Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Ianuarie 2022

 

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu.

Apocalipsa 2.7


Promisiunile făcute biruitorilor (2) – Paradisul lui Dumnezeu

 

Această promisiune făcută biruitorului din Efes, menționând pomul vieții și paradisul lui Dumnezeu, ne conduce cu gândul la începutul creației. Promisiunea în sine ne conduce însă cu mult dincolo de paradisul din grădina Eden. Este important să remarcăm că ea vorbește despre paradisul lui Dumnezeu, nu despre paradisul omului.

Adam, înainte de cădere, nu era într-o stare de îndreptățire; nu avea nevoie de așa ceva, fiindcă păcatul încă nu pătrunsese. El era într-o stare de inocență. Inocența și îndreptățirea sunt două lucruri diferite. Una înseamnă absența păcatului, iar cealaltă înseamnă a sta înaintea lui Dumnezeu într-o poziție de îndreptățire. Odată cu căderea omului, nu mai suntem duși înapoi în grădina Eden, ci în paradisul lui Dumnezeu. Paradisul ceresc este menționat de trei ori în Noul Testament (Luca 23.43; 2 Corinteni 12.4; Apocalipsa 2.7). Acest lucru este important, fiindcă unii cred că acest paradis este doar un paradis pământesc, restabilit în starea lui originală. Adam, în inocență, a fost expus ispitirii din partea lui Satan și astfel, unei ruine potențiale, însă, prin Hristos, puterea lui Satan a fost înfrântă pentru noi, la fel ca și puterea morții. Noua creație nu va putea fi atinsă de păcat, nici de moarte. Ea este eternă. Satan va fi înlăturat pentru totdeauna, iar păcatul nu va întina niciodată această nouă creație.

Promisiunea deci nu ne conduce înapoi către un paradis pământesc, ci către ceva cu mult mai înalt, către „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi” (1 Petru 1.4). Să-I mulțumim Domnului pentru tot ceea ce ne-a promis și a pregătit pentru noi (Ioan 14.2)!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

Tit 2.11


Maya – prizoniera drogurilor

Maya avusese o copilărie nefericită și din tinerețe era dependentă de droguri. Cu timpul ajunsese să ia doze tot mai mari și fusese deseori internată la spital. Starea ei s-a înrăutățit și medicii i-au spus că nu mai are mult de trăit.

În acea situație disperată, o familie de credincioși s-a îndurat de ea și au primit-o la ei acasă. De la început, Maya a spus că nu vrea să aibă de-a face cu religia și cu rugăciunile.

Cu timpul, Maya și-a căpătat încrederea și n-a mai fost respingătoare când se vorbea despre Isus, ci asculta cu atenție. Într-o zi a venit și momentul atât de așteptat, când ea L-a rugat pe Isus Hristos să-i ierte toate păcatele. Puțin mai târziu ea a mărturisit: „Sunt așa de fericită; acum cred în Isus! Dar mă simt atât de nevrednică, pentru că nu am nimic să-I dau”.

Urmările drogurilor au rămas însă și corpul fetei era tot mai slăbit cu fiecare zi. Ea le spunea prietenilor că va trece în curând în viața veșnică și va ajunge la Isus. Într-o zi a căzut pe stradă și câteva ore mai târziu a fost la Mântuitorul ei.

Harul lui Dumnezeu este un izvor de mântuire care aduce salvare tuturor oamenilor. Prin credința în Isus Hristos, oricine poate să fie eliberat de vina și de legăturile sale și să primească viața veșnică.

Citirea Bibliei: Ezra 8.1-30 · Proverbe 8.10-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRANSFORMĂ-ȚI PIERDEREA ÎN CÂȘTIG (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.” (Matei 3:8)


Când conducătorii lui Israel au apelat la ajutorul lui Iefta, ei se aflau în necaz, și au decis să se „folosească” de Iefta. Așa că acesta a spus, în esență: „Să facem o înțelegere în ce privește relația pe care o vom avea.” Și atunci, el a negociat cu ei și a ajuns să ocupe un post de mare conducător.

Când încrederea ți-a fost înșelată, trebuie să ierți. În felul acesta te eliberezi. Dar trebuie să dai dovadă de înțelepciune în felul în care înaintezi. Dumnezeu nu dorește să ajungi în situația în care să fii rănit din nou. Poate ai auzit povestea omului care s-a dus la doctor cu o arsură severă la urechea dreaptă. El a explicat: „Călcam o cămașă și mă uitam la televizor, când a sunat telefonul și am pus la ureche fierul de călcat în loc de telefon.” Buimăcit, doctorul a întrebat: „Dar de ce aveți arsură și la urechea stângă?” La care el a răspuns: „Păi, persoana respectivă a sunat și-a doua oară!” Concluzie: Când te-ai fript o dată, ai grijă să nu ajungi în situația de-a te frige din nou!

Iertarea trebuie să se producă imediat, dar încrederea trebuie câștigată. Cel ce te-a ofensat trebuie să manifeste roada pocăinței – un comportament consecvent care să arate că în inima lui s-a produs o schimbare. Domnul Isus a spus-o în felul următor (parafrazez): „Dovedește prin felul tău de trai că te-ai pocăit de păcatele tale și că te-ai întors la Dumnezeu.” Pentru asta, tu ai nevoie de două lucruri: de har și de înțelepciune. Harul înseamnă extinderea către ceilalți a aceleiași iertări pe care ți-a arătat-o Dumnezeu ție. Înțelepciunea înseamnă să discerni ce fel de relație poți avea cu acea persoană în viitor. Așadar, transformă-ți pierderea în câștig!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 68:1-14


Dumnezeul cel înfricoşător în judecăţile Sale când este vorba să le aplice împotriva celor necredincioşi Se arată atât de plin de duioşie faţă de cei care-I aparţin şi pe care-i numeşte „cei drepţi” (v. 3). El Însuşi Îşi ia frumosul nume de „Tatăl orfanilor” şi de „Apărătorul văduvelor” (v. 5; Psalmul 146.9; Ieremia 49.11), arătând astfel că Se ocupă întrun mod cu totul special de aceia care şi-au pierdut sprijinul natural. Şi cei însinguraţi se bucură de o grijă deosebită din partea Lui: }Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască întro familie” (v. 6). Şi cât de mulţi sunt aceia care au făcut această preţioasă experienţă! Odată cu întoarcerea lor la Dumnezeu, porţile li sau închis: anumiţi membri ai familiei lor n-au mai vrut săi primească. Din dragoste pentru Domnul, ei au trebuit să părăsească „casă sau fraţi sau surori”. „Tatăl orfanilor” însă ia strâns în propria Lui familie, unde au găsit alţi fraţi şi alte surori (citiţi Marcu 10.29,30).

Până la versetul 14 inclusiv ne este reamintită grija lui Dumnezeu îndreptată spre poporul Său, în timpul drumului prin pustie (comp. v. 1 şi 7 cu Numeri 10.3336), şi El n-a încetat să vegheze asupra „turmei” Sale, Israel (v. 10). Dar astăzi Domnul are „alte oi, care nu sunt din staulul acesta” iudeu (Ioan 10.16).

Sunteţi voi una dintre acestea? Puteţi voi să vorbiţi despre dragostea acestui bun Păstor?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: