Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 23 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pavel, întemnițat al lui Hristos Isus, și fratele Timotei, către Filimon, cel preaiubit și împreună-lucrător cu noi, și către sora Apfia și către Arhip, împreună-ostaș cu noi, și către adunarea din casa ta.

    Filimon 1,2


    Această scurtă epistolă a fost scrisă către Filimon, către familia lui și, de asemenea, către adunarea din casa acestuia. Subiectul principal al ei este Onisim, un rob fugar, însă, mai întâi de toate, Pavel amintește multe lucruri care îi recomandau pe Filimon și pe cei ai săi din Colose. Este bine să învățăm și noi să apreciem ceea ce este de apreciat, chiar și atunci când sunt de discutat probleme foarte grave. Pavel aprecia dragostea lor și faptul că erau o încurajare pentru ceilalți credincioși (versetele 5-7).

    Găsim trei personaje foarte diferite în această scurtă epistolă: Pavel, un prizonier în Roma; Filimon, un creștin bogat din Colose; și Onisim, un sclav care fugise la Roma, după ce îl jefuise pe stăpânul său, Filimon. Dumnezeu, în căile Sale suverane, făcuse ca Onisim să-l întâlnească pe Pavel acolo, iar Pavel l-a condus la Hristos. El îl numește „copilul meu, pe care l-am născut în lanțurile mele” (versetul 10). S-a creat repede o legătură apropiată între ei doi, Onisim fiindu-i de un real ajutor apostolului, însă era timpul ca el să se întoarcă la stăpânul său.

    Tihic a dus această epistolă, iar Onisim a mers împreună cu el (Coloseni 4.7-9), pentru a-i transmite lui Filimon îndemnul lui Pavel de a-l primi înapoi pe Onisim, nu doar ca pe un rob, ci acum ca pe un frate în Domnul (versetul 16). De asemenea, dacă Onisim îi datora ceva lui Filimon, Pavel era gata să ia datoria respectivă asupra sa (versetul 18). Cu siguranță, acest lucru ne amintește de Domnul Isus, care a luat datoria noastră asupra Lui și a plătit-o pe deplin. Pavel experimentase dragostea și bunătatea lui Hristos și, la rândul lui, le manifesta acum față de alții.

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta.

    Psalmul 39.5


    Termenul scadent

    În viața de zi cu zi ne confruntăm constant cu termene care trebuie respectate: plata facturilor, reînnoirea licențelor, depunerea declarațiilor fiscale etc. Între acestea, unele termene sunt mai presante decât altele, unele putând fi prelungite, altele nu.

    Un termen însă este de o importanță capitală. El expiră atunci când părăsim pământul. Biblia spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Oricine moare neîmpăcat cu Dumnezeu își ia vinovăția cu sine dincolo de mormânt și va fi condamnat la pedeapsa veșnică. Odată cu moartea expiră perioada în care putem veni la Dumnezeu, ca să primim iertarea pentru vina noastră. Prin urmare, este extrem de important să ne pocăim astăzi și să ne mărturisim înaintea Lui păcatele. Cine dintre noi știe dacă va mai fi mâine în viață?

    În Luca 12, Isus Hristos relatează despre un om bogat care nu s-a gândit decât la viața prezentă. Făcând acest lucru, a lăsat să treacă termenul pe care l-a avut la dispoziție pentru a-și pune la adăpost sufletul nemuritor. Deodată, Dumnezeu i-a spus: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” (Luca 12.20). Ești tu gata?

    Timpul se duce și clipele zboară / Din viața mea și a ta, / Umbrele morții încep să se-arate …
    Plin de iubire, Isus azi ne cheamă, / Ca păcătoși, să venim.
    —W. L. Thompson, 1880

    Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ DOVADĂ DE ENTUZIASM! – Fundația S.E.E.R. România

    „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine…” (2 Timotei 1:6).


    Dacă nu-ți păstrezi entuziasmul, viața te poate doborî. Un loc de muncă care te-a entuziasmat la început poate deveni monoton… o relație care te-a încântat cândva poate deveni banală… o umblare zilnică cu Dumnezeu, care odinioară te inspira, te poate face s-o duci mai departe doar din inerție.

    Cuvântul „entuziasm” vine de la cuvântul grecesc care înseamnă „stăpânit sau inspirat de Dumnezeu.” Dar, cum rămâi inspirat? La fel ca israeliții care culegeau mană proaspătă în fiecare dimineață, și tu ai nevoie de o infuzie zilnică din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul Său cel Sfânt. Apostolul Pavel i-a provocat pe creștinii din Roma și le-a spus: „Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului” (Romani 12:11). Și celor din Galatia le-a scris: „Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine” (Galateni 4:18).

    Așa că, în loc să te plângi de lucrurile care nu-ți plac, mai bine ai vedea că prezența și puterea lui Dumnezeu (care trăiește în tine prin Duhul Sfânt) pot să te ajute să zâmbești și să fii plin de elan. Nu uita niciodată cetățeanul cărei împărății ești: a lui Dumnezeu! Autorul Sheldon Vanauken spunea: „Cel mai bun argument al creștinismului sunt creștinii: bucuria lor, siguranța lor și desăvârșirea lor. Însă cel mai puternic argument împotriva creștinismului sunt tot creștinii – când sunt posomorâți, lipsiți de bucurie, fățarnici, îngâmfați, înguști și impulsivi.”

    Viața creștină nu este menită să fie doar o călătorie spre mormânt, cu scopul de a ajunge în siguranță acolo, într-un trup bine conservat. Nu, viața creștină este o cursă spre cer! – epuizantă dar palpitantă, cu împliniri, satisfacții și hopuri… la al cărei final vom striga de bucurie: „Extraordinar! Ce cursă!” David ne spune că Dumnezeu l-a scos din groapa disperării, i-a pus picioarele pe stâncă și i-a pus pe buze o cântare nouă (vezi Psalmul 40:1-3). Oare nu a făcut El același lucru și pentru tine?! Așadar, dă dovadă de entuziasm!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 86


    În acest psalm al lui David (singurul din această a treia Carte), psalmistul I se adresează Domnului (lui Iahve) de sub mai multe înfăţişări: ca unul „întristat şi sărac”, ca „unul dintre sfinţi” şi, de asemenea, ca „robul Lui”. El se prezintă în felurile acestea pentru a cere, respectiv, eliberarea (v. 2), bucuria (v. 4) şi, de asemenea, puterea (v. 16), pentru că acest „servitor” îşi cunoaşte Stăpânul, ştie că este Dumnezeu, numai El (v. 10), ştie că „este bun şi gata să ierte” (v. 5), „îndurător şi milos, încet la mânie şi bogat în bunătate şi adevăr” (v. 15; vezi şi Iona 4.2). Sunt aceiaşi termeni în care Se revelase El odinioară lui Moise pe muntele Sinai (Exod 34.6).

    Psalmistul însă îşi resimte întreaga slăbiciune şi incapacitate de a se îndrepta. „Învaţă-mă calea Ta”, cere el, apoi: „fă-mi inima neîmpărţită, ca să se teamă de Numele Tău” (v. 11).

    „Pentru că inima are tendinţa de a fi distrasă prin mii de lucruri, prin mii de gânduri fugare, psalmistul Îi cere Domnului să-i dea un singur obiectiv. Cât de mult ne trebuie să avem inima concentrată în întregime asupra lui Hristos! În El este puterea! Şi în a Sa măreţie se pierde nimicnicia noastră!” (J.N.D.).

    Fie ca această rugăciune a lui David, în special versetul 11, să fie şi rugăciunea fiecăruia dintre noi!

  • 22 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar era un om acolo, care era în suferință de treizeci și opt de ani. Isus, văzându-l zăcând și știind că era deja de mult timp așa, i-a spus: „Vrei să fii sănătos?”.

    Ioan 5.5,6


    Scăldătoarea Betesda (2)

    Omul neputincios din acest capitol încercase, de-a lungul multor ani, să obțină binecuvântarea, însă în zadar. În cele din urmă, el este adus în punctul în care să mărturisească faptul că are nevoie de un eliberator. Avea nevoie de eliberare de eforturile sale legaliste de a obține binecuvântarea și, de asemenea, avea nevoie de putere asupra a ceea ce, până atunci, îl purtase. Ca răspuns la întrebarea Domnului, el spune: „Doamne, nu am pe nimeni ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa”. El își recunoaște slăbiciunea totală și zădărnicia tuturor eforturilor sale; prin urmare, el recunoaște că are nevoie să fie eliberat din această stare tristă. Din momentul în care încetează să facă eforturi și privește după un eliberator, descoperă că acest Eliberator era foarte aproape. Domnul îi spune: „Ridică-te, ia-ți patul și umblă”. Omul este eliberat de propriile eforturi de a obține binecuvântarea dorită și, ca rezultat al acestui fapt, este făcut sănătos, prin puterea Altuia, și poate căra patul care, până atunci, îl purtase pe el.

    Acest om este deci o imagine grăitoare a celui descris în Romani 7, care avea voința de a face binele, însă îi lipsea puterea. Însă, după ce toate eforturile legaliste de a se elibera de pofte au fost dovedite zadarnice și după ce a scos strigătul: „O, nenorocitul de mine, cine mă va elibera …?”, el descoperă de îndată că există un Eliberator și poate spune: „Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”. Astfel descoperim că Hristos este Acela care ne eliberează de eforturile noastre legaliste și care ne dă putere pentru a birui orice lucru de care am fost înainte biruiți.

    Principiul de la scăldătoarea Betesda este: «Dumnezeu îi ajută pe cei care se pot ajuta singuri». Hristos însă arată că El îl ajută pe omul care recunoaște că este cu totul neajutorat. Puterea este în Hristos; eliberarea depinde în întregime de Eliberator.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    O generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ și pe cei lipsiți dintre oameni.

    Proverbe 30.14


    Auschwitz nu este o problemă ce-L vizează pe Dumnezeu, ci pe om

    Unul dintre ultimii supraviețuitori din lagărul de concentrare din Auschwitz povestea: „Când oamenii mă întreabă cum mai pot crede în Dumnezeu după tot ceea ce s-a întâmplat, le răspund: Dumnezeu le-a dat oamenilor o voință liberă. Dacă El ar hotărî totul, nu ar mai exista voință liberă. Auschwitz nu este o problemă ce-L vizează pe Dumnezeu, ci pe om”.

    Fără îndoială, omul este răspunzător de faptele lui. Unele suferințe rămân inexplicabile și de neînțeles – Dumnezeu însă este infinit de mare și de înțelept! Alte suferințe ne vor fi explicate mai târziu – atunci vom înțelege că în ele a fost ascuns ceva bun. Iar alte suferințe sunt urmarea categorică a faptului că, prin păcat, creația lui Dumnezeu este întinată – aici se includ bolile fără număr, nenorocirile, catastrofele și moartea.

    Omul însuși este direct răspunzător pentru multa suferință cu care se confruntă! Nu Îl putem învinui pe Dumnezeu! – Eu am blestemat, am furat, am mințit, am hărțuit, am lovit, am omorât cu vorba oamenii și am comis adulter în gândurile mele: toate acestea reprezintă vina mea – nu a lui Dumnezeu! Și vina mea îmi aduce necaz și mă desparte de Dumnezeu – dar vina mea poate să fie iertată de Isus Hristos. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu … Și Tu ai iertat vina” (Psalmul 32.5).

    Citirea Bibliei: Neemia 13.15-31 · Proverbe 17.11-19

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU CONTEAZĂ DIN CE FAMILIE PROVII – Fundația S.E.E.R. România

    „Lui nu-I este ruşine să-i numească ‘fraţi’.” (Evrei 2:11)


    Fiecare familie are o istorie cu lucruri și fapte ascunse: un văr cu închisoare la activ, un tată care și-a părăsit familia, un bunic care a fugit cu o colegă de muncă…

    Poate ești surprins să afli că nici Domnul Isus nu a provenit dintr-o familie perfectă. Biblia consemnează detaliile arborelui genealogic al lui Isus – din care fac parte personaje cu destule vicii și puncte slabe! O avem pe Tamar, care și-a păcălit socrul pentru a-l seduce… avem un evazionist, pe nume Iacov, care a profitat de fratele și de socrul său pentru a se îmbogăți… Și ce spui de regele David? El a scris atâția psalmi remarcabili închinați lui Dumnezeu, și totuși comite adulter cu soția unuia dintre ofițerii din armata sa. Și lista poate continua…

    Reține însă că Sfânta Scriptură vrea să-ți transmită astfel niște adevăruri importante:

    1) Nu-ți face griji, nu ești singurul căruia i se întâmplă! Dacă arborele genealogic al familiei tale are fructe stricate, Domnul Isus dorește să știi că și El a trecut pe acolo! În absența mențiunilor privind implicarea lui Iosif în viața de adult a lui Isus, unii cercetători consideră că mai mult Maria L-a crescut și L-a educat pe Isus. Și Domnul Isus nu S-a ferit să-și numească strămoșii familia Sa – ceea ce înseamnă că Lui nu-i este rușine nici de urmașii Săi, deci nici de tine!

    2) Domnul Isus nu Se uită la trecutul tău pentru a-ți determina viitorul. În ochii Săi, ADN-ul spiritual are prioritate față de ADN-ul natural! Biblia spune: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării” (2 Corinteni 5:17-18). Deci, să nu-ți fie teamă să le spui și altora că ceea ce a făcut Hristos pentru tine poate face și pentru ei – atunci când își pun încrederea în El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 85


    Subiectul acestui psalm este iertarea pe care Dumnezeu o va acorda poporului Său, Israel. Credincioşii nu se îndoiesc nicidecum de bunătatea Lui, însă în acelaşi timp simt apăsarea dreptei Lui mânii împotriva poporului Său vinovat. Dumnezeu este bun „nu va ierta El, în bunătatea Lui?”. El este însă şi sfânt, drept şi adevărat „atunci cum va putea trece El cu vederea un singur păcat?” Cu toate că aceste trăsături divine „bunătatea şi adevărul, dreptatea şi pacea” par imposibil de împăcat după părerea omului, totuşi ele „s-au întâlnit” (v. 10).

    La cruce, eu văd păcatul condamnat, dreptatea satisfăcută, harul curgând liber (Romani 5.21). Ce glorioasă armonie! Câte persoane, vai, nu cunosc nicidecum acest minunat punct de întâlnire de la cruce! Îşi fac despre Dumnezeu o idee total greşită: fie văd în El un judecător sever, care-Şi provoacă bucuros creatura la suferinţă, fie, mai degrabă, şi-L imaginează un „Dumnezeu bun”, indulgent cu „micile păcate” şi uşor de mulţumit prin bunele intenţii şi prin strădaniile de a face bine. Ce gânduri greşite! Dumnezeul dreptăţii condamnă păcatul, orice fel de păcat, însă Dumnezeul dragostei îl iartă pe păcătos. Iar la cruce, locul unde s-a împlinit această lucrare, eu învăţ să-L cunosc pe acest Dumnezeu al dreptăţii şi al iubirii.

  • 21 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și este în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, paralizați, așteptând mișcarea apei.

    Ioan 5.2,3


    Scăldătoarea Betesda (1)

    În cele cinci pridvoare ale scăldătorii zăceau o mulțime de oameni bolnavi. Unii erau orbi, alții erau ologi, alții erau paralizați – toți însă aveau nevoie de vindecare. Acești oameni bolnavi așteptau în jurul unei scăldători binecuvântarea de care aveau atâta nevoie. În anumite momente, prin providența lui Dumnezeu, un înger tulbura apa, iar bolnavul care intra primul în scăldătoare, după tulburarea apei, era vindecat.

    Două lucruri sunt deci prezentate cu claritate: mai întâi faptul că exista o binecuvântare care putea fi obținută la acea scăldătoare; apoi faptul că binecuvântarea putea fi obținută doar prin efortul persoanei bolnave. Prin urmare, scăldătoarea devine o imagine izbitoare a omului sub lege. În sistemul legii, la fel ca în providența lui Dumnezeu, există binecuvântare pentru om, însă binecuvântarea sub lege, și nu în cadrul providenței divine, nu poate fi obținută decât prin eforturile omului; iar pentru a face aceste eforturi este nevoie de putere. Aceasta înseamnă că, sub lege, omul care se află în cea mai grea stare și care, în consecință, are cea mai mare nevoie de binecuvântare, este cel mai puțin capabil de a o obține. Boala de care trebuie să fie vindecat îl privează de puterea necesară pentru a se folosi de mijloacele pentru vindecare. Aceasta era starea tristă a omului care suferea de treizeci și opt de ani.

    Așa cum au stat lucrurile cu acest om, în ce privește nevoile lui de ordin fizic, la fel stau cu noi, în ce privește nevoile noastre de ordin spiritual. Puterea păcatului de care trebuie să fim eliberați ne privează de obținerea eliberării prin propriile noastre eforturi.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu vă îngrijorați deci pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

    Matei 6.34


    Ajunge zilei necazul ei

    Viața de zi cu zi poate părea uneori foarte monotonă și stresantă. Adesea ea este ca o călătorie printr-un pustiu în care nu vedem nicio oază la orizont. Poverile ne copleșesc și nicăieri nu se întrezărește o ușurare. Totul pare atât de lipsit de speranță…

    Un bărbat, invalid din naștere, zăcea pe pat de 32 de ani. El nu se putea îngriji singur. Zi de zi, an de an, părinții lui îngrijeau de el. Îl spălau, îi dădeau să mănânce și făceau tot ce puteau în încercarea de a-i face viața cât mai ușoară posibil. Într-o zi, tatăl a fost întrebat cum poate suporta această povară. El a răspuns: „Luăm fiecare zi așa cum este. Astăzi putem să muncim, iar mâine Dumnezeu ne va da din nou puterea Sa și ajutorul Său”.

    Domnul Isus ne învață cum să ne raportăm la monotonia și la povara vieții de zi cu zi: „Nu vă îngrijorați deci pentru ziua de mâine”. El ne dă lumină pentru fiecare pas. Prin credință să mergem înainte, pas cu pas. Cu ajutorul Domnului vom face față provocărilor de azi. Iar cât despre zilele următoare, să I le încredințăm Lui. El ne promite: „Și puterea ta să țină cât zilele tale!” (Deuteronom 33.25). Domnul nu va îngădui să fim împovărați peste putință. Dacă ceva devine prea greu, putem fi siguri că El intervine la timp. Ajutorul Lui este pe măsura atotputerniciei Sale și el vine întotdeauna la timp – la timpul Său! Iar timpul Său nu trebuie confundat cu timpul nostru.

    Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VORBELE TALE TE DAU DE GOL! – Fundația S.E.E.R. România

    „Vorba te dă de gol.” (Matei 26:73)


    Iată afirmând a treia oară: vorbele pe care le rostești te vor da de gol de fiecare dată. I s-a întâmplat apostolului Petru. În noaptea în care Domnul Isus a fost arestat și toți ucenicii Lui s-au risipit, Petru L-a urmat – îndeajuns de aproape ca să vadă ce se întâmplă, dar nu suficient de aproape ca să fie asociat cu Hristos! Biblia spune (Matei 26:73-75): „Cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, şi i-au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.” Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” După acest incident, nimeni nu l-a mai acuzat pe Petru că este un urmaș al lui Hristos! Nu-i așa că ar trebui să știm că profanarea și blasfemia, în orice limbă, fac ca ceilalți să pună la îndoială relația ta cu Hristos? Cuvintele tale au puterea de a-i zidi pe oameni, sau de a-i dărâma… de a-i atrage la Hristos, sau de a-i îndepărta…

    Având lucrul acesta foarte clar în minte, iată două versete pe care trebuie să le subliniezi și la care să te gândești adesea:

    1) „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har… ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Coloseni 4:6).

    2) „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4:29). Astăzi, rostește această rugăciune: „Tată, fă ca ceea ce scot pe gură în această zi să aducă slavă Numelui Tău și să-i atragă pe oameni la Hristos. Amin!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 84


    În creaţie, fiecare vieţuitoare îşi găseşte un culcuş sau un cuib; credinciosul însă, asemeni Domnului său, nu cunoaşte pe pământ adevărata odihnă (v. 3; Matei 8.20). Afecţiunile sale sunt îndreptate în altă parte: înspre locuinţele cereşti, unde locul său este pregătit (Ioan 14.2; comp. cu v. 2,10). Versetul 3 ne dezvăluie tema emoţiilor care fac inima să clocotească: „altarele Tale, Doamne al oştirilor!”. Drumul care duce spre Casa Tatălui trece însă printr-o lume care este o vale a plângerii (ebr. Baca) şi fiii lui Core, autorii psalmului, au făcut această experienţă (vezi Psalmul 42.3).

    Ce contează? Dacă această cale este deschisă în inimile noastre, dacă nimic nu ne desparte de Acela înspre care mergem, atunci chiar şi lacrimile se vor preface în experienţe benefice pentru noi! Vom merge „din putere în putere” (v. 7)! În acelaşi fel în care un motor este alimentat prin curentul pe care el şi-l absoarbe din sursa sa, şi noi ne folosim de puterea pe care o găsim în Dumnezeu (v. 5). Puterea ne este dată nu ca o provizie alături de care avem tendinţa să ne punem pe odihnă, ci pe măsura nevoii, astfel încât noi să ne îngrijim mereu de contactul cu Cel care ne-o furnizează.

    În felul acesta vom putea cunoaşte promisiunile măreţe din versetul 11 ca fiind şi partea noastră, iar noi înşine vom gusta binecuvântarea întreită conţinută în acest psalm grandios (v. 4,5,12).

  • 20 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, luând pâine, mulțumind, a frânt și le-a dat, spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea!”. Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.

    Luca 22.19,20


    Cu puțin timp înainte de a-Și da viața pentru noi, scumpul nostru Domn ne-a dăruit două simboluri – pâinea și vinul – cu ajutorul cărora să ne amintim de El. Atunci când ne aducem aminte de El, ne gândim la El, la viața pe care a trăit-o pe pământ, la moartea și la învierea Lui, la glorificarea Lui și la venirea Lui, care va avea loc în curând. Adevărata aducere-aminte de Domnul, prin intermediul acestor simboluri, implică o comuniune nespus de intimă cu El. Ceea ce Domnul dorește este acea părtășie deplină care izvorăște din El către cei ai Săi și care se întoarce de la cei ai Săi către El. Omul nu-I poate da nimic lui Dumnezeu, ci doar să întoarcă ceea ce a primit de la El.

    S-a spus adesea că frângerea pâinii este cea mai importantă strângere. Pentru un creștin sănătos spiritual, care stă în comuniune zilnic cu Domnul său, frângerea pâinii este, într-adevăr, momentul cel mai important al săptămânii. Însă pentru creștinul aflat într-o stare nepotrivită, acest lucru nu este valabil. Pentru unul ca acesta, adunarea de rugăciune va fi esențială, căci nevoia lui este acută, fiind pusă în evidență de lipsa de concordanță dintre cuvintele lui și umblarea lui. Un astfel de creștin trebuie să mărturisească răceala sa de inimă și să ceară ca inima să-i fie deschisă pentru dorințele Domnului. Următorul lucru important pentru el este strângerea pentru slujirea Cuvântului, unde poate să audă de la Domnul acele lucruri care să-l facă să-L cunoască pe El și voia Lui. În felul acesta, frângerea pâinii va deveni pentru el ceea ce ea trebuie să fie.

    Ne bucurăm noi de o adevărată comuniune cu Domnul la frângerea pâinii? Sau ea a devenit doar un ritual pentru noi?

    J. van Dijk

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    L-au răstignit și împreună cu El alți doi: unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

    Ioan 19.18


    Răstignit între „alți doi”

    Acuzatorii Domnului Isus L-au răstignit între doi răufăcători, prezentându-L pe El, Cel curat și fără pată, ca cel mai mare răufăcător.

    În Evanghelia după Ioan, cei răstigniți împreună cu El nu mai sunt numiți nici „tâlhari”, nici „răufăcători”, ci „alți doi”. Având în vedere crima revoltătoare comisă de oameni împotriva Domnului, noi ne aflăm cu toții la același nivel în fața Fiului lui Dumnezeu. Acești „alți doi” dintre oameni nu erau decât reprezentanții lumii vrăjmașe lui Dumnezeu.

    Niște oameni ca noi I-au dat Fiului lui Dumnezeu acel loc rușinos pe cruce, în mijlocul răufăcătorilor. În harul Său nemărginit, Domnul însă a acceptat de bunăvoie acel loc. Acolo, la cruce, El a fost punctul central al gândurilor și hotărârilor lui Dumnezeu, așa cum a fost din veșnicie în sânul Tatălui.

    După ce a făcut această lucrare minunată de mântuire, Domnul a pășit în mijlocul oamenilor mântuiți și, fără să Se rușineze de ei, i-a numit „frați”, salutându-i cu: „Pace vouă!”. Și astăzi, Domnul vrea să fie, așa cum ne-a promis, în mijlocul acelora care se adună în Numele Său.

    Curând, în slavă, El va fi punctul central al tuturor răscumpăraților, iar noi Îi vom cânta Lui, Cel disprețuit odinioară, cântarea cea nouă: „Vrednic ești Tu!” (Apocalipsa 5.6-10).

    Citirea Bibliei: Neemia 12.31-47 · Proverbe 16.25-33

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PREGĂTEȘTE-TE PENTRU LUCRURI MARI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:23)


    Pentru a izbuti în viață, ai nevoie de multă înțelepciune (inclusiv pentru a face față criticilor tăi).

    Este ceea ce-i diferențiază pe cei ce spun că își doresc reușita de cei ce sunt pregătiți să plătească prețul pentru ea. De exemplu, dacă te-ai rugat pentru un soț sau pentru o soție cu care să-ți împarți viața, întreabă-te dacă ești pregătit pentru sacrificiu și responsabilitate, care vin odată cu căsătoria. Ești o persoană stabilă? Ești lipsit de egoism? Ești suficient de matur ca să întreții o familie? Sau dacă Îl rogi pe Dumnezeu să-ți dezvolte afacerea, poți oferi servicii de calitate clienților tăi existenți? Cineva a glumit: „Un păun care se bazează pe penele sale este doar un alt curcan!”

    Uneori suntem îndrăgostiți de imaginea succesului, dar nu am luat în calcul costul efectiv al succesului. E un lucru bun faptul că Dumnezeu nu ne dă automat tot ce-I cerem! Adesea, ne dorim ceva doar pentru că arată bine în viața altcuiva. Însă Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, știe că la momentul respectiv acel ceva ne-ar dăuna, pentru că nu suntem suficient de maturi ca să-l gestionăm. Dumnezeu ne pune la încercare cu ceea ce avem deja în scopul de a ne dezvolta perseverența și tăria. El observă modul în care gestionăm presiunile care însoțesc binecuvântările pe care ni le-a dăruit deja… și dorește să ne aducă în punctul în care refuzul Lui să nu ne afecteze, în punctul în care vom dovedi că am învățat să-L apreciem pe Cel ce dăruiește, nu darurile primite de la El. Doar ajunși în acel punct, Îl vom auzi spunându-ne: „Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri – intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23). Aceste cuvinte vor face uitate toate situațiile grele prin care ai trecut!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 83


    În timpul necazului celui mare, coaliţia naţiunilor enumerate în versetele 6-8 se va pune de acord să şteargă de pe pământ numele lui Israel (Isaia 10.24). Între acestea, un loc proeminent îl va ocupa Asiria (Asur, împăratul Nordului). În faţa acestei ameninţări cu exterminarea, cu mult mai teribilă decât a cunoscut vreodată acest nefericit popor (deja cu o istorie atât de tumultoasă), rămăşiţa credincioasă se va întoarce către Dumnezeu. Vrăjmaşii lor sunt, de fapt, vrăjmaşii Lui (v. 2), pentru că împotriva Lui a fost încheiată această alianţă (v. 5). Pe de altă parte, cei credincioşi sunt conştienţi că-I aparţin Domnului; ei sunt „cei ascunşi” ai Săi (v. 3), asemeni celor şapte mii din timpul lui Ahab care, în ciuda prigonirilor, nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal (1 Împăraţi 19.18). Într-adevăr, Dumnezeu nu Se poate lipsi să nu intervină atunci când toate aceste popoare, în nebunia lor oarbă, vor fi găsite făcându-I Lui război (v. 5; comp. cu Psalmul 2.2 şi cu Apocalipsa 19.19). Rămăşiţa credincioasă invocă eliberările din trecut, datele răsunătoare din istoria lui Israel (v. 9: Judecători 4; v. 11: Judecători 7 şi 8).

    Noi, cei credincioşi, care nu vom avea de traversat aceste timpuri de groază, să dăm oare la iveală mai puţină răbdare sau o mai slabă încredere? Împotrivirea lumii ar trebui să aibă asupra noastră un singur efect: acela de a ne „arunca” mai lângă Domnul nostru.

  • 19 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a ajuns la Derbe și la Listra. Și, iată, acolo era un ucenic cu numele Timotei, fiu al unei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. El avea bună mărturie de la frații din Listra și din Iconia. Pe el îl voia Pavel ca să plece împreună cu el; și, luându-l, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri, pentru că toți știau că tatăl lui era grec.

    Suferă răul ca un bun ostaș al lui Isus Hristos.

    Fapte 16.1-3; 2 Timotei 2.3


    Timotei (1) – Suferirea răului

    Când Pavel s-a întors la Listra, unde mai înainte predicase evanghelia și rânduise bătrâni, a găsit un ucenic tânăr, care provenea dintr-o familie mixtă. Mama și bunica lui îl învățaseră Scripturile și probabil crezuse în Domnul Isus în timpul primei vizite a lui Pavel. El Îl urma cu credincioșie pe Domnul, iar frații din Listra și din Iconia îl apreciau foarte mult.

    Pavel dorea să-l ia pe Timotei cu el, pentru a-l ajuta în lucrare, însă exista o problemă. Chiar și în zilele de astăzi, cineva este considerat cu adevărat iudeu dacă are o mamă iudeică. Tatăl lui Timotei era grec și era nemântuit, după cum înțelegem din Scriptură. Știind că, dacă va aduce un iudeu necircumcis într-o sinagogă – unde avea obiceiul să meargă mai întâi atunci când ajungea într-o nouă cetate – ar fi fost o ofensă pentru iudeii de acolo, Pavel l-a circumcis pe Timotei. Dumnezeu poruncise poporului Său pământesc să circumcidă pruncii de parte bărbătească la vârsta de opt zile. Doctorii spun că aceea era exact ziua când această procedură era cel mai sigur de făcut și cel mai puțin dureroasă. Înțelegem deci că circumcizia nu era deloc plăcută pentru un adolescent sau pentru un bărbat. Însă, de dragul Domnului, Timotei a suferit această procedură dureroasă.

    După ani, în ultima sa epistolă către Timotei, Pavel l-a îndemnat pe copilul său în credință, de acum un om matur, să sufere răul ca un bun ostaș al lui Isus Hristos. Acest îndemn este valabil astăzi pentru orice creștin. Să ne gândim la ceea ce Domnul Isus, în dragostea Lui, a suferit pentru noi! Îl iubim noi îndeajuns, pentru a putea suferi răul pentru El?

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.

    Psalmul 77.19


    „Isus cunoaște drumul tău!” (6)

    Într-o seară, după terminarea orei de studiu biblic, soțul Hildei nu a plecat, ci a mai zăbovit puțin cu câțiva prieteni, a îngenuncheat împreună cu ei și a înălțat o rugăciune emoționantă, din adâncul inimii, către Mântuitorul lumii, Isus Hristos. A mărturisit atunci că a înțeles, prin credință, că Domnul Isus i-a iertat păcatele și că avea speranța vie că o va revedea pe soția lui în gloria lui Dumnezeu.

    Domnul a trebuit să rupă o floare frumoasă, ca un altul să fie salvat. Prin plecarea soției lui, Dumnezeu a lucrat în acest om dorința după pace și iertare. Potrivit cuvintelor psalmistului, „Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele” (Psalmul 77.19), căile Domnului sunt de neînțeles, dar sunt minunate!

    Pe mormântul Hildei a fost pusă o piatră funerară și pe ea au fost săpate prețioasele cuvinte: Isus cunoaște drumul tău! Mulți oameni s-au oprit în fața acelei pietre funerare și i-au citit cuvintele. Pentru unii, ele au fost un prilej să-și privească filmul vieții. Pentru alții, să schimbe în sfârșit amara întrebare „Pentru ce?” cu un plăcut „Știe El!”. Pentru alții, să conștientizeze că Isus nu este în „trenul” cu care ei călătoresc. Pentru alții, să priceapă că Domnul și-a chemat copilul acasă când a voit El.

    Ce fericire să-L poți cunoaște / Pe Cel de Tatăl dăruit,

    Să-ți fie azi Mântuitorul, / Apărător și Bun Păstor!

    —P. P. Bliss

    Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

    „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii…” (1 Timotei 2:1)


    Rugăciunea înseamnă comunicare cu Dumnezeu. Iar comunicarea poate fi prin vorbe sau prin tăcere. Ea se poate exprima chiar și prin cântec! Mulți dintre psalmi sunt doar rugăciuni puse pe muzică. Rugăciunea înseamnă conectare cu Dumnezeu. Așa că, fie că-ți mărturisești un păcat, Îi lauzi Numele, Îi mulțumești, mijlocești pentru un prieten sau Îi ceri ceva – rugăciunile tale trebuie să-L aibă în centru pe Dumnezeu, și nu propria persoană.

    Rugăciunea sinceră vine dintr-o inimă care tânjește ca Dumnezeu să-i reveleze care este planul Său. Așa că, trebuie să aloci timp suficient ca să asculți și să aștepți înaintea Tatălui tău ceresc.

    Rugăciunea trebuie să fie prioritatea ta. Apostolul Pavel îl învață pe Timotei: „Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii” (1 Timotei 2:1). Să reținem cuvintele: „înainte de toate.”

    Înainte să cobori din pat, înainte să mergi la duș, înainte să mergi la serviciu și înainte de prima ta întâlnire, roagă-te, roagă-te, roagă-te! În fiecare după-amiază la ora trei, Petru și Ioan se duceau la Templu să se roage. În mijlocul zilei, ei își întrerupeau programul pentru a se întâlni cu un singur scop: rugăciunea.

    Așadar, când ziua este în desfășurare în propriul ei ritm și în propria sa direcție, întrerupe-o cu rugăciune. Când ziua ta se îndreaptă spre o criză, oprește-te în mod deliberat ca să te rogi. Când dimineața ți se duce cu treburi, oprește-te câteva clipe în singurătate pentru a căuta Fața lui Dumnezeu și pentru a-I cere învățătură. Când dispoziția și comportamentul tău încep să acrească, fă o pauză pentru o schimbare de atitudine, prin rugăciune. Nu aștepta – roagă-te imediat! Fă din rugăciune, oricând și în orice, Prioritatea ta! Și dacă faci asta, vei descoperi că rugăciunea îți schimbă viața – în bine!

     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 82


    Judecătorul suprem l–a aşezat pe om pe pământ cu misiunea de a exercita pe el judecată (citiţi Deuteronom 1.17). Dar, vai, este de ajuns doar să deschidem ochii şi vom şi vedea în ce măsură şi‑a asumat omul această responsabilitate! Noi înşine suntem deseori indignaţi de nedreptatea care domneşte în jurul nostru „mai cu seamă când îi suntem victimele” şi ea impune din partea noastră multă răbdare (Iacov 5.10,11). Înţelegem de aceea care pot fi sentimentele Dumnezeului Celui drept prin excelenţă şi cât de mare este răbdarea Sa îndreptată spre această lume! Ea a strălucit într‑un mod cu totul special atunci când sfântul Său Fiu a fost obiectul nedreptăţii supreme din partea oamenilor.

    Şi cine atunci ar putea manifesta astăzi în lume dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu propriii Săi copii? (Să nu uităm că nedreptatea poate lua şi forma unor judecăţi defavorabile sau răuvoitoare pe care noi le îndreptăm înspre cineva.) Zi de zi ne ies în cale „sub înfăţişări care adesea ne lasă indiferenţi” cel slab, orfanul, cel nenorocit, cel sărac (v. 3). Să ne întrebăm dacă nu cumva este în slujba noastră să‑i căutăm şi să le dăm, cu compasiune ~ fără să mai vorbim de ajutorul material care ne stă în putinţă ~ mărturie despre dragostea Domnului Isus.

  • 18 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tot așa și voi, socotiți-vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus.

    Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus.

    Romani 6.11; 2 Corinteni 5.17


    Ești în Hristos? Crezi în numele Lui? Inima ta se încrede cu totul în El? Dacă așa stau lucrurile, ai viață eternă și ești o nouă creație, iar lucrurile vechi s-au dus. Dumnezeu nu mai vede nimic din lucrurile vechi în tine – toate lucrurile s-au făcut noi și ele sunt toate de la Dumnezeu. Poate vei spune că nu simți că lucrurile vechi s-au dus toate. Ei bine, Dumnezeu spune că s-au dus, iar fericitul tău privilegiu este să crezi ce spune El și să te socotești a fi ceea ce El declară că ești.

    Dumnezeu vorbește potrivit cu ceea ce este adevărat despre tine în Hristos. El nu te vede în carne, ci în Hristos. Nu mai există absolut nimic înaintea ochilor Săi, decât Hristos, iar cel mai slab dintre credincioși este văzut ca parte a lui Hristos, la fel cum mâna ta este parte a trupului tău. Tu nu exiști deloc înaintea lui Dumnezeu aparte de Hristos și n-ai nicio dreptate, nicio sfințenie, nicio înțelepciune și nicio putere. Aparte de El, nu ai nimic și nu poți face nimic. În El ai totul și ești complet identificat cu Hristos. Minunat adevăr! Adâncă taină! Nespus de glorioasă realitate! Nu este o chestiune de progres, ci este poziția stabilită și absolută chiar și a celui mai slab mădular din Adunarea lui Dumnezeu.

    Este adevărat că există diverse măsuri de înțelegere, de experiență și de devotament, însă există o singură viață și o singură poziție înaintea lui Dumnezeu – viața lui Hristos și poziția în El. Nu există viață creștină superioară și viață creștină inferioară. Hristos este viața celui credincios și nu există un Hristos superior și un Hristos inferior. Știm că există stadii avansate ale vieții creștine, însă nu există o viață creștină superioară.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere.

    Apocalipsa 21.4


    „Isus cunoaște drumul tău!” (5)

    După ce i-am citit câteva versete din Cuvântul lui Dumnezeu, Hilde a spus: „Să cântăm cântarea: Ce fericire să fii salvat, Doamne, prin sângele Tău!”. Soțul ei era distrus, băiatul plângea. Erau aceste împrejurări potrivite pentru a cânta? Însă bolnava se ridicase pe jumătate și cânta, nu însă fără greutate. Apoi s-a lăsat obosită pe pernă.

    După numai trei zile, Hilde a fost la Mântuitorul ei în Paradis, unde nu mai sunt suferințe, lacrimi și moarte. Ce fericită este odihna la Isus în lumină! Nici moarte, nici păcat, nicio durere, iar cei salvați sunt primiți cu sunetul harfei…

    A doua zi, soțul Hildei a venit la mine și, spre surprinderea mea, m-a rugat să țin o predică la mormânt.

    Înaintea celor adunați am putut vorbi despre dragostea salvatoare și eliberatoare a Domnului Isus Hristos, subliniind că El a salvat-o pe Hilde. Din momentul acela, soțul ei a participat la ora de studiu biblic. Plecarea soției sale iubite îl marcase adânc. Acum asculta cu mult interes vestea bună despre Mântuitorul păcătoșilor. Se confruntase, într-adevăr, cu o situație limită, la care nu a putut să schimbe absolut nimic. Dar a învățat să schimbe modul lui de a se raporta la încercare: a venit la Isus.

    Citirea Bibliei: Neemia 11.1-36 · Proverbe 16.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ DOVADĂ DE BUNĂTATE (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Bine, rob bun şi credincios…” (Matei 25:21).


    Când vei sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, vei avea o ultimă ocazie de-a auzi cuvântul „bun”. Să reținem faptul că expresia „Bine, rob bun şi credincios” nu înseamnă „bine gândit” sau „bine intenționat”, ci „bine făcut”! Vei fi răsplătit pentru ceea ce ai făcut sau ai lucrat pentru Dumnezeu. În ziua aceea, Dumnezeu va trage linie la toate faptele tale, nu la opiniile sau intențiile tale. Bunătatea ar trebui să fie ultimul lucru la care să te gândești când mergi seara la culcare, și primul lucru care să-ți vină în minte dimineața când te trezești. Biblia spune: „Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană” (Proverbele 20:11). Doar tu știi cum ești cu adevărat înlăuntrul tău, pentru că persoana pe care o văd ceilalți este cea exterioară.

    Un lider creștin a scris: „Cuvintele sunt ieftine. Oricât de mult ai pretinde tu că ești o persoană bună, singura unitate de măsură o reprezintă faptele tale. Poate crezi că din cauză că ești bun, nu faci prea mult bine? Dar nu subestima niciodată puterea unei persoane de a exercita o influență uriașă, prin simplul fapt că face ce este bine, la locul potrivit și la timpul potrivit.” Maica Tereza s-a dat mereu la o parte din lumina reflectoarelor. Ea s-a considerat o slujitoare, nu o vedetă. Cea mai mare dorință a ei nu a fost să fie faimoasă, ci să fie credincioasă. Prin urmare, a ajuns să atingă viețile mulțimilor, chiar dacă singurul ei gând a fost să ajute persoanele aflate în suferință. Printre versetele ei preferate au fost aceste cuvinte pe care ni le-a dat Hristos: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40).

    Așadar, caută întotdeauna să faci binele!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 81


    Israel este invitat să înalţe cântări în acelaşi fel în care făcuse şi odinioară pe malul Mării Roşii, în sunet de tamburină (v. 2; Exod 15.20). După eliberarea din Egipt însă, evocată de versetul 6, Dumnezeu ar mai fi avut încă o mulţime de lucrări grandioase de împlinit în favoarea poporului Său, „dacă acesta ar fi fost dispus să-L asculte. Era pregătit să-i hrănească cu „grăsimea grâului” (floarea făinii, cea care ne vorbeşte întotdeauna de Hristos) şi cu „miere din stâncă” (imagine a savoarei harului divin). Domnul însă este obligat să constate cu durere: „Israel nu M-a vrut” (v. 11).

    Cât de emoţionantă este exclamaţia Lui: „Israele, dacă M-ai asculta” (v. 8), şi, în plus: „Dacă M-ar asculta poporul Meu” (v. 13; comp. cu Deuteronom 5.29)!

    Prieteni credincioşi, Dumnezeu şi de pe umărul nostru a descărcat o povară, cea mai apăsătoare greutate, aceea a păcatului (v. 6). Să ne amintim, de asemenea, că El are încă multe alte binecuvântări rezervate pentru noi, ~ cu condiţia de a avea dorinţa să le primim şi să ascultăm de Cuvântul Lui. El a pregătit pentru noi biruinţe (ilustrate de v. 14); doreşte să ne hrănească cu Hristos şi cu dragostea Lui. Să-I deschidem inimile! El le va umple, iar lauda Lui va fi în gura noastră (v. 10).

  • 17 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului.

    Efeseni 5.22


    Supunerea soției față de soțul ei trebuie să fie potrivit cu ceea ce este scris: „Ca Domnului”. Domnul este prezentat ca Cel de la care derivă autoritatea soțului. Dincolo de soțul ei, ea trebuie să-L recunoască pe Domnul ca pe Acela care conduce viața de familie. Astfel că, pentru ea, deciziile evlavioase ale soțului vor fi expresia voii Domnului și va trebui să asculte de ele de bunăvoie și cu bucurie. Supunerea ei nu trebuie măsurată prin prisma caracterului soțului. Oricât de neplăcută ar fi situația respectivă, la care uneori se poate adăuga slăbiciunea, lipsa de înțelepciune sau lipsa de evlavie a soțului, totuși datoria ei nu trebuie măsurată prin vrednicia sau înțelepciunea soțului, ci prin voia Domnului. Oricum ar sta lucrurile, el este soțul ei și ea este datoare să i se supună „ca Domnului”. Însă această frază precizează și limitele supunerii ei. Când ascultarea față de soț intră în conflict cu autoritatea lui Dumnezeu și cu voia Lui exprimată în Cuvânt, atunci supunerea ei trebuie să înceteze. Prioritară este ascultarea față de Domnul, nu față de om, deși acest lucru poate atrage suferință.

    În aceste vremuri moderne în care trăim, supunerea femeii a devenit nepopulară și neagreabilă, însă supunerea soției față de soțul ei este o poruncă foarte explicită din partea lui Dumnezeu, iar soția creștină este chemată să-i dea curs. Fără aceasta nu poate exista adevărată viață de familie, nici bucurie sau binecuvântare. O femeie care își asumă poziția de lider al casei, disprețuindu-l astfel pe soțul ei, nu va putea fi fericită și, fără îndoială, va secera roadele amare ale răzvrătirii ei. Acestea se vor regăsi în lipsa de supunere a copiilor, deoarece, prin propriul exemplu, le cultivă un spirit de anarhie.

    Mai mult, soția trebuie să-și amintească faptul că, prin supunerea față de soțul ei, oferă o imagine și o reflectare a supunerii Adunării față de Hristos, Capul acesteia. Ce dorință arzătoare ar trebui să aprindă aceste lucruri în inima fiecărei surori, ca prin purtarea ei să fie o mărturie vie pentru Domnul în sfera obișnuită a vieții de zi cu zi!

    R. K. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

    Galateni 2.20


    „Isus cunoaște drumul tău!” (4)

    Bolnava s-a bucurat mult să audă ceva despre Mântuitorul. Ea a spus: „Deschideți ușa, ca să audă și ceilalți despre Domnul Isus”. Se gândea la rudele ei din cealaltă cameră.

    Discuția nu i-a plăcut soțului ei. El încerca să o încurajeze pe soția lui, spunându-i că se va însănătoși. „În curând va veni primăvara și atunci vei putea ședea afară la soare. Eu voi planta multe flori și tu te vei recupera, te vei însănătoși.” Cu o privire tristă, ea a spus: „Nu cred că mă voi face bine. Domnul Isus mă va lua la Sine”. Soțul era deznădăjduit. „Hilde”, i-am spus eu, „noi am dori mult să mai rămâi cu soțul și cu băiatul tău; dar, dacă tu ai dreptate că Domnul Isus te va chema, știi sigur că totul este în ordine?” – „O, da, știu foarte bine că Domnul Isus a suferit pentru mine și a murit la Golgota. El mi-a iertat toate păcatele. Oh, și am avut așa de multe păcate!”

    Am fost atât de bucuros auzind această mărturisire clară. Înaintea porților veșniciei, totul este realitate pură. Mulți au mărturisit că s-au hotărât pentru Domnul Isus și totuși unii dintre ei au avut un sfârșit trist. Nu s-a văzut la ei că aveau o viață nouă. Nu știm dacă în inima unor astfel de oameni a avut loc cu adevărat o naștere din nou. Dar Hilde se întorsese cu adevărat la Dumnezeu și ea avea siguranța binecuvântată: Isus este al meu!

    Citirea Bibliei: Neemia 10.1-39 · Proverbe 15.23-33

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ DOVADĂ DE BUNĂTATE (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:21)


    Este foarte ușor să uiți de ce te-a mântuit Dumnezeu, ce te-a chemat să faci și cum trebuie să trăiești. Așa că, ia aminte la acest ghid ceresc de bună purtare (Romani 12:9-21): „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”

    Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” Așadar, dacă ești mântuit – așa trebuie să trăiești! Nu te speria, nu ești singur! Îndrăznește… orice călătorie – oricât de grea sau lungă – începe cu primul pas! Azi, dă dovadă de bunătate!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 80


    În încheierea Psalmului 79, Israel Îi amintea lui Dumnezeu că este turma păşunii Sale; acum Psalmul 80 se deschide invocându-L pe Păstorul lui Israel. Asemeni unor oi risipite, incapabile să-şi regăsească drumul, cei credincioşi strigă: „Dumnezeule, întoarce-ne” (v. 3,7,19). Această lucrare de restaurare după un timp de rătăcire face parte din grija bunului nostru Păstor (Psalmul 23.3).

    „Fă să strălucească splendoarea feţei Tale!” cere rămăşiţa iudaică din adâncul necazului ei. Efraim, Beniamin şi Manase erau seminţiile care mergeau, sub steagul lor, imediat în urma chivotului, imagine a lui Hristos (Numeri 10.22-24).

    Începând cu versetul 12, credincioşii se întreabă miraţi: De ce a dat Dumnezeu pradă jafului şi focului acest butuc, pe Israel, pe care l-a transportat din Egipt şi l-a sădit cu atâta grijă? Domnul răspunde în Isaia 5.4 tot cu un „de ce”: „De ce, când Mă aşteptam (de la via Mea) să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?”

    În contrast însă cu viţa lui Israel, neroditoare în ciuda tuturor eforturilor divinului Viticultor, Ioan 15 ne prezintă „adevărata viţă”, pe Hristos. În Psalmul nostru (v. 17), El este deja introdus ca „Omul dreptei” (de la dreapta) lui Dumnezeu şi ca „Fiul Omului”, nume sub care Îl găsim deseori în evanghelii.

  • 16 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Învingătorului îi voi da din mana cea ascunsă.

    Apocalipsa 2.17


    Promisiunile făcute biruitorilor (4) – Mana ascunsă

    Această promisiune cu privire la „mana cea ascunsă” este extrem de prețioasă, iar împlinirea ei va fi savurată de toți cei sfinți în ziua gloriei cerești. Mana este o imagine a Fiului lui Dumnezeu, care a coborât din cer. Dumnezeu dăduse mana poporului Său în pustie, însă aceea nu fusese adevărata pâine din cer (Ioan 6.30-33; Exod 16.4-36). Domnul Isus le-a spus iudeilor că, în realitate, El este „pâinea cea vie care a coborât din cer” (Ioan 6.51). Vedem deci că mana este o imagine a Domnului Isus Hristos în umanitatea Sa – o imagine a Celui care a coborât din cer și S-a identificat cu noi în împrejurările din pustia acestei lumi. Credinciosul are acum privilegiul minunat de a se hrăni cu această mană în fiecare zi, în măsura în care se bucură de Hristos, așa cum este El revelat în Cuvântul lui Dumnezeu.

    Versetul nostru vorbește însă de promisiunea de a mânca „mana cea ascunsă”, atunci când vom fi în cer. Când israeliții au străbătut pustia, s-au hrănit cu mana pe care o adunau în fiecare zi, însă li s-a poruncit de asemenea să pună niște mană într-un „vas de aur” (Exod 16.33; Evrei 9.4). Această mană trebuia păstrată în cort, „înaintea Domnului”. Vasul de aur a fost pus în chivotul legământului, în Locul Preasfânt.

    Semnificația acestui lucru este simplă: în cer va exista o prospețime a savurării a tot ceea ce Hristos a experimentat pe pământ. Aici jos, pe pământ, carnea ne împiedică să avem o apreciere deplină a lucrurilor prin care Hristos a trecut, însă în cer vom mânca din mana ascunsă și vom avea astfel o părtășie mai intimă cu tot ceea ce au însemnat pentru El toate împrejurările de pe pământ prin care a trecut. Iubiți credincioși, ne vom bucura de harul care L-a făcut să vină aici pe pământ mai mult decât ne-am putea închipui acum!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!

    Romani 11.33


    „Isus cunoaște drumul tău!” (3)

    Trecuseră vreo două luni de la acea seară importantă. Într-o zi, când am ajuns acasă, am găsit pe masa din bucătărie un bilet pe care soția mea scrisese: „Hilde este foarte bolnavă. Vino numaidecât acolo, eu sunt la ea!”. M-am îndreptat repede către adresa indicată. Era locuința părinților ei.

    Când am intrat, am văzut pe fața bolnavei umbra morții. Era posibil? Cât de mult se schimbase în câteva zile! La patul ei ședeau soțul, fiul lor și soția mea. Pe noptieră era cartonașul pe care îl înrămase: Isus cunoaște drumul tău!

    Să fie această boală grea un drum pe care tot Dumnezeu o ducea? Să fie voia Lui ca ea să nu se mai însănătoșească? Înainte de pocăință, Hilde mersese pe propriul ei drum, care ar fi dus-o inevitabil în pierzarea veșnică. Acum însă era condusă de Acela care a făcut totul pentru ea la Golgota. Cât de grele și de spinoase sunt deseori căile Lui! Dar ele sunt întotdeauna o binecuvântare, chiar și atunci când omul nu le poate înțelege. Calea spre El trece aici prin dureri!

     

    Cel ce te călăuzește neîncetat Crezi că azi nu te zărește pe un drum greu?

    Chiar pe căi întunecate, Mângâierea-ți dăruiește,

    Lângă tine-n grele clipe este chiar El!

    —S. D. Cartes

    Citirea Bibliei: Neemia 9.26-38 · Proverbe 15.12-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ TOT CE POȚI CA SĂ FII BUN! – Fundația S.E.E.R. România

    „Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.” (Eclesiastul 10:12)


    Esop, renumitul fabulist grec din antichitate, a spus: „Niciun act de bunătate, indiferent cât este de mărunt, nu este în zadar!”

    Iar un pastor consemna: „Te costă să fii lipsit de bunătate, dar când ești bun ești răsplătit!”

    Acum, să ne-nțelegem: să fii bun nu înseamnă să tolerezi răul și păcatul, ori să refuzi să înfrunți problema pentru a fi „corect politic”. Când valorile afirmate de Dumnezeu în Cuvântul Său – Biblia – sunt încălcate, este obligatoriu să-i confruntăm pe oameni. Însă trebuie s-o faci întotdeauna într-un mod plăcut. O atitudine calmă va avea întotdeauna un efect mai mare decât un comentariu dur. După cum spune proverbul românesc: „Vorba dulce multe-aduce, vorba rea totu-ți ia!” Poți să-ți exprimi punctul de vedere într-un spirit de bunătate și chiar cu simțul umorului. Nu fi ca acel om care stătea la rând ca să-și cumpere un bilet de avion. Când a ajuns la ghișeu, el a spus: „Aș vrea să cumpăr un bilet până la New York.” Agentul i-a spus: „Nici o problemă, câte bagaje aveți?” Pasagerul a răspuns: „Am trei.” Agentul l-a întrebat: „Doriți să le trimit pe toate trei la New York?” Bărbatul a răspuns ironic: „Nu, vreau să trimit primul bagaj la Phoenix, pe al doilea la Seattle și pe al treilea la Londra.” Înmărmurit, funcționarul s-a uitat la el și i-a zis: „Îmi pare rău, domnule, dar nu putem face asta.” Bărbatul a întrebat zâmbind sarcastic: „Nu văd de ce nu; tocmai asta ați făcut săptămâna trecută.”

    Întotdeauna îți vei exprima mai eficient punctul de vedere pe un ton blajin decât pe unul caustic. Nu uita: „Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.” Dacă ești serios în trăirea ta în acord cu învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci – încearcă mereu să fii bun!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 79


    Acest psalm ne dezvăluie sentimentele şi rugăciunile rămăşiţei lui Israel când naţiunile „au năvălit” în Palestina şi „au profanat templul” (v. 1).

    Credincioşii se plâng: au ajuns de râs şi de batjocură pentru vecinii lor (v. 4; comp. cu Psalmii 80.6 şi 44.13). În ţările noastre, în care, în loc de prigoana de odinioară, avem parte de toleranţă religioasă, batjocura continuă să fie o armă modernă de persecuţie. Credinciosul care dă mărturie de credinţă va fi tratat uneori ca fanatic, ca orgolios sau ca vizionar. Şi nu vom fi cruţaţi de aceasta, chiar dacă dorim să rămânem separaţi de lume. În acelaşi timp, în plus faţă de vrăjmaşii din afară, credinciosul neeliberat se poate confrunta şi cu acuzatori din însuşi lăuntrul său. Sunt vechile fărădelegi care-i revin în minte, deoarece încercarea dă adesea ocazie unei apăsătoare cercetări de conştiinţă. Atunci sufletul care-şi simte mizeria (v. 8b) face apel la îndurarea de sus: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău” şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău” (v. 9). Chiar dacă poziţia noastră ca răscumpăraţi este mult diferită de cea a rămăşiţei iudeilor, Dumnezeu şi pe noi tot datorită acestui Nume ne iartă păcatele şi ne curăţă de orice nedreptate pentru că El este credincios şi drept faţă de Fiul Său, Isus Hristos (1 Ioan 1.9).

  • 15 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În ea vă bucurați mult, deși, pentru puțin, acum, dacă trebuie, sunteți întristați prin felurite încercări.

    „Să trecem dincolo!” … Și s-a făcut o furtună puternică de vânt și valurile loveau în corabie.

    1 Petru 1.6; Marcu 4.35,37


    În Psalmul 77, fiii lui Asaf au dat glas plângerii lor înaintea Domnului. Ei treceau prin dificultăți și credeau că Dumnezeul lor îi uitase sau poate chiar îi abandonase.

    Și noi trecem deseori prin astfel de experiențe. Întâmpinăm dificultăți și ne întrebăm unde este Domnul și de ce îngăduie El să trecem prin astfel de lucruri. Ne întrebăm dacă nu cumva am păcătuit – și, într-adevăr, este bine să ne așezăm în lumina cercetătoare a lui Dumnezeu în astfel de momente. Totuși, se poate să nu fie o chestiune de păcat. Ne aducem aminte că Domnul, când era aici pe pământ, le-a spus ucenicilor Săi: „Să trecem dincolo!”. Dar, pe când se aflau în mijlocul lacului, vântul și valurile le erau atât de potrivnice, încât se temeau că se vor scufunda. Atunci au strigat la Domnul, care dormea în partea dinapoi a corabiei, și L-au întrebat dacă Lui într-adevăr Îi păsa că ei piereau.

    Nu spunem și noi câteodată astfel de lucruri sau cel puțin le gândim? Să remarcăm însă această scurtă expresie din 1 Petru 1.6: „dacă trebuie”. Ea ne ajută să înțelegem că Domnul știe că este necesar ca noi să trecem prin astfel de experiențe. Deci, dacă suntem încercați, El are un scop și un plan pentru noi. Încercarea poate că nu este din cauza păcatului, însă El dorește ca autenticitatea credinței noastre să fie dovedită. El dorește să ne facă tot mai mult asemenea chipului Său, pentru gloria și pentru onoarea Sa. Știm că marea S-a potolit la cuvintele Lui, de aceea să ne încredem în El, să ne supunem Lui, fiindcă El știe ce este cel mai bine pentru noi.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu.

    Ioan 3.3


    „Isus cunoaște drumul tău!” (2)

    În timpul discuției cu cei doi credincioși, după ora de rugăciune, Hilde a recunoscut că, din cauza păcatelor ei, era foarte neliniștită. Avusese o viață agitată. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu și-a recunoscut starea ei pierdută. Lacrimile îi curgeau pe obraji. Smerindu-se adânc și pocăindu-se, ea a înțeles harul pe care crucea de la Golgota i-l oferea. A mai înțeles, prin credință, că Isus a murit pentru ea!

    Atât în cer, cât și în inimile acelora care erau prezenți acolo, a fost mare bucurie pentru o păcătoasă care s-a întors la Dumnezeu. Hilde era fericită că era salvată și I-a mulțumit cu multă recunoștință Mântuitorului ei. A fost condusă până acasă și a fost un eveniment deosebit în liniștea nopții când trei persoane fericite vorbeau despre marea minune care tocmai se întâmplase: nașterea din nou.

    Câteva săptămâni mai târziu, și soacra ei a găsit pacea prin sângele Mielului lui Dumnezeu. Și ea a fost copleșită de dragostea Domnului Isus. Hilde era acum și mai fericită. Lucrurile s-au schimbat în conviețuirea cu mama soțului ei. Înainte, deseori îi fusese greu, pentru că soacra era dură și nemiloasă. Viața o făcuse așa. Ea se născuse în Rusia, fusese alungată, abandonată, exploatată și îmbătrânise într-o căsnicie lipsită de dragoste. Dar acum, dragostea lui Dumnezeu lucra în ea și totul se făcuse nou.

    Citirea Bibliei: Neemia 9.4-25 · Proverbe 15.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    POȚI PLĂTI PREȚUL? – Fundația S.E.E.R. România

    „Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg…” (1 Corinteni 9:26).


    Alergătorii de cursă lungă nu se concentrează în principal pe viteză, ci pe rezistență. Ei își stabilesc un ritm, și pe măsură ce se apropie de linia de sosire, ei pot să elimine toate opririle.

    Apostolul Pavel a scris: „Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:26-27). Pentru alergătorii de cursă lungă, renunțarea nu este o opțiune. În ciuda întârzierilor și a dezamăgirilor din timpul cursei, ei știu că nu vor fi niciodată mulțumiți cu faptul de-a sta pe tușă, făcând galerie celor care au plătit prețul pentru a alerga până la capăt.

    Așadar, dacă ești genul de om care tânjește să împlinească planul stabilit de Dumnezeu pentru viața sa – dă tot ce ai! Aleargă spre el și nu uita ce a spus Domnul Isus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Una este să ai succes, și alta este să faci față presiunilor care vin odată cu el. De aceea, „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

    Când ai un lucru măreț la care să privești, primești putere să înduri. Și Dumnezeu îți va scoate în cale împotriviri și critici pentru a-ți întări caracterul; în felul acesta, când apar binecuvântări și responsabilități mai mari, vei fi în stare să le faci față. Izbânda este posibilă numai când ești motivat, și – plin de entuziasm – îți dorești să treci linia de sosire. Așadar, întrebarea este: vei plăti prețul? Când presiunea te apasă, te vei ridica și tu asemenea lui Neemia când a reconstruit zidurile Ierusalimului și să le spui potrivnicilor tăi: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor”?! (Neemia 6:3). Dacă răspunsul tău este da, ațintește-ți privirea asupra scopului – și vei trece „linia de sosire”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 78:40-72


    Uitarea care s‑a aşternut peste memoria poporului şi nerecunoştinţa de care a dat dovadă L–au determinat pe Dumnezeu să rememoreze încă de la începutul ei istoria lucrărilor pe care El le–a făcut pentru popor. Până la versetul 51 sunt amintite urgiile cu care a lovit Egiptul; în versetul 52 citim despre ieşirea poporului; apoi aflăm despre călătoria sa (v. 53), precum şi despre intrarea în Canaan (v. 54). Versetul 55 este un impresionant rezumat al cărţii Iosua, în timp ce versetele care urmează se situează în timpul Judecătorilor şi al cărţii 1 Samuel. Astfel, versetele 60 şi 61 ne trimit gândurile la luarea chivotului de către filisteni (1 Samuel 4).

    Vedem apoi cum Domnul intervine din nou, în trei moduri: îi loveşte pe vrăjmaşii Săi (v. 66); pune deoparte cele zece seminţii necredincioase, personificate prin Iosif şi Efraim (v. 67; din punct de vedere istoric este vorba despre regalitatea lui Saul şi a descendenţilor săi: 2 Samuel 2.8‑11); de asemenea, împlinind Exod 15.17 (în v. 69), înalţă pe Iuda, pentru că este seminţia împărătească a lui David potrivit alegerii suverane a lui Dumnezeu şi a harului Său (comp. cu Ioan 15.16 şi cu Romani 9.15), nu potrivit vredniciei, pentru că nu ni se spune nicăieri că această seminţie ar fi fost mai puţin vinovată decât celelalte. Această alegere suverană şi acest har divin sunt cele preamărite aici de psalmist. Iuda însă este legată într-un mod indestructibil de Cel care este Unsul Domnului şi, în baza aceluiaşi Temei, ne‑a ales şi ne-a iubit Dumnezeu şi pe noi (v. 68: noi aparţinem lui Hristos, Preaiubitului Său; comp. cu Ioan 17.6,7,10).

  • 14 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor doi fii ai lui Aaron, când s-au apropiat înaintea Domnului și au murit.

    Levitic 16.2


    Acești doi fii ai lui Aaron fuseseră preoți consacrați. De fapt, unul dintre ei era menit să fie mare preot după moartea lui Aaron, tatăl său. Dumnezeu îi alesese pe acești doi bărbați din mijlocul poporului pe care îl răscumpărase. Ei fuseseră consacrați pentru a face lucrarea de preoție. Aparțineau seminției lui Levi, care fusese pusă deoparte dintre celelalte seminții, pentru această lucrare specială. Din seminția lui Levi, familiei lui Aaron i se încredințase slujba sfântului locaș.

    Imediat după ce această slujbă a fost instituită, fiii lui Aaron cei mai în vârstă, Nadab și Abihu, au fost mistuiți de focul lui Dumnezeu, din cauză că au adus foc străin înaintea Lui. Ei au neglijat sfințenia lui Dumnezeu și au căzut astfel sub judecata Lui. Aceasta a fost o demonstrație clară cu privire la starea omului. Cei care fuseseră chemați de Dumnezeu pentru a acționa în cel mai privilegiat loc posibil au fost omorâți în prezența Sa, din cauza neglijenței în lucrare.

    După aceasta, lui Aaron i s-a spus „să nu intre oricând în sfântul locaș, înăuntrul perdelei dinaintea scaunului îndurării, care este peste chivot, ca să nu moară”. Aceste cuvinte demonstrează adâncimea prăpastiei care Îl separă pe Dumnezeu de om. Totuși, Dumnezeu nu dorește ca omul să piară, ci să aibă părtășie cu Sine Însuși. Acesta este scopul lucrării lui Hristos de la cruce. În 1 Petru 3.18 citim: „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu”. Același adevăr îl găsim în Evrei 10.19. Acolo vedem că ni s-a deschis o cale a lui Dumnezeu și că suntem încurajați să intrăm în prezența Lui. Levitic 16 ne spune de ce nu suntem judecați ca Nadab și Abihu și cu ce drept ne putem apropia de Dumnezeu, cu o deplină siguranță a credinței.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.

    1 Ioan 1.9


    „Isus cunoaște drumul tău!” (1)

    Hilde, o femeie tânără, avea o căsnicie fericită. Din punct de vedere material avea totul la dispoziție; totuși îi lipsea ceva: pacea cu Dumnezeu.

    Într-o zi, invitată să meargă la o oră de rugăciune, ea a dat curs invitației. Soțul și soacra ei au însoțit-o și astfel toți trei au auzit despre marele Prinț al păcii care poate da inimii adevărata pace. Soțul ei a respins aceste adevăruri, dar Hilde a fost atrasă de dragostea Mântuitorului. Însoțită de soacra ei, ea mergea de acum regulat la aceste întâlniri.

    La sfârșitul unei astfel de ore au fost împărțite cartonașe și pe fiecare erau scrise câteva cuvinte. Pe cartonașul primit de Hilde era scris: Isus cunoaște drumul tău! Citindu-le, Hilde s-a tulburat puțin. De ce pentru ea tocmai aceste cuvinte? Cum fusese drumul ei? Înaintea ochilor i se derula viața ei cu multe păcate. Isus cunoaște drumul tău! Oare știa El totul? Ce groaznic ar fi acest gând! Hilde era foarte neliniștită.

    Într-o altă seară, la sfârșitul orei de rugăciune, Hilde a rămas nehotărâtă la ușă. A rugat-o pe soacra ei să meargă singură acasă, iar ea s-a întors în sală; atunci a prins curaj și le-a spus celor două persoane rămase acolo: „Aș vrea să devin și eu la fel de fericită ca și dumneavoastră!”. – „Dacă vreți, puteți deveni la fel de fericită chiar în seara aceasta.” – „Îmi doresc atât de mult…!”

    Citirea Bibliei: Neemia 8.13-9.3 · Proverbe 14.26-35

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    A FI PE PLACUL OAMENILOR (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Știu că Dumnezeu este de partea mea… Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmul 56:9-11)


    Aprobarea celorlalți este ceva de care toți ne bucurăm, dar nu ai nevoie de ea pentru a avea stimă de sine. De fapt, când le faci oamenilor pe plac, ajungi să-ți pierzi stima de sine. Te dai peste cap pentru alții, și când crezi că ai reușit, ei se răzgândesc. Pe lângă faptul că îți fură pacea minții, când ești pe placul oamenilor îți este imposibil să urmezi călăuzirea lui Dumnezeu – și în ultimă instanță, asta e pierderea ta cea mai mare. Dacă ești genul de om care le face oamenilor pe plac, nu va fi ușor să-ți schimbi obiceiurile de o viață. E necesar să înfrunți lucrurile de care ți-e teamă, și să Îi ceri lui Dumnezeu curajul de a merge până la capăt. Împăratul David a spus: „Dumnezeu este de partea mea… şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?”

    Când vorbim despre „a fi pe placul oamenilor”, trebuie să înțelegem două lucruri:

    1) Ruperea cercului înseamnă asumarea riscului de a fi respins prin faptul că spui nu, atunci când alții se așteaptă să spui da. Când persoanele din viața ta sunt obișnuite cu răspunsuri blajine, îngăduitoare, ei vor reacționa negativ… până se vor obișnui cu „noua ta persoană”! La început vei naviga timid pe aceste ape, dar oare e mai rău decât să-ți trăiești viața fiindu-ți frică de reacția oamenilor?

    2) Poate va trebui să le explici celorlalți că în trecut căutai aprobarea lor pentru că te simțeai nesigur, dar acum nu mai e așa! Dar ceea ce-i foarte important este să acționezi imediat! Eliminarea oricărui obicei implică temporar durere și disconfort, dar cealaltă variantă care îți rămâne este să-ți petreci viața simțindu-te prins în cursă. Tu poți alege să suferi pe termen scurt, pe drumul spre libertate, sau pe termen lung, continuând să te lupți pentru a fi pe placul altora.

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fă alegerea corectă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 78:17-39


    Cum a răspuns poporul în faţa lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu (v. 11)? Prin „faptele cărnii”, a căror tristă enumerare ne–o face Galateni 5.19

    Acest capitol 5 din Galateni ne reaminteşte că cei credincioşi au fost scăpaţi de robie, după cum israeliţii au fost eliberaţi din sclavia Egiptului. Însă libertatea în care suntem puşi noi acum nu trebuie să–i dea ocazie cărnii (firii noastre pământeşti) să acţioneze după placul ei. Şi apostolul adaugă: „Umblaţi în Duh şi nicidecum nu veţi împlini poftele cărnii” (Galateni 5.1,13,16,25).

    Versetul 17 şi următoarele ale acestui psalm ne arată cum s–au aprins poftele în inima poporului. Mana ~ imagine a lui Hristos şi a Cuvântului Său ~ a încetat să le mai fie plăcută (v. 23,24; vezi Numeri 11.4) şi, în acelaşi timp, în inima lor s-a cuibărit necredinţa (v. 22). Deşi fusese martor al puterii lui Dumnezeu, Israel nu s-a temut să-L ispitească, spunând: „Ar putea Dumnezeu să întindă o masă în pustiu?” (v. 19; comp. cu 2 Împăraţi 7.2). Şi nouă, dragi prieteni, Domnul ne-a „deschis larg porţile cerurilor” (v. 23) pentru a ne binecuvânta.

    Să-I răspundem la aceasta întotdeauna prin credinta noastră şi prin recunoştinţă.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne