Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Pentru că el va fi ca un copac plantat lângă ape și care își întinde rădăcinile spre râu și nu va vedea când va veni arșița, ci frunza lui va fi verde; și nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta să dea rod.
Ieremia 17.7,8

Omul binecuvântat prezentat în aceste versete este în contrast cu omul din versetul 5: „Blestemat este omul care se încrede în om și care își face carnea braț al său și a cărui inimă se depărtează de Domnul”. Cât de înțelept este omul care își pune încrederea în Domnul, în Acela care singur este vrednic de încredere, fie în lucrurile mici, fie în cele mari! Omul binecuvântat este asemănat cu un pom roditor sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile pentru a beneficia de apa atât de necesară pentru rodire. Ne trebuie rădăcini care să fie înfipte adânc. Rădăcinile, deși nu se văd, sunt izvoarele interioare ale puterii pentru cel credincios. Ele trag apa, care este atât de necesară pentru viața pomului și pentru rodire. Aceasta este apa Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 5.26).

Fără apă, pomul nu poate trăi, în special în timpurile de arșiță. Cei obișnuiți să bea din Cuvântul lui Dumnezeu nu vor fi afectați de arșița împrejurărilor dificile. Deși arșița face ca frunzele unui pom să se veștejească, apa le va ține verzi și pline de viață. Frunzele unui pom vorbesc despre mărturisire, iar mărturisirea noastră de credință în Domnul Isus va fi ceea ce trebuie doar prin Cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Omul binecuvântat „nu se va îngrijora în anul de secetă”. Vor veni încercări ale credinței, însă el va trece cu bine prin ele, fiindcă rădăcinile sale sunt susținute prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar el nu va înceta să aducă roade. Mărturisirea noastră de credință poate fi văzută de alții, însă roadele, adesea ascunse după frunze, sunt doar pentru Dumnezeu. El este stăpânul pomului – noi Îi aparținem Lui.

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare… au fost îmblânzite de neamul omenesc.”
Iacov 3.7

Îmblânzirea bobocilor

Un țăran a primit de la un prieten un coș cu pui de rață sălbatică, mici ca niște gheme de puf, găsiți lângă un lac. Bucuria celor din casa țărănească era mare. Ţăranul i-a crescut până ce s-au făcut mari. Bobocii erau blânzi, veneau la mâncare alături de celelalte păsări din curte, se bălăceau cu plăcere în bazinul pe care stăpânul a avut grijă să li-l facă. Se părea că s-au obișnuit cu viața din curtea țăranului și nu dădeau niciun semn că ar vrea să se despartă de acel loc. La urma urmei, aveau de toate. Mâncarea era bună și multă, aveau unde să se adăpostească noaptea, puteau să înoate toată ziua în apă.

Toate acestea până într-o zi. Ţăranul s-a trezit de dimineață și primul lui gând a fost să dea de mâncare păsărilor și  animalelor  din  gospodărie. A luat  grăunțe  și  le-a  împrăștiat pe jos. Bobocii de rață, destul de mari acum, au venit în graba mare să ciugulească hrana aruncată. După ce s-au săturat, s-au retras deoparte, ca și cum s-ar fi sfătuit. Ţăranul încă se uita la ei cu mulțumire, întrebându-se ce o mai fi însemnând și această retragere a bobocilor. Deodată îi văzu că încep să dea din aripi, se ridicară în zbor deasupra casei, rotindu-se tot mai sus, apoi, înșirați în linie, s-au făcut nevăzuți. Şi nu s-au mai întors niciodată în curtea țăranului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (1)

„…a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Genesa 3:6)

     În cartea Genesa scrie că, înainte ca Eva să fie creată, Dumnezeu l-a avertizat pe Adam să nu mănânce din fructul oprit; fusese deci responsabilitatea lui să-i comunice lucrul acesta soției sale. În mod clar, el nu și-a îndeplinit sarcina prea bine. Prin urmare, și-a pierdut toate privilegiile oferite de Grădina Edenului. Să remarcăm faptul că diavolul a abordat-o mai întâi pe Eva cu ideea de a nu i se supune lui Dumnezeu. „Femeia a văzut că pomul era bun… a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Întrebare: Unde era Adam când Eva a fost amăgită? Cu ea. Deci, putem învăța o lecție importantă de-aici: când un bărbat nu-L ascultă pe Dumnezeu și nu I se supune, el nu poate fi liderul de care soția și familia lui au nevoie. El deschide efectiv ușa lui Satan și îl invită să intre și să creeze haos în familie. Când Satan a încercat să-i vândă „gogoși” Evei, Adam a tăcut chitic, în loc să ia atitudine și să spună: „Nu e adevărat! Dacă nu urmăm calea pe care ne-a trasat-o Dumnezeu, vom pierde totul!” Problema în căsnicie nu este despre cine-i șeful, ci despre respectarea structurii pe care a creat-o Dumnezeu pentru ca toți din familie să poată umbla în binecuvântarea Lui. Biblia spune că Satan vine „să fure, să junghie şi să prăpădească” (vezi Ioan 10:10). Însă atunci când soțul este supus cu adevărat lui Hristos, el își poate ocroti familia. Așadar, dacă ești soț, acesta este standardul la care trebuie să te ridici. Iar dacă ești soție, trebuie să-ți încurajezi soțul să umble cu Dumnezeu și să-i dai de înțeles că este un privilegiu să urmezi un astfel de bărbat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Habacuc 3.1-19

În timp ce Domnul impusese tăcere vocilor pământului (cap. 2.20), cel credincios are libertatea să-şi înalţe rugăciunea înaintea Lui. Profetul afirmă ce a văzut (v. 3, 7) şi a auzit (v. 2, 16). Viziunea cu duşmanii caldeeni i s-a şters, iar în locul ei contemplă maiestatea Dumnezeului Răzbunător. Însoţit de semne înspăimântătoare, acest Dumnezeu înaintează pentru a judeca naţiunile şi a-Şi salva poporul (v. 12, 13).

În faţa acestei apariţii solemne, care sunt sentimentele cu care se confruntă profetul? Întâi teama; nu şi-o ascunde. Ştie însă că poate apela la îndurarea Domnului, chiar când El Îşi revarsă o îndreptăţită mânie (v. 2; Psalmul 78.38). Dumnezeu aşteaptă necontenit S.O.S-ul sufletului. Apoi vine bucuria! (v. 18). Chiar dacă lipsesc binecuvântările materiale (v. 17), omul lui Dumnezeu se poate bucura, pentru că nu în împrejurări găseşte el această bucurie, ci în Dumnezeul mântuirii lui (comp. cu Filipeni 4.4). „Domnul este tăria mea; El mă va face să umblu pe înălţimile mele” (v. 19; Psalmul 18.32,33).

Domnul să ne acorde energia spirituală pentru a escalada aceste înălţimi de pe care credinţa domină lumea! Judecata lumii este aproape şi, pentru că vremea noastră se aseamănă cu cea a lui Habacuc, este partea noastră să ne putem asemăna cu acest om al lui Dumnezeu!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: