul Amos a spus: „Cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pământului.” (Amos 9:6).

Elihu, prietenul lui Iov, a spus: „Iată ce mare e Dumnezeu!… El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.” (Iov 36:26-28).

Ideea unui circuit complet al apei nu a fost înțeleasă pe deplin decât în secolul al șaptesprezecelea. Cu toate acestea, cu peste două mii de ani înainte de descoperirile făcute de minți luminate precum Pierre Perrault, Edme Mariotte, Edmond Halley și alții, Biblia a explicat circuitul apei în natură. Biblia este inspirată, fără greșeală, adevărată și mai actuală și exactă decât ziarul de știri de mâine. Toate ziarele au o coloană în care se consemnează greșelile (de tipar, de cele mai multe ori). Nu și Biblia!

Poți avea încredere că ea te călăuzește corect în toate domeniile vieții tale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ioel 3.1-21

Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: Împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de Însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?“ este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu-i pe creştini, Îl persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).

Printr-o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit-o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata“ lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). În totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca chiar la locul dezastrului lor (v. 9-12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!“ (v. 14). Acest sinistru „cules de vie“ va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18-20). De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi, pentru că va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu Însuşi Îşi va face locuinţa în mijlocul lor.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au prosternat înaintea Mielului, având fiecare o harfă și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
Apocalipsa 5.8

Vrednic este Mielul! Acest nume este menționat în Scriptură de la Geneza până la Apocalipsa. Doar în Apocalipsa apare de cel puțin douăzeci și opt de ori! Aici însă vedem că Mielul este vrednic de închinarea noastră, datorită valorii Persoanei și lucrării Sale – datorită a ceea ce El este și datorită a ceea ce El a făcut.

Una dintre temele cărții Apocalipsa este că doar Dumnezeu poate primi închinare. Idolatria, închinarea la demoni și la obiecte de piatră, de aur sau de argint, este condamnată (capitolul 9.20). Războiul descris în Apocalipsa este o luptă între Miel și fiară, care ceruse ca fiecare locuitor al pământului să i se închine (capitolele 13.4,12,15; 14.9,11; 16.2). Este un conflict care va stabili cine trebuie să primească închinarea: Dumnezeu și Mielul Său, sau balaurul și fiara sa? Mielul merită închinarea care este interzisă fiarei. Doar o Persoană Divină poate primi închinare.

Această temă este scoasă în evidență de două ori în cartea Apocalipsa, prin mesajul clar că nici măcar îngerii nu trebuie să primească închinare (capitolul 19.9,10; 22.8,9). În două ocazii diferite, Ioan s-a aruncat la pământ pentru a se închina înaintea unui înger. În ambele ocazii, îngerul respectiv s-a opus și a spus că el era doar un simplu slujitor al lui Dumnezeu. Atunci a fost dată porunca ce răsună de-a lungul întregii cărți Apocalipsa: „Lui Dumnezeu să I te închini!”. Învățătura este clară: doar Dumnezeu trebuie să primească închinare; doar Persoanele Divine sunt vrednice de ea. Mielul este socotit a fi vrednic de închinare, închinare care Îi aparține doar lui Dumnezeu. Dumnezeu și Mielul primesc închinare împreună (capitolul 5.13).

Acum, prin credință, putem privi gloria lui Dumnezeu strălucind pe fața Domnului Isus și așteptăm timpul când credința va lăsa loc vederii.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Atunci am zis: «Iată-mă că vin!» – în sulul cărții este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!…”
Psalmul 40.7,8

Ca să se împlinească Scriptura

Cine este Omul care spune aceste cuvinte? Nimeni altul decât Mântuitorul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care venise din cer pe pământ pentru a împlini Scripturile! Fiecare clipă din cei treizeci și trei de ani petrecuți aici, fiecare cuvânt pe care l-a rostit, fiecare pas pe care l-a făcut au fost în totalitate și din toată inima devotate împlinirii voii Tatălui Său ceresc. Nicio opoziție din partea păcătoșilor, nicio ispită din partea lui satan nu au fost capabile să-L abată câtuși de puțin de pe calea ascultării absolute. În grădina Ghetsimani a înfruntat forțele unite ale iadului.

Înaintea Sinedriului, Domnul S-a confruntat cu ura de nestăpânit a oamenilor, a acelora cărora le-a slujit cu o dragoste plină de îndurare. În toate încercările Sale, în toate împrejurările neplăcute prin care a trecut, în răstignirea pe cruce unde a purtat păcatele noastre, Domnul știa că așa trebuie să se întâmple pentru a se împlini tot ce era scris despre El în Scripturi. Cine se poate îndoi de faptul că o asemenea lepădare de sine, chiar până la moarte, a fost o mireasmă plăcută lui Dumnezeu, o împlinire a ceea ce era scris despre El? Niciodată vreuna din oștile cerești n-a văzut și n-a auzit ceva atât de minunat pe pământ! Dumnezeu Tatăl, singurul care poate judeca drept valoarea devotamentului Fiului Său față de El, dorește ca și noi acum să împărtășim cu Dumnezeu aprecierea valorii Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (3)

„Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi zic ele: ‘Iată-ne’?” (Iov 38:35)

     Un alt argument că veridicitatea Bibliei este atestată științific:

5) Biblia a prezis telecomunicațiile moderne. Ți se pare un lucru de necrezut? Gândește-te la acest verset: „Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi zic ele: ‘Iată-ne’?” Cu o mie cinci sute de ani înainte de Hristos, în cartea Iov, Dumnezeu a afirmat că fulgerul poate fi trimis și că el se poate manifesta prin vorbire. Știai că toată radiația electromagnetică – de la undele radio la razele X – călătorește cu viteza luminii (aproximativ 300.000 km/s)? Aceasta ne facilitează comunicarea cu cineva aflat la celălalt capăt al pământului. Faptul că lumina poate fi trimisă și translatată în vorbire nu a fost descoperit de știință decât cu 3.300 de ani mai târziu – în 1864 – când omul de știință britanic James Clerk Maxwell a sugerat că electricitatea și razele luminii sunt două forme ale aceluiași lucru (vezi Enciclopedia ilustrată a lumii moderne).

Samuel Morse, care a inventat telegraful și care a schimbat pentru totdeauna lumea comunicației, a fost un creștin care credea Biblia. Cu câțiva ani înainte de a muri, el a spus: „Cu cât mă apropii mai tare de sfârșitul pelerinajului meu, cu atât mai clară îmi este originea divină a Bibliei. Grandoarea și sublimul remediului lui Dumnezeu pentru omenirea decăzută sunt mai valoroase, iar viitorul îmi este luminat de speranță și bucurie.”

În viață vei întâlni mulți asemenea lui Toma necredinciosul, dar Dumnezeu îi iubește și pe ei. De fapt, Domnul Isus i S-a arătat în mod special, după înviere, lui Toma pentru a-i spulbera îndoielile. El mai face lucrul acesta și astăzi! Așadar, studiază Biblia! Apoi spune fiecărui suflet sincer și căutător după adevăr că știința dovedește că Biblia este adevărată!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ioel 2.1-17

Ioel 2.18-32

„Întoarceţi-vă la Domnul! – invita versetul 14 – Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi … va lăsa după El o binecuvântare?“ Cine ştie? În ce ne priveşte, ştim bine că Dumnezeu nu rămâne niciodată insensibil la lacrimile şi la rugăciunile fierbinţi înălţate de ai Săi. Mişcat de compasiune, El Îşi înmulţeşte în grabă promisiunile: distrugerea definitivă a vrăjmaşilor poporului, abundenţă de bunuri materiale, compensând şi chiar întrecând cu mult pierderile suferite (v. 25). Dar cea mai preţioasă dintre aceste binecuvântări pe care El le „lasă în urma Lui“ este Duhul Său, răspândit cu generozitate peste copiii lui Israel, ca mărturie pentru întreaga lume (v. 28). Acest timp este încă în viitor, pentru că Israel nu este nicidecum gata să primească acest dar. Petru însă, în ziua Cincizecimii, s-a folosit deja de acest pasaj pentru a le explica iudeilor ceea ce tocmai se petrecuse (Fapte 2.17).

„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“, afirmă versetul 32, citat în Fapte 2.21 şi în Romani 10.13. A chema înseamnă a apela în rugăciune, a invoca acest Nume, cel al lui Isus, singurul prin care trebuie să fim mântuiţi. În mijlocul celui mai mare necaz, Dumnezeu va salva – şi salvează acum – pe oricine se întoarce spre El. „Pocăiţi-v㠅 şi veţi primi darul Sfântului Duh“ (Fapte 2.38). Ce promisiune autentică astăzi, valabilă şi pentru tine!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și eu am zis: „Vai, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil!”. Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: «Sunt un copil», pentru că vei merge la toți aceia la care te voi trimite și vei vorbi orice îți voi porunci. Nu te teme de ei; pentru că Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.
Ieremia 1.6-8

La fel ca mulți alți slujitori cărora Domnul le-a cerut să vorbească pentru El, Ieremia se simțea cu totul incapabil de a vesti cuvântul lui Dumnezeu. Domnul i-a spus lui Ieremia, că înainte de nașterea sa, îl rânduise ca profet, nu numai pentru Israel, ci și pentru neamuri. Putem înțelege neliniștea lui Ieremia înaintea unei responsabilități atât de mari.

Să ne aducem aminte cum Moise, atunci când Domnul l-a chemat la lucrarea solemnă de a elibera pe poporul Său din Egipt, a folosit patru obiecții bazate pe slăbiciunea lui. Dumnezeu însă îi alege pe cei slabi, și care recunosc acest lucru, pentru a face lucrarea Sa. Simțindu-și neajutorarea, ei realizează cu atât mai mult că este esențial să depindă doar de Dumnezeu.

Dumnezeu îi spune lui Ieremia: „Eu sunt cu tine ca să te scap”. Dacă Ieremia înțelegea semnificația faptului că Dumnezeu îl rânduise ca profet înainte de nașterea sa, atunci era ușor să ajungă la concluzia că Dumnezeu știa prea bine ce făcea atunci când îl chemase. Dumnezeu cunoștea mai dinainte orice detaliu al vieții lui Ieremia, orice cuvânt pe care avea să-l rostească și toate împrejurările prin care avea să treacă în mărturia lui față de națiuni. Dacă Dumnezeu cunoștea toate acestea, atunci Ieremia putea cu siguranță să se încreadă în promisiunea Lui că va fi cu el. Dumnezeu avea să-i ofere orice ajutor necesar, pentru a-l susține și întări pe slujitorul Său supus.

Ieremia a fost numit „profetul lacrimilor”, iar cartea Plângeri confirmă acest lucru. Însă lacrimile sale sunt înscrise în cartea lui Dumnezeu și păstrate în burduful Lui (Psalmul 56.8) și, de-a lungul întregii veșnicii, Ieremia nu va regreta niciodată calea și slujba de mărturie la care Dumnezeu l-a chemat.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos.”
Efeseni 2.13

Salvarea lui Morris

Deși era cel mai bun sportiv din statul său, viața lui Harold Morris a luat o întorsătură îngrozitoare pe data de 25 septembrie 1896, când a acceptat să transporte cu mașina doi prieteni care tocmai jefuiseră un magazin de băuturi alcoolice și apoi împușcaseră un om. Un an mai târziu, Harold a fost arestat de poliție, fiind acuzat de jaf armat și crimă. Oricât de mult a încercat să dovedească faptul că nu el a fost autorul celor două delicte, judecătorii l-au condamnat la muncă silnică pe viață în Penitenciarul de Stat pentru prima infracțiune și din nou la muncă silnică pe viață pentru a doua. În închisoare însă, Harold Morris a început să citească Biblia și a ajuns să-și predea Domnului Isus Hristos viața. Devenind creștin, el a ajuns un deținut exemplar cu o dorință imensă de a-i ajuta pe semenii lui, în special pe cei tineri, să înțeleagă că anturajele proaste le pot distruge viața pentru totdeauna.

Harold Morris a relatat cum l-a salvat Dumnezeu și cum l-a schimbat pentru totdeauna.

Da, puterea păcatului este foarte mare, dar puterea lui Dumnezeu este infinit mai mare! Dumnezeu poate salva și schimba orice om. El poate ierta orice păcat. Într-adevăr, nu există groapă prea adâncă în care să te fi aruncat păcatul și de unde Dumnezeu să nu te poată scoate, dar trebuie acceptul personal.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (2)

„El şade deasupra cercului pământului” (Isaia 40:22)

3) Biblia ne spune că pământul este rotund. „El şade deasupra cercului pământului.” Cuvântul „cerc” provine dintr-un cuvânt ebraic care poate fi tradus prin „circuit.” Cartea Isaia a fost scrisă cu șapte sute de ani înainte de a Se naște Hristos. Asta înseamnă că s-a întâmplat cu cel puțin trei sute de ani înainte ca Aristotel, în cartea sa „Despre cer”, să sugereze că pământul este sferic. Peste alte două mii de ani, pe vremea când se credea că pământul este plat, Scriptura l-a inspirat pe Cristofor Columb să navigheze în jurul lumii. El a scris: „Domnul a fost cel care mi-a pus acest gând în minte, i-am simțit mâna peste mine. Nu este nicio îndoială că inspirația a venit de la Duhul Sfânt, deoarece m-a sprijinit cu razele unei uimitoare iluminări din Sfintele Scripturi” (am citat din jurnalul lui Cristofor Columb, cu referire la descoperirea Lumii noi).

4) Biblia ne învață despre oceanografie. În secolul al nouăsprezecelea, Matthew Fontaine Maury, cel care este numit „părintele oceanografiei și meteorologiei navale moderne” a citit cuvintele lui David care descriau „cărările mărilor” (Psalmul 8:8). El a spus: „Dacă Dumnezeu a spus că pe mare sunt cărări, eu le voi găsi.” Noi îi suntem recunoscători astăzi pentru descoperirea curenților oceanici calzi și reci. Cartea sa despre oceanografie rămâne un text fundamental în acest domeniu, fiind încă utilizată în universități. Așadar, data viitoare când te întâlnești cu cineva care pune la îndoială acuratețea Scripturii, zâmbește-i blând și spune-i ferm: „Știința dovedește că Biblia este adevărată!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ioel 2.1-17

Acest nor de asediatori feroce, avându-l în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1, 25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei“ Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus-o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident … vin de la Domnul. Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n-a mai fost niciodat㓠(v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu-i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte“ (Isaia 28.15). Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a-i trezi conştiinţa? „Chiar şi acum“ este timp pentru el – este timp pentru toţi – pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale, … pentru că El este milos şi plin de îndurare“ (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion“, repetă profetul (v. 1, 15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul Îşi va aminti de ai Săi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

„Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.”
Coloseni 2.8

Cum am ajuns aici?

Unele dintre cele mai renumite universități din lume au fost înființate cu scopul precis de a deveni centre de educare biblică. De exemplu, universitățile Harvard, Yale, Princeton, Oxford, Cambridge au fost înființate de creștini. Sub deviza: Veritas (Adevăr), fondatorii Universității Harvard au afirmat în declarația lor de scop din anul 1636:

„Vrem să instruim fiecare student în așa fel, încât să fie pe deplin convins că scopul principal al vieții și al studiilor sale este să-L cunoască pe Dumnezeu și, prin urmare, să-L pună pe Hristos la temelia vieții sale ca singura bază a întregii cunoașteri și învățături sănătoase.” Universitatea Princeton avea ca deviză: Dei Sub Numine Viget (Sub puterea lui Dumnezeu înflorește), Universitatea Yale: Lux et Veritas (Lumină și Adevăr), iar Universitatea din Oxford: Dominus Illuminatio Mea  (Domnul  este  lumina  mea).Odată cu trecerea timpului, majoritatea acestor universități și-au abandonat rădăcinile și au renunțat complet la orientarea lor biblică, adoptând o perspectivă seculară. Cum s-a ajuns aici? Încet, încet, pe nesimțite! Vrăjmașul cel vechi, diavolul, lovește tot timpul. Biblia a fost deliberat scoasă din școală, sălile de clasă devenind centre de îndoctrinare materialistă. Cititorilor, să veghem ca acest vechi vrăjmaș să nu ne îndoctrineze cu materialismul său! Singuri nu putem face nimic împotriva vrăjmașului. Să apelăm la Mântuitorul care ne poate dărui un adăpost sigur!

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iudeii au răspuns și I-au zis: „Nu spunem noi bine că Tu ești samaritean și că ai demon?”.
Ioan 8.48

Dar un samaritean care călătorea a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă. Și s-a apropiat și … a îngrijit de el.
Luca 10.33,34

Samaritenii – Isus, un samaritean?

Evanghelia după Ioan Îl prezintă pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu venit din cer. „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi și noi am privit gloria Lui” (Ioan 1.14). Totuși, în aceeași Evanghelie, vedem cum oamenii nelegiuiți, propriul Său popor, L-au respins. De două ori citim că au luat pietre ca să-L omoare. Ei au insinuat că era născut din curvie și în mod repetat L-au acuzat că are demon. În Ioan 8.48, ei I-au adresat cea mai grea insultă Sfântului lui Dumnezeu, spunându-I că este un samaritean care are demon. Cât de oribilă și de blasfematoare era ura lor!

În Luca 10, Domnul răspunde întrebării unui învățător al legii, care dorea să se îndreptățească pe el însuși, și îi spune despre un om care, coborând de la Ierusalim la Ierihon, a căzut între niște tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au rănit, lăsându-l aproape mort. Un preot și un levit, care au trecut din întâmplare pe acolo, l-au văzut și l-au ocolit, fără să manifeste niciun pic de milă. Apoi un samaritean, care se afla în călătorie, a venit la el și, cuprins de milă, i-a legat rănile, turnând peste ele untdelemn și vin, după care l-a pus pe animalul lui și l-a dus la un han. Acolo l-a lăsat în grija stăpânului hanului, până când avea să se întoarcă. Samariteanul, așa cum știm, este o imagine a Domnului Isus Însuși. El, disprețuit, urât și insultat de poporul Său, în special de către conducătorii lui, face referire la Sine cu termenul cu care ei L-au insultat! Cât de mare este harul Domnului nostru binecuvântat! Apoi i-a spus învățătorului legii să se ducă și să facă la fel ca acest om care arătase milă, ca acest Samaritean, al cărui nume învățătorul legii nici nu voise să-l rostească.

E P Vedder, Jr

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂT DE MULT IUBEȘTI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU?

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”(Matei 24:35)

Una dintre primele cărți care au văzut lumina tiparului după ce acesta a fost inventat – a fost Biblia. Și este în continuare cea mai căutată și bine vândută carte din lume. Un autor anonim a scris: „Biblia conține mintea lui Dumnezeu, starea omului, calea către mântuire, soarta păcătoșilor și fericirea credincioșilor. Este o lumină călăuzitoare, hrană îndestulătoare și mângâiere alinătoare. Este harta călătorului, busola pilotului, arma soldatului și planul de joc al jucătorului. Este un izvor de sănătate și un râu de bucurie autentică. Doctrinele ei sunt sfinte, povețele ei sunt obligatorii, istorisirile ei sunt adevărate și deciziile ei sunt imuabile. Hristos este subiectul său măreț, binele nostru este planul ei și slava lui Dumnezeu scopul său. Citește-o ca să fii înțelept, crede-o ca să ai siguranță, practic-o ca să fii sănătos din punct de vedere spiritual. Citește-o încet, frecvent și într-o atitudine de rugăciune. Las-o să-ți umple memoria, să-ți conducă inima și să-ți ghideze pașii. Ți-a fost dată ca s-o trăiești, va fi deschisă la judecată și nu va fi uitată niciodată. Ea implică cea mai mare responsabilitate, va recompensa cea mai asiduă muncă și îi va judeca pe cei care schimbă conținutul său sacru.” Biblia este „cuvântul Dumnezeului nostru care rămâne în veac” (Isaia 40: 8). Cei mai mulți dintre noi respectă Biblia; problema este că nu o citim zilnic și nu o punem în practică. După ce a auzit o discuție despre diferitele traduceri ale Bibliei, un bărbat a spus: „Prefer traducerea mamei mele, pentru că ea a tradus-o în viața de zi cu zi!” Ai și tu dorința de-a transpune Scriptura în viața ta? Domnul să-ți ajute!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ioel 1.1-20

„Ziua Domnului“ (Ziua lui Iahve sau Ziua lui Dumnezeu) este titlul pe care l-ar putea purta profeţia lui Ioel. Nu este vorba, evident, de o zi având douăzeci şi patru de ore, ci de o perioadă, încă viitoare, când voia lui Dumnezeu se va împlini pe pământ, aşa cum ea este împlinită în ceruri (Matei 6.10). De la căderea omului, acesta, mânat de patimile lui, n-a încetat să facă ce-i place. Am putea deci spune că noi trăim ziua omului. De aceea, când Domnul va interveni pentru a-Şi impune voia, această intervenţie va fi întâi prin lovituri care vor pune capăt mândriei omului. Din punct de vedere moral, în viaţa fiecăruia dintre noi, Ziua Domnului îşi ia startul în momentul în care recunoaştem deplina Sa autoritate asupra noastră.

Spre deosebire de Osea, profet al lui Israel, Ioel se adresează lui Iuda. El nu pierde ocazia unei suite de calamităţi, în cazul de faţă a acestor distrugeri succesive produse de diferite specii de lăcuste. Puţine spectacole sunt atât de impresionante ca invazia lăcustelor-de-fâneţe, migratoare în Orient. Să ne imaginăm această armată considerabilă, de miliarde de insecte, abătându-se asupra unui ţinut fertil şi transformându-l brusc într-un deşert…

Pornind de la acest dezastru din timpul său, Ioel trece la o calamitate încă viitoare: invazia Asirianului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Când nu este nicio viziune, poporul este fără frâu; dar ferice de cel care respectă legea.
Proverbe 29.18

Prima parte a acestui verset este citată des și folosită pentru încurajarea celor credincioși de a se încrede că Dumnezeu va face lucruri mari pe măsură ce Îl slujim. Explicată în felul acesta, viziunea este ca un plan pentru viitor, fără de care am putea deveni inactivi, letargici din punct de vedere spiritual și, în cele din urmă, lipsiți de relevanță.

Cu siguranță că Dumnezeu Își găsește plăcerea în a-i binecuvânta pe cei ai Săi și este adevărat că a avea un scop și un plan pentru slujire este un lucru înțelept (Fapte 15.36). Acest verset însă ne prezintă un aspect mult mai profund. Biblia folosește cuvântul „viziune” pentru un mesaj revelator din partea lui Dumnezeu; iar expresia „a pieri” înseamnă a fi biruit nu de irelevanță, ci de păcat. Unele traduceri spun: „Unde nu este nicio revelație, poporul leapădă orice frâu”. Cu alte cuvinte, când poporul nu acceptă călăuzirea divină, se avântă pe căi păcătoase.

Când profetul Samuel era încă foarte tânăr și îl slujea pe Eli, marele preot, „viziunea nu era răspândită” (1 Samuel 3.1). Cuvântul Domnului era foarte rar auzit și crezut. Drept rezultat, realitatea din Proverbe 29.18 s-a arătat în familia lui Eli însuși, fiindcă, deși fiii săi erau preoți, ei erau cu totul egoiști și imorali. Însă când Domnul a vorbit prin Samuel, alții au început să înțeleagă adevărul cu privire la Dumnezeu și cu privire la ei înșiși. Prin mesajul și influența lui Samuel, dreptatea și pacea au fost instituite în mijlocul poporului (1 Samuel 7).

Pentru a propăși în viața spirituală, nu avem neapărat nevoie de o viziune și de o perspectivă pentru viitor, ci de o înțelegere clară a îndrumărilor lui Dumnezeu și de ascultare față de aceste îndrumări. Cei care procedează așa vor fi fericiți și binecuvântați.

S Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Evrei 13.7

Exemplul lui Hudson

O viață grea, extrem de bogată în lipsuri, dar nesfârșit de plină cu binecuvântare și bucurie, își găsise pământescul sfârșit. Exemplul lui Hudson Taylor a rămas peste veacuri. Să ascultăm două mărturii de la contemporanii săi. Un misionar, care a lucrat strâns împreună cu Taylor mulți ani, a scris: „Viața lui putea suporta o încercare. În ea nu era nimic întunecat sau ascuns. Cu un om ca el te puteai apuca de orice lucru. N-am întâlnit niciodată pe cineva care să fie mai consecvent – și eu l-am cunoscut și l-am observat ani de zile. El umbla înaintea lui Dumnezeu, de aceea viața lui era o lumină. Zi și noapte, în fiecare ceas era gata de ajutor. Stăpânirea lui de sine și sfințenia lăuntrică erau unice, asta o simțeam toți.”

Iar un tânăr misionar a relatat următoarele: ” …Ca și cei mai mulți tineri credeam că puterea este legată de sonoritate și că o personalitate de conducător trebuie să impresioneze și fizic. Dar când Hudson Taylor a spus: «Să ne rugăm», părerea mea s-a schimbat complet. Încă nu auzisem pe cineva rugându-se așa. Era în rugăciunea sa o simplitate, o finețe, o îndrăzneală, o putere care copleșea și lăsa să se vadă clar că Dumnezeu îl primise în cercul intim al prietenilor Săi… O asemenea rugăciune era în mod vădit rezultatul lungii lui rămâneri în locul ascuns din preajma lui Dumnezeu.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂT DE MULT IUBEȘTI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU?

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35)

     Una dintre primele cărți care au văzut lumina tiparului după ce acesta a fost inventat – a fost Biblia. Și este în continuare cea mai căutată și bine vândută carte din lume. Un autor anonim a scris: „Biblia conține mintea lui Dumnezeu, starea omului, calea către mântuire, soarta păcătoșilor și fericirea credincioșilor. Este o lumină călăuzitoare, hrană îndestulătoare și mângâiere alinătoare. Este harta călătorului, busola pilotului, arma soldatului și planul de joc al jucătorului. Este un izvor de sănătate și un râu de bucurie autentică. Doctrinele ei sunt sfinte, povețele ei sunt obligatorii, istorisirile ei sunt adevărate și deciziile ei sunt imuabile. Hristos este subiectul său măreț, binele nostru este planul ei și slava lui Dumnezeu scopul său. Citește-o ca să fii înțelept, crede-o ca să ai siguranță, practic-o ca să fii sănătos din punct de vedere spiritual. Citește-o încet, frecvent și într-o atitudine de rugăciune. Las-o să-ți umple memoria, să-ți conducă inima și să-ți ghideze pașii. Ți-a fost dată ca s-o trăiești, va fi deschisă la judecată și nu va fi uitată niciodată. Ea implică cea mai mare responsabilitate, va recompensa cea mai asiduă muncă și îi va judeca pe cei care schimbă conținutul său sacru.” Biblia este „cuvântul Dumnezeului nostru care rămâne în veac” (Isaia 40: 8). Cei mai mulți dintre noi respectă Biblia; problema este că nu o citim zilnic și nu o punem în practică. După ce a auzit o discuție despre diferitele traduceri ale Bibliei, un bărbat a spus: „Prefer traducerea mamei mele, pentru că ea a tradus-o în viața de zi cu zi!” Ai și tu dorința de-a transpune Scriptura în viața ta? Domnul să-ți ajute!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 14.1-9

Ca o concluzie a lungii dezbateri dintre Domnul şi poporul Său găsim angajat acest minunat dialog. Duhul îi dictează lui Israel cuvintele pocăinţei: versetele 2 şi 3. Dumnezeu, care este atent la cea dintâi mişcare de întoarcere (comp. cu Luca 15.20), promite numaidecât: „Voi vindeca necredinţa lor“ (v. 4). Părăsirea Domnului este, în adevăr, cea mai gravă boală: ea atinge sufletul. „Îi voi iubi nestingherit“, adaugă Domnul. Afecţiunile Sale se vor putea atunci exprima, fără piedică, prin cele mai bogate binecuvântări (v. 5-7). Şi cum va răspunde Efraim la acestea? Rupând orice relaţie cu idolii (v. 8). Dragostea Dumnezeului său îi va fi de ajuns de atunci înainte.

Este Isus în acelaşi fel şi pentru noi? ŤEl vrea să-L iubim cu o inimă neîmpărţită şi neabătută, iar aceasta pentru că întâi de toate El Însuşi este neclintit în iubirea faţă de noiť – este tema unui imn creştin. Iar dacă vom rămâne în dragostea Lui, El va găsi plăcere să aducă roade prin intermediul nostru (v. 8b; Ioan 15.8-10).

Aşa se încheie această profeţie a lui Osea, al cărui nume era o promisiune, de vreme ce semnifică eliberare. Dacă ne-am putut recunoaşte mai mult decât o dată sub trăsăturile lui Efraim, să luăm pentru noi şi serioasele avertismentele pe care el le primeşte. „Cine este înţelept?…“ Oare nu acela care, în orice vreme, înţelege gândurile lui Dumnezeu şi merge pe căile Lui (v. 9)?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Socotiți-vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus.
Romani 6.11

Biruința asupra cărnii

A fi preocupat cu carnea, cu toate manifestările și lucrările ei înșelătoare, înseamnă a nu o socoti răstignită și pe noi înșine morți față de ea. A o privi ca pe o forță antagonistă ce trebuie biruită înseamnă a o socoti ca fiind vie. Însă a o socoti moartă prin crucea lui Hristos, ca fiind dată morții, din punct de vedere judiciar, prin moartea Lui, și a ne găsi toate resursele în Hristosul înviat și glorificat, înseamnă să ne socotim ca fiind morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Domnul nostru Isus Hristos. Credința întotdeauna privește lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu și se poziționează alături de El, care îl privește pe omul nostru cel veci ca fiind, din punct de vedere judiciar, înlăturat pentru totdeauna prin cruce, iar pe noi ne privește întotdeauna ca fiind deplini în Fiul Său preaiubit.

Este foarte adevărat că noi suntem obiecte ale unei continue griji și discipline din partea Tatălui. Dacă umblăm potrivit cărnii și nu potrivit Duhului, acest lucru poate solicita acțiuni de disciplinare, în dragoste, din partea Lui. Însă acest aspect nu contrazice cu nimic adevărul prețios al acceptării și al poziției noastre continue în Hristos, prin a Cărui jertfă am fost făcuți desăvârșiți pentru totdeauna. Realitatea este că, prin har, noi nu mai suntem în carne, ci în Hristos, însă carnea este încă în noi. Partea noastră este să o socotim ca fiind, înaintea lui Dumnezeu și pentru credință, în mod judiciar dată morții prin răstignirea lui Hristos și astfel să fim în mod constant preocupați cu Fiul lui Dumnezeu, în care să ne găsim toate resursele, puterea și izvoarele noastre.

Fericiți sunt cei care se preocupă cu gloria, cu excelențele, cu lucrarea încheiată și cu slujba de Avocat și de Mare Preot a Domnului Isus Hristos, bucurându-se întotdeauna de mângâierea dragostei Tatălui și de siguranța deplină a poziției în Cel Preaiubit, veghind și așteptând venirea Lui!

H H Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă…, așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce… moștenesc făgăduințele.”
Evrei 6.11,12

Exemplul lui Hudson

În anul 1858, Taylor s-a căsătorit pentru prima oară. Cu soția lui, Maria, a avut o căsnicie foarte fericită, binecuvântată cu cinci copii. Dar suferința nu a lipsit. Doi copii au murit de timpuriu, iar în anul 1870 a muritși soția lui. Hudson Taylor s-a căsătorit a doua oară cu Jennie Faulding. Ea, fiindomisionară, i-afostunajutorprețiosînlucrareacarese extindea tot mai mult printre chinezi. Era multă bucurie în lucrarea misionară; dar neîntrerupt au fost și greutăți, încercări, vremuri de necaz. Cea mai grea încercare a credinței a trăit-o bărbatul îmbătrânit, cu sănătatea complet dărâmată, în timpul răscoalei boxerilor din anul 1900, când soseau zilnic noi vești despre ucidere și distrugere. În anul 1903, soția lui, Jennie, a plecat la Domnul.Afost ultima pierdere personală a lui Hudson Taylor. Totuși, Dumnezeu a permis ca sănătatea lui Hudson Taylor să se îmbunătățească încă o dată în așa fel, încât în primăvara anului 1905 a îndrăznit să călătorească pentru ultima oară spre China, însoțit de fiul și nora lui. În călătoria de vizită, Hudson Taylor a fost primit în fiecare stațiune cu cea mai mare dragoste și respect. Amai trăit împlinirea îndelung nutritei lui dorințe de a face cunoștință cu provincia Hunan. Aici, în capitala Changsha, în mod neașteptat, Dumnezeu l-a dus acasă pe harnicul Săuslujitorîndatade 3 iunie 1905.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REMEDIUL LUI DUMNEZEU PENTRU STRES

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

     Te simți stresat? Mintea ta este asaltată de îngrijorări? Dacă da, Dumnezeu vrea să te scutească de stres. Citește următoarele versete, rar și într-o atitudine de rugăciune: „La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile” (Psalmul 57:1). „Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit… un adăpost împotriva furtunii…” (Isaia 25:4). „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun” (Geneza 28:15).”Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (Deuteronom 33:27). „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10). „Până la bătrâneţea voastră… vă voi sprijini… vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc” (Isaia 46:4).

Deci, iată rețeta lui Dumnezeu pentru ameliorarea stresului:

1) Crede că Dumnezeu „are grijă de tine” cu adevărat.

2) Ia decizia conștientă de a „arunca asupra Lui toate poverile”. Dacă ești suprasolicitat, cere-I lui Dumnezeu înțelepciunea pentru a-ți schimba programul. Când problema cu care te confrunți este prea mare pentru a te descurca, dă-i-o Lui – și nu o lua înapoi! Lasă-L pe Dumnezeu să-Și exprime gândurile prin tine și lasă ca pacea, puterea și răbdarea Lui să îți stăpânească gândirea. Practică acest lucru la începutul fiecărei zile și cât de des dorești în timpul ei. Acesta este remediul lui Dumnezeu pentru stres!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 13.116

„Nimic nu este mai emoţionant în gura lui Dumnezeu ca acest amestec dintre reproşuri şi tandreţe şi apeluri pentru întoarcerea la momente mai fericite. Totul a fost însă în zadar; Dumnezeu a trebuit să judece şi să recurgă la harul Său suveran, carel va aduce pe Israel la pocăinţă şi înapoi la El” (J.N.D.). „Nu este Salvator în afară de Mine“ (v. 4), spune Domnul. Efraim va trebui să se convingă de aceasta după ce aşteptase zadarnic eliberarea prin mâna împăraţilor şi a judecătorilor săi (v. 10). „În nimeni altul nu este mântuire“, confirmă Fapte 4.12, vorbind de Numele lui Isus.

Dumnezeu Şia cunoscut poporul în pustie. Israel mergea atunci după El întrun pământ nesemănat (v. 5; Ieremia 2.2); atâta vreme cât nu avea decât pe Dumnezeu şi nisipul, era nevoit să conteze pe Domnul pentru fiecare pas. În schimb, prosperitatea şi îndestularea vor contribui mai târziu la îndepărtarea lui vinovată (v. 6; Deuteronom 32.15,18). În mod trist, aşa este adesea şi în viaţa creştinului: când gândeşte că nu mai este nevoit să se bizuie pe Domnul pentru necesităţile de fiecare zi, este în pericol să se mândrească şi săL uite pe Dumnezeul de care depinde.

Găsim în 1 Corinteni 15.55 ecoul strigătului de biruinţă din versetul 14. Pornind de la emoţionanta promisiune cu privire la eliberarea finală a lui Israel, Duhul ne înalţă privirile spre înviere şi spre Acela care a învins moartea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Voi nu sunteți în carne, ci în Duh.
Romani 8.9

Biruința asupra cărnii

O, minunatele adâncimi și înălțimi ale harului divin! Adâncimi, pentru că atunci când eram în păcate și în fărădelegi, expuși mâniei lui Dumnezeu, s-a coborât până la noi; și înălțimi, pentru că ne-a adus la Dumnezeu, în Hristos, pentru binecuvântarea veșnică. Iar Scriptura ne învăță că această mutare a noastră din Adam în Hristos este atât de reală, încât noi nu mai suntem „în carne”, nici „din lume”, nici „sub lege”, ci „în Duhul”, și „binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos” (Efeseni 1.3).

Întrebarea importantă pentru noi este următoarea: Cât de mult am primit aceste adevăruri în inima noastră? Cât de mult am amestecat credința cu adevărul lui Dumnezeu privitor la ceea ce a lucrat El prin Hristos? Cei care nu au primit aceste adevăruri încearcă să se apropie de Dumnezeu prin eforturile lor (și vor fi mereu dezamăgiți), în loc să primească prin credință apropierea și acceptarea lor în Hristos, pe care harul Său ni le-a dăruit. Cei care, prin credință, iau aceste adevăruri pentru ei se bucură de ele și se odihnesc în prezența Tatălui.

Însă, deși cel credincios nu este în firea păcătoasă, el descoperă cu tristețe că firea păcătoasă este încă în el și învață, prin experiențe umilitoare, să spună: „În mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun” (Romani 7.18). Marea problemă a fiecărui tânăr credincios este conștiența dureroasă a existenței acestei cărni, cu mândria și voința ei proprie, deși aceste trăsături poate că nu se manifestă în exterior. Ea este vrăjmașul lui cel mai mare, pe care nici timpul și nici împrejurările nu o pot îmbunătăți, într-atât de coruptă este. Și cu cât ne preocupăm mai mult cu această viață adamică din lăuntrul nostru, cu atât suntem mai slabi față de ea, fiindcă ea devine obiectul nostru, în locul Domnului Isus, care este viața noastră cea nouă.

H H Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric… Ce bine-i merge omului care face milă… pomenirea celui neprihănit ține în veci.”
Psalmul 112.4-6

Exemplul lui Hudson

Hudson Taylor s-a născut la 21 mai 1832 în Barnsley, Anglia, ca fiu al unui farmacist. La vârsta de aproape 17 ani, Hudson și-a schimbat atitudinea față de Mântuitorul când a citit un pliant evanghelistic, în timp ce mama lui, plecată la o stațiune pentru odihnă, se ruga pentru el.

Tânărul s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu fără rezerve. Curând a simțit o puternică chemare din partea lui Dumnezeu să meargă ca misionar în China. Deși până atunci nu știuse nimic despre această țară, a dat urmare acestei chemări și a plecat în China în anul 1853. Taylor a văzut necesitatea de a înființa o societate misionară proprie, ai cărei membrii erau de acord să nu ceară în nicio situație bani de la oameni, ci să se bazeze numai pe promisiunile și ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu a binecuvântat munca acestui bărbat care a lucrat pentru Domnul lui cu multă râvnă, mânat de o dragoste arzătoare pentru chinezi. Prin credință, el a lansat o chemare pentru conlucrare și a găsit pretutindeni ascultare, mai întâi în Marea Britanie, apoi și în celelalte țări din Europa, în America, în Australia, în Noua Zeelandă. Peste tot s-au înființat filiale și cercuri de prieteni ai misiunii pentru China.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ CUI TE CONFESEZI

„Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.” (Proverbe 11:13)

     Dacă ai nevoie de ajutor cu privire la o problemă – din viața personală, a familiei sau a carierei tale – ține cont de următoarele lucruri:

1) Veștile rele sunt adesea ținute minte mai mult decât veștile bune. După ce ai rezolvat problema și ți-ai văzut de viață, cei răi vor continua să-i dea atenție și să vorbească despre ea. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.”

2) Ai grijă cine te sfătuiește. „Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.” (Proverbe 12:5) Deci asigură-te că apelezi la persoana potrivită. Există multe izvoare de înțelepciune în această lume, dar „înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17) Doar un gând derivat din cuvintele „înțelepciunea care vine de sus”: confesează-te numai cuiva care trăiește după principiile Cuvântului lui Dumnezeu.

3) Asigură-te că persoana respectivă este de încredere. Adică persoana în care ai încredere nu se confesează la rândul său altor persoane… în care nu ai încredere! Se spune că poți „citi” un om după persoanele cu care se însoțește. Și este adevărat! Biblia spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…” (Psalmul 1:1).

4) Nu discuta pe marginea problemei tale! Văicăreala te poate prezenta ca pe o victimă, și nu ca pe un învingător. Nimeni nu dorește să susțină pe cineva care se tot văicărește. Când Iov a pierdut totul, aproape toți l-au evitat. Numai după ce Dumnezeu i-a dublat binecuvântările, oamenii au revenit în viața sa și i-au adus daruri. Este întotdeauna înțelept să-ți înfrânezi limba, gândurile și atenția. Nu uita, tăcerea nu poate fi niciodată catalogată greșit!

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 11.12-12.14

Efraim se află în aceeaşi stare în care va fi mai târziu adunarea din Laodiceea. Pronunţă cu satisfacţie aceleaşi cuvinte: „Am ajuns bogat…“ (v. 8; Apocalipsa 3.17). Însă nu la prosperitatea exterioară priveşte Dumnezeu. Din punct de vedere moral, acest popor este nefericit, mizerabil, sărac, orb şi gol, cum este astăzi pentru Dumnezeu creştinătatea de nume. Prin minciună, prin înşelăciune, prin mondenitate şi prin încrederea în om, Efraim a făcut tot posibilul să provoace mânia Domnului, care-i va răsplăti ocara (v. 14; Deuteronom 28.37). Totuşi, pentru a arăta că drumul pocăinţei este încă deschis, Dumnezeu Se foloseşte de istoria lui Iacov, a celui care fusese un înşelător de mare precizie, subminatorul fratelui său. Patriarhul însă L-a întâlnit într-o zi pe Dumnezeu la Peniel, a luptat cu El şi a ieşit învingător, nu prin „putere“, ci prin lacrimi şi rugăminţi stăruitoare. Mai târziu, la Betel, după ce şi-a curăţat casa, a învăţat să-L cunoască sub numele de Dumnezeul Atotputernic (Geneza 32.24…; 35). A strigat către Domnul, s-a smerit, a înlăturat dumnezeii străini – iată ceea ce a făcut Iacov, ceea ce nu a făcut Efraim şi ceea ce noi nu avem voie să neglijăm. De asemeni, să luăm fiecare personal versetul 6: „Iar tu, întoarce-te la Dumnezeul tău! Păzeşte îndurarea şi judecata şi aşteaptă pe Dumnezeul tău neîncetat!“ (comp. cu Isaia 31.6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El a plecat de acolo și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat; și el ara cu douăsprezece juguri înaintea lui și el era cu al doisprezecelea. Și Ilie a trecut pe lângă el și și-a aruncat mantaua peste el.
1 Împărați 19.19

Dezamăgit de eșecul misiunii sale, supărat pe poporul lui Dumnezeu și preocupat cu sine însuși, Ilie vorbise bine despre sine și rău despre poporul lui Dumnezeu. El își închipuia că rămăsese singurul om credincios lui Dumnezeu, însă a trebuit să învețe că Domnul avea și alți slujitori care dădeau mărturie despre El. Astfel, Ilie a trebuit să facă drumul înapoi de la Horeb și să-l ungă pe Elisei ca profet în locul său.

În zilele noastre, când stricăciunea este tot mai mare, din cauză că nu putem avea o vedere de ansamblu, ne imaginăm că lucrarea lui Dumnezeu depinde de unul sau doi slujitori devotați ai Domnului și că, odată cu plecarea lor, toată mărturia pentru Domnul va înceta. Trebuie astfel să învățăm că, deși slujitorii părăsesc această scenă, Dumnezeu rămâne, iar El are și pe alții care nu și-au plecat genunchiul înaintea răului.

Dumnezeu nu îi cheamă în lucrarea Sa pe cei leneși și comozi. Vedem că Elisei își făcea cu sârguință treaba, arând cu douăsprezece juguri de boi, atunci când i-a fost adresată chemarea. Dumnezeu nu-Și alege slujitorii doar din rândul celor mari sau nobili. El poate folosi o tânără slujnică pentru a-l binecuvânta pe un om important; poate lua un tânăr păstor pentru a fi conducătorul lui Israel; și poate alege pe logodnica unui tâmplar sărac pentru a-L aduce pe pământ pe Mântuitorul lumii. De asemenea, El Se poate folosi de câțiva pescari umili pentru a întoarce lumea cu susul în jos.

Asupra acestui om muncitor își aruncă Ilie mantia, gest care simbolizează faptul că Elisei era chemat să ia locul, să manifeste caracterul și să acționeze în duhul proprietarului mantalei. Omul care până atunci își văzuse cu răbdare de treburile zilnice, lucrându-și ogorul, era acum gata să manifeste minunile harului lui Dumnezeu, urmându-l pe Ilie, ca slujitor și însoțitor al său.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-lpăzesc!”
Luca 11.28

Căutarea fericirii

Un om nefericit a plecat în căutarea unui om fericit, pentru a afla secretul fericirii. În drumul lui a dat peste mulți oameni nefericiți ca el, dar din alte motive. Primul era nefericit, pentru că îi decedase soția; al doilea, că avea o soție rea; al treilea, că nu s-a putut îmbogăți; al patrulea, că era bolnav și nu se putea bucura de averea lui; al cincilea, că era singur și nu-l vizita nimeni; al șaselea, că avea probleme cu vecinii. În sfârșit, s-a oprit în dreptul unuia pe care n-a îndrăznit să-l întrebe, căci era mai sărăcăcios îmbrăcat și, cu siguranță, s-a gândit, că el n-are cum să fie fericit. I-a dat totuși „bună ziua”, la care omul a răspuns: „Bine ai zis, că bună zi mi-a dat Dumnezeu și astăzi; și astfel sunt fericit.” Vorbele acestea l-au făcut să zăbovească, în alergarea lui, după căutarea fericirii, întrebându-l pe acel om despre sănătate și situația lui materială. A fost uimit să afle că omul avea puțini bani, o sănătate șubredă și o familie obișnuită, că uneori a fost și mai lipsit, trecând prin unele probleme. Ceea ce a sesizat însă călătorul nefericit abia în timpul discuțiilor, era faptul că omul fericit avea în mână o carte din a cărei lectură s-a întrerupt, pentru a sta de vorbă cu el. Cartea care îi aducea fericirea era Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Toți vom fi fericiți, dacă ascultăm Cuvântul Domnului și cu ajutorul Său îl păzim și ne bucurăm de el. Fericiți sunt cei care pot spune despre Cuvântul lui Dumnezeu: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalm 119.105).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND ÎȚI ESTE RUȘINE (2)

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători” (Iacov 1:22)

     Rușinea se amplifică în întuneric, dar odată ce o expui la lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ea își pierde influența asupra ta. Sentimentele pot fi foarte nesigure, și de multe ori sunt declanșate de lucruri obișnuite: un cântec familiar, pomenirea cuiva care te-a rănit, o aniversare, o zi de naștere, o sărbătoare, cum ar fi Crăciunul sau Ziua Îndrăgostiților… Acesta este motivul pentru care Iacov ne spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” Un consilier a scris următoarele cuvinte: „Rușinea ne poate trage înapoi, ne poate doborî și ne poate face să privim mereu în pământ… Multe sisteme și persoane sunt controlate de ea, și vor să ne facă să intrăm în jocul lor…

Comportamentele impulsive, comportamentele dependente de relații intime, mâncatul în exces, abuzul de substanțe și dependența de jocuri de noroc sunt comportamente rușinoase… Experiențele noastre trecute și spălarea creierului de care poate am avut parte ne-au adus rușine. Expresii precum: „Nu gândești, nu crești, nu te schimbi… să-ți fie rușine!” și-au pus amprenta în viața noastră. Termină cu rușinea! Confrunt-o! Declară-i război! Învață s-o recunoști și să fugi de ea ca de ciumă. Biblia spune: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” (Romani 8:33). Indiferent dacă tu ai comis fapta, sau ofensa a fost comisă împotriva ta, „sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7) Să reținem cuvântul „orice”. În loc să vorbești despre cum te simți, începe să vorbești despre ceea ce știi! Cuvântul lui Dumnezeu, care reprezintă părerea lui Dumnezeu despre tine, este cea mai mare forță vindecătoare de pe pământ. Citește-l, crede-l, rostește-l și încrede-te în el. Doar așa vei reuși să scapi de gândirea focalizată pe rușine!

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 11.1-11

Versetul 1 este citat în Matei 2.15, cu ocazia călătoriei în Egipt a Copilaşului Isus. Israel fiind în întregime cu defect, Dumnezeu Îl înlocuieşte cu Fiul Său (comp. cu Isaia 49.3). Cu El va reîncepe istoria poporului, dar, de astă dată, în întregime spre gloria lui Dumnezeu.

După ce Îl desemnase astfel în mod misterios pe Acela care va împlini gândurile Sale de har şi de mântuire, Dumnezeu Îşi poate lăsa inima să vorbească deschis. Pedeapsa pe care a fost obligat s-o exercite fusese cu mult mai dureroasă pentru El Însuşi decât pentru popor. Este emoţionantă compasiunea Sa de Tată pentru copilul răzvrătit. El aminteşte cum îl învăţase pe Efraim să meargă, luându-l în braţe, dându-i cu blândeţe să mănânce (v. 4; cap. 2.8). Îl eliberase din robie şi îl legase de El Însuşi, cu legături de dragoste însă. Ce trist este să-l vedem pe Efraim inconştient şi de ruina lui morală (cap. 7.9) şi de atenţia dragostei divine! „N-au cunoscut că Eu îi vindecam“ (v. 3).

Prietene, tu cel care de curând sau poate cu ceva timp în urmă te-ai îndepărtat de Domnul, să ştii că din chiar acel moment El Se ocupă de tine să te restabilească. Îndurarea Sa întâmpină mizeria ta. Nu te impresionează aceasta? Lasă-te atras, adus de corzile dragostei Sale.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus deci, cu șase zile înainte de Paști, a venit la Betania, unde era Lazăr cel mort, pe care îl înviase Isus dintre morți. I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. Maria deci, luând o măsură de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.
Ioan 12.1-3

Isus căuta un loc de mângâiere în lumea care Îl respinsese și l-a găsit în Betania. Maria, Marta și Lazăr I-au pregătit o cină. Marta este menționată prima – ea slujea la masă. Este un privilegiu minunat să slujim atunci când Domnul Isus este ținta slujirii noastre. Ați experimentat bucuria de a-L sluji într-un fel în care eul să nu aibă niciun loc, aducând astfel bucurie inimii Lui?

Apoi citim despre Lazăr. El stătea la masă cu Domnul, bucurându-se de părtășia cu Acela care îl înviase dintre morți. Ce gânduri trebuie să fi fost în inima lui Lazăr în acele momente! El știa că Isus îl iubea și fără îndoială că aflase de la surorile lui că Isus plânsese la mormântul său. Acum Lazăr, înviat dintre cei morți, se bucură de părtășia cu Fiul lui Dumnezeu. Această comuniune cu El este partea noastră astăzi și pentru toată veșnicia.

După ce am văzut-o pe Marta slujind în mod potrivit și apoi pe Lazăr bucurându-se de părtășie, o vedem pe Maria ungând picioarele Domnului Isus cu un parfum foarte scump de nard pur. Acest lucru vorbește despre închinarea care se ridică spre Dumnezeu, ca mireasmă plăcută a Domnului Isus, mireasmă de care s-a umplut întreaga casă.

Această frumoasă scenă din Betania ne prezintă privilegiul pe care îl avem de a fi adunați în jurul Domnului Isus la masa Lui, pentru a vesti moartea Sa și biruința asupra lumii care L-a lepădat. Pe măsură ce inimile noastre sunt tot mai preocupate cu El, fie ca închinarea noastră să se ridice ca o mireasmă plăcută pentru inima Sa!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, …s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu națiunile și cu popoarele lui Israel.”
Fapte 4.27

Unirea în împotrivire

Cercetând cu atenție Biblia găsim tabloul unei coaliții formate din popoarele lumii care se împotrivesc lui Dumnezeu și Fiului Său. Conducătorul acestei uniri în împotrivire față de Dumnezeu și Domnul Isus Hristos este vechiul vrăjmaș: diavolul. Există un duh al răutății, al fărădelegii care se împotrivește lui Dumnezeu, un spirit, în care oamenii fac tot ce voiesc fără să țină seama de voința supremă a Dumnezeirii. În toată lumea vedem națiuni răzvrătite împotriva lui Dumnezeu și a planului Său de salvare a omenirii din păcat și moarte. Tot mai mult sunt date la o parte valorile biblice, valorile morale. Există o adevărată unire în lupta împotrivirii față de Mântuitorul și lucrarea Sa. Când Domnul Isus Hristos va veni în glorie, va nimici națiunile și pe cei care s-au ridicat împotriva Lui. Judecata lui Dumnezeu este  pregătită  pentru  toți  împotrivitorii  lui Hristos. Chemarea noastră este să observăm, de pe acum, această mare împotrivire față de Fiul lui Dumnezeu și să luăm poziția corectă, cerută de Scriptură. Mântuitorul merită toată ascultarea noastră. El a suportat marea împotrivire; El a purtat păcatele noastre la crucea de pe Golgota; El a adus o mare mântuire tuturor care o primesc; El a biruit păcatul, moartea și pe cel ce are puterea morții – diavolul. Să ne supunem, în ascultare, Domnului Isus, care ne-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat viața pe cruce pentru mântuirea noastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND ÎȚI ESTE RUȘINE (1)

„Să vă prefaceţi (transformați), prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Când ești abuzat fizic sau emoțional, stima ta de sine este subminată. Poate că gândești: „Dacă cineva mi-a făcut una ca asta, trebuie să fie ceva în neregulă cu mine.” Simți că sufletul îți este murdar, ca și cum ai fi „o marfă defectă”… Dar nu ești! Iată câteva cuvinte rostite de Dumnezeu pentru inima ta: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou” (Ieremia 31:3-4). „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase.” (Isaia 43:18-19) Ce s-a întâmplat cu tine a fost poate rău, dar tu nu ești rău! Astăzi, Dumnezeu îți mai spune: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine, şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.  Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău!” (Isaia 43:1-3). Rușinea și depresia merg mână în mână. Și dacă medicii pot prescrie medicamente pentru depresie, pentru rușine nu există niciun remediu pământesc… cu excepția leacului din Cuvântul lui Dumnezeu! Deci, în loc să dai crezare gândurilor și emoțiilor tale, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent cum te simți. Să-ți fie rușine de cine ești e ca și cum ai fi pedepsit neîncetat – doar că o faci singur. Care este soluția? Lasă-L pe Dumnezeu să schimbe modul în care gândești!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 10.1-15

„Pâinea lor va fi pentru sufletul lor“, constata versetul 4 din capitolul 9. „Israel … aduce rod pentru sine“, reia acum versetul 1. Este ocazia de a ne pune şi noi întrebări, pe de o parte în ce fel punem în slujbă ceea ce ne-a încredinţat Domnul, putere, inteligenţă, memorie, locuinţă, bunuri materiale, iar pe de altă parte, dacă slujba în care le punem este pentru Domnul sau, mai degrabă, pentru satisfacerea poftelor personale.

Pe un ton sarcastic, versetele 5-8 comentează dispariţia viţelului de aur de la Betel, tremurul preoţilor idolatri şi al poporului, apoi distrugerea Samariei şi sfârşitul celui din urmă împărat al ei, care poartă tot numele de Osea, ca şi profetul. Găsim aici însă, în plus, o aluzie la durerea fără precedent a lui Israel la traversarea necazului final. Domnul, mergând la cruce, va cita sfârşitul versetului 8 fiicelor Ierusalimului (Luca 23.30). „Vin zile…“. ŤAh! –scria cineva – nu mai era timp de semănat din nou în dreptate, pentru a secera potrivit cu îndurarea, de desţelenit un nou teren, de reînceput viaţa, produs al unei naşteri din nou?…ť Acest verset 12 se adresează în mod solemn tuturor acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor: „Este timpul să căutaţi pe Domnul“. Mâine poate nu-L veţi mai găsi (citiţi Isaia 55.6,7).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.
Evrei 12.6

Un țepuș pentru carne

Pentru binele copilului Său, Dumnezeu poate permite multe lucruri, uneori foarte dureroase. El poate îngădui ca cel credincios să fie vorbit de rău pe nedrept, lucru care produce o adâncă durere. Sau poate îngădui o slăbiciune în trup, care face ca cel afectat de ea să fie o pricină de compătimire din partea celor care îl iubesc sau de batjocură, din partea altora. Astfel de lucruri, și încă multe altele, sunt folosite de Tatăl ca țepuș, pentru a frânge energia cărnii și pentru a zdrobi puterea eului.

Împrejurări, prieteni, rude, sănătate, reputație, toate sunt atinse în această disciplinare sfântă a sufletului. Aceste lucruri în mâna Tatălui sunt ca malurile unui râu, călăuzind de o parte și de cealaltă apele adânci, care, fără aceste maluri, ar devasta totul în jur, în loc să aducă binecuvântare. Cât de des ne gândim ce buni creștini am fi dacă împrejurările noastre ar fi diferite; cu alte cuvinte, dacă malurile care călăuzesc râul ar fi surpate! Nu, ci acestea sunt căile înțelepte ale Tatălui, de a ne ține pe calea potrivită, pentru a-L glorifica pe El.

Există o „funie împletită în trei” care trebuie să se găsească în viața celui credincios, pentru ca el să-L poată sluji pe Domnul așa cum trebuie: motivația, energia și scopul. Uneori motivația poate fi corectă și la fel și scopul, însă energia poate fi cea naturală. Toate trei trebuie să meargă împreună, și acesta este rolul procesului de disciplinare, pentru ca toate să fie de la Tatăl, nu de la noi.

F G Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați… fără bani și fără plată!”
Isaia 55.1

Fără bani!

În 26 mai 1958 a murit la Roma la vârsta de 80 de ani cardinalul Stritch din America. El a donat bisericii 33.000 de dolari. Din această sumă, 1.000 de dolari erau destinați pentru citirea unor liturghii pentru sufletul său. Restul urma să-l primească episcopul de Chicago. Deși cardinalul Stritch a fost un bărbat cu funcție de conducere în biserica sa, a crezut că trebuie să dea 1.000 de dolari pentru pacea sufletului său. Nu stă în spatele acestei păreri o nesiguranță mișcătoare, ba chiar lipsă de speranță? Ce trebuie și ce poate face unul care este sărac și nu poate dona bisericii bani pentru asigurarea păcii sufletului său? Pacea veșnică nu poate fi cumpărată cu bani, nici nu poate fi moștenită sau dăruită.

Dumnezeu dăruiește această pace fiecărui om care cu părere de rău sinceră și cu căință cu privire la păcatele sale vine la Salvatorul Isus Hristos, recunoaște vina sa în fața Lui și acceptă gratuit harul Său. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni, ci doar prin credința simplă, din inimă în Salvatorul! Astăzi poți primi gratuit această pace și siguranța mântuirii veșnice. Ai impresia că este prea ieftin? Ce ai putea oferi, cititorule, lui Dumnezeu ca preț de răscumpărare pentru sufletul tău?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂZEȘTE-ȚI CASA!

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca… s-o păzească.” (Geneza 2:15)

     Biblia spune că l-a pus pe Adam în grădină „ca s-o lucreze și s-o îngrijească.” Așadar, chiar și atunci când ai un mediu familial extraordinar, tot trebuie să-l „lucrezi” și să-l „păzești.”. Dacă nu este îngrijită, chiar și cea mai frumoasă grădină din lume se va transforma, în cele din urmă, într-un maidan plin de buruieni. Tot astfel, dacă îți canalizezi tot timpul și toată energia pe cariera ta, și nu pe căsnicie și pe familie, viața ta de familie va deveni o sursă de necazuri. Cuvântul ebraic pentru „a păzi” are aceeași semnificație precum cuvântul „a proteja, a ocroti”. Datoria lui Adam a fost să-și păzească și să-și ocrotească familia. „Din ce cauză?” întrebi tu. „La urma urmelor, nu locuia el într-un mediu perfect?” Ba da, dar Satan urma să apară și să creeze haos! S-a spus că „diavolul se află în detalii.”

Privește atent și este posibil să-l vezi la treabă în familia ta în anumite domenii care funcționează greșit și care produc stres. În cuplu, ne supărăm și ne certăm, convinși că celălalt este problema. Exact asta vrea diavolul să credem! El știe că nu vei rezolva cu adevărat problema, câtă vreme persoana cu care te cerți reprezintă pentru tine adevărata problemă. La mijloc e de fapt o problemă spirituală, apărută din cauza firii voastre egoiste, prin care Satan va găsi prilejul de-a intra și-a rămâne în familia voastră! Căsnicia a fost instituită de Dumnezeu. Deci, doar când vezi lucrurile din perspectiva Lui, și începi să acționezi conform poruncilor Sale, vei avea o relație sănătoasă, condusă de Dumnezeu și plină de pace.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 9.1-17

Evenimentele istorice care corespund acestor profeţii sunt relatate în capitolele 15.8–17.18 din cartea 2 Împăraţi. Cei din urmă împăraţi ai lui Israel au considerat ca fiind o politică înţeleaptă aceea de a se sprijini alternativ pe Egipt şi pe Asiria (v. 3; comp. cu capitolul 7.11,12 şi cu 2 Împăraţi 17.4), însă tocmai aceasta le-a adus pieirea. La rândul lor, cei scăpaţi din Ierusalim şi din Iuda caută să se refugieze în Egipt (la Nof, sau Mof) mai degrabă decât să rămână în „ţara Domnului“, cum fuseseră îndemnaţi de Ieremia (v. 6; Ieremia 42.10,19). Nu suntem oare şi noi asemenea lor? De câte ori nu ni se întâmplă şi nouă ca, izbindu-ne de câte o greutate, să căutăm ajutor mai degrabă la oameni decât la Domnul (Psalmul 60.11)? Efraim trebuia să fie lipsit de fii, să rămână steril şi fără roade pentru Dumnezeu, asemenea smochinului pe care l-a blestemat Domnul (v. 16; Marcu 11.12-14). Această profeţie se împlineşte prin risipirea actuală a celor zece seminţii, până la restabilirea lor pentru împărăţia milenială. Cât despre iudeii propriu-zişi (Iuda şi Beniamin), soarta lor, de la respingerea lui Mesia, este de a fi „rătăcitori printre naţiuni“ (v. 17; Deuteronom 28.64,65). Necunoscând timpul „cercetării“ lor în har (Luca 19.44 sf.), ei trebuie să fie cercetaţi prin judecată (v. 7).