Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Am alcătuit cea dintâi istorisire, Teofile, despre toate câte a început Isus să facă și să învețe, până în ziua în care a fost înălțat, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse porunci apostolilor pe care i-a ales.
Fapte 1.1,2

Vedem din acest început al cărții că Faptele Apostolilor reprezintă volumul al doilea al scrierilor inspirate ale lui Luca. El adunase cu grijă pentru primul său volum (Evanghelia după Luca) detaliile cu privire la viața și la învățăturile Domnului Isus de la „cei care de la început au fost martori oculari și slujitori ai Cuvântului” (Luca 1.2).

Luca îi dedicase acest dintâi volum lui Teofil, pe care l-a numit „prea ales”, iar pe care acum, în volumul al doilea, îl numește, în mod simplu, „Teofil”. Semnificația numelui acestui om este „iubitor de Dumnezeu”. Probabil că Teofil fusese un om de rang înalt, care dorea să afle mai multe despre acest Isus căruia creștinii I se închinau. Se pare că ceea ce aflase din Evanghelia după Luca îl făcuse să renunțe la poziția înaltă pe care o avea și să devină un ucenic al lui Hristos. Nu știm cu siguranță, însă au fost mulți care, la fel ca Moise, au ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, socotind batjocorirea pentru Hristos mai de preț decât bogățiile acestei lumi.

Luca spune că scrisese lucrurile cu privire la ceea ce Isus începuse să facă și să învețe, până în ziua în care a fost înălțat. Volumul al doilea, Faptele Apostolilor, va continua cu ceea ce Domnul Isus a făcut și a învățat din cer, tot prin Duhul Sfânt, însă prin intermediul apostolilor pe care îi lăsase ca martori în lumea care Îl lepădase. Să remarcăm ordinea: „Să facă și să învețe”. Cât de important este să urmăm această ordine și să facem înainte de a crede că putem da învățătură!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu te mira că ți-am zis: «Trebuie să vă nașteți din nou.» Nicodim i-a zis: «Cum se poate face așa ceva?»”
Ioan 3.7,9

Îmblânzirea bobocilor

Să lăsăm ca întâmplarea de ieri să ne ducă cu gândul la un mare adevăr biblic, și anume: nașterea din nou. Natura noastră veche, pe care am moștenit-o de la Adam și Eva, se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Ea se aseamănă cu rațele din exemplul de ieri. Câți dintre noi nu gândim că prin educație (îmblânzire) putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu? Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne arată cu claritate că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou.

Viața cea nouă o obținem prin recunoașterea stării noastre păcătoase și încrederea în Mântuitorul, care ne dăruiește o natură nouă. „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3.5).

Viața cea nouă nu reprezintă o îmbunătățire a celei vechi, ci este una cu totul nouă. Cu siguranță, se va vedea schimbarea, pentru că viața cea nouă ne face să dorim să-i fim plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iartă păcatele în baza jertfei Fiului Său pe care L-am primit ca Mântuitor al nostru, dar firea cea veche rămâne până la moartea noastră. Natura cea veche rămâne, dar ea nu trebuie ajutată să se dezvolte. Trebuie să hrănim natura cea nouă prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă, printr-un mijloc imposibil, țăranul din istorioara de ieri, ar fi reușit să dăruiască rațelor sale o natură domestică, cu siguranță nu ar fi plecat de la casa lui.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (2)

„Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii…” (1 Corinteni 11:3)

     Pavel scrie: „…vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.” Există o ordine a modului în care lucrează Dumnezeu. La fel cum Hristos S-a supus lui Dumnezeu, soții trebuie să se supună lui Hristos, iar soțiile trebuie să se supună soților lor. Să remarcăm cuvintele: „bărbatul este capul femeii” – nu al tuturor femeilor. Această rânduială nu se aplică la locul de muncă sau în alte relații. Când nu reușim să respectăm orânduiala lui Dumnezeu, Satan poate intra în casele noastre, la fel cum a intrat în prima familie din Eden. „Supunere” este un cuvânt foarte nepopular în zilele noastre, însă când îl înțelegem din perspectivă biblică, devine o forță motivatoare de a face binele, nu o forță negativă de a umili și a îngenunchea femeile. Cuvântul grecesc pentru supunere, hupotasso, înseamnă să fii dispus să te pui sub autoritatea altcuiva. Implică nu constrângere, ci mai degrabă disponibilitatea de a accepta ceea ce te-a făcut Dumnezeu, și de a te supune autorității altcuiva. În cazul soțului: lui Dumnezeu, și în cazul soțiilor: lui Dumnezeu și soțului. Pavel scrie: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). Când un soț își iubește soția în felul acesta și se dăruiește soției, ea se va supune cu bucurie „conducerii” soțului ei în casă. Dragostea și protecția soțului ei este ceea ce o eliberează și o ajută să atingă plinătatea potențialului pe care i l-a dat Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ţefania 1.1-18

Ţefania (sau Sofonie) a profeţit în timpul împărăţiei credinciosului Iosia. Pentru ce atunci cartea sa este atât de severă? Pentru că poporul urmează numai prin constrângere exemplul bun al împăratului său (2 Cronici 34.33).

O aceeaşi condamnare îi ameninţă:

1. pe închinătorii la idoli;

2. pe cei cu inima împărţită, care încearcă în acelaşi timp să slujească şi Domnului şi lui Malcam (sau Moloh);

3. pe cei care în mod voit se întorc de la a-L urma pe Domnul;

4. în sfârşit, pe mulţimile indiferente care nu-L caută pe Domnul, nici nu se interesează deloc de El (v. 4-6).

Aceleaşi categorii de oameni există şi astăzi şi ei aleargă împreună spre aceeaşi judecată. Pentru că, dacă aceste profeţii au avut în trecut o împlinire parţială, să nu uităm că această zi înspăimântătoare, „ziua cea mare a Domnului”, este încă în viitor! Ea este evocată de mai bine de două mii cinci sute de ani prin profeţi şi este confirmată de Domnul Isus în evanghelii şi, de asemenea, de apostoli în epistole. Apropiată încă de pe vremea lui Ţefania, cu cât mai mult este ea acum gata să sosească! (v. 14).

Să ne amintim, aşadar, de aceste cuvinte „vorbite mai înainte prin sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostoli”! Şi să avem grijă să nu uităm „promisiunea venirii Lui” (2 Petru 3.2-4)!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: