27 Ianuarie 2022
Voi nu sunteți în carne, ci în Duh.
Romani 8.9
Cauza încurcăturilor și a greșelilor este că mulți credincioși n-au înțeles că omul cel vechi este în întregime înlăturat de către evanghelie, împreună cu toată viața lui și cu starea lui înaintea lui Dumnezeu. Îmi dau bine seama că mulți copii ai lui Dumnezeu cunosc numai iertarea păcatelor, care este un lucru binecuvântat, și în felul acesta ei sunt pe terenul harului. De ar rămâne mereu în mod practic pe acest teren! Dar mulți dintre ei nu cunosc întreaga binecuvântare a poziției lor. Ei înțeleg învățătura din Romani 5.1-11 și aceasta este o binecuvântare pentru inima lor. Dar ei nu pătrund în binecuvântările prezentate în capitolele 6 și 8. Dacă ajung la conflictul din capitolul 7, rămân în el într-un chip nepotrivit.
Hristos, nu cel dintâi Adam, este acum viața mea, ca om credincios. De aceea pot să afirm: „când eram în carne”. Acum nu mai sunt în carne, ci în Duhul. Cel dintâi Adam, în păcatul și în responsabilitatea lui, nu mai constituie poziția mea înaintea lui Dumnezeu; poziția mea înaintea Lui este în cel de-al doilea Adam, care a devenit viața mea. Am fost răstigniți împreună cu Hristos; noi nu mai existăm înaintea lui Dumnezeu în firea păcătoasă.
„Când eram în carne”, spune apostolul. Vorbim în felul acesta când ne referim la o stare de lucruri care în mod clar aparține trecutului, în care nu mai suntem. Expresia „când eram în carne” arată că acum nu mai suntem nicidecum în această poziție. Dar, spune apostolul, „voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi” (Romani 8.9). Acum noi trăim în Hristos. „Dacă ați murit”, spune el în alt loc (Coloseni 2.20), „față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați mai trăi [ați fi în viață] încă în lume, vă supuneți poruncilor?”. „Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3.3).
J. N. Darby
Eu sunt Domnul, și nu este altul; afară de Mine nu este Dumnezeu.
Isaia 45.5
Cine este Dumnezeu?
Îl cunoașteți pe Dumnezeul cel viu despre care vorbește Biblia? El este unicul Dumnezeu adevărat.
1. Dumnezeu trăiește: Dumnezeu există cu adevărat și puteți avea o experiență personală cu El. Cei care cred au avut parte de experiența minunată că El le-a schimbat viața în bine.
2. Dumnezeu Se face cunoscut: Prin creație (natura însăși atestă că avem un mare Creator), prin conștiința pusă în om (care îl acuză când a făcut ceva rău) și în Fiul Său Isus Hristos (care a trăit ca Om pe acest pământ).
3. Dumnezeu iubește: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Dragostea lui Dumnezeu față de oameni este atât de mare, încât L-a dat pe Fiul Său ca Mântuitor.
4. Dumnezeu salvează: Dacă recunoaștem că ne-am răzvrătit și că am păcătuit împotriva Creatorului nostru, El ne arată harul Său, ne achită de vină și ne mântuiește pentru cer.
5. Dumnezeu judecă: „Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul” (Fapte 17.30,31). Dacă Îl respingem pe Fiul ca Mântuitor, El va fi într-o zi Judecătorul nostru.
Citirea Bibliei: Ezra 7.1-18 · Proverbe 7.1-27
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TREBUIE SĂ RĂSPUNZI CU HAR! – Fundația S.E.E.R. România
„Creşteţi în harul… Domnului…” (2 Petru 3:18).
Cum putem să trecem peste suferințele din trecut, cauzate de relații? Cum pot două persoane să îmbine perspective distincte și unice pentru a crea o relație mulțumitoare plină de dragoste? Există un ingredient foarte special numit „har”, care trebuie adăugat acestui amestec. Este nevoie să manifești asupra celeilalte persoane același har pe care îl extinde Dumnezeu asupra ta. Harul pansează oamenii zdrobiți și le permite celor învinși să-și dezvolte modalități câștigătoare de a scăpa de trecutul lor. El dă tărie celor ce se luptă să fie funcționali în domenii în care mai demult erau deficitari. Harul restaurează inima și rezolvă conflictele unui duh neliniștit. Este bunătate și iertare. Este bunăvoința lui Dumnezeu.
Pentru că El revarsă harul asupra ta, tu trebuie să-l dai mai departe – celor ce au nevoie de compasiunea și dragostea ta. Toți suntem zdrobiți în anumite momente sau în anumite domenii, și trebuie să învățăm să acceptăm lucrul acesta și să ajutăm la refacerea celor frânți.
Apostolul Petru nu s-a crezut în stare să se lepede de Domnul său… și a jurat că nu o va face niciodată! Însă Domnul Isus nu doar că prezisese asta, dar El a și promis că Se va ruga pentru Petru până va fi complet restaurat (vezi Luca 22:32).
Toți suntem chemați să facem asta; să extindem peste acele persoane imperfecte dragostea și harul care ni s-au arătat nouă. Apostolul Pavel le-a scris tesalonicenilor: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (2 Tesaloniceni 1:3). Apoi Petru adaugă: „creșteți în har.” Iar acesta este un proces, nu este ceva instantaneu, așa că trebuie să lucrezi la asta! O vei face?!
de Jean Koechlin
Psalmul 66
În timpurile fericite despre care vorbeşte Psalmul 65, lui Israel îi va reveni misiunea de a invita naţiunile la a se bucura şi la a–L lăuda pe Dumnezeu, întâi pentru lucrările Lui înfricoşătoare (v. 3,5), apoi pentru bunătatea Sa îndreptată spre poporul Său. Ieşirea din Egipt şi intrarea în Canaan (v. 6) sunt cele dintâi acte ale măreţiei puterii şi ele trebuie întotdeauna preamărite. Creştini, să nu încetăm niciodată să celebrăm crucea Domnului nostru Isus Hristos! El ne–a eliberat de sub jugul prinţului acestei lumi (Egiptul) şi ne–a făcut să intrăm în binecuvântările cereşti.
Sunt apoi reamintite lungile suferinţe ale lui Israel (v. 10‑12). Iudeii au fost (şi sunt încă) încercaţi în toate felurile, asupriţi şi călcaţi în picioare de naţiunile în mijlocul cărora au fost risipiţi. În curând însă Îl vor putea binecuvânta pe Dumnezeul care le–a scăpat sufletul şi care i–a curăţit în cuptorul încercării. În ce ne priveşte, noi suntem cu mult mai responsabili dacă vom uita vreodată acest obiectiv divin atât de preţios! Versetul 18 ne reaminteşte un adevăr deosebit de important: Dumnezeu nu poate asculta rugăciunile noastre atât timp cât avem pe conştiinţă un păcat nejudecat; de aceea, să ne grăbim să I–l mărturisim, pentru a ne putea bucura din nou de comuniunea cu El (Isaia 1.15; Psalmul 32.5,6)!
Mana Zilnica 