Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Prin credință, Avraam … a locuit temporar în țara promisiunii, ca într-o țară străină, … pentru că aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.
Evrei 11.8-10

Dumnezeu niciodată nu ne satisface pe acest pământ; El ne binecuvântează, dar nu ne satisface. Când Avraam a sosit în țara care-i fusese promisă ca moștenire, ce a dobândit el? Nimic. A fost mereu un străin acolo. Inimii nu-i place acest lucru. Iată unde își au sursa multe dintre dezamăgirile noastre. În ce privește perspectivele, adesea noi avem gândurile noastre proprii cu privire la ele; ne gândim câteodată cum să ne aranjăm lucrurile chiar și pentru douăzeci de ani de acum încolo. Dumnezeu însă dorește să ne aducă în odihna Lui – iată adevărata noastră perspectivă!

El îl aduce pe Avraam în țara Canaan, apoi începe să-i conducă gândurile către o altă țară. Avraam stă aproape de Dumnezeu și este așezat pe un loc al credinței suficient de înalt, de unde să poată vedea că țara este încă în întregime înaintea lui. Domnul i Se descoperă într-o stare de comuniune, îi vorbește și îi face cunoscut planurile Sale; iar Avraam I se închină. El nu are decât un cort și un altar. Acest lucru îl face Dumnezeu și cu noi; ne face creștini, ne aduce în țara promisă și ne arată că ea se află în întregime înaintea ochilor noștri. Acum nu este timpul pentru odihnă. Ochii noștri văd tot mai limpede căile lui Dumnezeu și avem privilegiul de a fi străini și călători împreună cu Dumnezeu; și vom fi străini și călători până când vom ajunge în casa Tatălui.

Iubiți frați, cum stau lucrurile cu voi în această privință? Puteți să spuneți: «Casa mea este casa Tatălui, iar inima mea este acolo»? Puteți afirma cu toată inima: «Nu am nicio casă până când voi ajunge acolo și nici nu vreau vreuna în afară de ea»? Nu există nimic nepotrivit între noi și Dumnezeu, niciun nor, niciun păcat; altminteri, Hristos nu S-ar putea afla acolo, la dreapta Lui, iar El Se află acolo tocmai pentru că ne-a înlăturat orice păcat. Se odihnește deci sufletul vostru doar pe lucrarea și pe Persoana Domnului Isus? Sau încercați să împliniți ceva ce a fost deja împlinit? Domnul să ne dea harul să credem mărturia Lui și să ne încredem în puterea Sa!

J N Darby

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”
Ioan 14.6

Cunoaşteţi calea?

Un om de afaceri din Scoția, care se afla într-o călătorie cu autoturismul său prin orașul Kilmacolm, opri și întrebă un polițist care este drumul corect spre Glasgow. Cel întrebat i-a dat informația dorită și a adăugat prietenos: „Vă rog să mă scuzați, cunoașteți calea spre cer?” „Nu”, dădu negativ din cap domnul din autoturism. „Isus Mântuitorul spune: Eu sunt Calea”, explică serios polițistul.

Omul de afaceri ridică fereastra și merse mai departe. Dar cuvintele bărbatului nu-i ieșeau din minte. Când și-a terminat afacerile în Glasgow, a pornit spre casă. Pe drum a avut un accident de circulație ca urmare a poleiului de pe stradă și a fost dus la spital fiind foarte grav rănit. A mai trăit doar câteva zile.

Două săptămâni mai târziu, veniră doi tineri îmbrăcați în doliu la poliția orașului din Kilmacolm și întrebară de acel polițist  care  a  arătat  tatălui  lor  calea  spre  cer.  Tatăl  îi rugase cu scurt timp înainte de moartea lui, să meargă imediat la Kilmacolm și să-i mulțumească în numele lui pentru indicația cu privire la necesitatea mântuirii. Ei i-au adresat mulțumirea tatălui lor și i-au spus bucuroși: „Tatăl nostru v-a înțeles și acum este în cer!”

Iată un exemplu simplu din marea mulțime de întoarceri la Mântuitorul! Marea întrebare pentru fiecare este: Cunoaște, cititorul nostru, calea spre cer?

Nu uitați: ISUS HRISTOS este Calea spre cer!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU POȚI FI SCHIMBAT

„Noi suntem lutul, şi Tu olarul…” (Isaia 64:8)

     Ai văzut vreodată cum o bucată de lut este transformată în ceva frumos de către olar? Lutul nu se poate schimba singur; puterea aceasta se află în mâinile olarului. Isaia spune: „Noi suntem lutul, şi Tu olarul… suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.” Asta înseamnă că nu trebuie să-ți trăiești tot restul vieții cu fricile și frământările tale; Dumnezeu te poate schimba. Chiar dacă până acum ai fost o persoană care se îngrijora, nu trebuie să te îngrijorezi tot restul vieții. Ce dacă te-ai născut în sărăcie sau într-un mediu plin de prejudecăți? Nu trebuie să mori la fel. De unde ideea aceasta că nu te poți schimba? De unde vin comentarii de felul: „Stă în firea mea să mă îngrijorez” sau „Întotdeauna voi fi un pesimist; așa sunt eu” sau „Mă trag dintr-o familie de alcoolici și de dependenți de droguri, așa că nu voi fi niciodată liber”?! Vei face aceleași afirmații și când vine vorba de trupul tău? „Așa sunt eu, cu piciorul rupt. Nu pot face nimic!” Sigur că nu! Dacă trupul tău nu funcționează corect, cauți ajutor. Nu ar trebui să faci la fel și cu poftele tale păcătoase, cu atitudinile acre și cu tiradele egoiste? Ceea ce lumea consideră a fi un gunoi, Dumnezeu consideră a fi o comoară. Și asemenea olarului, El te poate modela și te poate face un vas de cinste (vezi 2 Timotei 2:21). Tot ce trebuie să faci este să-ți pui viața în mâinile Sale. Nu cântăm noi: „Schimbă-mi inima, fă-mă mai curat. Tu ești olarul, iar eu lutul.”?! Când vei înceta să te schimbi singur, și când te vei preda lui Dumnezeu, în tine se va produce o schimbare adevărată și de durată.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 14.6-21

Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului şi Împăratului său divin se vor vedea lovite dintr-o dată de o urgie cumplită. De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea Împăratului, Domnul (v. 16). Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului”. Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu! Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului”! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea”, zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei care vor fi crezut” (2 Tesaloniceni 1.10).

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

La înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce.
Filipeni 2.8

Trăim într-o scenă în care domnește moartea. În orice localitate am merge, acolo există un cimitir. Nimeni nu poate scăpa de moarte. Neascultarea a adus asupra oamenilor sentința morții și a judecății, iar această sentință rămâne, din cauza necredinței și a respingerii remediului lui Dumnezeu. „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

Care este remediul? Este harul lui Dumnezeu care a adus mântuirea și care s-a arătat tuturor oamenilor. Legea dată prin Moise cerea ca omul să împlinească ceva pentru a fi acceptat de Dumnezeu, însă el nu putea aduce nimic de felul acesta. Remediul lui Dumnezeu se găsește în Fiul Său, în Domnul Isus Hristos, care S-a smerit pe Sine și S-a făcut ascultător până la moarte.

Aceste cuvinte necesită o atenție deosebită. „După cum prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa și prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți” (Romani 5.19). Moartea a venit peste noi toți din cauza neascultării unui singur om – a lui Adam. Însă Domnul din cer, Omul fără păcat, a ascultat de voia lui Dumnezeu, chiar dacă această voie cerea să meargă la moarte, și încă moarte de cruce. Pe acea cruce, El a purtat în trupul Său pedeapsa păcatului, pedeapsă pe care noi o meritam. Ascultarea L-a adus pe Hristos acolo unde păcatul și neascultarea ne aduseseră pe noi.

Acesta este harul, harul suveran care a venit prin Isus Hristos, prin Cel care locuiește dintotdeauna în sânul Tatălui! El a venit pe pământ ca să moară și ca noi, prin moartea Sa, să putem intra în bucuriile cerului. „Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți” (2 Corinteni 8.9).

J Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …s-au închinat înaintea lui Isus și i-au zis: «Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!»”
Matei 14.33

Învăţătorul venit de la Dumnezeu

Fără a se gândi la auditoriu, fără să țină cont de urmări, Domnul Isus vorbea fără teamă în orice ocazie, fiind preocupat numai de adevăr și de comunicarea mesajului Tatălui Său. Puterea învățăturii Sale era profund simțită de cei care Îl ascultau: „Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are putere.” Iar Nicodim a spus:

„Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu.” Forța spirituală a personalității Învățătorului ceresc se exprima în afirmațiile și lucrările pe care le făcea. Astfel, nu trebuie să fim surprinși citind despre impresia deosebită,  pe  care  o  făcea  pretutindeni.  Oamenii spuneau:

„Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” Simplitatea, farmecul și adâncimea, sinceritatea, univer-

salitatea și adevărul învățăturii Sale lăsau o impresie profundă asupra ascultătorilor Domnului, dăruindu-le convingerea că se aflau în prezența unui Învățător cum omenirea nu mai cunoscuse înainte de El și nici după El. Şi astfel, multele Sale învățături din Evanghelii și impresii produse în mod evident de către Învățătorul Însuși sunt de așa natură, încât mii de ani după aceea ele au adus pace în sufletele care L-au primit prin credință în inimă pe Mântuitorul.  Să  lăsăm  ca  aceste  meditații  cu  privire  la Persoana Mântuitorului să ne ajute și pe noi să-L cunoaștem mai bine pe Învățătorul ceresc și învățăturile Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PASIONAT, EFICIENT ȘI PERSEVERENT!

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22)

     Când Neemia a văzut prima oară ruinele Ierusalimului, a plâns. Apoi și-a suflecat mânecile și s-a apucat de lucru. În ciuda istoriei necruțătoare și a împotrivirilor nesfârșite, el a reconstruit zidurile în cincizeci și două de zile. Cum? Având o viziune și având o pasiune! Întrebare: Îți este teamă să rostești: „Doamne, voi face tot ce-mi spui”? Te gândești că te va trimite unde nu vrei să mergi, sau că îți cere să faci ceva pentru care nu te simți pregătit sau calificat? Dacă răspunsul este „Da”, trebuie să ți-l schimbi!… Biblia spune că voia lui Dumnezeu este „bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2). Dar dacă voia lui Dumnezeu este bună, nu înseamnă că este și ușoară, dar El îți va da pasiune. Când Ieremia a încercat să nu mai vorbească despre Domnul, Cuvântul lui Dumnezeu a devenit „ca un foc mistuitor, închis în oasele” lui (Ieremia 20:9). Viziunea dată de Dumnezeu îți pune un foc în inimă. Începi să vezi lucruri pe care nu le-ai văzut niciodată și te vei umple de entuziasm. Poate în trecut ai avut parte de eșec, însă Dumnezeu poate lua capitolele eșecului tău și să scrie cu ele o istorie de succes. Lucrul acesta nu se va întâmpla dacă stai deoparte. Biblia spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători.” Vei avea pasiune pentru voia lui Dumnezeu când începi s-o faci! Atunci vei spune: „Pentru asta am fost făcut.” Când ai luat hotărârea fermă de a face ceva și știi că Dumnezeu te privește și îți zâmbește, lucrul acesta face imposibilul posibil! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este un întreit îndemn: Fii pasionat, fii eficient, fii perseverent!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 13.1-9; 14.1-5

Privirile lui Israel (şi ale noastre) se îndreaptă spre cruce (cap. 12.10). Sângele lui Hristos ne ispăşeşte păcatele, însă din coasta Lui străpunsă ţâşneşte, de asemenea, un izvor de apă vie. El evocă această curăţire practică pe care Cuvântul o împlineşte în conştiinţa noastră (Psalmul 51.2,7). În acea zi, idolii vor fi nimiciţi (Ezechiel 36.25); vocile minciunii vor înceta. Atunci Preaiubitul Îşi va relata minunata Sa istorie: Venit aici jos ca Om, a luat chip de Rob pentru a sluji creaturii Sale (comp. cu cap. 11.12 şi cu Exod 21.2-6). A fost rănit la propriii prieteni (comp. cu Ioan 20.27). A fost lovit de Însuşi Dumnezeu.

„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus”, continuă Filipeni 2.9. Curând, acest acelaşi Domn Se va înfăţişa lumii în strălucirea puterii Sale. Unde va avea loc această apariţie? În locul de unde odinioară El a părăsit pământul, pe acest munte al Măslinilor care se va despica sub picioarele Sale (cap. 14.4; Fapte 1.11,12).

El însă nu va veni singur. „Şi toţi sfinţii împreună cu El”, adaugă sfârşitul versetului 5. Ca o suită regală, Hristos îi va aduce pe aceia pe care mai înainte îi va fi răpit la cer alături de El. Noul Testament confirmă această apropiată şi triumfătoare „venire a Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi” (1 Tesaloniceni 3.13; Iuda 14).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, și Isus mergea înaintea lor; și se minunau și, urmându-L, se temeau.
Marcu 10.32

Marcu folosește de șapte ori cuvântul „uimire” („minunare”), care apare mai des către sfârșitul Evangheliei sale, când a scris despre suferințele Domnului, despre moartea și despre învierea Sa. Mulți profeți credincioși fuseseră omorâți la Ierusalim; acum venise rândul Domnului. Ucenicii L-au auzit vorbind despre suferințele Sale viitoare și erau uimiți și Îl urmau plini de frică. Apoi Marcu ne spune că El i-a luat deoparte și a început să le spună despre lucrurile care aveau să I se întâmple. Ca Profet, Domnul le-a prezentat suferințele Sale viitoare cu multe detalii (versetele 32-34).

Totuși, doi dintre ucenici se gândeau la poziția lor în Împărăția viitoare (versetele 36 și 37). Domnul le-a arătat, lor și celorlalți, că aveau nevoie să învețe să fie slujitori adevărați. Pentru aceasta trebuia ca vederea spirituală să le fie dată, așa cum ne arată episodul vindecării orbului Bartimeu. El a crezut, a fost vindecat, iar apoi L-a urmat pe Domnul. Ceea ce ucenicii aveau de învățat era că Domnul Isus trebuia să aibă întâietatea (Coloseni 1.18).

Și noi trebuie să învățăm să-I dăm Domnului locul care I se cuvine, fiind gata să-L urmăm, fără să conteze unde, când și cum. Iată un gând care ne cercetează adânc! Nu avem nici voința și nici puterea pentru așa ceva – acestea trebuie să vină de la El. Trebuie însă ca în inimile noastre să existe nevoia după așa ceva, la fel cum s-a întâmplat cu orbul sau cu Saul din Tars, atunci când ajuns să nu se mai încreadă în el însuși (Filipeni 3.7-17). Atunci Saul (Pavel) a devenit un adevărat urmaș al lui Hristos. Acest privilegiu este și al nostru.

A E Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Matei 6.33

Mai întâi…

Un medic a intervievat 3.000 de pacienți pentru a afla care sunt lucrurile care și le doresc cel mai mult. Răspunsurile primite au dus la concluzia că atenția oamenilor este centrată foarte mult asupra eului lor. Iată câteva răspunsuri:

unele familii așteptau moartea părinților, pentru ca, scăpând de responsabilitatea îngrijirii acestora, să se mute în alt oraș;

alte familii așteptau să-și vadă copiii căsătoriți;

multe familii tinere așteptau primul lor copil;

multe mame doreau să se facă bine, ca să-și poată crește copiii;

unii copii așteptau să fie mari, ca să conducă autoturismul…

Așteptările nu erau rele în sine, dar erau doar pentru orizontul îngust al acestui pământ. Dumnezeu dorește, ca toți  să  privim  dincolo  de  realitatea  imediată,  așteptând lucruri mari cu privire la veșnicie. Ce frumos ar fi, dacă toți oamenii s-ar gândi la DARUL nespus de mare al mântuirii prin credința în Domnul Isus Hristos! Dumnezeu ne spune prin  Cuvântul  Său  că  cine  crede  în  Fiul  Său  are  viața veșnică. Cu siguranță, această credință nu este una formală într-un fapt istoric, ci o credință din inimă urmată de o pocăință sinceră.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O RUGĂCIUNE PENTRU PACE

„Tu-i chezăşuieşti pacea…” (Isaia 26:3)

     Iată o rugăciune pentru pace: „Doamne, Cuvântul Tău spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” Cuvântul Tău spune: „Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.” (Psalmul 29:11) Cuvântul Tău spune: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Cuvântul Tău promite că „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7) Astăzi am nevoie de această pace care întrece orice pricepere, pentru a-mi liniști sufletul și mintea. În loc să mă gândesc la fricile și îngrijorările mele, ajută-mă să-mi îndrept atenția asupra bunătății Tale, asupra credincioșiei Tale, asupra puterii Tale vindecătoare, asupra resurselor și inimii Tale iertătoare. Locuiește în mine și umple-mă cu pacea Ta. Arată-mi care sunt lucrurile care îmi fură pacea. Doresc în mod real să mi le descoperi, Tată, ca să le pot mărturisi, și să știu ce să încredințez în mâna Ta și ce să schimb. Îmi deschid inima către Tine, învață-mă taina păcii de durată. Îți mulțumesc acum pentru tot ceea ce-mi vei da ca să mă ajute să primesc pacea pe care Tu ești gata să mi-o oferi cu atâta generozitate. Cuvântul Tău spune: „Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15). Astăzi doresc să fiu stăpânit de pacea Ta și nu de temerile și îngrijorările mele. Îți dau Ție toate îngrijorările mele, și cred că Tu vei lucra spre binele meu și spre slava Ta. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 12.114

Cine vorbeşte aici? Cel care a întins cerurile, care a întemeiat pământul, care ia dat omului această inteligenţă în care el se încrede atât de mult (şi pe care adesea o foloseşte atât de rău; comp. cu Isaia 42.5)! Un asemenea Dumnezeu să nu aibă mâna întinsă peste evenimentele pământului? Comploturile urzite de duhul celui pe care El Însuşi la creat săL poată lua prin surprindere? Imposibil! Atunci când toate naţiunile pământului, orbite de ură, se vor strânge pentru a asedia Ierusalimul, acesta va fi pentru ei ca un potir otrăvitor, ca o piatră de cădere. Pentru că, „în ziua aceea”, Domnul va întări victorios pe căpeteniile lui Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului! El va lucra prin ei, dar de asemenea va lucra în ei. Dumnezeu va răspândi peste poporul Său umilit şi pocăit „duhul îndurării şi al cererilor” (v. 10). În Acela pe care Lau străpuns, iudeii Îl vor recunoaşte, în sfârşit, pe Păstorul lor credincios, pe Moştenitorul tronului lui David, pe Fiul unic al lui Dumnezeu.

Prieteni creştini, dacă este adevărat că Domnului Îi place să lucreze prin noi, să nu pierdem din vedere lucrarea pe care El doreşte să o împlinească în noi. Aceasta constă în a ne aşeza în fiecare zi din nou înaintea crucii şi a consecinţelor ei. Iar versetele 1114 subliniază faptul că fiecare trebuie să fi avut personal dea face cu Dumnezeu în chestiunea păcatului său.

 
 

 

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Simon Petru deci, auzind că este Domnul, și-a încins haina (pentru că era dezbrăcat) și s-a aruncat în mare.
Ioan 21.7

În Ioan 21 vedem trei feluri de restabilire: a conștiinței, a inimii și a căii. Prima dintre ele, cea a conștiinței, este foarte importantă. Creștinul nu poate înainta dacă există vreo pată pe conștiința lui. În această scenă de la marea Tiberiadei este clar că Petru avea deja o conștiință restabilită. O singură privire a lui Isus îl zdrobise și îl făcuse să verse lacrimi amare. Însă nu lacrimile lui, ci dragostea care l-a făcut să le verse a fost cea care a format temelia restabilirii depline a conștiinței sale. Acum, când a auzit că este Domnul, Petru s-a aruncat în mare – atât de dornic era să stea la picioarele Domnului său înviat. Conștiința lui era în lumina strălucitoare a dragostei care nu se schimbă niciodată. Încrederea lui Petru era neumbrită, iar acest lucru era plăcut inimii Domnului. Să nu uităm niciodată că dragostei îi place să ne încredem în ea. Nimeni să nu-și închipuie că Îl onorează pe Domnul stând departe de El, pe motivul nevredniciei sale. Este trist când greșim și când cădem, însă este și mai trist ca, după ce am greșit și am căzut, să nu ne încredem în dragostea lui Isus sau în faptul că El este mereu gata să ne primească la pieptul Său.

Inima trebuie de asemenea să fie restabilită. Conștiința poate fi perfect curățită de greșeala pe care am comis-o, însă rădăcina din care a izvorât ea se poate să nu fi fost atinsă. Această rădăcină este adânc ascunsă în inimă, necunoscută nouă și altora, însă pe deplin descoperită ochilor Domnului. Mândria, lăcomia, mânia și ambiția sunt doar câteva din aceste rădăcini. Ele trebuie judecate complet. Domnul l-a luat pe Petru deoparte, pentru a turna în sufletul său lumina adevărului, ca astfel el să poată discerne rădăcina încrederii în sine din care izvorâse căderea sa.

Apoi, printr-o chemare scurtă, însă atotcuprinzătoare, Domnul îi restabilește calea lui Petru: „Urmează-Mă!”. Să luăm aminte la urmele Lui și să călcăm pe ele!

C H Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.”
Luca 18.1

Rugăciunea schimbă lucrurile

O femeie a cumpărat un poster pe care erau scrise cuvintele: „Rugăciunea schimbă lucrurile!” Bucuroasă de acest mesaj, a atârnat posterul la loc vizibil în sufragerie. După câteva zile a observat că posterul nu mai era acolo unde a fost așezat. Surprinsă de dispariție, femeia l-a întrebat pe soțul ei dacă știe ce s-a întâmplat cu posterul.

„Eu l-am luat din locul unde era atârnat”,a răspuns soțul.

„Dar de ce ai făcut așa ceva?” l-a întrebat soția. „Nu crezi că rugăciunea poate schimba lucrurile?” „Da, cred”, i-a răspuns soțul, „și tocmai de aceea l-am mutat, pentru că mie nu-mi plac schimbările!”

Multor oameni nu le plac schimbările, la fel ca în cazul menționat în istorioara de azi. Rugăciunea este canalul care unește sufletele noastre cu izvorul vieții, al nădejdii, al tăriei, al fericirii, care este Dumnezeu. Bărbatului din istorioara noastră nu-i plăceau schimbările pe care le face Dumnezeu în viața oamenilor. Şi ca acel bărbat sunt multe persoane.

Rugăciunea creștinului trebuie să fie o obișnuință normală și nu o experiență ocazională. Rugăciunea este o atitudine de viață creștină. În rugăciune pășim înaintea lui Dumnezeu pentru a cere înțelepciunea și puterea necesară fiecărei zile. În rugăciune acceptăm schimbarea dorită de Dumnezeu prin Cuvântul Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT!

„M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11)

     Nemulțumirea este o capcană care te poate înrobi și îți poate fura bucuria și împlinirea. De aceea Biblia spune că trebuie să înveți să fii mulțumit „în starea în care te găsești.” Ideea că o mașină mai bună, o casă mai mare, ori un salariu decent îți vor aduce mulțumirea este un mit. Întotdeauna va exista undeva ceva „mai mare și mai bun.” Întotdeauna vor exista oameni care au mai mult decât tine, așa că nu vei putea să te dai jos, niciodată, de pe roata morii. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să te mulțumești cu robia datoriilor, ori a obiceiurilor distrugătoare, sau să te complaci în mediocritate și să nu împlinești chemarea lui Dumnezeu pentru viața ta. Absolut deloc! Trebuie să lucrezi neîncetat, să fii tot mai bun și să rămâi dependent de Dumnezeu în ceea ce privește binecuvântarea, promovarea și împlinirea nevoilor tale. Mulțumirea înseamnă să nu poftești locul de muncă al altuia, posesiunile sau personalitatea altcuiva. Siguranța și stima ta de sine trebuie să se fundamenteze pe cine ești tu în Hristos, nu pe ceea ce ai din punct de vedere material. Ce mod extraordinar de viață! Pavel așa a trăit. El a spus: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13). În fiecare zi ai de făcut o alegere privind atitudinea ta. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Învață să fii mulțumit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 11.1-17

Incendiul din versetele 1-3 anunţă mânia împotriva ţării şi împotriva poporului, din cauza crimei de care acesta se va face vinovat la cruce.

În versetul 4, profetul este invitat să personifice, succesiv, pe Păstorul cel bun (Hristos) şi pe Păstorul nebun, adică pe Antihrist (v. 15-17). Până la versetul 14 suntem purtaţi în vremea evangheliilor. Aceşti stăpâni, aceşti vânzători, aceşti păstori răi din versetul 5 sunt, respectiv, romanii şi mai-marii iudeilor, fie ei politici sau religioşi. Isus îi califică drept hoţi, tâlhari, oameni plătiţi, lupi răpitori (Ioan 10.8,12; Ezechiel 34). El, Păstorul cel bun, venea să-i substituie pe aceştia şi să păstorească poporul, aducând-i la gloria şi la unitatea naţională (cele două toiege de păstor numite <Frumuseţe> şi <Legături>). Cu excepţia câtorva „săraci ai turmei” (v. 11; Luca 14.21) însă, poporul n-a înţeles planurile Sale de dragoste.

Versetele 12 şi 13, împlinite cu atâta exactitate, ne spun la ce preţ derizoriu a fost estimat Domnul (Matei 26.15). Noi la ce preţ Îl estimăm pe Domnul Isus?

Apoi, fără tranziţie, versetele 15-17 introduc domnia încă viitoare a „păstorului netrebnic” (v. 17; Ioan 5.43) pentru că acest personaj satanic este <declanşat> ca pedeapsă asupra turmei <de măcelărit>: poporul vinovat de a-L fi respins pe adevăratul său Conducător!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

El le-a zis: „Voi nu trebuie să cunoașteți timpurile sau vremurile pe care Tatăl le-a așezat sub propria Sa autoritate; ci veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și veți fi martorii Mei atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și Samaria și până la marginea pământului”. Și, spunând acestea, pe când priveau ei, a fost înălțat și un nor L-a luat dinaintea ochilor lor.
Fapte 1.7-9

Apostolii tocmai Îl întrebaseră pe Domnul dacă în acest timp avea să restabilească împărăția lui Israel. Interesul lor era normal, ei fiind iudei, însă Domnul urma să Se înalțe la dreapta lui Dumnezeu și Duhul Sfânt avea să vină pe pământ, pentru a locui cu cei credincioși și în cei credincioși. Avea să urmeze o paranteză în lucrările lui Dumnezeu cu Israel, în timpul căreia Adunarea avea să fie formată și să constituie obiectul special al interesului lui Dumnezeu pe pământ.

Duhul Sfânt avea să dea putere acestor apostoli care, cu câteva săptămâni mai devreme, stăteau cu ușile încuiate, de frica iudeilor. Începând de la Ierusalim, unde împotrivirea iudeilor culminase cu răstignirea Domnului, acești ucenici aveau să-I fie martori, vestind celor de aproape și celor de departe că Isus înviase cu adevărat dintre cei morți și era viu în glorie.

Pe când Domnul le spunea aceste lucruri, ei L-au văzut înălțându-Se la Dumnezeu. Apoi un nor L-a ascuns de privirile lor – norul gloriei din care Dumnezeu a vorbit în repetate rânduri poporului Său, după ce l-a scos din Egipt. Ce priveliște! Domnul lor era luat și înălțat în acel nor care semnifica prezența lui Dumnezeu! Ce mesaj pentru ei (și pentru noi azi), menit să fie proclamat în puterea Duhului începând din Ierusalim, apoi în Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului! „Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit” (Fapte 2.36).

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Tot așa, și limba este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!”
Iacov 3.5

Lucruri mici efecte mari

În anul 1904 a avut loc marele incendiu din Baltimore. Cum s-au petrecut lucrurile? Un mic incendiu izbucnit în zona comercială a fost transformat datorită vântului puternic într-un incendiu necontrolabil, care până la lăsarea nopții a afectat o mare parte a orașului. Se crede că incendiul a pornit de la o țigară aruncată într-o pivniță unde, probabil, erau materiale inflamabile. După 31 de ore, incendiul a încetat și în urma lui casele de pe 80 de străzi din partea comercială a orașului au fost distruse complet, iar aproximativ 1.000 de case au suferit prejudicii importante. Un adevărat dezastru!

Un lucru mic a produs pagube mari. Tot așa este și limba omului: ea spune adeseori cuvinte care aprind multe neînțelegeri în familie sau în societate. Cuvintele pot răni, pot produce mari pagube. Cuvintele sunt asemănate cu săgeți, sulițe, cuțite și săbii. Dacă aceste instrumente puternice sunt mânuite greșit, pot tăia sau chiar ucide. Cuvintele pot nărui reputații și pot dezbina familii. Cuvintele care critică, judecă, sunt unelte ale diavolului, care este numit

„acuzatorul”. În ciuda potențialului distructiv al cuvintelor, adevărul minunat este că de asemenea cuvintele pot vindeca. Ele pot fi un leac alinător sau pot fi ca raza de soare care pătrunde într-o casă întunecoasă. În școala Mântuitorului putem învăța o vorbire caracterizată de harul ceresc.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (5)

„Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Luca scrie: „Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Atacul lui Satan dovedește că ai un rol important în planul lui Dumnezeu. De aceea Satan încearcă așa de tare să te înfrângă. De fapt, intensitatea și durata atacului sunt indicii clare ale valorii tale pentru Dumnezeu și ale nivelului de binecuvântare pe care îl are Dumnezeu în plan pentru tine, de partea cealaltă a atacului. Așadar, dacă îi aparții lui Hristos, consideră atacul ca pe un semn al respectului. Și nu uita Cine este în control! Satan a avut nevoie de permisiunea lui Dumnezeu pentru a-l ataca pe Iov. Domnul Isus a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18). Și acesta este un adevăr pe care te poți baza! Scopul acestui test este acela de a-ți sluji drept mărturie a bunătății lui Dumnezeu. Domnul Isus a îngăduit ca Petru să treacă prin încercare pentru a putea să-și încurajeze frații. Poate Dumnezeu face la fel și cu tine. El știe că biserica și lumea au nevoie de mărturii vii ale puterii Sale. Așadar, dificultatea în care te găsești te pregătește să fii o voce a încurajării pentru alții care sunt încercați. Adu-ți aminte ce le-a spus Iosif fraților săi: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Genesa 50:20). Întrucât Dumnezeu te iubește și îți controlează viața, El te va scoate biruitor din dificultățile prin care treci chiar acum!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 10.1-12

Poporul iudeu, decepţionat de idoli, înşelat şi asuprit de conducătorii răi, va fi mult timp ca o turmă fără păstor (v. 2b; comp. cu Matei 9.36). Dumnezeu însă va cerceta această „casă a lui Iuda” din care a ieşit Hristosul, „Piatra de unghi„ (v. 4). El o va întări pentru a lupta împreună cu ea. Nu va uita însă nici de casa lui Iosif, de cei ai lui Efraim (adică de cele zece seminţii încă risipite). Îi va mântui, îi va aduce înapoi, le va răspunde (v. 6). După atâtea mângâieri deşarte (v. 2), ce bucurie le va umple inimile (v. 7)!

Drag prieten creştin, Domnul a arătat faţă de tine şi faţă de mine o îndurare şi mai mare. Fie ca aceasta să constituie pentru noi subiectul unei continue bucurii!

Asemeni fiului risipitor în „ţara îndepărtată”, venindu-şi în fire evocând casa tatălui, cei scăpaţi ai lui Israel îşi vor aminti de Dumnezeul lor „în ţări îndepărtate şi vor trăi şi se vor întoarce„ (v. 9; Luca 15.17). „Îi voi aduna, pentru că Eu i-am răscumpărat”, promite Domnul (v. 8, 10; Ioan 11.52). Dragostea Domnului Isus nu va fi deplin satisfăcută decât de prezenţa alor Săi alături de El. Înainte de a-Şi aduce poporul pământesc întregit în ţară, El îi va introduce pe scumpii Lui răscumpăraţi în casa Tatălui, unde le-a pregătit locul (comp. cu Ioan 14.2).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Numai în Dumnezeu rămâne liniștit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea. Numai El este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu înalt; nu mă voi clătina mult.
Psalmul 62.1,2

Unul dintre cele mai dificile lucruri pentru noi este să așteptăm liniștiți ca Dumnezeu să lucreze. De multe ori gândim că a aștepta înseamnă a sta pasiv până când ceva se întâmplă. Totuși, în mijlocul unor împrejurări furtunoase, nu ne place inactivitatea, ci instinctul nostru este să reacționăm repede și să forțăm schimbarea lucrurilor.

În acest psalm însă, cuvântul „așteptare” are o semnificație diferită, aceea de a sta pe loc până la noi ordine. În loc să optăm pentru pasivitate, ar trebui mai degrabă să ne oprim din acțiunile noaste și să ascultăm instrucțiunile lui Dumnezeu. Câteodată Domnul tace, însă întotdeauna El are un scop. El știe momentul perfect când noi trebuie să acționăm și, până la acel moment, trebuie să așteptăm. Este nevoie de mai multă tărie să stai liniștit în mijlocul împrejurărilor furtunoase, decât să te agiți căutând cu înfrigurare o soluție.

Dar trebuie să mărturisesc că și eu acționez de multe ori cu nerăbdare. Când se întâmplă acest lucru, devin nervos, mă plâng și Îl pun pe Dumnezeu la îndoială. Aceste reacții nu sunt însă potrivite pentru un creștin. Pavel ne spune clar să nu ne îngrijorăm pentru nimic (Filipeni 4.6) și ne învață ca mai degrabă să ne rugăm Domnului, care ne oferă pace. Trebuie să așteptăm în liniște, fără să ne plângem, ceea ce înseamnă că trebuie să avem răbdare. Ca lucrurile să stea așa, trebuie să ne încredem în înțelepciunea, în dragostea și în puterea lui Dumnezeu. Nu greșim niciodată atunci când ne sprijinim pe El.

Cheia pentru a găsi pace în furtună este de a ne sprijini doar pe Dumnezeu. Când refuzăm să facem așa suntem în pericol de a lua decizii greșite. El ascultă toate rugăciunile noastre, însă noi trebuie să stăm liniștiți și să ascultăm răspunsul Său.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele…”
Fapte 3.19

Ce este întoarcerea la Dumnezeu?

Acest verset ne oferă o descriere frumoasă și exactă a ceea ce noi putem numi adevărata întoarcere la Dumnezeu, și de aceea dă un răspuns categoric și clar la întrebarea: „Ce este întoarcerea la Dumnezeu?” Iată o întrebare importantă pentru timpul de acum și pentru fiecare persoană în parte! Tocmai în zilele noastre, când superficialitatea și indiferența cu privire la lucrurile referitoare la credință se arată în toate locurile, este deosebit de valoros să avem un răspuns dumnezeiesc la această întrebare.

Oricine ar fi omul, iudeu sau grec, oricare ar fi naționalitatea lui, poziția lui bisericească, oricare ar fi mărturisirea lui de credință și orice conținut ar avea ea, el trebuie să fie întors la Dumnezeu; altfel, el se află pe calea largă spre condamnarea veșnică. Nimeni nu este, în sensul dumnezeiesc al acestui cuvânt, din naștere un creștin și nici nu poate fi educat spre a deveni un creștin autentic. Este o greșeală fatală șio înșelăciune a dușmanului de moarte al sufletelor, satan, când cineva crede că este creștin prin naștere sau prin educare, sau ar putea fi făcut creștin prin diferite ceremonii religioase. Un om devine creștin adevărat numai prin faptul că el se întoarce la Dumnezeu într-un mod recunoscut de Dumnezeu în Cuvântul Său, Biblia, și Îl primește pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor și Dăruitor al vieții celei noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (4)

„Un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei…” (1 Corinteni 5:5)

     Atacul lui Satan poate fi un ceas deșteptător. Știi că atunci când refuzi să recunoști păcatul și să te pocăiești, zidul de protecție din jurul tău este spart și Satan este liber să intre și să te atace? Pavel scrie bisericii din Corint: „Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!” (1 Corinteni 5:1-2). Apoi Pavel le spune liderilor bisericii că: „Un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.” Dacă omul s-a pocăit de păcatul lui, Pavel a spus că trebuie reinclus în adunarea bisericii. Așadar, ceea ce a spus Pavel în esență a fost: „Lăsați-l să ajungă la disperare, ca mai apoi să fie atras din nou în brațele lui Dumnezeu.” Iar lui Timotei îi scrie: „Să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.” (1 Timotei 1:19-20). Se bucură Dumnezeu să ne vadă suferind? Nu mai mult decât îi place unui părinte să-și disciplineze copilul, dar dragostea sfântă face alegeri dure. Nu uita că disciplina trebuie făcută cu milă, pentru a produce îndreptare, nu nenorocire. Unii dintre noi ne trezim la o simplă bătaie pe umăr, în timp ce alții au nevoie de bobârnace zdravene. Și uneori, când Dumnezeu trebuie să ajungă la asta, este chemat Satan. Deci, străduiește-te să trăiești curat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 9.1-17

Profeţia din acest capitol are în atenţie popoarele vecine lui Israel. Purtarea acestora fusese observată fără ştirea lor, „pentru că Domnul are ochii asupra oamenilor” (v. 1, 8b). Şi cât de mulţi uită, în adevăr, de această sfântă privire şi se poartă ca şi cum Domnul nu i-ar vedea!

Dumnezeu Se pregăteşte aici să distrugă înţelepciunea omenească (v. 2), puterea Tirului (v. 3, 4), încrederea înşelătoare a Ecronului (v. 5), mândria şi urâciunile filistenilor (v. 6) Astfel calea va fi deschisă lui Mesia venind să vestească pacea şi să stăpânească până la marginile pământului. A venit, într-adevăr, acest Împărat „călare pe un măgar”! (v. 9; Ioan 12.15). Însă poporul Său nu L-a primit, şi, de aproape două mii de ani, profeţia s-a oprit, într-un fel, între versetele 9 şi 10. Ea îşi va relua curând cursul. După judecăţi cumplite, Împăratul va reapărea în toată maiestatea Sa. Bunătatea şi frumuseţea Îi vor fi admirate împreună (v. 17). „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale”, proclamă cântarea „compusă despre Împăratul” (Psalmul 45.1,2). Lucru infinit mai mişcător, răscumpăraţii Săi vor fi atunci precum pietrele preţioase ale cununii Lui (v. 16b): vor contribui la această frumuseţe minunată a Împăratului (Isaia 62.3). În acelaşi timp, însuşi faptul prezenţei lor cu El va da mărturie despre bunătatea Lui de nespus (Psalmul 31.19,21).

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit.
Apocalipsa 19.7

Încă de la începutul istoriei omului, Dumnezeu a așezat înaintea noastră adevăruri atât de dragi inimii Sale, cu privire la Miel și la Mireasă. Jertfa lui Abel este începutul istoriei Mielului. Avraam o continuă, atunci când ne spune că Dumnezeu Însuși va purta de grijă pentru Miel. Apoi Moise, în noaptea de Paște, poruncește israeliților să ia un miel fără pată. Isaia, la rândul lui, profețește că Hristos va fi dus ca un miel la tăiere. Ioan Botezătorul, privind la Hristos pe pământ, a putut spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”. Petru ne reamintește că suntem răscumpărați cu sângele scump al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată. Iar apostolul Ioan ni-L prezintă pe Miel ca fiind înjunghiat, aflat în mijlocul scaunului de domnie, și ne conduce către gloriosul răspuns pentru toate suferințele Lui: ziua cea mare a nunții Mielului.

Mai mult, Dumnezeu a avut întotdeauna în gând Adunarea, Mireasa, care avea să-I fie prezentată lui Hristos, spre satisfacția inimii Sale. Chiar înainte de căderea din Geneza, vedem în Eva, care i-a fost prezentată lui Adam, marea taină, descoperită acum, cu privire la faptul că Hristos avea să aibă o mare mulțime de sfinți, făcuți asemenea Lui și care, în mod corporativ, aveau să-I fie prezentați Lui. Rebeca, cea în care Isaac a găsit mângâiere și iubire, continuă istoria Miresei. Apoi știm cum Asnat, Rut, Abigail și mireasa din Cântarea Cântărilor prezintă toate diferite imagini ale Adunării ca Mireasă a Mielului. De-a lungul veacurilor și dispensațiilor, Dumnezeu a continuat să-Și ducă spre îndeplinire marele Său scop și toate evenimentele conlucrează către acea zi măreață, a nunții Mielului.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„În El (Isus Hristos) avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.”
Efeseni 1.7

Siguranţă

Tot timpul cât a ținut boala grea, de care nu a mai scăpat, regele Oscar al II-lea al Suediei a citit Biblia. Cu creionul în mână a însemnat versetele care i s-au părut că răspund mai bine apăsării inimii sale.

Într-o sâmbătă și-a pierdut cunoștința aproape toată ziua. După-amiază însă a deschis ochii și recunoscându-i pe ai săi, care erau strânși în jurul patului său, le-a zis cu o voce destul de clară:

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Domnul te va călăuzi la fericitul liman, i-a spus regina. Harul Domnului este mare.

Da,a răspuns el, harul Său este mare. Apoi regina, aplecându-se spre el, i-a șoptit:

Sângele Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat.

Îți mulțumesc, bunule Isuse! a putut să mai spună regele.

Acestea au fost cele din urmă cuvinte. Câteva clipe mai târziu a ațipit din nou. Mai târziu a deschis ochii, a făcut alor săi cel din urmă semn de dragoste și a adormit. Dimineața următoare și-a dat sufletul în pace.

Avem și noi o astfel de siguranță a iertării păcatelor prin credința în Mântuitorul?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (3)

„…nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el” (Iov 42:11)

     Atacul lui Satan îți poate întări credința. Satan a îndrăznit să pună la îndoială stabilitatea credinței lui Iov, așa încât Dumnezeu i-a dat permisiunea să se atingă de tot ce avea Iov. „Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” (Iov 1:12). Este de remarcat faptul că Dumnezeu a dat permisiunea, dar a stabilit și parametrii acestei încercări. Iov trece testul, iar Satan spune că Iov ar fi căzut dacă ar fi fost obligat să înfrunte durerea. Dumnezeu îi dă permisiunea din nou și din nou, El stabilește parametrii: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” (Iov 2:6). Deși durerea și întrebările sunt abundente, la sfârșit, credința și sănătatea lui Iov sunt mai substanțiale ca niciodată. Din nou, poate nu înțelegem rațiunea acestei încercări, însă îi cunoaștem sursa. Să citim acest verset din finalul cărții lui Iov: „Frații, surorile și vechii prieteni l-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el.” Satan nu are nicio putere asupra copiilor lui Dumnezeu fără încuviințarea Lui. Chiar și când Satan pare să câștige, el pierde. Martin Luther a fost exact la subiect când l-a descris pe diavolul ca pe o unealtă a lui Dumnezeu, o sapă pe care El o folosește în grădina Sa. Sapa nu taie niciodată ceea ce Grădinarul dorește să păstreze și nu păstrează ceea ce Grădinarul dorește să piardă. Firește, o parte din pedeapsa lui Satan este frustrarea pe care o simte în slujirea împotriva voinței sale, ca o unealtă, în crearea unei grădini pentru Dumnezeu. Așadar, atacul lui Satan îți va întări credința, o va rafina și o va duce pe culmi mai înalte. Încurajează-te cu aceste cuvinte astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 8.123

„Aşa zice Domnul”, precizează cu consecvenţă profetul (v. 1, 3, 4, 6, 7, 9, 19, 20, 23). Atunci când citim Biblia sau când o cităm altora, să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Dumnezeu este Acela care vorbeşte.

Sărmanii fii ai lui Iuda aud promisiuni care corespund stării lor actuale. Pentru că Dumnezeu nui va uita! Ierusalimul nelocuit şi îndurerat va fi din nou populat şi însufleţit (Neemia 11.1,2). Iar primul care va reveni acolo va fi Însuşi Domnul (v. 3; vezi cap. 1.16). Odată cu El se va arăta binecuvântarea, iar teama va fi alungată. Din punct de vedere spiritual, nu tot aşa este şi în Adunare? Prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi le garantează toate lucrurile de care au nevoie.

Să luăm pentru noi îndemnul din versetul 16, repetat textual în Efeseni 4.25: „Vorbiţi fiecare cu aproapele său adevărul”! Iar sfârşitul versetului 19 insistă: „Iubiţi deci adevărul”.

Acum Domnul poate săi răspundă delegaţiei din Betel în legătură cu zilele de post (cap. 7.2,3): ele vor deveni timp de bucurie şi de veselie, de adunări fericite (v. 19; împlinire a Psalmului 122). Ar putea oare purta doliu cei care se bucură de prezenţa Mirelui în mijlocul lor? (comp. cu Matei 19.14,15).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și tu cauți pentru tine lucruri mari? Nu le căuta!
Ieremia 45.5

Ieremia i-a spus aceste cuvinte lui Baruc, omul care se dovedise credincios Domnului prin faptul că îl sprijinise pe Ieremia în fața vrăjmășiei iudeilor. Baruc scrisese cuvintele lui Ieremia într-o carte, care însă nu a fost apreciată de împărat și de popor. Baruc a simțit profund această respingere, spunând: „Vai de mine! pentru că Domnul a adăugat întristare la durerea mea; sunt obosit de suspinul meu și nu găsesc odihnă!” (versetul 3).

Suntem și noi descurajați? De ce? Poate pentru că ne-am așteptat la lucruri mai bune, mai mari. Mai mari însă pentru cine? Pentru Dumnezeu, sau pentru noi înșine? Dacă am dori cu sinceritate lucruri mari pentru Dumnezeu, n-ar trebui să fim vreodată descurajați. Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru gloria Sa, într-un fel în care nu ne-am fi așteptat niciodată. El L-a trimis pe Fiul Său preaiubit să sufere și să moară la Golgota pentru a salva nenumărate suflete, L-a înviat dintre cei morți și L-a înălțat la dreapta Sa.

Un credincios poate nu dorește lucruri mari pentru sine din această lume nelegiuită, însă poate cădea în capcana de a dori lucruri mari pentru Dumnezeu, cu scopul de a-și face un nume. Ucenicii au căzut în această capcană, atunci când se certau cu privire la cine avea să fie cel mai mare dintre ei. Pentru a le corecta această gândire, Domnul a folosit un copilaș ca exemplu și le-a spus ucenicilor: „Cine este mai mic între voi toți acela este mare” (Luca 22.24). El Însuși a venit ca să le slujească altora. Noi, ca urmași ai Lui, ar trebui să facem la fel.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge
Ioan 10.28

„Nava” credinţei

Un vas de croazieră traversa Atlanticul. Oceanul fusese liniștit  toată  dimineața,  dar  după-amiază  deveni  deodată agitat. Furtuna i-a trimis pe pasageri în camerele lor. Unii, mai puțin fricoși, s-au strâns pe punte pentru a privi ce se întâmplă. Un pasager a întrebat pe unul dintre ofițerii navei:

„Credeți că vom avea o noapte grea?” „Da, cred că va fi o noapte furtunoasă”, a răspuns el. Apoi i-a asigurat încă o dată: „Dar nu aveți de ce să vă temeți. Vaporul pe care vă aflați, este o navă solidă.” Același pasager, puțin mai nervos, exclamă: „Priviți furtuna!” „Nu”, a răspuns ofițerul. „Nu priviți furtuna: priviți vaporul!” Apoi cu mult calm a început să le povestească despre modul cum a fost construită nava pentru a face față oricărei furtuni. Fără să minimalizeze situația tensionată provocată de furtună, el își afirma încrederea fermă în vaporul pe care se afla. Avea suficientă încredere în această navă pentru a sta drept în fața furtunii.

Şi noi suntem asemenea acelor oameni într-o călătorie mult mai periculoasă. Călătorim pe marea vieții. Multe pericole ne pândesc la tot pasul. Furtunile declanșate de vrăjmașul sufletelor noastre apar tot timpul în viața noastră. Dar dacă suntem pe „nava” credinței, a încrederii în Mântuitorul, care Şi-a dat viața la crucea de pe Golgota, suntem asigurați pentru timp și veșnicie că nimeni și nimic nu ne va smulge din mâinile Sale atotputernice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (2)

„Un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască” (2 Corinteni 12:7)

     Atacul lui Satan te poate apropia mai mult de Dumnezeu. Așa s-a întâmplat în viața apostolului Pavel. Gândește-te la CV-ul lui Pavel: Întâlnire personală cu Hristos cel înviat, participant la viziuni cerești, apostol ales de Dumnezeu, autor al câtorva cărți din Biblie. A vindecat bolnavi, a călătorit prin lume și a scris câteva din cele mai valoroase documente din istorie. Puțini sunt cei care se pot compara cu realizările lui și poate că el a știut asta. Însă Dumnezeu l-a iubit pe Pavel prea mult pentru a îngădui ca mândria să-l distrugă. Pavel spune: „Ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.” Nu ni se spune care a fost natura acestui țepuș, însă ni se spune care a fost scopul – acela de a-l împiedica să se mândrească. Ni se spune și care a fost originea țepușului – un sol al Satanei. Solul acesta ar fi putut fi o suferință, o problemă sau o persoană care îl deranja. Nu știm. Dar știm că acest sol a fost controlat de Dumnezeu. Să remarcăm ce a spus Pavel mai apoi: „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:8-10). Iată un adevăr care poate transforma fiecare încercare într-un potențial triumf: Satan și forțele lui sunt doar niște unelte în mâna lui Dumnezeu pentru a te întări.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 7.114

După cartea viziunilor (capitolele 1:6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului. Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,2225). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16). Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine”? Formele de evlavie nuL pot amăgi. În schimb (ca răsplată), nimic nuI scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine”, spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).

Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9). Ceea ce însă a găsit El <spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure ca diamantul> explică şi justifică severa Lui pedeapsă.

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.
1 Petru 1.18,19

Apostolul Petru accentuează prețul mare al răscumpărării noastre. El compară sângele lui Hristos cu lucrurile pe care această lume le consideră nespus de prețioase, precum argintul și aurul, și le numește lucruri „pieritoare”. Psalmul 49 confirmă faptul că „ei se încred în averea lor și se mândresc în belșugul bogăției lor. Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să-I dea lui Dumnezeu un preț de răscumpărare pentru el” (versetele 6 și 7). Răscumpărarea sufletelor noastre este mult prea scumpă. Doar Dumnezeu poate plăti prețul, iar El a făcut aceasta dându-L pe singurul Său Fiu, pe Cel Preaiubit al Său. Aceste comparații ne ajută să înțelegem și să apreciem mai bine infinita valoare a ceea ce Hristos a împlinit prin vărsarea sângelui Său pe cruce. În Evrei citim: „Fără vărsare de sânge nu este iertare”. Nu există nimic care să poată plăti datoria noastră, decât sângele Domnului nostru Isus Hristos.

Ce L-a făcut să meargă înainte, știind ce avea să vină asupra Lui? Domnul Însuși dă răspunsul: „Iată, vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10.9). Era plăcerea Lui să facă voia Tatălui și să sfârșească lucrarea. „Printr-o singură jertfă, El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți” (Evrei 10.14). El a suferit crucea datorită dragostei pentru Tatăl și pentru toți cei care și-au pus încrederea în El. „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2).

Dumnezeu L-a înălțat pe Omul smerit din Nazaret și L-a făcut Domn și Hristos. Acum El este așezat la dreapta Măreției în cer, iar toți cei care au fost răscumpărați prin sângele Său scump sunt primiți în Cel Preaiubit, potrivit planului etern al lui Dumnezeu.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Şi să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință…”
Efeseni 3.19

Cunoaşterea dragostei dumnezeieşti

Cât de minunată este dragostea Domnului Isus Hristos, Mântuitorul nostru! În ea nu este niciun fel de compromis, niciun amestec de egoism și nicio rezervă. Ea întrece orice cunoștință. Gândul omului nu poate cuprinde marginile ei și nici nu-i poate măsura puterea. Putem doar să-i mulțumim lui Dumnezeu, că putem cunoaște măreția dragostei Mântuitorului, care întrece orice cunoștință.

Cunoaștem această dragoste, pentru că ne-a fost vestită nu numai prin cuvinte, care pot fi păstrate pentru un timp și apoi se pierd, ci prin fapte; vestită pe o cale necesară pentru a ne câștiga și pentru a ne face fericiți pentru veșnicie; vestită prin ceea ce a suferit Domnul Isus pentru noi. Cu cât cunoaștem mai mult dragostea Domnului Isus Hristos, cu atât realizăm cât de puțin o putem cunoaște. Cu cât ne preocupăm mai mult cu calea dragostei Domnului pe acest pământ, cu atât rămânem mai uimiți înaintea sacrificiului suprem al Mântuitorului. Nu a fost o dragoste oarbă care nu cunoștea defectele celor asupra cărora se răsfrângea, ci ea știa de la început totul despre ei. Ştia, de asemenea, cu o cunoștință divină întreaga cale a suferinței pe care trebuia să o parcurgă, pentru a obține salvarea veșnică a oamenilor. Este o dragoste care a fost pusă la încercare prin cele mai mari suferințe. Ea întrece orice cunoștință. Nu trebuie să ne temem că se va schimba vreodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (1)

„Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4)

     Satan este un înger căzut – care nu s-a mulțumit doar cu adorarea lui Dumnezeu, ci a dorit să-I ocupe și tronul! Îngerii, la fel ca oamenii, au fost făcuți să-L slujească și să I se închine lui Dumnezeu. Ei au fost înzestrați cu conștiință; altfel, cum s-ar fi putut închina? Dar Satan a zis: „Voi fi ca Cel Prea Înalt.” (Isaia 14:14). Pentru acest motiv a fost aruncat din cer: „Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!” (Isaia 14:15). Și Satan nu s-a schimbat. El este la fel de auto-centrat ca atunci și este la fel de limitat acum ca și atunci. Chiar și când inima lui era bună, tot inferior lui Dumnezeu a fost. Dumnezeu cunoaște totul; îngerii cunosc numai ce le descoperă El. Dumnezeu este peste tot; îngerii pot fi numai într-un loc. Dumnezeu este atotputernic; îngerii au numai puterea pe care le-o dă Dumnezeu. Așadar, Satan este în continuare subordonat lui Dumnezeu. Și de fiecare dată când încearcă să-și promoveze cauza, el ajunge să promoveze cauza lui Dumnezeu. În cartea sa „Șarpele din paradis”, pastorul și autorul Erwin Lutzer scrie: „Satan are de jucat mai multe roluri, în funcție de sfatul și planurile lui Dumnezeu. Trebuie să ținem cont că el are puteri înfricoșătoare, însă faptul că ele pot fi exercitate numai după bunul plac al lui Dumnezeu ne dă speranță. Satan nu este liber să creeze haos printre oameni după cum dorește.” Satan nu vrea să știi lucrul acesta; el încearcă să te facă să crezi că este o forță independentă, cu puteri nelimitate. Dar nu este așa! Și ar vrea ca tu să nu fi citit niciodată aceste cuvinte ale lui Ioan (cu care începem și încheiem aceste gânduri): „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 6.1-15

Cea de-a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să-şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S-a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).

Versetele 9-15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a-şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: <răbdător> (numit apoi Helem: <forţă>), împreună cu Tobia: <Domnul este bun>, şi cu Iedaia: <Domnul ştie>, sunt recunoscuţi de Iosia: <Domnul suportă>, numit în versetul 14 Hen (adică <har>). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, <Dumnezeu Mântuitor>, pe Care-L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea. În ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24-26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care Îl vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a-I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Vrăjmășie voi pune între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.
Geneza 3.15

Și Enoh, al șaptelea de la Adam, a profețit … Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor.
Iuda 14,15

Primele cuvinte profetice rostite în această lume au venit de pe buzele lui Dumnezeu. El i-a vestit lui Satan, șarpele cel vechi, că Sămânța femeii avea să-i sfărâme capul, iar aceste cuvinte au fost împlinite atunci când Domnul Isus Hristos, prin moarte, l-a desființat pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul. Realitatea acestei lucrări nu este încă manifestată public în lume. Dumnezeu, în îndelunga Lui răbdare, așteaptă ca oamenii să creadă mărturia harului Său, vestit prin evanghelia Sa, și ca ei să se supună lui Hristos, care este marele Biruitor de la Golgota, fiindcă Dumnezeu dorește ca niciunul dintre ei să nu piară.

Curând însă această îndelungă-răbdare se va sfârși, iar atunci se va împlini a doua serie de cuvinte profetice, cele rostite de Enoh, al șaptelea de la Adam, care a profețit: „Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor și să-i dovedească vinovați pe toți cei neevlavioși dintre ei de toate lucrările lor de neevlavie, pe care le-au făcut fără evlavie, și de toate cuvintele aspre, pe care păcătoșii neevlavioși le-au vorbit împotriva Lui” (Iuda 14 și 15).

Să remarcăm faptul că Hristos și lucrările Lui constituie tema acestor profeții. În felul acesta, orice rău și orice răzvrătire împotriva lui Dumnezeu vor fi înlăturate. Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru, marele Biruitor al lui Satan și Judecătorul drept al celor nelegiuiți, Își va institui Împărăția în care va exercita dreptatea divină, spre gloria lui Dumnezeu și spre binele omului.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.”
Proverbe 29.25

Frânghia care nu se rupe niciodată

În 14 iulie 1865, șapte alpiniști au urcat pentru prima dată muntele  Matterhorn.  Din  păcate,  această  expediție  s-a sfârșit cu o catastrofă, care a avut loc la coborârea periculoasă: cel din față a căzut și l-a tras și pe al doilea care era legat cu el prin frânghie. Smucitura l-a tras și pe al treilea și al patrulea, care erau legați de frânghie, în adânc. Al cincilea – era ghidul alpin – a reușit fulgerător de repede să înnoade frânghia de o ieșitură din stâncă și să se proptească cu picioarele de stâncă. Cei căzuți au fost opriți din cădere. Dar marginea stâncii, peste care a fost prinsă frânghia, a fost prea ascuțită. Frânghia s-a rupt și bărbații s-au prăbușit definitiv în adânc.

Moartea de care niciun om nu poate scăpa, este tot o cădere în adânc. La moarte se rup toate frânghiile care ne-au ținut legați cu viața de pe pământ: frânghia prieteniei, frânghia căsniciei și frânghia părtășiei de familie.

Dar există o frânghie, care nu se rupe niciodată! Este frânghia credinței care ne leagă de Isus Hristos. Cine are o legătură de viață cu El, poate să fie fără griji când trebuie să treacă pe lângă prăpastia vieții. El este sigur în mâna Mântuitorului  Său pentru totdeauna. Nici furtunile vieții, nici moartea nu pot să facă ceva legăturii de credință cu Domnul Isus. Cine a găsit salvare la El, nu trebuie să se mai teamă– nici în fața morții. „Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea… «Oricine crede în El nu va fi dat de rușine»” (Romani 10.10-11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINE EȘTI ÎN HRISTOS

„Eşti al Meu” (Isaia 43:1)

     Am auzit și am citit despre oameni care au fost eliberați din închisoare deoarece s-a dovedit că fuseseră condamnați pentru crime pe care nu ei le comiseseră. Asta înseamnă identificare eronată. A identifica pe cineva înseamnă a avea capacitatea de a recunoaște și de a spune exact cine este acea persoană. Satan dorește să te identifici cu ceea ce spun oamenii despre tine, și nu cu ceea ce spune Dumnezeu. Și dacă nu știi cine ești în ochii lui Dumnezeu, Satan te va asalta cu sentimente de condamnare și de lipsă de valoare. Harul lui Dumnezeu și dragostea Sa necondiționată pentru tine sunt temelia sigură pe care îți poți fundamenta mântuirea și valoarea. Astăzi El îți spune: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” Domnul Isus S-a identificat numai cu opinia lui Dumnezeu: „Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc” (Ioan 8:14). Oamenii au spus lucruri îngrozitoare despre Domnul Isus, dar cu toate acestea, iată ce a spus Dumnezeu despre El: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.” (Psalmul 118:22). Uneori suntem atât de preocupați ca să le spunem oamenilor ce să facă, încât omitem să le spunem și cine sunt ei. Când știi cine ești în Hristos, ai încredere și poți ține capul sus. Ești „neprihănit” datorită relației tale cu Hristos (vezi 2 Corinteni 5:21). Odată ce accepți lucrul acesta, nu te vei mai simți incapabil. Când ai bani la bancă și trebuie să-i scoți, nu te simți presat, deoarece știi că banii se află într-un cont și tu ești titularul. Tot așa, nu trebuie să te lupți pentru aprobarea celorlalți, când știi că ești iubit și acceptat de Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 5.111

Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4) La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!

Versetele 511 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efă, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şia atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a fărădelegii”, care astăzi „lucrează deja”, fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu. Ce contrast între această „casă” din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El Însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!