Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 4 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața, ca din nou să o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.

    Ioan 10.17,18


    Iudeii au fost mereu și mereu acuzați că L-au omorât (Fapte 2.36; 3.15; 7.52). Acuzația a fost dreaptă, cu siguranță. Cu toții suntem vinovați de așa ceva. Vina sângelui vărsat stă culcată la ușile noastre. În sensul juridic deplin, ei au fost „trădătorii și ucigașii” Lui. Dar, oricât de ciudat ar părea pentru rațiune, ceea ce citim în legătură cu aceasta este cu totul limpede în ochii credinței: „Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10.18). El a fost liber, și totuși a acționat la poruncă. Pare ciudat, sunt de acord, pentru rațiune și necredință, însă pentru credință totul este limpede și perfect.

    Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce, unde mâinile nelegiuite ale omului L-au țintuit, dar unde scopul etern și harul lui Dumnezeu prevăzuseră să ajungă. Acolo a murit, și a murit fiindcă a fost acolo. Mielul a fost înjunghiat. Cine s-ar încumeta să contrazică acest lucru? Mâini nelegiuite L-au ucis, iar Dumnezeu L-a oferit ca pe propriul Său Miel pentru altar. Cine ar îndrăzni să se atingă, fie și numai pentru un moment, de o taină atât de indispensabilă și de prețioasă? Și totuși Mielul Și-a dat viața de bunăvoie. Nu epuizarea din pricina suferinței și nici violența crucii – nu acestea I-au provocat moartea, ci El Și-a dat viața de la Sine Însuși. Ca dovadă că era deplin stăpân pe viața pe care urma să Și-o dea, „a strigat cu glas tare”, iar apoi „Și-a dat duhul”. Felul cum s-au desfășurat lucrurile în acele momente nu lasă loc niciunui alt gând și, aș adăuga, nici afecțiunile sfinților în închinare nu trebuie să facă altfel. Pilat s-a mirat că Domnul murise deja; nu putea să creadă una ca asta; a trebuit să se convingă de acest lucru. Pentru că nu trecuse suficient timp ca o viață să se sfârșească pe cruce, fluierele picioarelor celorlalți au trebuit să fie zdrobite. Însă El era deja mort, iar Pilat trebuie să facă cercetări și să se convingă printr-un martor înainte de a putea crede.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

    Romani 6.23


    Chiar eram convins că știam ce am de făcut…

    Doream să devin prin propriile mele strădanii un om mântuit și chiar eram convins că știam ce am de făcut. Mai întâi ar fi trebuit să nu mai fac răul. Existau o mulțime de lucruri greșite în viața mea. Apoi, desigur, ar fi trebuit să fac binele: să citesc mult în Biblie, să mă rog și să regret lucrurile rele.

    Am început așa într-o duminică și totul a decurs bine. Luni și marți au trecut cu succes în mare parte. Dar miercuri și joi am avut unele alunecări și eram deznădăjduit. Vineri și sâmbătă am renunțat la a fi un om credincios. Duminica următoare am luat-o de la capăt. Credeam că știu de ce eșuasem săptămâna trecută: trebuia să fiu mai atent. Deci am început să citesc Biblia mai conștiincios, să mă rog mai intens și mai îndelung (de câteva ori am adormit pe genunchi la marginea patului) și să regret mai mult ce făcusem rău. Dar nici așa nu am reușit să trăiesc ca un om credincios.

    Apoi am auzit o predică din care am reținut o singură frază: „Tot ce trebuie să faci pentru a fi mântuit este să accepți cadoul pe care Dumnezeu ți-l dă – și să-I mulțumești!”. Atunci am știut ce am făcut greșit: credeam că eu trebuie să-I aduc lui Dumnezeu un dar pentru a deveni un om mântuit. De aceea mă străduisem ca eu să trăiesc cum Îi plăcea Lui. Dar era tocmai invers! Darul salvării, darul vieții veșnice îl poate da numai Dumnezeu, iar El mi l-a și dat, de aceea eu trebuia doar să-l primesc. În seara aceea m-am întors la Dumnezeu și am primit darul Lui, cadoul Lui. Și astăzi Îi mulțumesc pentru acesta.

    Citirea Bibliei: Neemia 2.9-20 · Proverbe 11.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PERSPECTIVA VEȘNICIEI – Fundația S.E.E.R. România

    „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos…” (2 Corinteni 5:10).


    Apostolul Pavel le scria corintenilor: „De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă. Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:9-10). Dacă ești înțelept, vei trăi în fiecare zi având adevăr predominant în mintea ta. Vei avea o perspectivă a pregătirii pentru veșnicie.

    Gândește-te la acest lucru în felul următor: tu nu te-ai trezit într-o dimineață spunând că te-ai hotărât să devii avocat, doctor sau contabil etc.; nu, tu ai luat această hotărâre cu mulți ani înainte, și apoi ai muncit în această direcție. Să ne înțelegem: în calitate de creștin, tu nu lucrezi ca să-ți câștigi mântuirea, ci pentru a-ți câștiga o răsplată în ceruri. Mântuirea este temelia pe care construiești, și Biblia ne spune că: „nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos” (1 Corinteni 3:11). După care apostolul Pavel continuă și ne atenționează: „Dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc” (1 Corinteni 3:12-15).

    Când vei sta înaintea lui Hristos, vei avea parte fie de răsplată, fie de regrete! Așadar, pregătește-te pentru veșnicie, lucrând pentru răsplătirea care trece testul focului!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 71:1-16


    „Tu eşti încrederea mea din tinereţea mea„, spune psalmistul în versetul 5, apoi în versetul 17 adaugă: „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea; şi până acum am vestit lucrările Tale minunate„. Ferice de credinciosul care intră foarte devreme în şcoala lui Dumnezeu şi care învaţă acolo să se încreadă în El! „Pe Tine m-am sprijinit”, ne mai spune psalmistul (v. 6). Domnul era adăpostul lui tare (v. 7), stânca lui de locuit, cetăţuia lui (v. 3) expresii pe care le întâlnim deseori în psalmi (de exemplu, în Psalmul 31.2,3).

    În ce ne priveşte, în general, în ţara noastră, nu suntem expuşi persecuţiilor, dar să nu ne amăgim, să nu vorbim prea aprins despre aceasta, pentru că duşmanii care „pândesc” sufletele noastre nu sunt mai puţin de temut decât cei din versetul 10 şi din versetul 13! Petru ne pune în gardă cu privire la poftele firii pământeşti, care „se războiesc împotriva sufletului” (1 Petru 2.11). Atunci când ţâşnesc aceste pofte, să ne grăbim să ne găsim adăpostul în Dumnezeu, unde sigur vom găsi o eliberare deplină.

    Totuşi, Domnul este mai mult decât un loc tare pentru cel răscumpărat. „Pe Tine Te voi lăuda întotdeauna ~ Gura mea este plină de lauda Ta, de gloria Ta, toată ziua” (v. 6,8,14,22,23). Deşi numai Isus putea spune aceste cuvinte (comp. v. 6,11 şi 12 respectiv cu Psalmul 22.9,11 şi 8), totuşi este şi partea noastră, dragi prieteni credincioşi, să trăim ceva din aceasta!

  • 3 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea, frații mei preaiubiți și doriți, bucuria și cununa mea, stați astfel tari în Domnul, preaiubiților!

    Filipeni 4.1


    Vedem clar din această epistolă că Pavel era foarte atașat de credincioșii din Filipi și că inima sa era plină de bucurie atunci când le scria. El i-a încurajat să stea tari în Domnul și le-a amintit că trebuie să se bucure în Domnul întotdeauna (versetul 4).

    Pavel știa însă că viața nu este întotdeauna ușoară, că îngrijorările ne pot copleși repede și că, în consecință, pacea și bucuria noastră pot dispărea. Avem însă o resursă minunată în această privință, iar aceasta este: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus” (versetele 6 și 7).

    Ați încercat vreodată să faceți acest lucru? Eu știu că funcționează foarte bine! Dacă ne vărsăm inima înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru și Îi spunem Lui toate necazurile noastre, El va răspunde prin a ne mângâia, prin a ne dărui pacea Sa minunată și prin a ne conduce pe calea credinței.

    Apoi apostolul le reamintește filipenilor că lucrurile la care ne gândim sunt foarte importante. Este necesar să ne păzim mintea și să o umplem cu lucruri bune – „toate cele adevărate, toate cele vrednice de respect, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele vorbite de bine, dacă [este] vreo virtute și dacă [este] vreo laudă, la acestea gândiți” (versetul 8). Există un belșug de lucruri cu care gândurile noastre pot fi preocupate și care ne pot ține mintea într-o pace perfectă, de aceea ni se spune să medităm la ele. În felul acesta nu mai există loc pentru gânduri nepotrivite, nici pentru îngrijorări. În versetul 7 vedem „pacea lui Dumnezeu”, iar acum, în versetul 9, Îl vedem pe „Dumnezeul păcii”, care va fi cu noi.

    Cu siguranță că avem nevoie de putere de sus pentru a parcurge calea credinței zi de zi aici, pe pământ. Pavel știa și el acest lucru, de aceea a scris aceste cuvinte: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește” (versetul 13). Și, de asemenea: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus” (versetul 19). El este într-adevăr tăria noastră.

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

    Romani 8.16


    Cine este și cine nu este un copil al lui Dumnezeu

    Mulți consideră că toți oamenii sunt copii ai lui Dumnezeu. Biblia ne spune că toți oamenii sunt creaturi ale lui Dumnezeu, dar că nu toți sunt copii ai lui Dumnezeu. El i-a creat pe toți oamenii, dar, prin căderea în păcat, omul a fost despărțit de Dumnezeu și a ajuns sub stăpânirea diavolului. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, toți oamenii care încă nu s-au întors la El sunt „morți în greșelile și în păcatele” lor (Efeseni 2.1). Dumnezeu însă vrea să-i salveze pe toți, de aceea L-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus Hristos, în lume. Oricine crede în El primește iertarea păcatelor sale, pacea cu Dumnezeu și viața veșnică. Dumnezeu face ceva nou într-un astfel de om. Biblia numește această schimbare naștere din nou (Ioan 3).

    Cine acceptă prin credință vestea bună despre Isus Hristos și despre lucrarea Lui de ispășire primește și Duhul Sfânt, care este o pecete și o arvună și care locuiește în fiecare credincios (Efeseni 1.13,14) pentru a împlini promisiunile lui Dumnezeu. Și Însuși Duhul Sfânt îi confirmă celui care crede că este un copil al lui Dumnezeu.

    Așadar, nu este nicio aroganță dacă un credincios se numește pe sine un copil al lui Dumnezeu. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).

    Citirea Bibliei: Neemia 2.1-8 · Proverbe 10.22-32

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM ESTE VORBIREA TA? – Fundația S.E.E.R. România

    „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare…” (Coloseni 4:6).


    Liderul și autorul creștin chinez Watchman Nee a consacrat un capitol din cartea sa „Lucrătorul creștin normal” vorbirii și felului de-a comunica. „Din cauza vorbirii fără perdea, eficiența multor lucrători creștini este serios afectată. În loc să fie instrumente puternice în slujba Domnului, lucrarea lor are un impact mic din cauza scurgerii constante de putere din viața lor, prin vorbirea neatentă!” – scria Nee.

    Apostolul Pavel scrie: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare.” Asta înseamnă că atunci când vorbești, asigură-te că ceea ce spui e de bun gust. Și privirea de pe chipul tău și tonul vocii tale pot determina modul în care o persoană primește sau respinge ceea ce spui. Eugene Peterson parafrazează cuvintele lui Pavel în felul acesta: „Fiți grațioși în vorbire. Scopul este să scoți la lumină tot ce e mai bun din ceilalți, nu să-i dobori, sau să-i desființezi.”

    Tot Pavel scrie: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).

    Așadar, înainte să vorbești, verifică-ți atitudinea și întreabă-te: „În ce stare de spirit sunt acum?” Și nu te opri la întrebarea aceasta, ci aprofundează, întreabă-te și: „Ceea ce urmează să spun va ajuta sau va răni, va clarifica sau va aduce confuzie, mă va face să mă simt mai bine sau va face ca celălalt să se simtă mai bine?” Recunoscându-și tendința de a spune ceea ce nu trebuie, regele David s-a rugat: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele! Nu-mi abate inima la lucruri rele” (Psalmul 141:3-4).

    Nu ajunge să fii talentat, ca să reușești în viață… trebuie să și știi să vorbești cu înțelepciune!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 70


    Prea adesea rămânem insensibili în faţa suferinţelor altora (comp. cu Psalmul 69.20), şi aceasta într-un mod cu mult mai pronunţat când şi noi înşine trecem prin încercare. În general, în asemenea momente nu ne gândim la nimic altceva decât la greutăţile noastre şi chiar simţim o oarecare uşurare când aflăm că nu suntem singurii care suferă. Nu tot aşa a fost însă cu Domnul Isus; deşi El Însuşi era „Cel întristat şi sărac” (v. 5), rugăciunea Sa a fost ca toţi cei care-L caută pe Dumnezeu să se veselească şi să se bucure în El (v. 4).

    Deja în Psalmul 69.6, El făcuse mijlocirea: „Să nu se ruşineze din cauza Mea cei care Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel!” Focul inimii Sale era ca Dumnezeu să fie preamărit şi ca ai Săi să se bucure în El (v. 4). Ruşinea şi deruta vor veni, în schimb, peste cei care au căutat să-I ia viaţa şi care au găsit o plăcere răutăcioasă în nenorocirea Lui (v. 2).

    Noi ştim însă că nicio dorinţă de răzbunare de felul celor din versetele 2 şi 3 nu se ridică din inima cea plină de dragoste a Mântuitorului. Dimpotrivă, în cele mai mari dureri, El Se ocupă, prin har, de cei care Îl chinuie şi Îi cere lui Dumnezeu să–i ierte (Luca 23.34).

  • 2 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar din El, voi sunteți în Hristos Isus.

    1 Corinteni 1.30


    Nu vom abandona nicidecum firea păcătoasă până ce nu vom înțelege cât de rea este ea în întregime. Trebuie să învăț să spun „nu eu”, deși nu voi putea spune cu ușurință așa ceva, deoarece, ca un copil responsabil al lui Adam, eu încă exist.

    Din clipa în care sunt în Hristos, mă aflu într-un loc cu totul nou, unde s-a terminat cu omul privit ca fiind născut din Adam. Nu mai exist deloc înaintea lui Dumnezeu ca fiind născut din Adam. Nu mai sunt în firea păcătoasă, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în mine. Un om născut din nou poate să fie în firea păcătoasă în ce privește starea propriului său suflet, deși el nu este așa în ce privește poziția lui înaintea lui Dumnezeu.

    Este important de observat că, deși păcatul este în firea păcătoasă, acest fapt nu pătează conștiința. Însă când el devine izvorul gândurilor sau al acțiunilor, atunci conștiința este pătată și comuniunea cu Duhul Sfânt este întreruptă.

    Nu ne dăm seama cât de pierduți suntem în starea noastră naturală, din cauză că nu privim în mod simplu la locul nostru în Hristos. În măsura în care înțelegem însă că cei care sunt în firea păcătoasă nu pot să-I placă lui Dumnezeu și că firea păcătoasă nu se supune lui Dumnezeu și nu poate fi remediată, ne sprijinim prin credință pe locul nostru în Hristos. Din clipa în care ajung să știu că legătura mea cu Dumnezeu depinde de ce este El pentru mine și de ce a făcut El pentru mine prin har, și nu de ce sunt eu pentru El, totul devine simplu.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    M-a trimis … să vestesc captivilor eliberarea, … să dau drumul celor apăsați.

    Luca 4.18


    Bucurați-vă că sunteți liberi!

    Când orașul american Richmond a fost ocupat de Grant, generalul care s-a bucurat de o mare popularitate, iar sclavii au fost eliberați, un capelan predica într-o biserică în fața mulțimii de negri: „Mamelor, bucurați-vă! Începând de astăzi sunteți libere pentru totdeauna. Pentru ultima oară vi s-a smuls un copil din brațe sau a fost vândut. Nu vi se va mai rupe inima de durere. Sunteți libere!”. Femeile au aplaudat și au strigat cât au putut de tare: „Slavă lui Dumnezeu în ceruri!”. Apoi predicatorul s-a îndreptat spre tinerii bărbați și a strigat: „Bărbați tineri, bucurați-vă! Începând de astăzi nu veți mai simți biciul sclaviei. Copiii voștri vor fi liberi!”. Bărbații au bătut din palme și au strigat: „Slavă lui Dumnezeu în ceruri!”. – „Fetelor”, a strigat din nou predicatorul, „bucurați-vă astăzi, căci nu veți mai fi scoase la licitație și vândute!” Și fetele și-au înălțat glasurile și au strigat: „Slavă lui Dumnezeu în ceruri!”. – Aceasta a fost o veste bună pentru negri! Ei au crezut-o și au fost plini de bucurie.

    Dragi prieteni, Dumnezeu are o veste mult mai bună pentru voi! Niciun negru nu a avut un stăpânitor mai rău și mai crud ca sclavii lui Satan. Toți cei care sunteți sub stăpânirea diavolului, ascultați vestea bună: Hristos vă poate elibera! Nu amânați să veniți la El! Astăzi este momentul potrivit!

    D. L. Moody (1837-1899)

     

    Citirea Bibliei: Neemia 1.1-11 · Proverbe 10.11-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII DARNIC CU CEL CE SE ÎNGRIJEȘTE DE TINE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.” (1 Cronici 29:14)


    Persoanele generoase se simt întotdeauna în largul lor când vorbesc despre bani, și se simt și mai în largul lor atunci când dăruiesc. Pe când oamenii egoiști fac o obsesie din a păstra ceea ce au, și din dorința de a obține tot mai mult. De aceea Domnul Isus, care a fost cea mai generoasă persoană din istorie, a vorbit atât de mult despre bani. El a înțeles care este sursa lor, folosul lor și cine are toți banii. Șaisprezece din cele treizeci și opt de pilde pe care le-a rostit au de-a face cu gestionarea banilor și a averilor. În cele patru Evanghelii, unul din zece versete se ocupă de acest subiect. În Biblie se găsesc 500 de versete despre rugăciune și cam tot atâtea despre credință… dar despre bani și avere sunt peste două mii!

    Încearcă Dumnezeu să ne spună ceva?

    Dacă da, oare ce anume? Păi, cu siguranță, și următorul lucru: tot ce avem vine de la Dumnezeu! Deci nu ești proprietar, ci administrator al proprietății Sale. Asta înseamnă că atunci când te bate pe umăr și-ți spune: „Dăruiește acelei persoane sau acelei cauze,” tu nu trebuie să vii cu justificări și contra-argumente, ci să spui: „Da, Doamne!” După ce a strâns banii necesari pentru a construi Templul, regele David s-a rugat: „De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi preamărim Numele Tău cel slăvit. Căci ce sunt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem” (1 Cronici 29:12-14).

    Când Îi dăruiești lui Dumnezeu, nu faci altceva decât să Îi dai înapoi Celui ce ți-a dăruit.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 69:20-36


    Psalmii 22 şi 69, care se aseamănă prin faptul că şi unul şi altul ne zugrăvesc suferinţele Domnului, prezintă totuşi o deosebire esenţială: în Psalmul 22, Hristos este văzut ca făcând ispăşire pentru păcatele noastre, este prezentat ca fiind Cel pe care Dumnezeu L-a lovit în locul nostru, în timp ce aici, în Psalmul 69, dimpotrivă, Îl vedem pe Isus suferind din partea oamenilor; şi câte mijloace au găsit ei pentru a-L chinui! Un cuvânt revine în acest psalm de patru ori: ocara (sau dispreţul), altfel spus, dezonoarea publică (v. 7,10,19,20), arătând că inima infinit de sensibilă a Domnului a fost zdrobită de această ocară (v. 20). În El, gloria lui Dumnezeu, dragostea Sa şi sfinţenia Sa au fost călcate în picioare în faţa tuturor oamenilor nelegiuiţi. Iar cât despre versetul 21, acesta s-a împlinit ad-litteram în ceasul crucii (Matei 27.34,48).

    O altă cauză de profundă durere pentru Mântuitorul a fost stârnită de ucenicii Săi. El nu a găsit la ei niciun strop de compătimire, ci numai indiferenţă: „Am aşteptat compătimire, dar degeaba, şi mângâietori, dar n-am găsit niciunul” (v. 20).

    Pe drept cuvânt, reprezentanţii rasei umane vinovate de o astfel de nelegiuire vor suferi „dacă nu s-au pocăit” mânia şi urgia invocate în versetul 24 de rămăşiţa credincioasă. Domnul să ne ajute pe fiecare dintre cititorii acestor rânduri să fim găsiţi printre „cei care iubesc Numele Său” (v. 36)!

  • 1 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În ea se descoperă o dreptate a lui Dumnezeu; … mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer.

    Romani 1.17,18


    Să fim atenți la cele două expresii asemănătoare din versetele 17 și 18: „se descoperă o dreptate a lui Dumnezeu” și „mânia lui Dumnezeu se descoperă”. Ambele se întâmplă în timpul de acum și ambele sunt în legătură cu evanghelia. În același timp cu dreptatea lui Dumnezeu oferită în evanghelie se descoperă și mânia Lui din cer. Aceasta nu este încă exercitată, încă nu a venit timpul executării judecății, dar mânia este descoperită, iar aceasta chiar împreună cu vestea bună care vine de la cruce.

    Aceasta ar putea părea ciudat la prima vedere, dar vom înțelege mai bine dacă ne gândim la starea de lucruri schimbată prin crucea lui Hristos. Și mai înainte Dumnezeu adusese judecăți serioase asupra oamenilor, dar numai în ce privește pământul acesta. Să ne amintim de potop, de Sodoma și Gomora, de Marea Roșie, de ceata lui Core etc. Dar toate aceste judecăți erau doar căi pământești ale cârmuirii lui Dumnezeu, dovezi clare ale cârmuirii Sale, nu descoperirea mâniei Sale din cer.

    Legea și căile lui Dumnezeu din timpul vechiului legământ nu au dezvăluit decât laturi ale Persoanei Sale, pentru că Dumnezeu nu a arătat nicicând mai clar cât de mult urăște păcatul și răul decât a făcut-o la cruce, acolo unde Cel care nu cunoștea păcatul a fost făcut păcat pentru noi și a băut paharul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. În același timp, nici dragostea și nici îndurarea Sa nu au ieșit niciodată mai bine la lumină decât acolo. La cruce, descoperirea zguduitoare a judecății lui Dumnezeu s-a împletit cu cea mai înaltă dovadă a dragostei Sale.

    Deci, dacă pe de o parte evanghelia arată dreptatea lui Dumnezeu dăruită gratuit fiecărui credincios, de cealaltă parte, în legătură cu aceasta, Dumnezeu arată, mai clar și mai insistent ca niciodată, că mânia Sa trebuie să se opună „oricărei neevlavii” (de orice fel ar fi aceasta), și nu doar atât, ci și „oricărei nedreptăți a oamenilor, care înăbușă adevărul în nedreptate”.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doamne, spune-mi care este sfârșitul meu, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt.

    Psalmul 39.4


    Teiul multisecular

    Februarie este cea mai scurtă lună a anului și, fără să vrem, când spunem februarie ne gândim la un timp care trece repede. Dar ce să fie acest timp scurt, dacă nu însăși viața noastră trecătoare? Ce sunt cei 70 sau 80 de ani pe care îi trăim noi, oamenii, în comparație, de pildă, cu vârsta la care pot ajunge unele plante, între care mai ales copacii? În Bad Staffelstein (o localitate din landul Bavaria, Germania) a existat un tei al cărui trunchi avea un diametru de 16 metri; vârsta copacului era de peste 1.100 de ani. În alte locuri de pe pământ există copaci și mai bătrâni. Cine a avut ocazia să stea vreodată față în față cu asemenea mărturii vii ale trecutului nu poate să nu cadă pe gânduri. În toți acești ani s-au născut și au murit generații de oameni, cărora acești multiseculari le-au fost martori. Dar unde s-au dus aceste generații?

    Cugetând astfel, ne aducem aminte, fără să vrem, de propria noastră trecere. Și ce este viața noastră scurtă, în comparație cu veșnicia? Și totuși, viața fiecărui om este unică; nu se repetă. Dumnezeu a hotărât dinainte numărul zilelor noastre (Iov 14.5). El a stabilit hotarul vieții noastre pe pământ, iar responsabilitatea noastră este să umplem acest hotar cu o viață trăită spre onoarea Lui. Ar trebui să ne întrebăm dacă ne-am îndeplinit responsabilitatea noastră față de Dumnezeu. Cât suntem încă în viață, să ne recunoaștem înaintea Lui vina. Nu e facultativ, e obligatoriu! Și vom primi iertare! Toți cei care am venit la El am primit har.

    Citirea Bibliei: Ezra 10.1-44 · Proverbe 10.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE PENTRU PROBLEMA TA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini…” (Psalmul 55:22).


    Într-o duminică, după o predică în care s-a vorbit despre faptul că trebuie să aducem îngrijorările noastre înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune, o doamnă s-a apropiat de marele predicator britanic G. Campbell Morgan și i-a spus: „Eu nu-L deranjez pe Dumnezeu cu lucruri mărunte, ci vin înaintea Lui numai cu lucrurile mari!” Morgan i-a răspuns: „Doamnă dragă, tot ce aducem noi înaintea lui Dumnezeu este mărunt!”

    Biblia spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.” Dumnezeu știe că nu ești făcut să duci povara îngrijorării, așa că El te invită să i-o dai Lui chiar acum. Orice lucru care este suficient de mare ca să fie o sursă de neliniște trebuie adus înaintea lui Dumnezeu în rugăciune.

    Apostolul Petru scrie: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Să reținem cuvântul „aruncați”… Este opusul lui „a duce o povară”. În clipa în care îți dai seama că o îngrijorare începe să te apese, „arunc-o” asupra Domnului, știind că „El Însuşi îngrijeşte de voi”. Dacă am avea un Dumnezeu distant, căruia nu i-ar păsa de noi, atunci am avea motive de îngrijorare. Sau dacă ar fi un Dumnezeu neputincios care nu ar putea face mare lucru pentru a ne ajuta, atunci da – am avea pentru ce să ne îngrijorăm.

    Compozitorul Joseph Scriven (autor între altele al imnului Un prieten bun și-un frate) a formulat astfel: „O, ce pace-adesea pierdem / câte dureri fără folos / doar că nu aducem totul / la Domnu-n rugă, prin Hristos.” Adevărul este că pe măsură ce Îi dăm îngrijorările noastre lui Dumnezeu, descoperim cât de mare este El cu adevărat! Fie acesta gândul nostru de căpetenie, azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 69:1-19


    Psalmul 68 ni L–a prezentat pe Hristos înălţat la cer ca învingător şi primind daruri glorioase (Psalmul 68.18); Psalmul 69 ni–L va prezenta coborât, în ruşine şi într–o durere de nedescris, dând înapoi ceea ce n–a furat (v. 4). În aceeaşi ordine am mai găsit dispuşi şi Psalmii 21 şi 22: Psalmul 21 (în care L–am văzut pe Domnul Isus preîntâmpinat de binecuvântările bunătăţii) îl precedă pe 22, astfel ca nimeni să nu se înşele cu privire la Persoana prezentată apoi, abandonată în mijlocul unor suferinţe atât de grele. Aşa cum chivotul a croit poporului un drum pentru traversarea râului Iordan (râul morţii), Hristos a păşit cel dintâi în râul morţii, luând asupra Sa povara păcatelor, „nebunia” poporului Său (v. 5). S-a cufundat în noroiul adânc al păcatului, în adâncimile apelor judecăţii (v. 2); a văzut abisul îngrozitor al morţii ameninţând să-L înghită (v. 15), însă nu a încetat, în ciuda tuturor acestora, să înalţe rugăciuni către Dumnezeul Său (v. 13).

    Citarea versetului 9 în Romani 15.3 este o provocare pentru noi de a imita acest mare Model care niciodată n–a căutat să–Şi placă Lui Însuşi, nici să Se sustragă de la insultele care se îndreptau spre Tatăl Său (Matei 27.43). El cere, de asemenea, ca încercarea Lui să nu fie o poticnire pentru creştini atunci când vor vedea un astfel de Credincios cufundat într–un asemenea necaz (v. 6).

  • 31 Ianuarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, iată, un etiopian, un famen, unul cu putere la împărăteasa Candace a etiopienilor, care era peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea și ședea în carul lui și citea din profetul Isaia. Și Duhul i-a spus lui Filip: „Apropie-te și alătură-te carului acestuia!”. Și Filip, alergând, l-a auzit citind din profetul Isaia și i-a spus: „Înțelegi, în adevăr, ce citești?”.

    Fapte 8.27-30


    Famenii din Scriptură (4)

    Știm cum continuă această întâmplare. Famenul a răspuns: „Cum aș putea înțelege, dacă nu mă va călăuzi cineva?”. Apoi l-a rugat pe Filip să se urce în carul său. Filip a început prin a-i răspunde la întrebarea pe care famenul i-a adresat-o cu privire la pasajul pe care tocmai îl citea (Isaia 53.7,8): „Începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit evanghelia lui Isus”. Famenul a crezut ceea ce Filip i-a spus, a fost mântuit și a cerut să fie botezat. „Și au coborât amândoi la apă, atât Filip, cât și famenul, și l-a botezat.” Apoi Duhul l-a răpit pe Filip, iar famenul și-a văzut de drum bucurându-se.

    Famenul făcuse un drum lung până la Ierusalim, pentru a se închina. Potrivit legii, el nu putea intra în adunarea Domnului (Deuteronom 23.1). Își procurase însă o copie a cărții lui Isaia și, citind-o, a ajuns la pasajul care vestea suferințele și moartea Domnului Isus. Însă Cuvântul lui Dumnezeu trebuie înțeles pentru a putea beneficia de el. Prin urmare, Duhul Sfânt l-a luat pe Filip din mijlocul unei lucrări prospere în Samaria și l-a adus la acest famen, care venise de departe pentru a se închina și care părea că făcuse acest lucru în zadar. Hristos îl iubise pe acest famen și murise pentru el, iar Duhul Sfânt l-a adus sub influența Cuvântului, folosind un slujitor ascultător al Domnului.

    Evanghelia este pentru oricine dorește să o primească: pentru cei din locuri înălțate, ca și pentru cei de jos, cu totul ruinați de păcat, pe care ceilalți îi disprețuiesc și îi evită. Dumnezeu oferă mântuirea în dar tuturor!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit conduși de Duhul Sfânt.

    2 Petru 1.21


    Dumnezeu vorbește: ascultați-L!

    Multor oameni le este greu să creadă că Dumnezeul cel mare, care a creat totul, este Cel care ne și vorbește nouă, oamenilor. Ei nu tăgăduiesc existența unui Dumnezeu, dar Îl consideră foarte îndepărtat, având în vedere mărimea de necuprins a creației Sale. Pentru ei este de neconceput ca Dumnezeu să Se intereseze de acest fir de praf, numit planeta Pământ, și cu atât mai puțin de fiecare om în parte. Cine gândește astfel nu cunoaște mijloacele care Îi stau la dispoziție Dumnezeului Atotputernic.

    Întreaga noastră gândire este dominată de ceea ce este material și vizibil în jurul nostru. De aceea omul nu poate ajunge niciodată la cunoștința lui Dumnezeu.

    Dumnezeu însă are mijloace și căi care sunt de altă natură. Prin Duhul Lui, El i-a chemat pe anumiți bărbați să scrie gândurile și cuvintele pe care El a vrut să ni le transmită. Pe toate acestea le găsim în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Același Dumnezeu, care prin Cuvântul puterii Lui a chemat întreaga creație la existență, vrea să ne vorbească și prin Cuvântul Său scris, Biblia, Sfânta Scriptură! Citiți-o cu o inimă sinceră și căutătoare! Veți vedea cât de desăvârșit este Cuvântul lui Dumnezeu și cât de armonios se completează cărțile sale între ele, iar aceasta pentru că ceea ce a fost scris de mulți oameni are un singur Autor: Dumnezeu, Duhul Sfânt.

    Citirea Bibliei: Ezra 9.5-15 · Proverbe 9.1-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IDENTITATEA ÎȚI DETERMINĂ MOȘTENIREA – Fundația S.E.E.R. România

    „Suntem… moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos…” (Romani 8:16-17).


    Când echipa țării noastre câștigă un meci (la handbal, fotbal, volei, baschet etc.), noi spunem: „Am câștigat!” Ce- nseamnă de fapt acest „noi” implicit? Nu noi am fost pe teren, nu am fost placați, nu am aruncat și nici nu am lovit mingea… Niciunul n-am înscris niciun gol. Și-atunci, ce-nseamnă „(noi) am câștigat”? Înseamnă că dacă echipa pe care o susținem și cu care ne identificăm a câștigat, și noi am câștigat. De aici se desprinde un adevăr spiritual foarte important pentru copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu.

    Când Domnul Isus a murit, noi am murit împreună cu El. Când Domnul Isus S-a înălțat, și noi ne-am înălțat împreună cu El ca „să trăim o viaţă nouă” (Romani 6:4). Diferența dintre noi și echipa care a câștigat este că noi nu vom face parte efectiv din acea echipă. Însă când Domnul Isus a ieșit biruitor la cruce, și noi L-am primit ca Mântuitor al nostru, Dumnezeu ne-a așezat „în Hristos.” Astăzi El ne vede îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos (vezi 2 Corinteni 5:21). Apostolul Pavel explică lucrul acesta astfel: „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos…” (Romani 8:16-17)

    Ați înțeles ideea? În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, fiecare este moștenitorul tuturor lucrurilor pe care le are Tatăl său ceresc. Și mai mult de-atât, este „împreună moștenitor cu Hristos”, ceea ce înseamnă că toate lucrurile la care Hristos are dreptul, au dreptul și toți cei ce sunt în El, copii ai lui Dumnezeu. Când pricepi acest adevăr și începi să trăiești în consecință, vei identifica și vei invoca binecuvântările pe care le-a promis Dumnezeu în Cuvântul Său. Aceste binecuvântări includ harul, iertarea, vindecarea, grija, călăuzirea, puterea etc.

    Identitatea ta în Hristos îți dă dreptul la toate aceste lucruri. Și ce privilegii pot fi mai mari decât acestea?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 68:24:35


    Versetele cu care se încheie acest psalm ne prezintă o altă latură a întemeierii Împărăţiei. „Umblarea” lui Dumnezeu împreună cu poporul Său, care începuse în pustiu (v. 7), ia sfârşit odată cu intrarea în „locaşul sfânt”, simbol al unei odihne glorioase (v. 24; comp. cu 2 Samuel 6.17 şi 7.6). Seminţiile lui Israel, strânse laolaltă, au, în sfârşit, parte de această odihnă. Versetul 27 îl menţionează pe Iuda reunit acum cu Zabulon şi cu Neftali, dar şi cu „Beniamin, cel mic”. Această seminţie (Beniamin) a fost odinioară aproape în totalitate nimicită prin judecată (Judecători 21), devenind astfel o imagine a poporului Israel întregit care urmează să treacă prin necaz. În prezent însă, seminţia lui Beniamin este cea care stăpâneşte, pentru că „Dumnezeul tău a poruncit puterea ta” (v. 28). Şi o lume întreagă i se supune: împăraţii (v. 29), cei mari (v. 31), împărăţiile (v. 32), toţi sunt chemaţi să recunoască puterea şi măreţia lui Dumnezeu care sunt arătate în Israel.

    „Ei au văzut umbletele Tale, Dumnezeule!” (v. 24). Acest verset ne îndreaptă gândurile spre ce au făcut ucenicii lui Ioan Botezătorul: privind la umbletele lui Isus (Ioan 1.36: „privind la Isus care umbla”), ei L-au urmat pe Isus. Citind Cuvântul, să medităm şi noi la această umblare perfectă a Domnului în pustiul acestei lumi, aşteptând clipa când Îl vom putea contempla faţă–n faţă, în odihnă şi în glorie.

  • 30 Ianuarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și fiii lui Aaron, preoții, să așeze bucățile, capul și grăsimea deasupra lemnelor care sunt pe focul de pe altar. Dar măruntaiele lui și picioarele lui să le spele în apă. Și preotul să le ardă pe toate pe altar, ca ardere-de-tot, o jertfă prin foc, de mireasmă plăcută Domnului.

    Levitic 1.8,9


    Arderea-de-tot (5) – Doar pentru gloria lui Dumnezeu

    Această acțiune făcea ca jertfa să fie, din punct de vedere simbolic, ceea ce Hristos era din punct de vedere al esenței – pur, atât în interior, cât și în exterior. A existat o perfectă corespondență între motivațiile interioare ale lui Hristos și purtarea Lui în exterior. Umblarea Sa a fost în întregime expresia stării Sale lăuntrice. Atât umblarea cât și starea Sa lăuntrică au avut ca țintă gloria lui Dumnezeu. Mădularele trupului Său au ascultat în mod perfect și au împlinit planurile inimii Sale devotate – ale acelei inimi care a bătut doar pentru Dumnezeu și pentru gloria Sa, prin lucrarea de mântuire a oamenilor. Prin urmare, preotul era îndreptățit să le ardă pe toate acestea pe altar, căci toate erau curate și nu aveau altă destinație decât aceea de a fi arse pe altarul lui Dumnezeu. Din unele jertfe avea o parte și preotul; din altele, și închinătorul; însă arderea-de-tot era în întregime arsă pe altar. Ea Îi aparținea în exclusivitate lui Dumnezeu.

    Preoții puteau aranja lemnele și focul și puteau vedea flăcările înălțându-se, ceea ce constituia într-adevăr un mare și sfânt privilegiu. Însă nu le era îngăduit să mănânce din această jertfă. Doar Dumnezeu a fost ținta lui Hristos, în ce privește aspectul morții Sale în legătură cu arderea-de-tot. Nu putem fi îndeajuns de clari asupra acestui lucru. Din momentul în care animalul de parte bărbătească era adus la ușa cortului întâlnirii și până când era transformat în cenușă prin acțiunea focului, el Îl simbolizează pe Hristos, care S-a adus ca jertfă fără pată lui Dumnezeu, prin Duhul cel veșnic.

    Acest lucru face ca arderea-de-tot să fie nespus de prețioasă pentru sufletul celui credincios. Ea ne oferă cea mai înaltă perspectivă asupra lucrării lui Hristos. Această lucrare I-a produs o bucurie specială lui Dumnezeu – o bucurie pe care nicio creatură inteligentă n-o poate pătrunde. Nu trebuie să pierdem din vedere acest lucru.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

    Dar acum, la sfârșitul veacurilor, El S-a arătat o singură dată, înlăturând păcatul prin jertfa Sa.

    Ioan 1.29; Evrei 9.26


    „Mielul fără cusur și fără pată”

    Aceste două versete nu vorbesc nici despre vină, nici despre mulțimea păcatelor noastre, ci despre păcat ca principiu activ și despre o stare de lucruri schimbată complet în fața lui Dumnezeu.

    Pe temelia veșnic valabilă, a jertfei lui Hristos, a unui „Miel fără cusur și fără pată”, păcatul va fi odată înlăturat pe deplin dinaintea ochilor lui Dumnezeu. Această stare va fi pe un pământ nou și în cerul nou, dar ea este valabilă deja de astăzi cu privire la poziția credinciosului înaintea lui Dumnezeu.

    După ce Satan și îngerii lui și toți păcătoșii nepocăiți vor fi judecați și aruncați pentru totdeauna în iad, va începe ziua veșnică a odihnei lui Dumnezeu. Atunci când El va face totul nou, dreptatea va locui în cer și pe pământ, iar păcatul și urmările lui vor fi îndepărtate pentru totdeauna.

    Cine ar putea înțelege pe deplin rezultatele lucrării Sale și cine ar putea să le prețuiască îndeajuns? Cine ar putea să-I mulțumească suficient de mult Mielului lui Dumnezeu care, pe crucea de la Golgota, a așezat temelia pentru realitatea că păcatul nu va mai exista în noua creație? Noi vom locui în acea slavă, dar punctul central în veșnicie va fi Mielul lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Ezra 8.31-9.4 · Proverbe 8.22-36

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRANSFORMĂ-ȚI PIERDEREA ÎN CÂȘTIG (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” (Isaia 42:9)


    Oamenii care l-au declarat pe Iefta „persona non grata” au fost aceiași oameni care s-au întors la el după ajutor, când au fost amenințați de un dușman mai puternic.

    Așadar, iată prima învățătură: Nu oamenii îți determină viitorul, ci Dumnezeu! Iudeii trăiau în robie când Dumnezeu le-a făcut această promisiune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11).

    Planul lui Dumnezeu pentru tine va izbuti în fața oricărui alt plan.

    Iată a doua învățătură: Umblarea în unitate necesită vorbire în unitate. Iefta a acceptat numaidecât noua poziție. „Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: ‚Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?’” (Judecătorii 11:12). Ați reținut cuvintele „cu mine” și „țara mea”; el a lăsat suferințele trecutului în urmă și a îmbrățișat în întregime cauza. Un autor scrie: „El a fost gata să umble în unitate. Și o umblare în unitate necesită o vorbire în unitate. Ai fi surprins să vezi ce impact va avea vorbirea în unitate asupra atitudinii și relațiilor tale. Vei vedea că ești mai puțin critic cu ceilalți, odată ce transformi această „vorbire în numele echipei” într-un obicei.” Asta nu înseamnă că trebuie neapărat să fiți împreună ca să procedați așa… ci înseamnă că ați înțeles că viziunea și cauza pe care o împărtășiți sunt mai mari și mai importante decât diferențele de gândire și de păreri dintre voi. Biblia spune (Efeseni 4:3): „căutaţi [trebuie să lucrați la aceasta] să păstraţi unirea Duhului [nu neapărat în păreri], prin legătura păcii.” Așa să ne ajute Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 68:15-23


    Va veni un moment când toate pretenţiile oamenilor puternici (ale acestor munţi cu multe piscuri din v. 16) vor trebui să cedeze, făcând loc unei singure puteri, puterea divină. Aceasta şi–a dat proba cea mai măreaţă nu prin victoriile câştigate asupra vrăjmaşilor lui Israel, ci prin biruinţa lui Hristos obţinută asupra lui Satan (asupra omului puternic care ne ţinea în robie) şi prin învierea Sa triumfătoare (v. 18; Romani 1.4). Înălţat „mai presus de toate cerurile”, El este Cel care aici, în Psalmul 68, primeşte daruri „în om” (în calitate de om, ca om), în timp ce, în citatul din Efeseni 4.8‑10, El va fi Cel care va împărţi daruri. Biserica Lui are astăzi la dispoziţie pentru zidirea Sa aceste daruri împărţite prin Duhul Sfânt (Fapte 2.33).

    Astfel că, în toate privinţele, noi putem spune împreună cu versetul 19: „Binecuvântat fie Domnul, care zilnic ne copleşeşte cu darurile Sale, Dumnezeu, mântuirea noastră”. Într–adevăr, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al salvării. Lui Îi revine atât să salveze din moarte (deşi v. 20 se aplică în primul rând învierii naţionale a lui Israel), cât şi să dea celor care au fost reţinuţi prin puterea ei o parte cerească şi eternă împreună cu Întâiul–născut dintre cei morţi, cu Omul înviat.

  • 29 Ianuarie 2022

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu.

    Apocalipsa 2.7


    Promisiunile făcute biruitorilor (2) – Paradisul lui Dumnezeu

     

    Această promisiune făcută biruitorului din Efes, menționând pomul vieții și paradisul lui Dumnezeu, ne conduce cu gândul la începutul creației. Promisiunea în sine ne conduce însă cu mult dincolo de paradisul din grădina Eden. Este important să remarcăm că ea vorbește despre paradisul lui Dumnezeu, nu despre paradisul omului.

    Adam, înainte de cădere, nu era într-o stare de îndreptățire; nu avea nevoie de așa ceva, fiindcă păcatul încă nu pătrunsese. El era într-o stare de inocență. Inocența și îndreptățirea sunt două lucruri diferite. Una înseamnă absența păcatului, iar cealaltă înseamnă a sta înaintea lui Dumnezeu într-o poziție de îndreptățire. Odată cu căderea omului, nu mai suntem duși înapoi în grădina Eden, ci în paradisul lui Dumnezeu. Paradisul ceresc este menționat de trei ori în Noul Testament (Luca 23.43; 2 Corinteni 12.4; Apocalipsa 2.7). Acest lucru este important, fiindcă unii cred că acest paradis este doar un paradis pământesc, restabilit în starea lui originală. Adam, în inocență, a fost expus ispitirii din partea lui Satan și astfel, unei ruine potențiale, însă, prin Hristos, puterea lui Satan a fost înfrântă pentru noi, la fel ca și puterea morții. Noua creație nu va putea fi atinsă de păcat, nici de moarte. Ea este eternă. Satan va fi înlăturat pentru totdeauna, iar păcatul nu va întina niciodată această nouă creație.

    Promisiunea deci nu ne conduce înapoi către un paradis pământesc, ci către ceva cu mult mai înalt, către „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi” (1 Petru 1.4). Să-I mulțumim Domnului pentru tot ceea ce ne-a promis și a pregătit pentru noi (Ioan 14.2)!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

    Tit 2.11


    Maya – prizoniera drogurilor

    Maya avusese o copilărie nefericită și din tinerețe era dependentă de droguri. Cu timpul ajunsese să ia doze tot mai mari și fusese deseori internată la spital. Starea ei s-a înrăutățit și medicii i-au spus că nu mai are mult de trăit.

    În acea situație disperată, o familie de credincioși s-a îndurat de ea și au primit-o la ei acasă. De la început, Maya a spus că nu vrea să aibă de-a face cu religia și cu rugăciunile.

    Cu timpul, Maya și-a căpătat încrederea și n-a mai fost respingătoare când se vorbea despre Isus, ci asculta cu atenție. Într-o zi a venit și momentul atât de așteptat, când ea L-a rugat pe Isus Hristos să-i ierte toate păcatele. Puțin mai târziu ea a mărturisit: „Sunt așa de fericită; acum cred în Isus! Dar mă simt atât de nevrednică, pentru că nu am nimic să-I dau”.

    Urmările drogurilor au rămas însă și corpul fetei era tot mai slăbit cu fiecare zi. Ea le spunea prietenilor că va trece în curând în viața veșnică și va ajunge la Isus. Într-o zi a căzut pe stradă și câteva ore mai târziu a fost la Mântuitorul ei.

    Harul lui Dumnezeu este un izvor de mântuire care aduce salvare tuturor oamenilor. Prin credința în Isus Hristos, oricine poate să fie eliberat de vina și de legăturile sale și să primească viața veșnică.

    Citirea Bibliei: Ezra 8.1-30 · Proverbe 8.10-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRANSFORMĂ-ȚI PIERDEREA ÎN CÂȘTIG (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.” (Matei 3:8)


    Când conducătorii lui Israel au apelat la ajutorul lui Iefta, ei se aflau în necaz, și au decis să se „folosească” de Iefta. Așa că acesta a spus, în esență: „Să facem o înțelegere în ce privește relația pe care o vom avea.” Și atunci, el a negociat cu ei și a ajuns să ocupe un post de mare conducător.

    Când încrederea ți-a fost înșelată, trebuie să ierți. În felul acesta te eliberezi. Dar trebuie să dai dovadă de înțelepciune în felul în care înaintezi. Dumnezeu nu dorește să ajungi în situația în care să fii rănit din nou. Poate ai auzit povestea omului care s-a dus la doctor cu o arsură severă la urechea dreaptă. El a explicat: „Călcam o cămașă și mă uitam la televizor, când a sunat telefonul și am pus la ureche fierul de călcat în loc de telefon.” Buimăcit, doctorul a întrebat: „Dar de ce aveți arsură și la urechea stângă?” La care el a răspuns: „Păi, persoana respectivă a sunat și-a doua oară!” Concluzie: Când te-ai fript o dată, ai grijă să nu ajungi în situația de-a te frige din nou!

    Iertarea trebuie să se producă imediat, dar încrederea trebuie câștigată. Cel ce te-a ofensat trebuie să manifeste roada pocăinței – un comportament consecvent care să arate că în inima lui s-a produs o schimbare. Domnul Isus a spus-o în felul următor (parafrazez): „Dovedește prin felul tău de trai că te-ai pocăit de păcatele tale și că te-ai întors la Dumnezeu.” Pentru asta, tu ai nevoie de două lucruri: de har și de înțelepciune. Harul înseamnă extinderea către ceilalți a aceleiași iertări pe care ți-a arătat-o Dumnezeu ție. Înțelepciunea înseamnă să discerni ce fel de relație poți avea cu acea persoană în viitor. Așadar, transformă-ți pierderea în câștig!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 68:1-14


    Dumnezeul cel înfricoşător în judecăţile Sale când este vorba să le aplice împotriva celor necredincioşi Se arată atât de plin de duioşie faţă de cei care-I aparţin şi pe care-i numeşte „cei drepţi” (v. 3). El Însuşi Îşi ia frumosul nume de „Tatăl orfanilor” şi de „Apărătorul văduvelor” (v. 5; Psalmul 146.9; Ieremia 49.11), arătând astfel că Se ocupă într‑un mod cu totul special de aceia care şi-au pierdut sprijinul natural. Şi cei însinguraţi se bucură de o grijă deosebită din partea Lui: }Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască într–o familie” (v. 6). Şi cât de mulţi sunt aceia care au făcut această preţioasă experienţă! Odată cu întoarcerea lor la Dumnezeu, porţile li s–au închis: anumiţi membri ai familiei lor n-au mai vrut să–i primească. Din dragoste pentru Domnul, ei au trebuit să părăsească „casă sau fraţi sau surori”. „Tatăl orfanilor” însă i–a strâns în propria Lui familie, unde au găsit alţi fraţi şi alte surori (citiţi Marcu 10.29,30).

    Până la versetul 14 inclusiv ne este reamintită grija lui Dumnezeu îndreptată spre poporul Său, în timpul drumului prin pustie (comp. v. 1 şi 7 cu Numeri 10.33–36), şi El n-a încetat să vegheze asupra „turmei” Sale, Israel (v. 10). Dar astăzi Domnul are „alte oi, care nu sunt din staulul acesta” iudeu (Ioan 10.16).

    Sunteţi voi una dintre acestea? Puteţi voi să vorbiţi despre dragostea acestui bun Păstor?

  • 28 Ianuarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Încolo, frații mei, bucurați-vă în Domnul. Să vă scriu aceleași lucruri, mie nu-mi este greu, iar vouă vă este de folos … Pentru că noi suntem circumcizia, cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu și ne lăudăm în Hristos Isus și nu ne încredem în carne.

    Filipeni 3.1,3

     

    „Bucurați-vă în Domnul” a fost declarația triumfătoare a apostolului Pavel, iar ea trebuie să fie și a fiecărui credincios, atunci când se confruntă cu dificultăți și cu obstacole pe calea către patria sa cerească. Pavel nu se gândea la binecuvântările asigurate lui prin Hristos, ci la Hristos Însuși, care umplea orizontul său și a Cărui dragoste îi captivase inima. Obiectul său acum era Hristos în glorie, iar inima sa era atât de preocupată cu El, încât socotea toate lucrurile ca o pierdere, față de excelența cunoașterii lui Hristos, Domnul Său.

    Având privirea ațintită asupra lui Hristos în glorie, Pavel scrie: „alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (versetul 14). El nu ajunsese la țintă, așa cum nici noi n-am ajuns, însă privirile inimii sale erau ațintite asupra premiului: Hristos Însuși! Pavel își pierduse complet încrederea în realizările sale de ordin religios și în acele lucruri cu care, în mod normal, un om religios s-ar lăuda. El știa că, dacă ar exista ceva cu care carnea să se poată lăuda, Hristos ar fi astfel lipsit de onoarea și de gloria care Îi aparțin numai Lui. „Lucrurile care îmi erau câștig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos” (versetul 7). Dorința lui cea mai mare era aceasta: „să-L câștig pe Hristos; și să fiu găsit în El nu având ca dreptate a mea pe cea din lege, ci pe aceea care este prin credința în Hristos, dreptatea de la Dumnezeu, prin credință” (versetele 8 și 9).

    Apoi Pavel le reamintește filipenilor că „cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (versetul 20). Să fim și noi găsiți cu privirea ațintită asupra Lui, veghind și așteptându-L din cer pe Mântuitorul nostru!

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.

    Apocalipsa 3.20

     

    Vrei să rămâi unul care doar merge la biserică?

    Înainte de Al Doilea Război Mondial, André se mutase din Polonia în America de Sud și se stabilise acolo, lucrând ca fermier. Soția lui era credincioasă și André mergea în fiecare duminică împreună cu ea la biserică, dar el însuși nu credea. André era atât de aproape de Hristos și totuși nu Îi aparținea Lui.

    Apoi a izbucnit Al Doilea Război Mondial și André a fost recrutat, pornind cu vaporul în direcția Scoția. În mijlocul Atlanticului au fost atacați, iar vapoarele, lovite de torpilă, au început să se scufunde. În această situație periculoasă, toți de pe vapor au început să se roage – inclusiv André. El a înțeles în acea situație că nu era suficient să mergi la biserică, ci că era necesară credința. André I-a promis lui Dumnezeu că se va întoarce la El, dacă îl va scăpa de la înec.

    Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și André a ajuns pe coasta scoțiană. Acolo și-a amintit de promisiunea făcută și în următoarea duminică a mers la o biserică. A fost surprins că la intrare i-a fost înmânat Noul Testament în limba poloneză. Mai târziu a vorbit chiar și cu un credincios polonez, căruia i-a povestit istoria lui. La sfârșit, acesta l-a întrebat: „André, vrei să rămâi unul care doar merge la biserică? Nu vrei să-ți deschizi ușa inimii și să-L lași pe Isus Mântuitorul să intre?”. André s-a smerit și L-a primit pe Isus Hristos, prin credință, ca Domn în viața lui.

    Citirea Bibliei: Ezra 7.19-28 · Proverbe 8.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRANSFORMĂ-ȚI PIERDEREA ÎN CÂȘTIG (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Iefta… era un om viteaz. El era fiul unei curve…” (Judecătorii 11:1).

     

    Iefta era fiul nelegitim al unui om pe nume Galaad. Mama sa era prostituată. Iefta a crescut împreună cu ceilalți fii legitimi ai lui Galaad, care mai târziu l-au alungat. „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru” (Judecători 11:2). Așa că a ajuns să trăiască într-o peșteră. În timp ce se afla acolo, au venit la el o mână de „oameni fără căpătâi” și rebeli, și el i-a transformat în soldați. Când amoniții au amenințat poporul Israel, bătrânii poporului au apelat la el pentru ajutor. „Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât voi, şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?” Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” (Judecătorii 11:7-8). Nu numai că Iefta i-a condus spre victorie, dar numele său este onorat în Biblie alături de oameni ca Avraam, Moise și David. Viața sa este plină de lecții.

    Iată una importantă: Respingerea poate face parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Iefta a fost respins din motive pe care nu le putea controla – între altele, era un fiu nelegitim. Dar în loc să se umple de amărăciune, el a mers mai departe și a făcut ceva bun cu viața sa. Poate că și tu ai fost respins – pentru că ești bătrân, tânăr, inteligent, prost, drăguț, urât, privilegiat, sărac, atrăgător, neatrăgător, bărbat, femeie, alb, negru etc. Prin harul lui Dumnezeu, Iefta a luat o situație urâtă și a transformat-o într-una frumoasă. Și dacă îți încredințezi situația în care te găsești în mâinile lui Dumnezeu, același har este disponibil și pentru tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 67

     

    Israel cere pentru el să fie binecuvântat, pentru ca, în felul acesta, voia lui Dumnezeu şi mântuirea Lui să fie cunoscute de tot pământul (v. 1,2). Nu suntem oare şi noi, în mod obişnuit, preocupaţi prea mult cu noi înşine în rugăciunile noastre? Să cerem însă ca harul, căruia noi îi suntem obiecte, şi binecuvântările, de care noi ne bucurăm atât de mult, să poată fi cele remarcate de aceia din jurul nostru, astfel ca ei să fie atraşi spre Domnul Isus.

    Epistola către Romani (capitolele 9&11) ne explică cum Israel a fost dat deoparte, astfel încât Dumnezeu să–Şi poată extinde de atunci harul Său şi asupra naţiunilor. Aceste capitole ne mai arată cum trebuia această participare a naţiunilor la promisiunile făcute lui Avraam să-i stârnească pe iudei la gelozie (citiţi Romani 11.11,12). Sub autoritatea absolută a lui Mesia însă, îşi vor găsi loc şi unii şi alţii (Psalmul 22.27). Toate naţiunile lumii vor fi binecuvântate împreună cu poporul evreu. Atunci nu va mai fi problema geloziei, nici a orgoliului naţional; Israel nu va avea decât o dorinţă: să vadă toate popoarele bucurându-se în Dumnezeu şi celebrând Numele Său (v. 3,5). Atunci Mielul va fi proslăvit în ceruri şi pe pământ, aşa cum I se cuvine.

    „Ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (Apocalipsa 5.9).

  • 27 Ianuarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi nu sunteți în carne, ci în Duh.

    Romani 8.9


    Cauza încurcăturilor și a greșelilor este că mulți credincioși n-au înțeles că omul cel vechi este în întregime înlăturat de către evanghelie, împreună cu toată viața lui și cu starea lui înaintea lui Dumnezeu. Îmi dau bine seama că mulți copii ai lui Dumnezeu cunosc numai iertarea păcatelor, care este un lucru binecuvântat, și în felul acesta ei sunt pe terenul harului. De ar rămâne mereu în mod practic pe acest teren! Dar mulți dintre ei nu cunosc întreaga binecuvântare a poziției lor. Ei înțeleg învățătura din Romani 5.1-11 și aceasta este o binecuvântare pentru inima lor. Dar ei nu pătrund în binecuvântările prezentate în capitolele 6 și 8. Dacă ajung la conflictul din capitolul 7, rămân în el într-un chip nepotrivit.

    Hristos, nu cel dintâi Adam, este acum viața mea, ca om credincios. De aceea pot să afirm: „când eram în carne”. Acum nu mai sunt în carne, ci în Duhul. Cel dintâi Adam, în păcatul și în responsabilitatea lui, nu mai constituie poziția mea înaintea lui Dumnezeu; poziția mea înaintea Lui este în cel de-al doilea Adam, care a devenit viața mea. Am fost răstigniți împreună cu Hristos; noi nu mai existăm înaintea lui Dumnezeu în firea păcătoasă.

    „Când eram în carne”, spune apostolul. Vorbim în felul acesta când ne referim la o stare de lucruri care în mod clar aparține trecutului, în care nu mai suntem. Expresia „când eram în carne” arată că acum nu mai suntem nicidecum în această poziție. Dar, spune apostolul, „voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi” (Romani 8.9). Acum noi trăim în Hristos. „Dacă ați murit”, spune el în alt loc (Coloseni 2.20), „față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați mai trăi [ați fi în viață] încă în lume, vă supuneți poruncilor?”. „Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3.3).

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu sunt Domnul, și nu este altul; afară de Mine nu este Dumnezeu.

    Isaia 45.5


    Cine este Dumnezeu?

    Îl cunoașteți pe Dumnezeul cel viu despre care vorbește Biblia? El este unicul Dumnezeu adevărat.

    1. Dumnezeu trăiește: Dumnezeu există cu adevărat și puteți avea o experiență personală cu El. Cei care cred au avut parte de experiența minunată că El le-a schimbat viața în bine.

    2. Dumnezeu Se face cunoscut: Prin creație (natura însăși atestă că avem un mare Creator), prin conștiința pusă în om (care îl acuză când a făcut ceva rău) și în Fiul Său Isus Hristos (care a trăit ca Om pe acest pământ).

    3. Dumnezeu iubește: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Dragostea lui Dumnezeu față de oameni este atât de mare, încât L-a dat pe Fiul Său ca Mântuitor.

    4. Dumnezeu salvează: Dacă recunoaștem că ne-am răzvrătit și că am păcătuit împotriva Creatorului nostru, El ne arată harul Său, ne achită de vină și ne mântuiește pentru cer.

    5. Dumnezeu judecă: „Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul” (Fapte 17.30,31). Dacă Îl respingem pe Fiul ca Mântuitor, El va fi într-o zi Judecătorul nostru.

    Citirea Bibliei: Ezra 7.1-18 · Proverbe 7.1-27

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREBUIE SĂ RĂSPUNZI CU HAR! – Fundația S.E.E.R. România

    „Creşteţi în harul… Domnului…” (2 Petru 3:18).


    Cum putem să trecem peste suferințele din trecut, cauzate de relații? Cum pot două persoane să îmbine perspective distincte și unice pentru a crea o relație mulțumitoare plină de dragoste? Există un ingredient foarte special numit „har”, care trebuie adăugat acestui amestec. Este nevoie să manifești asupra celeilalte persoane același har pe care îl extinde Dumnezeu asupra ta. Harul pansează oamenii zdrobiți și le permite celor învinși să-și dezvolte modalități câștigătoare de a scăpa de trecutul lor. El dă tărie celor ce se luptă să fie funcționali în domenii în care mai demult erau deficitari. Harul restaurează inima și rezolvă conflictele unui duh neliniștit. Este bunătate și iertare. Este bunăvoința lui Dumnezeu.

    Pentru că El revarsă harul asupra ta, tu trebuie să-l dai mai departe – celor ce au nevoie de compasiunea și dragostea ta. Toți suntem zdrobiți în anumite momente sau în anumite domenii, și trebuie să învățăm să acceptăm lucrul acesta și să ajutăm la refacerea celor frânți.

    Apostolul Petru nu s-a crezut în stare să se lepede de Domnul său… și a jurat că nu o va face niciodată! Însă Domnul Isus nu doar că prezisese asta, dar El a și promis că Se va ruga pentru Petru până va fi complet restaurat (vezi Luca 22:32).

    Toți suntem chemați să facem asta; să extindem peste acele persoane imperfecte dragostea și harul care ni s-au arătat nouă. Apostolul Pavel le-a scris tesalonicenilor: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (2 Tesaloniceni 1:3). Apoi Petru adaugă: „creșteți în har.” Iar acesta este un proces, nu este ceva instantaneu, așa că trebuie să lucrezi la asta! O vei face?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 66


    În timpurile fericite despre care vorbeşte Psalmul 65, lui Israel îi va reveni misiunea de a invita naţiunile la a se bucura şi la a–L lăuda pe Dumnezeu, întâi pentru lucrările Lui înfricoşătoare (v. 3,5), apoi pentru bunătatea Sa îndreptată spre poporul Său. Ieşirea din Egipt şi intrarea în Canaan (v. 6) sunt cele dintâi acte ale măreţiei puterii şi ele trebuie întotdeauna preamărite. Creştini, să nu încetăm niciodată să celebrăm crucea Domnului nostru Isus Hristos! El ne–a eliberat de sub jugul prinţului acestei lumi (Egiptul) şi ne–a făcut să intrăm în binecuvântările cereşti.

    Sunt apoi reamintite lungile suferinţe ale lui Israel (v. 10‑12). Iudeii au fost (şi sunt încă) încercaţi în toate felurile, asupriţi şi călcaţi în picioare de naţiunile în mijlocul cărora au fost risipiţi. În curând însă Îl vor putea binecuvânta pe Dumnezeul care le–a scăpat sufletul şi care i–a curăţit în cuptorul încercării. În ce ne priveşte, noi suntem cu mult mai responsabili dacă vom uita vreodată acest obiectiv divin atât de preţios! Versetul 18 ne reaminteşte un adevăr deosebit de important: Dumnezeu nu poate asculta rugăciunile noastre atât timp cât avem pe conştiinţă un păcat nejudecat; de aceea, să ne grăbim să I–l mărturisim, pentru a ne putea bucura din nou de comuniunea cu El (Isaia 1.15; Psalmul 32.5,6)!

  • 26 Ianuarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mie nu-mi este rușine de evanghelie, … pentru că în ea se descoperă o dreptate a lui Dumnezeu.

    Romani 1.16,17


    Dreptatea pe care o avem nu este o dreptate omenească de care avem parte prin credință, adică pe temeiul sau pe temelia credinței, ci este dreptatea lui Dumnezeu Însuși. Ce altceva decât puterea lui Dumnezeu putea înfăptui aceasta? Legea dădea o dreptate omenească celui ce o ținea, dar nu a fost nimeni care să o poată împlini în întregime. Mai mult, o dreptate câștigată pe temeiul legii nu putea da omului viață decât pe acest pământ; căci „cine va ține aceste lucruri va trăi prin ele”, adică va rămâne în viață, nu va muri. Dar dreptatea lui Dumnezeu ne este dată prin credință. Însă ce înseamnă dreptatea lui Dumnezeu? Această întrebare este pe deplin justificată, având în vedere numărul mare de neînțelegeri cu privire la sensul acestei expresii. Nu este vorba despre o dreptate care să fie valabilă înaintea lui Dumnezeu, așa cum a tradus Luther; căci și o dreptate obținută prin ținerea legii, dacă acest lucru ar fi fost posibil, ar fi fost realmente valabilă înaintea lui Dumnezeu. Dar nici cea mai desăvârșită dreptate omenească nu ar putea fi numită vreodată dreptatea lui Dumnezeu.

    Evanghelia pe care o predica Pavel vestea această dreptate a lui Dumnezeu care s-a arătat pe de o parte prin aceea că L-a înviat pe Isus dintre morți și că L-a încununat cu cinste și cu glorie, iar pe de altă parte prin faptul că acum îl așază pe cel care crede în același loc în care a intrat El ca Om. Pentru că ceea ce Hristos a făcut pentru slava lui Dumnezeu a făcut în același timp și pentru noi, așa că apostolul poate spune în alt loc: „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21). În același fel în care dreptatea lui Dumnezeu a putut fi privită mai întâi în glorificarea lui Hristos, ea poate fi văzută astăzi în noi, cei care suntem în Hristos, iar în curând aceasta va ajunge la reprezentarea desăvârșită în noi, când vom fi și noi în aceeași glorie, cu El, ca rod al muncii sufletului Său.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El (Isus Hristos) este ispășirea pentru păcatele noastre.

    1 Ioan 2.2


    Scuzele nu au acoperit paguba

    În parcarea unui centru comercial, o mașină s-a strecurat printre două mașini staționate. Deodată s-a auzit un scârțâit ca și cum s-ar freca metal pe metal. Șoferul a coborât și a privit mașina pe care o atinsese fără milă. A luat o bucată de hârtie, a scris ceva pe ea, a pus-o sub ștergătorul de parbriz și a plecat.

    La puțin timp după aceea a apărut șoferul mașinii lovite și a văzut ce s-a întâmplat. S-a uitat în jur, căutând vinovatul. Un bărbat care văzuse totul i-a spus că vinovatul i-a strecurat un bilețel sub ștergător. Păgubitul a răsuflat ușurat. Vinovatul și-a lăsat cu siguranță numele și numărul de telefon! A despăturit hârtia, dar acolo era scris un singur cuvânt: Scuze! – Fără cuvinte, i-a întins bucata de hârtie bărbatului care fusese martor la accident. Acela a spus: „Este bine dacă se scuză!”. Abia atunci păgubitul a putut să vorbească și a țipat: „Scuze!? Și mie cine îmi plătește paguba?”.

    Un simplu Scuze! nu este suficient, nu repară o mașină și nu achită o factură! Este bine dacă îți ceri scuze și promiți că data viitoare vei fi mai atent, dar întrebarea rămâne: Cine îmi plătește paguba?

    Eu am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Și El așteaptă să-mi mărturisesc sincer vina, ca să o ierte. Dar întrebarea rămâne deschisă: Cine îmi plătește vina? Eu însumi nu pot. Numai Unul poate: Isus Hristos. El este „ispășirea” pentru păcatele mele; prin El „am primit acum împăcarea” (Romani 5.11).

    Citirea Bibliei: Ezra 6.13-22 · Proverbe 6.20-35

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRANSMITE MAI DEPARTE BINECUVÂNTĂRILE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri…” (Faptele Apostolilor 2:39).


    Fiecare familie are calități unice și diferite față de alte familii. Tu poți lăsa o moștenire copiilor tăi, transmițându-le valorile, concepțiile și dragostea care au dus familia ta acolo unde este astăzi. O mărturie puternică a vieții tale, îi poate inspira pe urmași să perpetueze măreția. Trebuie să le povestești cum ai reușit să treci Iordanul tău și cum ai intrat în Țara promisă ție. Trebuie să transmiți mai departe binecuvântările care ți-au ajutat familia ani de zile. Este necesar să scoți la lumină darurile fiecărui membru al familiei. Există ceva în fiecare om care îl face deosebit de toți ceilalți.

    Fiecare dintre noi avem daruri speciale și fiecare dintre noi dorește să audă de la ceilalți la ce este priceput. Avem nevoie să recunoaștem și să verbalizăm unicitatea fiecărui membru al familiei. Trebuie să scoatem în evidență faptul că deși facem parte dintr-o familie mare, nu suntem limitați de moștenirea noastră; avem libertatea și abilitatea de a ne exersa propriile daruri individuale.

    Inspiră-ți familia să se bucure de originea ei, de locul în care a ajuns, și de locul în care poate (sau urmează) să ajungă. Trecutul ne leagă laolaltă, dar fiecare membru al familiei care își folosește darurile unice și care îndeplinește anumite roluri, face ca familia să reziste în timp, și conferă familiei un viitor solid în promisiunea lui Dumnezeu că: „făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri.”

    Nu fi ultima verigă din lanț și nu lăsa ca lanțul să se termine cu tine. Ia binecuvântările pe care le-a pus Dumnezeu în tine și transmite-le mai departe copiilor tăi – la fel și nepoților tăi. Așadar, transmite mai departe valorile și binecuvântările lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 65


    Înainte ca lauda să devină universală, în zorii zilei mileniale (Psalmul 66), ea este pregătită în linişte în inima celor răscumpăraţi. Trebuie să ne fie familiară această adorare care se înalţă în tăcere spre Dumnezeu într–un mod cu atât mai real, cu cât cuvintele nu pot s–o exprime. Să experimentăm această închinare şi când suntem pe drum, şi în timpul pauzelor la lucru, şi în patul nostru în „vegherile nopţii” (Psalmul 63.6). Ea va fi întotdeauna ascultată şi înţeleasă de Cel care ascultă rugăciunea (v. 2).

    După ce, în versetul 3, a conştientizat iertarea păcatelor, Israel (şi în aceeaşi măsură creştinul) se va putea bucura de prezenţa lui Dumnezeu (v. 4).

    Psalmul se încheie printr-un măreţ tablou al viitoarelor binecuvântări pământeşti, imagini ale bogăţiilor spirituale pe care credinciosul le–a luat în posesie încă de acum. Dacă aici tânjeşte „într–un pământ sec şi uscat, fără apă” (Psalmul 63.1), el trebuie să-şi amintească de faptul că „râul lui Dumnezeu este plin de apă” (v. 9). Dragi prieteni, nu este atunci vina noastră, dacă uneori sufletul nostru suferă de uscăciune? (vezi Ioan 4.14,15).

    „Tu faci să cânte de bucurie venirea dimineţii şi a serii”, spune din nou versetul 8. Fie ca şi zilele noastre să înceapă, să se desfăşoare şi să se încheie printr-un cânt al fericirii şi al dragostei.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne