Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Iulie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Simon Petru deci, auzind că este Domnul, și-a încins haina (pentru că era dezbrăcat) și s-a aruncat în mare.
Ioan 21.7

În Ioan 21 vedem trei feluri de restabilire: a conștiinței, a inimii și a căii. Prima dintre ele, cea a conștiinței, este foarte importantă. Creștinul nu poate înainta dacă există vreo pată pe conștiința lui. În această scenă de la marea Tiberiadei este clar că Petru avea deja o conștiință restabilită. O singură privire a lui Isus îl zdrobise și îl făcuse să verse lacrimi amare. Însă nu lacrimile lui, ci dragostea care l-a făcut să le verse a fost cea care a format temelia restabilirii depline a conștiinței sale. Acum, când a auzit că este Domnul, Petru s-a aruncat în mare – atât de dornic era să stea la picioarele Domnului său înviat. Conștiința lui era în lumina strălucitoare a dragostei care nu se schimbă niciodată. Încrederea lui Petru era neumbrită, iar acest lucru era plăcut inimii Domnului. Să nu uităm niciodată că dragostei îi place să ne încredem în ea. Nimeni să nu-și închipuie că Îl onorează pe Domnul stând departe de El, pe motivul nevredniciei sale. Este trist când greșim și când cădem, însă este și mai trist ca, după ce am greșit și am căzut, să nu ne încredem în dragostea lui Isus sau în faptul că El este mereu gata să ne primească la pieptul Său.

Inima trebuie de asemenea să fie restabilită. Conștiința poate fi perfect curățită de greșeala pe care am comis-o, însă rădăcina din care a izvorât ea se poate să nu fi fost atinsă. Această rădăcină este adânc ascunsă în inimă, necunoscută nouă și altora, însă pe deplin descoperită ochilor Domnului. Mândria, lăcomia, mânia și ambiția sunt doar câteva din aceste rădăcini. Ele trebuie judecate complet. Domnul l-a luat pe Petru deoparte, pentru a turna în sufletul său lumina adevărului, ca astfel el să poată discerne rădăcina încrederii în sine din care izvorâse căderea sa.

Apoi, printr-o chemare scurtă, însă atotcuprinzătoare, Domnul îi restabilește calea lui Petru: „Urmează-Mă!”. Să luăm aminte la urmele Lui și să călcăm pe ele!

C H Mackintosh

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.”
Luca 18.1

Rugăciunea schimbă lucrurile

O femeie a cumpărat un poster pe care erau scrise cuvintele: „Rugăciunea schimbă lucrurile!” Bucuroasă de acest mesaj, a atârnat posterul la loc vizibil în sufragerie. După câteva zile a observat că posterul nu mai era acolo unde a fost așezat. Surprinsă de dispariție, femeia l-a întrebat pe soțul ei dacă știe ce s-a întâmplat cu posterul.

„Eu l-am luat din locul unde era atârnat”,a răspuns soțul.

„Dar de ce ai făcut așa ceva?” l-a întrebat soția. „Nu crezi că rugăciunea poate schimba lucrurile?” „Da, cred”, i-a răspuns soțul, „și tocmai de aceea l-am mutat, pentru că mie nu-mi plac schimbările!”

Multor oameni nu le plac schimbările, la fel ca în cazul menționat în istorioara de azi. Rugăciunea este canalul care unește sufletele noastre cu izvorul vieții, al nădejdii, al tăriei, al fericirii, care este Dumnezeu. Bărbatului din istorioara noastră nu-i plăceau schimbările pe care le face Dumnezeu în viața oamenilor. Şi ca acel bărbat sunt multe persoane.

Rugăciunea creștinului trebuie să fie o obișnuință normală și nu o experiență ocazională. Rugăciunea este o atitudine de viață creștină. În rugăciune pășim înaintea lui Dumnezeu pentru a cere înțelepciunea și puterea necesară fiecărei zile. În rugăciune acceptăm schimbarea dorită de Dumnezeu prin Cuvântul Său.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT!

„M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11)

     Nemulțumirea este o capcană care te poate înrobi și îți poate fura bucuria și împlinirea. De aceea Biblia spune că trebuie să înveți să fii mulțumit „în starea în care te găsești.” Ideea că o mașină mai bună, o casă mai mare, ori un salariu decent îți vor aduce mulțumirea este un mit. Întotdeauna va exista undeva ceva „mai mare și mai bun.” Întotdeauna vor exista oameni care au mai mult decât tine, așa că nu vei putea să te dai jos, niciodată, de pe roata morii. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să te mulțumești cu robia datoriilor, ori a obiceiurilor distrugătoare, sau să te complaci în mediocritate și să nu împlinești chemarea lui Dumnezeu pentru viața ta. Absolut deloc! Trebuie să lucrezi neîncetat, să fii tot mai bun și să rămâi dependent de Dumnezeu în ceea ce privește binecuvântarea, promovarea și împlinirea nevoilor tale. Mulțumirea înseamnă să nu poftești locul de muncă al altuia, posesiunile sau personalitatea altcuiva. Siguranța și stima ta de sine trebuie să se fundamenteze pe cine ești tu în Hristos, nu pe ceea ce ai din punct de vedere material. Ce mod extraordinar de viață! Pavel așa a trăit. El a spus: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13). În fiecare zi ai de făcut o alegere privind atitudinea ta. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Învață să fii mulțumit!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 11.1-17

Incendiul din versetele 1-3 anunţă mânia împotriva ţării şi împotriva poporului, din cauza crimei de care acesta se va face vinovat la cruce.

În versetul 4, profetul este invitat să personifice, succesiv, pe Păstorul cel bun (Hristos) şi pe Păstorul nebun, adică pe Antihrist (v. 15-17). Până la versetul 14 suntem purtaţi în vremea evangheliilor. Aceşti stăpâni, aceşti vânzători, aceşti păstori răi din versetul 5 sunt, respectiv, romanii şi mai-marii iudeilor, fie ei politici sau religioşi. Isus îi califică drept hoţi, tâlhari, oameni plătiţi, lupi răpitori (Ioan 10.8,12; Ezechiel 34). El, Păstorul cel bun, venea să-i substituie pe aceştia şi să păstorească poporul, aducând-i la gloria şi la unitatea naţională (cele două toiege de păstor numite <Frumuseţe> şi <Legături>). Cu excepţia câtorva „săraci ai turmei” (v. 11; Luca 14.21) însă, poporul n-a înţeles planurile Sale de dragoste.

Versetele 12 şi 13, împlinite cu atâta exactitate, ne spun la ce preţ derizoriu a fost estimat Domnul (Matei 26.15). Noi la ce preţ Îl estimăm pe Domnul Isus?

Apoi, fără tranziţie, versetele 15-17 introduc domnia încă viitoare a „păstorului netrebnic” (v. 17; Ioan 5.43) pentru că acest personaj satanic este <declanşat> ca pedeapsă asupra turmei <de măcelărit>: poporul vinovat de a-L fi respins pe adevăratul său Conducător!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: