Mana Zilnica

Mana Zilnica

1 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori și-i va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
Apocalipsa 7.17

Expresia „mânia Mielului” ni se poate părea nepotrivită. Un miel este blând și cine s-ar teme vreodată de un miel? Însă acest Miel are coarne, este puternic și drept. El este un Judecător drept. Mânia Lui se va revărsa asupra celor care fac război împotriva poporului Său, asupra celor care se închină fiarei. Cei care nu se vor pocăi de păcatul lor (Apocalipsa 9.20,21), care nu-I vor da glorie lui Dumnezeu (16.9) sau care nu-L vor urma pe Miel (14.4) vor suferi mânia acestui Miel puternic și biruitor. „Mânia Mielului” (6.16) se va revărsa asupra acestor locuitori răzvrătiți ai pământului. Mânia lui Dumnezeu este mânia Mielului, iar „El judecă și Se luptă cu dreptate … și El va călca teascul vinului furiei mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic” (19.11,15). Această mânie se va abate asupra celor care se închină fiarei (14.9-11).

Mielul va face război împotriva fiarei. Vedem acest lucru în Apocalipsa 17.14. În timp ce împărații pământului se vor aduna împreună cu fiara pentru a face război împotriva Mielului, Mielul îi va birui, fiindcă El este „Domn al domnilor și Împărat al împăraților”, iar împreună cu El vor fi cei „chemați, aleși și credincioși”. Biruința Mielului este sigură, fiindcă El este Domn al domnilor și Împărat al împăraților. Acesta este un titlu divin care Îi aparține doar lui Dumnezeu. Mielul va birui fiindcă El este Cel Atotputernic, iar biruința va fi pentru poporul Său.

Mielul nu este doar o victimă jertfită, ci și un Împărat puternic și biruitor. El va cârmui cu un toiag de fier, pentru a pedepsi nelegiuirea națiunilor și pentru a-Și salva poporul (Apocalipsa 2.26,27; 19.15). El este Mielul războinic, care va conduce oștile cerești în bătălia împotriva răului. Biruința Lui va fi finală!

T Hadley, Sr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri… «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.»”
Luca 15.5,6

Pilda cu oaia pierdută

În grija sa pentru oaia pierdută, păstorul nu o lasă să facă iarăși drumul înapoi singură pentru a nu se rătăci și pierde. Fericit că a găsit-o, el o pune pe umeri și o duce până în staulul oilor. Îngrijirile Domnului Isus Hristos sunt asigurate celui răscumpărat, până ce el sosește în casa Tatălui ceresc. Bunul Păstor, care Şi-a dat viața pentru oile Sale, Se ocupă de ele până la capăt. El spune: „voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă” (Ezechiel 34.16). Când își găsește oaia, păstorul simte o bucurie atât de mare, încât dorește ca și alții să se asocieze la bucuria inimii lui.

Fariseii și cărturarii, care cârteau, văzându-L pe Domnul și Mântuitorul sufletelor căutându-Şi oile Sale, nu luau parte la bucuria Lui. Numai cei care înțeleg iubirea lui Dumnezeu și care au primit-o în inimă, pot să participe la această bucurie a salvării unui păcătos. Mântuitorul a spus „că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de pocăință”.

Să ne gândim la adevărul că Dumnezeu Se bucură să dăruiască iertarea celor care cred în Fiul Său. O, dacă s-ar vedea fiecare cititor ca o oaie pierdută și ar accepta să se lase găsit de Bunul Păstor! Cititorule! Vino acum cu toată vina ta, cu toată nevrednicia ta, cu toată nevoia ta, și vei găsi în Mântuitorul pe Păstorul cel Bun și tot ceea ce îți trebuie pentru timp și eternitate.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUI AI FOST CHEMAT SĂ COMUNICI EVANGHELIA?

„Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră” (Faptele Apostolilor 2:8)

Biblia spune că în ziua în care a luat ființă biserica: „Toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?… Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” (Fapte 2:4-8,12).

Întrebarea finală mai poate fi formulată: „Oare ce înseamnă asta?”, și ne transmite că Dumnezeu iubește și folosește tot felul de oameni – fără studii sau cu studii, oameni simpli sau academicieni, părinți singuri sau directori cu vază. Dumnezeu ne spune că atunci când suntem plini de Duhul Sfânt, El ne echipează să ajungem cu evanghelia la o anumită persoană.

Așadar:

1) Cu cine îți este ușor să discuți? Cu adolescenții? Cu dependenții de droguri? Cu bătrânii? Poate nu-ți găsești cuvintele ca să te faci înțeles de copii, dar ești elocvent cu directorii. Nicio problemă; așa te-a creat Dumnezeu.

2) Pentru cine simți cea mai mare compasiune? Dumnezeu nu ne dă poveri egale. „El le întocmeşte inima la toţi” (Psalmul 33:15). Ce te face să ai inima zdrobită, ce îți ridică tensiunea? Cei lipsiți de adăpost sau victimele traficanților de carne vie? Cei care au pierdut pe cineva drag, sau  cei proaspăt divorțați?

Pavel spune: „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Așadar, descoperă care sunt persoanele cărora ai fost chemat să le vestești Evanghelia.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Habacuc 1.1-17

Această carte, care ne aminteşte de cea a lui Ieremia, se prezintă ca un dialog între profet şi Dumnezeul său. În prezenţa valurilor crescânde ale răului, Habacuc, neliniştit, îşi varsă inima înaintea Domnului. Ierusalimul nu era departe de a cădea sub loviturile armatei caldeene. Într-o viziune de coşmar, profetului i se arată mai dinainte acei războinici de temut, nespus de cruzi, instrumente ale Domnului pentru pedepsirea naţiunilor răzvrătite. Cât de îngroziţi vor fi atunci toţi păcătoşii dispreţuitori şi nepăsători! (v. 5, citat în Fapte 13.41).

Omul lui Dumnezeu însă este şi el tulburat. Cum poate Domnul lăsa frâu liber unei asemenea desfăşurări a nelegiuirii? (Psalmul 83; Apocalipsa 10.7 numeşte această nedumerire „taina lui Dumnezeu”). Cum poate El chiar şi numai să o suporte la vedere? „Dumnezeul meu, Sfântul meu!”, strigă profetul, conştient de relaţiile lui cu Cel ai Cărui ochi sunt „prea curaţi, ca să privească răul” (v. 13).

Într-adevăr, ce ofensă permanentă este pentru El spectacolul acestui pământ, în care corupţia şi violenţa se etalează fără jenă! Privirile lui Dumnezeu, în curăţia lor absolută, nu s-au putut opri cu satisfacţie decât asupra unui singur Om. Pentru acelaşi motiv însă, ele s-au întors de la El atunci când El a fost făcut păcat pentru noi.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: