Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 16 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

    Romani 5.8


    La cruce, Dumnezeu a fost glorificat într-o manieră și într-o măsură în care nu mai fusese niciodată până atunci. Când Hristos a fost făcut păcat pentru mine la cruce, în acele momente a dovedit lumii că șarpele a mințit atunci când a insinuat că Dumnezeu nu-l iubea cu adevărat pe om. Adam și Eva au păcătuit crezându-l pe șarpe. Mai mult, Domnul a dovedit că plata păcatului este moartea. Când El a plătit pentru păcat, murind în locul nostru, Dumnezeu a fost dovedit a fi drept și a fost glorificat.

    Hristos a suferit pe deplin judecata pe care noi am meritat-o, în toată severitatea ei, chiar dacă El era sfânt și nevinovat. Judecata lui Dumnezeu nu a fost atenuată de faptul că El era Fiul Său. Pe cruce, El a oferit dovada supremă despre dragostea lui Dumnezeu. Mai înainte, Dumnezeu declarase: „Acesta este Fiul Meu preaiubit”. Totuși, atunci când Fiul a strigat: „Pentru ce M-ai părăsit?”, nu a venit niciun răspuns din cer. El era părăsit, iar acest lucru îl putem înțelege doar atunci când recunoaștem că Hristos a fost părăsit fiindcă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să nu pierim. Vreme de patru mii de ani, această dragoste a fost manifestată prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de oameni, în general, și față de poporul Său pământesc, în particular. La cruce a fost demonstrat clar ceea ce afirmă Romani 5.8: „Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”. Prin urmare, dacă Satan ne spune: «Nu este adevărat că Dumnezeu te iubește», putem privi la cruce. Un Dumnezeu care Îl judecă pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să nu fim judecați, este cu siguranță un Dumnezeu plin de dragoste.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Scapă-ți viața, … scapă la munte, ca să nu pieri!

    Geneza 19.17


    Alarma de incendiu

    Eram cu toată echipa mea de la serviciu la munte, într-o frumoasă pensiune, și participam la un seminar. Într-o seară m-am pus în pat obosit și am adormit imediat. Noaptea m-am trezit auzind un sunet pătrunzător și neplăcut. Mort de oboseală, m-am întors în așternut de pe o parte pe alta – dar sunetul nu amuțea. După un timp s-a făcut liniște și am putut dormi mai departe. Dimineața am aflat că noaptea se dăduse alarma de incendiu. A fost o alarmă de incendiu – și eu am rămas în cameră! Nu am luat-o în serios, am ignorat-o, a fost iritantă pentru mine, ba chiar m-am supărat pe ea! Dar, de fapt, trebuia să-mi salveze viața! Am fost bucuros când am aflat că a fost doar o alarmă falsă.

    Există oameni care se comportă în viața lor ca și mine în acea noapte. Ei trăiesc și dorm nestingheriți și nederanjați. Dacă Dumnezeu le vorbește și îi face să tresară, atunci nu iau în serios vorbirea Lui. Ei simt ca o povară atenționările Sale și încearcă să aducă la tăcere glasul conștiinței lor. Mesajul Bibliei îi supără; ei nu citesc Scriptura, deoarece cuvintele ei îi neliniștesc; nu citesc cu regularitate nici măcar un calendar ca acesta, pentru că și el le vorbește despre căință și pocăință.

    O alarmă de incendiu salvează vieți! Cuvintele cărții lui Dumnezeu strigă: „Scapă-ți viața!”. Și nu este o alarmă falsă!

    Citirea Bibliei: Amos 8.1-14 · Proverbe 25.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    OFERĂ-I LUI DUMNEZEU PRIMELE CLIPE ALE ZILEI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeul meu, pe Tine Te caut…” (Psalmul 63:1)


    Ce faci în primele momente ale zilei? Pornești televizorul, te duci repede la baie, îți citești mesajele, trezești copiii, dai buzna în bucătărie să-ți iei cafeaua, sau te uiți pe lista cu „lucruri de făcut”? În loc să faci toate acestea, încearcă să stai liniștit și să-L lași pe Dumnezeu să-ți vorbească. Cu mintea goală și cu inima deschisă, El îți va da perspective, idei, soluții la probleme și cunoștința faptului că El va fi cu tine astăzi.

    Autoarea Colleen Townsend Evans scria: „Tăcerea nu trebuie să fie stânjenitoare sau jenantă, căci a sta cu Cel pe care Îl iubești fără a fi nevoie de cuvinte este o formă frumoasă și satisfăcătoare de comunicare. Îmi aduc aminte că uneori copiii obișnuiau să alerge spre mine, turuind toți deodată despre evenimentele care li s-au întâmplat – era minunat să-i ascult împărtășindu-și sentimentele… Dar alteori veneau la mine dorind doar să-i țin în brațe, să le mângâi părul și să-i alint până adormeau. Uneori, la fel se întâmplă și în relația noastră cu Dumnezeu Tatăl. Câteodată, cele mai puternice rugăciuni ale noastre vor fi gânduri și nu cuvinte. Cuvintele ne sunt limitate de vocabular, dar gândurile noastre lăuntrice sunt ca o arenă de o capacitate infinită, în care Dumnezeu ne poate da idei care schimbă viața.” Apostolul Pavel scrie: „Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16). Așadar, taci și lasă-L să-Și exprime gândurile prin tine.

    Biblia spune: „Voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru” (1 Ioan 2:20).

    Dumnezeu te poate face să „știi” ce trebuie să faci, așa că dă-i Lui primele clipe ale zilei tale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 16:44-63


    Relaţia specială pe care Ierusalimul o avea cu Domnul făcea ca păcatele sale să cântărească mult mai greu. În privinţa aceasta, Sodoma era mai puţin vinovată decât Ierusalimul şi chiar decât Samaria, care, cu toate acestea, era obiectul celei mai puternice dispreţuiri din partea iudeilor (v. 52; Ioan 4.9). Ştim, de altfel, că, pe cei care sunt în relaţie cu Dumnezeu, Satan îi face uneori să cadă mult mai jos decât ceilalţi oameni, deoarece, prin ei, el va încerca să terfelească gloria Domnului.

    Condiţia păcatului descris în versetul 49 ar trebui să ne pună pe gânduri: „îngâmfare, belşug de pâine şi lipsă de grijă” împreună cu consecinţa inevitabilă a egoismului.

    Cu un astfel de punct de plecare, Sodoma a ajuns la păcate îngrozitoare, care au atras „pieirea” ei (2 Petru 2.6). Totuşi, contrar tuturor aşteptărilor, versetele 60-63 ne învaţă că nu aceasta va fi în final soarta care îl aşteaptă pe nerecunoscătorul Ierusalim. Necredincioşia lui nu a putut schimba credincioşia Soţului divin. Cetatea vinovată va fi încă o dată obiectul unei îndurări chiar mai mari decât cea de la început. Cu adevărat, rămânem copleşiţi în faţa cuvintelor de îndurare cu care se încheie acest capitol plin de atâtea crime şi urâciuni: „când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu” (v. 63; Romani 11.33).

  • 15 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pavel, apostol al lui Isus Hristos, … către Timotei, adevăratul meu copil în credință … Așa te-am rugat când mergeam spre Macedonia, să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe pe alții învățături străine, nici să nu ia aminte la mituri și la genealogii fără sfârșit … Iar dacă voi întârzia, ca să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului … Fii model pentru credincioși.

    1 Timotei 1.1-4; 3.15; 4.12


    Timotei (4) – Un model de evlavie

    Timotei a continuat să crească spiritual și astfel a devenit tot mai folositor în lucrarea Domnului. Prima epistolă a lui Pavel către el arată că fusese lăsat în Efes, atunci când Pavel plecase în Macedonia. În această cetate importantă, în care Pavel lucrase vreme de trei ani, Timotei trebuia să-i păzească pe sfinți de învățătorii falși și de doctrinele eronate ale acestora, în special de doctrinele care foloseau legea în mod greșit. O astfel de eroare este întâlnită și în zilele noastre, când se afirmă că legea este regula de trăire creștină. Legea însă nu este pentru oamenii drepți, ci pentru cei nelegiuiți și nesupuși (1 Timotei 1.9,10).

    Lui Timotei i-au fost date multe sfaturi și instrucțiuni cu privire la multiple subiecte referitoare la rânduiala divină din Adunarea Dumnezeului viu. Din învățătura prezentată în prima epistolă trimisă lui de Pavel vedem standardele lui Dumnezeu și îndrumările Lui cu privire la felul în care dorește ca cei ai Săi să trăiască, să umblă și să se închine împreună. Vedem rolul bărbaților și cel al femeilor, calificările necesare pentru slujire, relațiile dintre diferitele grupuri sociale, evlavia în contrast cu lăcomia, precum și alte subiecte vitale.

    Peste tot în această epistolă, lui Timotei i se arată cum trebuia să trăiască și să se comporte, ca frate tânăr care avea responsabilitatea unei poziții de conducere. A fi un exemplu de evlavie, în orice aspect al vieții, este un lucru care nu poate fi suficient accentuat în zilele noastre. Timotei trebuia să ia seama la citire, la îndemnare, la învățătură, să nu neglijeze darul care era în el, să mediteze, să ia seama la sine însuși, să stăruie, să se păstreze pe sine curat, să fugă de rău, să urmărească binele, să lupte lupta cea bună a credinței.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci Cuvântul lui Dumnezeu … pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, atât încheieturile cât și măduva, și judecă gândurile și intențiile inimii.

    Evrei 4.12


    Program antivirus

    Fiecare utilizator de calculator se teme de viruși, adică de programe de computer „dăunătoare”, care se infiltrează în programele inițiale „bune” și le fac să nu mai funcționeze corect.

    Omul a fost inițial o ființă „bună”, creat după chipul lui Dumnezeu, până când a permis ca în inima lui să intre un „virus” pe care Biblia îl numește păcat. Acest virus îngrozitor ne-a făcut egoiști și din cauza lui ne-am abătut de la Dumnezeu, Creatorul nostru bun. Toate grozăviile pe care le vedem pe acest pământ (război, nedreptate, distrugere, oprimare…) sunt urmări ale păcatului. Dar și tot răul din gândirea mea și din acțiunile mele (mânie, invidie, răutate…) este păcat.

    Mă bucur că am instalat pe calculator un program antivirus, care poate să identifice la timp virusul și să-l îndepărteze. „Programul antivirus” al lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, este Cuvântul Său, Biblia. Ea ne arată interiorul nostru în care este ascuns păcatul: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, atât încheieturile cât și măduva, și judecă gândurile și intențiile inimii” (Evrei 4.12). Dar tot ea ne curăță și ne aduce în legătură cu Dumnezeu: „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul. … Porunca Domnului este curată și luminează ochii” (Psalmul 19.7,8,12).

    Citirea Bibliei: Amos 7.1-17 · Proverbe 24.23-34

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI ÎNTĂREȘTI CĂSNICIA – Fundația S.E.E.R. România

    „Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti…” (Eclesiastul 9:9).


    Pentru a avea o relație de căsătorie puternică, trebuie să fii conștient de următoarele trei lucruri:

    1) Căsnicia este una dintre țintele preferate ale lui Satan. El s-a mâniat că familia lui Iov era o sursă de încântare pentru Dumnezeu. Așadar, dacă în familia ta există armonie și binecuvântare, el va încerca s-o atace. El dorește să fie terță parte în relația voastră; să semene agitație și dezamăgire, folosindu-se de slăbiciunile voastre. El stârnește așteptări nerealiste și îți deturnează concentrarea de pe slujire pe egocentrism. Îți alimentează imaginația prin relații nesănătoase, până când prezența lui Dumnezeu încetează să mai fie scopul uniunii voastre, și acel climat plin de pace din căminul vostru dispare. Ferește-te de aceste atacuri și protejează-ți familia.

    2) Mentalitatea îți determină starea de spirit. Gândurile au prezență. În momentul în care o persoană intră într-o încăpere, plină cu oameni, ea poate simți conflict sau mulțumire, gelozie sau bucurie etc. Atitudinile sunt contagioase; ca un termostat, ele determină climatul din familia ta. Un bărbat a observat că anumite show-uri de televiziune au alimentat un anumit neastâmpăr carnal în el, până acolo că s-a trezit că-și compară soția cu senzualitatea celor de pe scenă. O femeie a identificat apariția unei gelozii inexplicabile față de soțul său în vizionarea telenovelei sale preferate. Orice emoție are un loc în care se naște, așa că fii cu băgare de seamă la orice schimbare din mediul familial și din viața ta lăuntrică.

    3) Înțelegerea se poate obține prin ascultare. Dragostea înseamnă să asculți mai mult și să vorbești mai puțin. Ascultă suficient de mult ca emoțiile ascunse să se exprime. Ascultă suficient de atent ca să câștigi înțelegere. Ascultă cu exactitate ca să poți evalua care sunt adevăratele nevoi ale soției tale/soțului tău. Întrebările pe care le pui pot să-i arate cât de mult îți pasă, așa că pune-le cu blândețe, în mod repetat, și procesează înainte de a reacționa. În felul acesta îți poți întări căsnicia. Așa să ne ajute Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 16:1-22


    În acest capitol care ne dă fiori găsim descrisă purtarea dezgustătoare a Ierusalimului faţă de Domnul Căruia Îi datora totul. Originea necurată şi sărăcia lucie a fetiţei dispreţuite şi abandonate în „câmp deschis” chiar de la naştere (aşa cum încă mai practică unele triburi păgâne) fac să izbucnească întreaga compasiune a Aceluia care, găsind–o în această stare mizeră, a vrut să o facă să trăiască şi apoi să o onoreze prin legământul cu El, nescăpând nicio ocazie de a o face fericită. Această grijă divină, la rândul ei, face să izbucnească o josnică nerecunoştinţă din partea aceleia care s-a dedat la cea mai rea idolatrie şi care, pentru poftele-i desfrânate, s-a folosit de darurile Binefăcătorului ei.

    Această istorie sfâşietoare este, de fapt, istoria oricărui om. Dumnezeu Şi-a găsit făptura în cea mai cumplită stare de neputinţă şi de degradare morală (comp. cu Luca 10.30‑35). A făcut totul pentru a o smulge din aceasta şi pentru a-i da o viaţă nouă. Cum a răspuns omul la un asemenea har?

    Dragi prieteni, este deosebit de solemn să ne gândim că această comportare incalificabilă este şi a noastră ori de câte ori folosim pentru satisfacerea poftelor noastre lucrurile care aparţin Domnului şi care trebuie să servească doar gloriei Sale, fie că este vorba de bunurile noastre, fie de trupul nostru (1 Corinteni 6.19,20)!

  • 14 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și celui care învinge … îi voi da steaua de dimineață.

    Apocalipsa 2.26,28


    Promisiunile făcute biruitorilor (7) – Steaua de dimineață

    Această uimitoare promisiune este legată de cea precedentă (biruitorul va cârmui națiunile cu un toiag de fier). Ambele promisiuni au fost date aceleiași adunări (Tiatira) și sunt de asemenea strâns legate în ce privește tema lor: promisiunea venirii Domnului și rezultatele binecuvântate ale acestei veniri.

    Cine sau ce este steaua de dimineață? Domnul Isus, în Apocalipsa 22.16, Se numește pe Sine „Steaua strălucitoare de dimineață”. Acest lucru arată că promisiunea Sa este una care aparține în exclusivitate Adunării. Când promisiunea venirii Sale este dată lui Israel în Vechiul Testament, Hristos este descris ca fiind „Soarele dreptății”, care va aduce „vindecarea în aripile Lui” (Maleahi 4.2). El Se va arăta lumii – lui Israel și națiunilor – și, venind în gloria Sa, ca Soare al dreptății, va risipi întunericul gros al lumii acesteia. Cu Adunarea însă, lucrurile vor sta diferit. Steaua de dimineață anunță zorile. În timp ce lumea este cufundată în somn, Hristos va veni și îi va răpi pe cei credincioși – „Astfel deci să nu dormim, ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji; pentru că cei care dorm, dorm noaptea; și cei care se îmbată, se îmbată noaptea” (1 Tesaloniceni 5.6,7).

    El este Steaua de dimineață fiindcă este Speranța noastră, iar noi veghem și Îl așteptăm ca pe „o lumină strălucind într-un loc întunecos, până se va ivi ziua și va răsări steaua de dimineață în inimile noastre” (2 Petru 1.19). Avem deja promisiunea că vom domni împreună cu El – acel „toiag de fier” – atunci când Împărăția Sa va fi instituită, după ce El va veni ca Soare al dreptății. Însă promisiunea cu privire la steaua de dimineață ne arată că El Însuși va fi de asemenea partea noastră. Ne poate lumea oferi ceva care să se poată compara cu aceasta?

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu … a strălucit în inimile noastre, ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Dar comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nespus de măreață să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.

    2 Corinteni 4.6,7


    Rezistența la îngheț

    Era iarnă și un ger năpraznic domnea peste toată țara. Nici grădina nu a fost cruțată. Plantele care mai rămăseseră erau acoperite cu un strat gros de chiciură cristalină. Întreaga vegetație părea distrusă. Când s-a mai încălzit puțin, gheața s-a topit și, în mijlocul plantelor, care deveniseră negre din cauza gerului, s-a văzut culoarea verde a straturilor de salată. Contrastul era izbitor: înaintea înghețului toate plantele fuseseră verzi, iar acum doar frunzele de la câteva plante își mai păstraseră puterea vieții, deoarece Creatorul le-a dat proprietatea remarcabilă de a rezista gerului.

    Prieteni credincioși, și noi suntem foarte slabi din punct de vedere spiritual, dar Dumnezeul nostru a așezat în noi, prin harul Său, o comoară: viața Lui, pe Însuși Hristos.

    Toți oamenii au parte de încercări; nici noi nu suntem scutiți de ele. Uneori plângem și suspinăm din cauza tristeții și a suferinței, dar nu ne întristăm ca „ceilalți, care n-au nădejde” (1 Tesaloniceni 4.13).

    În slăbiciunea noastră, El vrea să ne dea harul Său și puterea Sa, care sunt suficiente pentru toate nevoile și necazurile, încât lumina divină să poată străluci în noi.

    Citirea Bibliei: Amos 6.1-14 · Proverbe 24.11-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII MEREU CINSTIT! – Fundația S.E.E.R. România

    „Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă… duc la moarte.” (Proverbele 21:6)


    Într-o zi, un predicator se plimba pe-o stradă și a văzut un grup de băieți adunați în jurul unui câine. „Ce faceți?” i-a întrebat el. Unul dintre băieți i-a răspuns: „Acesta este un câine vagabond din cartier. Toți îl vrem, dar numai unul dintre noi îl poate lua acasă. Așa că am hotărât ca acela dintre noi care spune cea mai mare minciună, să-l păstreze.” Predicatorul le-a zis: „Măi băieți, nu ar trebui să vă luați la întrecere spunând minciuni!” Și s-a lansat într-o predică începând cu „Minciuna este un păcat” și încheind cu „Când eram de seama voastră, nu spuneam niciodată minciuni.” S-a lăsat o liniște de mormânt. Apoi, tocmai când credea că băieții l-au înțeles, unul dintre ei a oftat adânc și a spus: „În regulă, dați-i câinele predicatorului!”

    Lăsând gluma la o parte, hai să vedem împreună câteva riscuri la care te expui atunci când minți:

    1) Trebuie să ții minte tot ce ai spus și memoria ta nu este atât de bună, așa că ai șanse să fii demascat.

    2) Trebuie să trăiești în continuare cu tine însuți, știind că ai mințit și că asta contravine caracterului tău. Iar acesta este un lucru greu.

    3) Când te hotărăști să te rogi, primul lucru care îți vine în minte este ultimul lucru despre care dorești să discuți cu Dumnezeu: minciunile tale.

    4) Contrar credinței populare care spune că fructul interzis este dulce, să știi că este foarte amar. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Iar tu va trebui să trăiești cu acest gust al minciunii în gură.

    Nu-i așa că ar fi mai bine să fii cinstit?


     

     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 14:12-23; 15:1-8


    Domnul îi face cunoscute robului său „judecăţile cumplite” pe care le-a rezervat: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma (v. 21). De asemenea, îi declară că nici chiar prezenţa a trei oameni remarcabili ai lui Dumnezeu, precum Noe, Daniel şi Iov, nu ar fi suficientă pentru a cruţa această ţară vinovată. Domnul pune alături numele acestor trei martori de excepţie, care au trăit în epoci atât de diferite (Daniel încă trăia în Babilon), pentru a aminti atât faptul că teama de Dumnezeu şi dreptatea pot fi practicate în orice vremuri, oricât de întunecate, ca cea care precedă potopul, cât şi faptul că El răspunde printr-o eliberare individuală (Proverbe 11.8). Astfel, nimeni nu este îndreptăţit să se dezvinovăţească de purtarea sa, invocând mediul în care trăieşte şi influenţele pe care le suportă.

    În capitolul 15 este reluată imaginea viei lui Israel (vezi şi cap. 17.6; 19.10). Dacă tot n-a adus roade, atunci „n–ar putea fi oare folosit măcar lemnul ei (v. 3)? În niciun caz! Este fără valoare, numai bun de ars! Ce soartă teribilă au mlădiţele sterile ale viei lui Israel” şi cele pe care Tatăl va fi nevoit să le taie din adevărata viţă (Ioan 15.1,2)!

  • 13 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul său înaintea scaunului îndurării, spre răsărit; și înaintea scaunului îndurării să stropească de șapte ori din sânge cu degetul său.

    Levitic 16.14


    Eficacitatea sângelui lui Hristos (2) – Ispășirea

    Sângele jertfelor din vechime, la fel ca sângele lui Hristos pe care îl simboliza, era în întregime pentru Dumnezeu. Sângele era adus mai presus de toate pentru gloria Sa și pentru împlinirea cerințelor Sale cu privire la păcătos. În consecință, primul aspect al valorii sângelui lui Hristos este cel al ispășirii. Semnificația și adevărul cu privire la aceasta pot fi văzute în felul cum Aaron folosea sângele jertfei pentru păcat în marea Zi a Ispășirii. El trebuia „să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul său înaintea scaunului îndurării, spre răsărit; și înaintea scaunului îndurării să stropească de șapte ori din sânge cu degetul său. Și să înjunghie țapul jertfei pentru păcat, care este pentru popor, și să aducă sângele lui înăuntrul perdelei și cu sângele lui să facă așa cum a făcut cu sângele vițelului și să-l stropească pe scaunul îndurării și înaintea scaunului îndurării” (Levitic 16.14,15). Sângele trebuia stropit de șapte ori înaintea scaunului îndurării, ca mărturie pentru om. Ca mărturie pentru Dumnezeu, era de ajuns să fie stropit o singură dată.

    Scaunul îndurării din cortul întâlnirii reprezenta tronul lui Dumnezeu – tronul lui Iahve în mijlocul lui Israel. De aceea se spune despre El că locuia între heruvimi (Psalmul 80.1). Sângele pus pe scaunul îndurării împlinea deci cerințele tronului lui Dumnezeu cu privire la păcătos. El a răspuns tuturor cerințelor unui Dumnezeu sfânt (vorbim acum despre sângele lui Hristos) cu privire la păcătoșii vinovați. El a satisfăcut cerințele Sale drepte și a glorificat toate atributele caracterului Său. Sângele a așezat temelia pe care El poate să fie drept și să ierte pe orice păcătos care Se apropie de El crezând în valoarea sângelui stropit. Aceasta este ispășirea – temelia pe care Dumnezeu poate acum acționa în har față de întreaga lume și pe care poate trimite prin ambasadorii Săi mesajul de chemare către toți păcătoșii – chiar și către cei mai răi și mai vinovați dintre ei – de a fi împăcați cu El (2 Corinteni 5.20,21).

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap, zicând: „Tu, care distrugi templul și îl zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”.

    Matei 27.39,40


    Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (2)

    Trecătorii își băteau joc și își arătau tot disprețul lor, în timp ce „dădeau din cap”.

    Ce I-au reproșat ei acum Omului de pe cruce? Aceleași cuvinte pe care le reproșaseră și cu puțin timp în urmă: „Acesta a zis: Eu pot să stric templul lui Dumnezeu și să-l zidesc în trei zile”. Dar Domnul Isus nici măcar nu a spus aceste cuvinte! El a spus: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica …”, referindu-Se la „templul trupului Său” pe care îl vor strica ei. El le vorbise deci despre moartea și învierea Sa, iar ei s-au gândit la templul pe care Irod l-a zidit timp de 46 de ani, și susțineau că El vrea să-l strice. Cât de adevărată este expresia: „Toată ziua ei îmi sucesc cuvintele și toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău” (Matei 26.61; Ioan 2.18-22; Psalmul 56.5)!

    Ei au adăugat: „Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”. – Trei zile mai târziu, mormântul a fost gol și Fiul lui Dumnezeu a fost „dovedit cu putere … prin învierea morților” (Romani 1.4). Dar nici atunci nu au crezut. Isus spusese: „Nu vor fi înduplecați nici chiar dacă ar învia cineva dintre cei morți” (Luca 16.31).

    Ei nu au crezut, pentru că nu au vrut! Oare este astăzi altfel?

    Citirea Bibliei: Amos 5.14-27 · Proverbe 24.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII RĂBDĂTOR! – Fundația S.E.E.R. România

    „Încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.” (Iacov 1:3)


    Răbdarea te motivează și te pune în mișcare atunci când prietenii te dezamăgesc, când descurajarea îți șoptește „renunță,” și când îndoiala îți spune: „e cu neputință.” E ancora ta în furtunile vieții, busola ta când te-ai pierdut și avântul care te ridică pe culme. Apostolul Iacov ne spune: „încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.” Acea răbdare care vrea să-ți spună „perseverează și nu te da bătut”, îți dezvoltă credința. Când procesul s-a încheiat, Dumnezeu va pune capăt încercării, nu înainte. Iată trei versete biblice pe care trebuie să te bazezi când ți se testează credința:

    1) „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca…” (Isaia 43:1-2).

    2) „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).

    3) „Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:1-10).

    Așadar fii răbdător, situația prin care treci chiar acum va avea o răsplată mare la sfârșit.


     

     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 14:1-11


    Câţiva dintre bătrânii lui Israel îi fac o vizită lui Ezechiel cu o intenţie care pare bună: aceea de a-L întreba pe Domnul. Profetul însă este avertizat de Dumnezeul Său să nu se lase înşelat de aparenţe. Inimile acelor oameni erau pline de idoli, care constituiau un adevărat zid de despărţire între El şi ei. „Toţi s-au înstrăinat de Mine prin idolii lor” (v. 5, comp. cu Luca 16.15).

    Să reţinem această lecţie importantă: pentru a cunoaşte şi a înţelege gândul Domnului, condiţia primordială este nu gradul nostru de inteligenţă, nu experienţa noastră creştină sau cunoaşterea Bibliei, ci starea de inimă. Este ea dreaptă faţă de Dumnezeu? Sau ascunde lucruri nemărturisite, idoli adânc înrădăcinaţi? Poate că acesta este motivul pentru care uneori Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre. Să ne întipărim bine în minte acest Cuvânt al Domnului: „Fără Mine nu puteţi face nimic”, împreună cu preţiosul îndemn de pe faţa cealaltă: „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face” (Ioan 15.5,7).

  • 12 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiți și voi îndelung-răbdători, întăriți-vă inimile, pentru că venirea Domnului se apropie.

    Nu se va teme de o veste rea; inima lui este tare, încrezându-se în Domnul.

    Iacov 5.8; Psalmul 112.7


    Există două lucruri care împreună formează bucuria creștinului, care constituie puterea sa pe drumul credinței și obiectul constant dinaintea inimii sale: primul, comuniunea prezentă cu Dumnezeu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos; al doilea, nădejdea venirii Domnului. Aceste două lucruri nu pot fi separate fără ca sufletul să nu sufere pierdere, fiindcă ambele sunt necesare pentru real profit al sufletului nostru.

    Niciun lucru nu ne poate separa de acest veac rău, așa cum o face așteptarea venirii Domnului. Dacă nu așteptăm venirea Sa, Hristos nu va fi cu adevărat un Obiect înaintea sufletelor noastre și nici nu vom putea să înțelegem gândul și planurile lui Dumnezeu cu privire la această lume.

    Iar dacă această nădejde este separată de comuniunea prezentă cu Dumnezeu, nu vom avea putere. Inima va fi slăbită prin faptul că mintea va fi prea mult preocupată și apăsată de răul din jur.

    Nu-L putem aștepta cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu din cer fără ca, în același timp, să vedem lepădarea Lui totală de către lume. Vedem că lumea se îndreaptă într-o direcție greșită, că înțelepții ei nu au nicio înțelepciune, că totul se îndreaptă către judecată și că principiile răului sunt tot mai fără frâu. Sufletul devine astfel apăsat, iar inima se umple de întristare. Însă dacă, prin har, creștinul are o comuniune prezentă cu Dumnezeu, sufletul său este stabil, liniștit și fericit înaintea lui Dumnezeu, fiindcă există în El un belșug de binecuvântare pe care nicio împrejurare nu-l poate afecta, nici schimba.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre … Dar Dumnezeu … ne-a iubit.

    Efeseni 2.1,4


    Generalul Bravo

    Un istoric relatează despre războiul de eliberare mexican de la începutul secolului al XIX-lea următoarele: „Nicolás Bravo ținea câteva sute de spanioli în prizonierat. Apoi tatăl său a fost trădat și a căzut în mâinile spaniolilor. Aceștia cereau ca Bravo să li se predea, altfel îi vor omorî tatăl. Bravo nu a vrut să capituleze, însă i-a oferit pe prinșii săi în schimbul tatălui său. Dar împăratul spaniol a refuzat și l-a spânzurat pe bătrân ca pe un infractor. – Astfel, viața prizonierilor a fost pecetluită.

    Bravo a fost adânc îndurerat și a ordonat pregătirea execuției. Toată noaptea însă nu a putut să doarmă la gândul că, din răzbunare pentru moartea tatălui său, sute de oameni nevinovați vor muri. Spre dimineață, planul lui era hotărât. El i-a adunat pe prizonieri și le-a spus: «Știți că trebuia să primiți eliberarea în schimbul vieții tatălui meu. Dar împăratul nu a acceptat și l-a omorât pe tatăl meu. Eu însă nu vreau să fac asemenea lui. Vă dăruiesc viața și eliberarea. Mergeți unde vreți!». La început, oamenii au fost suspicioși, dar apoi au răsuflat ușurați și au strigat plini de bucurie: «Noi nu plecăm de aici. Acum vom lupta cu tine pentru libertatea Mexicului. Trăiască generalul nostru!»”.

    Această întâmplare ne amintește de harul măreț pe care ni l-a arătat Dumnezeu! Noi eram dușmanii Lui și mari păcătoși și nu puteam să schimbăm nimic la această stare. Dar El ne-a mântuit nu doar din generozitate, ci din dragoste, făcându-ne copiii Săi. – Nu se cuvine să-I slujim acum cu tot ce avem?

    Citirea Bibliei: Amos 5.1-13 · Proverbe 23.26-35

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE ÎNGRIJORA, DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.” (2 Tesaloniceni 3:3)


    Cea mai mare parte a îngrijorărilor noastre poate fi rezumată în două cuvinte: „Dar dacă?”

    Dar dacă rezultatul analizelor medicale iese prost, dacă economia se prăbușește, dacă mă părăsește soțul/soția, dacă îmi pierd locul de muncă… lista este nesfârșită. „Frica are cu ea pedeapsa” (1 Ioan 4:18) și când te concentrezi asupra îngrijorărilor, și nu asupra credincioșiei lui Dumnezeu, îl lași pe Satan să te tulbure. Dar nu trebuie să-i dai voie! Domnul Isus ne îndeamnă: „Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27). Iar înțeleptul Solomon spune: „Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” (Proverbele 15:15). Dacă îți este teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor (mâine), oprește-te și uită-te în urmă (ieri), la credincioșia lui Dumnezeu față de tine și alege să nu te îngrijorezi în prezent (azi). El este „credincios, şi va face lucrul acesta.” (1 Tesaloniceni 5:24). Așadar, dacă ești chinuit de îngrijorare, iată câteva promisiuni biblice în care te poți încrede: „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit” (1 Împărați 8:56).

    Tu spui: „Dar am greșit față de Dumnezeu! Chiar pot să aștept ajutorul Său?” Da, pentru că „dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios” (2 Timotei 2:13). Înainte ca să te răscumpere și să te facă iubitul Său copil, Dumnezeu ți-a cunoscut toate greșelile, slăbiciunile și eșecurile. Iar Cuvântul Său spune: „Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.” Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu te îngrijora, Dumnezeu este credincios!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 13:1-23


    Rezistenţa unei construcţii nu depinde atât de mult de calitatea pietrelor sau a cărămizilor, cât de mortarul folosit pentru a le uni. Multe lucrări de zidărie făcute de romani au rezistat până în zilele noastre datorită solidităţii extraordinare a cimentului lor, în timp ce atât de multe monumente construite mai târziu au cedat în faţa agenţilor distructivi. Pentru a masca fisurile crescânde în unitatea lui Israel, falşii săi profeţi au folosit un mortar prost: o „pace” care nu era pace (v. 10). De aceea, cuvântările lor liniştitoare n-au putut împiedica „zidul” să se prăbuşească în zi de furtună (comp. cu Matei 7.26,27).

    Să nu uităm că orice credincios este un lucrător al Domnului. Unica temelie, „Isus Hristos”, fiind pusă, fiecare trebuie să ia seama cum, cu ce materiale zideşte deasupra (1 Corinteni 3.10-‑15).

    Versetele 17-21 ne arată că „sufletele nestatornice” pot fi textual prinse în cursă („vânate”) de frivolitate, în special de cea a modei şi a confortului (2 Petru 2.14). Să veghem asupra sufletelor noastre!

    O ultimă sentinţă este pronunţată în versetul 22 împotriva celor care au „întristat cu minciună inima celui drept”. Cât de mult a suferit Hristos pe pământ din cauza aceleiaşi ipocrizii!

  • 11 Februarie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1


    Îndreptățirea celor care cred în Mântuitorul mort și înviat este împlinită, este o realitate. Cine crede în Isus este îndreptățit. Datoria sa este plătită, iar el stă în Cel înviat într-o nouă poziție înaintea lui Dumnezeu. Învierea lui Hristos este dovada valabilă pentru eternitate că Dumnezeu a primit lucrarea de pe Golgota ca ispășire atotcuprinzătoare pentru păcatele noastre. Este temelia de neclintit pe care Dumnezeul cel drept Se poate odihni și poate îndreptăți pe oricine crede în Isus.

    Nu mai este nevoie să accentuăm faptul că noi nu am avut nicio contribuție la această îndreptățire, căci nici n-am fi putut contribui cu nimic. Singura parte pe care am avut-o în această situație au fost păcatele noastre, cele care I-au produs Domnului și Mântuitorului nostru acele suferințe de nespus, care au culminat cu părăsirea de către Dumnezeu. Nici chiar credința noastră nu poate adăuga nimic la lucrarea de mântuire, cu atât mai puțin recunoștința cea mai adâncă sau slujirea cea mai devotată, după ce am crezut. Nimic – slăvit să fie Dumnezeu! – căci lucrarea este împlinită numai prin Isus Hristos, Domnul nostru. Și nu numai că este împlinită, ci este și atestată ca fiind desăvârșită de către Dumnezeul cel sfânt. Cel care pe drumul desăvârșirii Sale a trebuit să Se coboare în mormânt este înviat dintre morți și stă astăzi la dreapta lui Dumnezeu, încununat cu cinste și cu slavă. Printr-o singură jertfă El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei sfințiți (Evrei 10.14). Dacă nu ar fi fost așa, atunci noi nu am fi beneficiat cu nimic, pentru că Hristos nu mai poate să moară încă o dată, și știm că fără vărsare de sânge nu este iertare. De aceea: ori lucrarea este împlinită, ori partea noastră este o deznădejde iremediabilă.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cât de nepătrunse îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.

    Psalmul 139.17,18


    Știe să numere doar până la doisprezece

    Fiul nostru Louis tocmai învață să numere de la unu la doisprezece. El numără tot ce vede – jucării, pomi. El numără și acele lucruri pe care noi, adulții, le-am trecut cu vederea, de pildă florile sălbatice de la marginea drumului sau fructele de pădure dintr-un desert rafinat.

    Louis mă învață astfel ce trebuie să număr. Adesea seara mă gândesc doar la ceea ce ar fi trebuit să rezolv și număr lucrurile care îmi împovărează inima. Însă Dumnezeu dorește să mă gândesc și la ceea ce mi-a dăruit El astăzi: o rugăciune ascultată, un cuvânt încurajator din Biblie, o mâncare delicioasă, ocrotire în trafic și multe altele… Când enumăr cadourile lui Dumnezeu dăruite zilnic, duhul de îngrijorare este alungat și mulțumirea îmi inundă inima.

    Fiul nostru are o problemă la numărat: dacă sunt mai mult de douăsprezece mașini, case, flori etc., el nu știe să numere mai departe și atunci trebuie să înceapă de la unu.

    Și mie îmi este imposibil să pun pe o foaie de hârtie toate dovezile bunătății lui Dumnezeu, dar mă pot alătura psalmistului care, când s-a rugat lui Dumnezeu, a spus: „Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai înmulțit lucrările Tale minunate și planurile Tale față de noi; nimeni nu poate să le înșiruie înaintea Ta. Aș vrea să le vestesc și să vorbesc despre ele” (Psalmul 40.5).

    Citirea Bibliei: Amos 4.1-13 · Proverbe 23.13-25

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PERSEVEREAZĂ ȘI VEI CÂȘTIGA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)


    Există o poveste despre un călător care a întâlnit în drumul său un înțelept, pe care l-a întrebat: „Care este calea către succes?” Înțeleptul nu a scos niciun cuvânt, ci a arătat spre un loc aflat la mare depărtare. Omul nostru, încântat de perspectiva succesului rapid și facil, s-a năpustit în direcția indicată. S-a întors șchiopătând, plin de vânătăi și într-o stare de șoc. Gândindu-se că poate a interpretat greșit mesajul, a repetat întrebarea și din nou, înțeleptul i-a indicat, tăcut, aceeași direcție. Așadar, călătorul a plecat încă o dată. De data aceasta, s-a întors furios. Târându-se pe coate, plin de sânge, zdrobit și iritat, a strigat către înțelept: „Te-am întrebat care este drumul spre succes! Am urmat direcția pe care mi-ai arătat-o tu și tot ce am găsit a fost un haos general! Gata cu arătatul – vorbește!” Numai atunci a vorbit înțeleptul. „Succesul se află într-acolo. Îl găsești dincolo de haos!”

    Adevărul este că toți am experimentat vremuri de haos. Haos politic, economic, moral și social. Nu se poate să le evităm. Dar ceea ce facem după aceea ne face diferiți. Și perseverența este întotdeauna câștigătoare!

    Biblia ne spune: „să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” Campionul de curse Rick Mears a spus următoarele cuvintele: „Ca să termini primul, trebuie mai întâi să termini.” Așadar dacă ai căzut, ridică-te și continuă. Autorul american Hamilton Holt afirma: „Nimic valoros nu se obține ușor. Efortul înjumătățit nu produce un rezultat înjumătățit. Ci nu produce niciun rezultat. Munca, munca neîntreruptă și munca asiduă este singura cale prin care poți avea rezultate remarcabile!”

    Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: perseverează și vei câștiga!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 12:1-28


    În acelaşi fel în care purta Ieremia un jug pe umerii săi (Ieremia 28.10), şi Ezechiel este aici invitat să–şi facă un „bagaj de captiv”, având aceeaşi semnificaţie. Aceşti profeţi au fost prin aceasta ei înşişi „semne” care arătau ce voia Domnul să împlinească (v. 11). Copii ai lui Dumnezeu, întregul nostru comportament trebuie să fie o punere în lumină a ascultării noastre de Dumnezeu, a statutului pe care îl avem, de străini pe pământ, precum şi a apropiatei noastre plecări, ~ nu în captivitate, ci în patria noastră eternă! Ezechiel nu a fost scutit de întrebări legate de atitudinea sa neobişnuită (v. 9) ~ după cum, cu siguranţă, nu vom fi nici noi scutiţi de îndată ce vom manifesta o credinţă mai autentică. De teama de a nu ne singulariza în cazul în care ne vom remarca printr–o despărţire fermă de lume, pierdem ocaziile de a da mărturie cu privire la speranţa pe care o avem (1 Petru 3.15).

    Profeţia neobişnuită din versetul 13 s–a împlinit ad–litteram. Zedechia, cu ochii scoşi, n–a putut vedea ţara captivităţii sale (comp. cu Ieremia 39.7).

    Versetele 26–28 ne fac cunoscute gândurile celor din casa lui Israel. Neîndrăznind să nege profeţia care îi condamna, ei împing împlinirea acesteia spre vremuri mai îndepărtate.

    Şi astăzi, „robi răi” par să–I zică Domnului: „Vino cât mai târziu cu putinţă!”.

  • 10 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. Și, la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine.

    Filipeni 2.7,8


    Fiul lui Dumnezeu pe pământ Și-a ascuns întotdeauna slava, „chipul de Dumnezeu”, sub „chipul de rob”. Slava Lui a fost recunoscută în toate locurile stăpânirii lui Dumnezeu. Demonii au recunoscut-o, trupurile și sufletele oamenilor au recunoscut-o, moartea și mormântul, fiarele câmpului și peștii mării, vânturile și valurile, grâul și vinul. Aș putea spune că doar El a fost singurul care nu a recunoscut-o, sau nu Și-a asumat-o; pentru că El căuta să o acopere. El era „Domnul secerișului”, însă a părut ca unul dintre lucrători; El era Dumnezeul templului și Domnul sabatului, însă S-a supus atacurilor și acuzațiilor unei lumi necredincioase (Matei 9.12).

    Așa a fost vălul, sau norul, sub care El mereu și mereu Și-a ascuns slava. Și, în perfectă potrivire cu acest lucru, așa cum am spus deja, S-a comportat El în acele ocazii când viața I-a fost amenințată: Și-a ascuns din nou slava și în astfel de cazuri, sub felurite chipuri de disprețuit în ochii oamenilor. Uneori a fost ocrotit de favoarea unor oameni obișnuiți (Marcu 11.32; 12.12; Luca 20.19); alteori S-a retras într-un fel mai mult sau mai puțin obișnuit (Luca 4.30; Ioan 8.59; 10.39); de multe ori vrăjmașii au fost împiedicați să pună mâna pe El, din pricină că nu-I venise încă ceasul (Ioan 7.30; 8.20); iar într-o ocazie anume, așa cum am văzut, fuga în Egipt Îl ferește de mânia unui rege care voia să-I ia viața.

    În toate aceste cazuri, de la primul până la ultimul, văd un singur lucru – Domnul slavei ținându-Se ascuns, ca Unul care venise în numele Altuia, nu în al Lui Însuși. Însă El era „Domnul slavei” și „Prințul vieții”. A fost un prizonier de bunăvoie, lucru pe care l-am înfățișat deja, și așa a ajuns să fie în cele din urmă o victimă de bunăvoie. „El Și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28; Tit 2.14).

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toți au fost cuprinși de frică și-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare proroc s-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”.

    Luca 7.16


    Nu plânge!

    La poarta orașului galileean Nain s-au întâlnit două cete de oameni. Unii Îl urmau pe Domnul Isus, ceilalți o însoțeau pe văduva care îl ducea la groapă pe singurul ei fiu. Domnul Isus i-a spus mamei: „Nu plânge! Apoi S-a apropiat și S-a atins de sicriu … Și El a zis: Tinere, scoală-te, îți spun! Și mortul s-a ridicat și a început să vorbească” (versetele 14 și 15).

    Această înviere din morți a produs reacția descrisă în versetul de astăzi. Martorii oculari știau că numai puterea divină poate învia din morți. Și totuși ei Îl considerau pe Isus doar un profet – după cum și Ilie profetul și Elisei profetul înviaseră oameni din morți, în puterea lui Dumnezeu (1 Împărați 17.20-22; 2 Împărați 4.32-37).

    Isus Hristos este mai mult decât un profet. El este Fiul Dumnezeului veșnic. Viața Lui sfântă, cuvintele și lucrările Lui, moartea Sa de ispășire la cruce arată că El este Fiul lui Dumnezeu. Puterea Lui asupra morții s-a arătat în diferite ocazii, ca aici în Nain și în mod deosebit la propria Sa înviere din morți. Isus Hristos este „dovedit cu putere Fiu al lui Dumnezeu … prin învierea morților” (Romani 1.4). El „a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea” (2 Timotei 1.10). Și El spune despre Sine: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11.25).

    Citirea Bibliei: Amos 3.1-15 · Proverbe 23.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FERICIREA CONJUGALĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Ferice de cei săraci în duh (cei smeriți, care se consideră nesemnificativi)…” (Matei 5:3).


    Când strălucirea rozului pălește și se instalează realitatea, oare ce fel de lucruri fac ca unele căsnicii să fie fericite, în timp ce altele să alunece spre nefericire? Norocul? O bună moștenirea genetică? Capacitatea de a îndura? Nici pomeneală! Fericirea maritală, care transcende circumstanțele schimbătoare, se clădește pe valorile propovăduite de Domnul Isus.

    Să vedem care sunt ele:

    1) Fericiți sunt cei smeriți. „Ferice de cei săraci în duh (cei smeriți, care se consideră nesemnificativi)”. Mândria care se promovează pe sine și care mereu își cere drepturile aduce nefericire, în timp ce smerenia, renunțarea de sine și faptul de a te gândi la nevoile celuilalt (soțul sau soția) aduce fericire.

    2) Fericiți vor fi cei blânzi: cei blajini, răbdători și plini de bunătate. Gestionarea luptelor soțului sau soției tale cu bunătate, sensibilitate și îndelungă răbdare este o expresie a dragostei care aduce vindecare în capitolele dureroase ale vieții și ale căsniciei.

    3) Fericiți vor fi cei milostivi. Mai devreme sau mai târziu, vă veți adresa și vorbe necugetate unul altuia. Suferința, dezamăgirea și mânia se vor ridica la suprafață, urmate de dorința de a-l face pe celălalt să plătească. Dar așa cum răzbunarea naște răzbunare, mila naște milă. Mila nu înseamnă „să-l lași pe celălalt să scape nepedepsit.” Mila în atitudinea față de soț sau de soție este reciprocă. Ea crează un climat în care, ori de câte ori greșești, „vei avea parte de milă.” Mila pune capăt disputelor atunci când nimic altceva nu dă rezultate!

    4) Fericiți vor fi cei care aduc pacea. Nevoia de a avea dreptate și de a „câștiga” nu face decât să intensifice conflictul. În căsnicie, când unul „câștigă”, amândoi pierd! Renunțarea la victoria personală pentru a fi un împăciuitor este victoria supremă. Ai fi pierdut pe vecie dacă Domnul Isus nu ar fi renunțat de bună voie la drepturile Sale pentru a plăti greșelile noastre. Verigheta poate fi un simbol al căsătoriei, dar fără valorile propovăduite de Hristos, fericirea conjugală este la cheremul circumstanțelor. Renunțarea la firea noastră nerăstignită, după modelul lui Hristos, contribuie la (și susține) fericirea conjugală!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 11:1-25


    După ce capitolul 8 ne-a dezvăluit fărădelegea religioasă a poporului din Ierusalim, versetele 1-12 din capitolul nostru denunţă păcatul conducătorilor lor politici. Domnul Se pregăteşte să le tulbure planurile şi prevederile, dându-le o probă prin faptul că-l loveşte pe unul dintre aceşti oameni chiar în timp ce Ezechiel se adresa către ei.

    „Vei nimici cu totul rămăşiţa lui Israel?” (v. 13), strigă profetul tulburat. Nu, deoarece înainte chiar de risipirea completă a poporului, Domnul le şi vorbeşte de restaurarea şi de strângerea lor. El le va da „o inimă neîmpărţită, un duh nou, o inimă de carne” (v. 19). Şi, înainte de a-Şi retrage cu totul gloria de la acel templu pângărit, care trebuia distrus, le promite că El Însuşi va fi „ca un mic locaş sfânt” pentru fiecare dintre aceia care păzesc credinţa. Ce minunat har al lui Dumnezeu! Resursa din 1 Împăraţi 8.48 le va lipsi, dar chiar dacă se vor afla departe de Ierusalim, din vina lor, vor putea totuşi să-L găsească şi să-L adore. Câtă mângâiere au adus acest gând şi această experienţă de atunci încoace pentru credincioşi fără număr aflaţi în izolare! Viziunea lui Ezechiel la Ierusalim se încheie odată cu plecarea gloriei exact din locul în care ucenicii aveau să contemple înălţarea Domnului Isus (v. 23; Fapte 1.12). După acestea, duhul profetului este readus în Caldeea.

  • 9 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu, prin lege, am murit față de lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

    Galateni 2.19


    Legea cerea întotdeauna moartea, din cauza încălcării ei, deși promisiunea fusese: „Fă aceasta și vei trăi” (Luca 10.28). Ea îl proteja pe un om perfect de drept, însă îl condamna pe cel care o încălca, chiar și în ce privește cea mai mică poruncă a ei. Prin urmare, ea îi condamnă pe toți oamenii, cu excepția Celui care n-a cunoscut păcatul. De asemenea, legea cerea jertfe, fiindcă în lege se spune: „Sângele este cel care face ispășire pentru suflet” (Levitic 17.11). Legea închide orice gură și îi aduce pe toți oamenii sub judecata lui Dumnezeu (Romani 3.19). Nimeni nu poate scăpa de sentința ei. Moartea trebuie să intervină, iar sângele trebuie să fie vărsat.

    Credinciosul se bucură de faptul că a murit față de lege; sentința ei a fost împlinită pentru el. Altul a murit în locul său – Hristos, Domnul și Mântuitorul Său, a satisfăcut pe deplin cerința legii cu privire la moarte. Prin urmare, legea mă socotește ca fiind mort și ea niciodată nu are vreo cerință de la un om mort. Prin lege am murit față de lege, iar ea declară că nu mai are nicio cerință de la mine, fiindcă, în ceea ce o privește, eu am murit.

    Să remarcăm însă că am murit „ca să trăiesc”. Carnea, condamnată prin lege și dată morții prin moartea lui Hristos, este un lucru pe care pot doar să-l urăsc, văzând suferința pe care Domnul a trebuit s-o îndure din pricina păcatului meu. Știu că acum legea nu mai cere nimic de la mine și că sunt eliberat de ea, scos din sfera ei în mod complet și pentru totdeauna de Cel care m-a iubit și a murit pentru mine. Nu mai trăiesc pentru lege, străduindu-mă să împlinesc obligații pe care nu le-aș putea niciodată împlini. Acum privilegiul și plăcerea mea sunt să trăiesc pentru Dumnezeu. „Am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți din credința în Hristos, și nu din faptele legii; pentru că din faptele legii nimeni nu va fi îndreptățit” (Galateni 2.16).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar pe când vorbea el [Pavel] despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a răspuns: „De astă dată, du-te; când voi mai avea timp potrivit, te voi chema”.

    Fapte 24.25


    Oare avea să se întoarcă fratele ei la Dumnezeu…?

    O creștină se ruga de mult timp pentru mântuirea fratelui ei. Când a venit în localitatea lor un vestitor al evangheliei, ea l-a invitat pe fratele ei să meargă cu ea la evanghelizare. În prima seară, acesta a însoțit-o, pentru a-i face plăcere. A mers și a doua seară tot de dragul ei. Pe drumul către casă, el i-a spus: „Dacă merg cu tine și mâine seară, vorbitorul mă va determina să mă pocăiesc”. Plină de bucurie, femeia i-a spus evanghelistului aceste cuvinte, când l-a întâlnit în ziua următoare în oraș. „Mesajul a făcut o impresie adâncă asupra fratelui meu!”, i-a spus ea entuziasmată. Predicatorul însă a privit-o gânditor. „Nu vă bucurați de acest lucru?”, l-a întrebat nedumerită femeia. – „Fratele dumneavoastră, în seara aceasta, ori va veni și va auzi glasul lui Dumnezeu care îl cheamă la pocăință, ori va rămâne acasă, pentru a se sustrage acțiunii Cuvântului lui Dumnezeu”, a spus evanghelistul.

    Oare avea să se întoarcă fratele ei la Dumnezeu și să primească harul Său…? Prea de multe ori au existat oameni care au fost impresionați de vestea bună, dar, ca și guvernatorul roman Felix, s-au sfiit să facă pasul hotărâtor. Însă după fiecare eschivare conștientă, pentru inimă este mai greu să se deschidă la mesajul lui Dumnezeu. De aceea adresăm tuturor o atenționare insistentă: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4.7).

    Citirea Bibliei: Amos 2.1-16 · Proverbe 22.17-29

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VREI SĂ FII LIBER? – Fundația S.E.E.R. România

    „M-a trimis… să propovăduiesc robilor de război slobozirea…” (Luca 4:18).


    Statuia lui David, capodopera marelui artist Michelangelo, se află într-o galerie din Florența, Italia. Mii de turiști așteaptă ore întregi, în fiecare zi, ca s-o privească. Însă mulți dintre ei nici nu iau în seamă mulțimea de sculpturi neterminate care străjuiesc holul ce duce la statuia lui David. Formele acestor sculpturi se pot identifica – o mână aici, un trunchi dincolo… Statuile au fost menite să înfrumusețeze mormântul Papei Iulius al II-lea, dar nu au fost niciodată terminate. Când le privești, ți se pare că aceste sculpturi încearcă să se elibereze și să devină ceea ce ar fi trebuit să fie, dar sunt blocate în piatră. Michelangelo le-a numit „prizoniere”! Te-ai simțit și tu vreodată captiv? Ai încercat, dar nu ai reușit să scapi de obiceiurile păcătoase care te-au tras în jos? Știi cine vrei să fii, ce vrei să faci și încotro vrei s-o apuci – dar nu reușești să ajungi acolo? Indiferent cât de mult timp ai fost blocat, Dumnezeu dorește să sfârșească ceea ce a început în viața ta. Domnul Isus a afirmat că misiunea Sa este să aducă eliberare celor înrobiți (vezi Luca 4:18). Noi avem tendința să ne gândim la această afirmație în termeni juridici; adică, mântuirea este tichetul nostru de eliberare din închisoare. Însă e mult mai mult de-atât! Poate ar trebui să ne gândim la această afirmație în termeni plastici. Domnul Isus a murit ca să readucă la viață acele persoane care am fost menite să fim înainte ca păcatul să distorsioneze chipul lui Dumnezeu din noi. Noi suntem ținuți captivi de imperfecțiunile și nesiguranțele noastre; de vinovăția și neliniștile noastre. Domnul Isus a murit ca să ne elibereze de toate acestea. Și El nu ne scapă doar de starea în care am fost cândva, ci El ne eliberează ca să devenim ceea ce El a dorit să fim.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 10:1-22


    Avem aici o pagină solemnă din istoria lui Israel. Odinioară Domnul Îşi alesese o locuinţă în mijlocul poporului Său (Deuteronom 12.5). Venise să o locuiască în har, spre fericirea alor Săi, iar aceştia aveau responsabilitatea de a păstra în ea sfinţenia cuvenită casei Lui (Psalmul 93.5). În acest templu sfânt însă, ca o supremă provocare, şi‑au dat întâlnire cele mai mari urâciuni păgâne. Într‑adevăr, Israel a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-L izgoni pe Domnul din templul Său (cap. 8.6). De aceea, acum Dumnezeu pleacă de acolo! şi să observăm cu ce emoţionantă încetineală, în etape, pentru a ne face să simţim cât de profund Îl întristează această depărtare şi ca şi cum i-ar spune lui Israel: „Nu Mă opreşti?”

    Gloria a stat întâi pe pragul templului (v. 4 şi cap. 9.3), apoi s-a înălţat, după care din nou s-a oprit, „la intrarea porţii dinspre răsărit a casei Domnului”, ca şi cum nu s‑ar fi putut hotărî să plece (v. 19).

    Creştini, să nu uităm că noi suntem templul lui Dumnezeu şi că Duhul Lui locuieşte în noi (1 Corinteni 3.16,17). Dacă acest templu (inima noastră) va fi plin de idoli, Duhul întristat nu va mai acţiona, comuniunea cu Dumnezeu nu va mai fi stabilită. El este „un Dumnezeu gelos”, care nu admite ca afecţiunile noastre să fie împărţite între El şi altcineva (2 Corinteni 6.15).

  • 8 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și fiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și Domnul i-a dat în mâna lui Madian șapte ani … Și Israel era foarte sărăcit din cauza lui Madian; și fiii lui Israel au strigat către Domnul.

    Judecători 6.1,6


    Fiii lui Israel intraseră în țara moștenirii lor. Dumnezeu Își împlinise promisiunea de a-i aduce într-o țară în care curgea lapte și miere. Era o țară care se adăpa din roua cerului. „Domnul Dumnezeul tău te face să intri într-o țară bună, țară cu pâraie de apă, cu izvoare și cu ape adânci care țâșnesc în văi și munți” (Deuteronom 8.7). Totuși, savurarea roadelor țării depindea de ascultarea lor. Dumnezeu le dăduse instrucțiuni clare să-i distrugă pe locuitorii țării, însă ei nu ascultaseră pe deplin de glasul Său. Prin urmare, aceste popoare au devenit o cursă pentru ei și au fost foarte împovărați din cauza lor.

    Aceste întâmplări au fost scrise pentru învățătura noastră astăzi. Ascultarea parțială are ca rezultat faptul că orice om face ceea ce este drept în ochii săi. Acesta este un lucru grav, fiindcă Îl dă la o parte pe Domnul ca Obiect central al inimilor noastre, iar noi pierdem comuniunea cu El. Ascultarea și dependența sunt condițiile necesare pentru menținerea bucuriei comuniunii cu Domnul. Ele oferă vitalitatea spirituală după care toți tânjim.

    În Psalmul 106.15 citim: „El le-a dat ce au cerut, dar a trimis uscăciune în sufletele lor”. Când suntem împovărați din punct de vedere spiritual și în starea descrisă mai sus, va trebui să suferim disciplinarea din partea Domnului. „Eu îi mustru și îi disciplinez pe toți câți îi iubesc” sunt cuvintele Sale către adunarea din Laodiceea. Domnul a fost Cel care îi dăduse pe israeliți în mâinile lui Madian și El era Cel care urma să-i elibereze, după ce condițiile Sale aveau să fie îndeplinite.

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.

    Psalmul 27.10


    Unde aș putea găsi un sprijin?

    Tot mai multe familii se destramă, iar pentru copii, această situație este deosebit de grea. Câteodată, ei sunt părăsiți chiar de ambii părinți, aceasta provocând răni adânci în inimile lor. Unde ar putea găsi ei un sprijin? David, autorul acestui psalm, știa Cui I se putea adresa și unde putea găsi adăpost. Pentru David, Dumnezeu nu era o Ființă îndepărtată, ci o Persoană cu care avea o relație personală: era Domnul său.

    „Unde aș putea găsi un sprijin?”, se întreba Ema. Părinții ei se despărțiseră. Ea le stătuse în calea planurilor lor de carieră, așa că au dat-o la o parte. Ce minunat că Domnul Isus a murit chiar și pentru copii, ca să-i salveze și să le fie un ajutor!

    Luca și-a pierdut părinții într-un accident grav. Deodată s-a trezit singur într-o lume care nu se interesa de el. În toată tristețea lui, Luca a găsit mângâiere în Cuvântul lui Dumnezeu.

    Flavius a ajuns pe căi rele. Când a fost condamnat la mai mulți ani de închisoare, părinții au rupt orice contact cu el. În celula lui se afla însă o Biblie. Citind-o, a primit o nouă speranță. I-a recunoscut lui Dumnezeu toată viața lui stricată și murdară de păcate, s-a bazat prin credință pe promisiunea că Isus a murit și pentru el și astfel a găsit alinare pentru sufletul lui însingurat.

    Indiferent din ce motiv te simți părăsit și singur, Domnul Isus te primește, dacă vii la El în rugăciune.

    Citirea Bibliei: Amos 1.1-15 · Proverbe 22.9-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎMPLINEȘTE-ȚI CHEMAREA ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Eu Te-am proslăvit pe pământ…” (Ioan 17:4).


    Frații lui Iosif l-au urât din cauza visului său, așa că l-au aruncat într-o groapă. Familia Domnului Isus nu I-a înțeles chemarea; odată chiar au crezut că este nebun. Cu toate acestea, când a ajuns la sfârșitul vieții Sale, El a putut declara: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4).

    Dacă aștepți ca toată lumea să te înțeleagă și să fie de acord cu tine, nu vei face niciodată ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci. La sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, când metodiștii au organizat o convenție denominațională, un lider s-a ridicat și și-a împărtășit viziunea cu privire atât la biserică, cât și la societate în general. El le-a spus colegilor săi că este convins că într-o bună zi oamenii vor zbura dintr-un loc în altul, și n-o să mai fie nevoie să călărească. Aceasta a fost o afirmație atât de scandaloasă pentru unii dintre cei aflați în sală, încât unul dintre ei, episcopul Wright s-a ridicat în picioare și a început să strige furios: „Erezie! Zborul este destinat numai îngerilor!” El a continuat să protesteze împotriva acestei idei spunând că dacă Dumnezeu ar fi dorit ca omul să zboare, l-ar fi înzestrat cu aripi. În mod evident, episcopul nu era capabil să-și închipuie ce prezisese vorbitorul. După ce și-a încheiat protestul, i-a luat pe cei doi fii ai săi, Orville și Wilbur, și a plecat din sală. „Fiii acestui episcop au fost inventatorii primului avion, nu-i așa?” întrebi tu. Chiar așa – fiii săi erau celebrii Orville și Wilbur Wright! Câțiva ani mai târziu, în 17 decembrie 1903, ei au înfăptuit ceea ce tatăl lor declarase că este imposibil; au realizat primul zbor al omului.

    Să înțelegem un lucru: mulți preferă confortul trecutului în locul riscurilor viitorului. Dacă ai nevoie de sprijinul și de aprobarea oamenilor, nu-ți vei împlini niciodată chemarea pe care ti-a facut-o Dumnezeu.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 9:1-11


    Ezechiel a putut constata cu ochii lui în ce fel josnic fusese călcată în picioare gloria Domnului, de aceea acum nu-i este greu să înţeleagă cât de îndreptăţită era pedeapsa. Şi aceasta era chiar la porţi (v. 2)! Dumnezeu însă este departe de a-l face pe cel drept să piară odată cu cel rău (Geneza 18.25). În mijlocul celor şase oameni înarmaţi cu „arme de măcel” se găsea un al şaptelea care ţinea în mână un instrument al harului: călimara scriitorului, pe care, la porunca Domnului, urma să o folosească pentru a le face un semn (ebr. „tau”) pe frunte tuturor acelora pe care păcatul îi făcea să suspine şi să geamă (comp. cu Apocalipsa 9.4; această literă T, ebr. „tau”, ultima din alfabetul ebraic, era folosită ca semn şi ca semnătură: Iov 31.35).

    Omul îmbrăcat în haină de in ne îndreaptă gândurile spre Domnul Isus. În casa cea mare a creştinătăţii, invadată de rău şi pe punctul de a fi judecată, El Şi-a pus pecetea Sa, Duhul Sfânt, asupra tuturor acelora care-I aparţin: un semn divin prin care Dumnezeu Îşi recunoaşte copiii. După ce toţi cei credincioşi şi-au primit semnul protector, poate fi lansat ordinul de distrugere către răzbunători. Iar judecata trebuie să lovească întâi elementele cele mai responsabile: templul pângărit, cel pe care Ezechiel îl vizitase (v. 6; comp. cu 1 Petru 4.17).

  • 7 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că, dacă ați avea zece mii de îndrumători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus prin evanghelie. Vă rog deci, fiți imitatori ai mei. Pentru aceasta vi l-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit și credincios în Domnul, care vă va aminti căile mele care sunt în Hristos, după cum dau învățătură pretutindeni, în fiecare adunare.

    Dar, dacă va veni Timotei, vedeți să fie fără frică între voi, pentru că el lucrează lucrarea Domnului, ca și mine. Nimeni deci să nu-l disprețuiască.

    1 Corinteni 4.15-17; 16.10,11


    Timotei (3) – Instruit de Pavel

    Trecuseră câțiva ani de când Pavel îl trimisese pe Timotei pentru a întări și a încuraja tânăra adunare din Tesalonic, atunci când sfinții de acolo treceau prin multe necazuri. Mai multe adunări luaseră ființă, prin harul lui Dumnezeu, una dintre ele fiind la Corint, un port grecesc în Ahaia, renumit pentru imoralitatea din mijlocul său. Pavel lucrase acolo timp de un an și șase luni, făcând corturi pentru a se întreține, fiindcă Domnul îi spusese că avea mult popor acolo.

    În timpul celor trei ani petrecuți la Efes, în următoarea sa călătorie misionară, Pavel a primit întrebări de la corinteni cu privire la căsătorie și la mâncarea jertfelor aduse idolilor. El auzise de asemenea vești cu privire la problemele morale și doctrinare din adunarea de acolo. Ca un adevărat părinte în Hristos, el le-a scris o epistolă corectivă (1 Corinteni) pentru a da răspuns întrebărilor lor și pentru a rezolva problemele din mijlocul lor.

    Pavel menționează în această epistolă că îl trimitea pe Timotei la ei. El îl recomandă pe Timotei ca fiind fiul său iubit și credincios în Domnul, care cunoștea felul său de trăire. Pavel îl instruise pe Timotei. Cât de frumos este ca un frate mai în vârstă să fie mentorul unuia mai tânăr, după care să-i încredințeze anumite responsabilități, exprimând astfel încrederea sa în el! Timotei era tânăr și avea un caracter delicat. Nu era ușor pentru el să se confrunte cu această adunare, plină de daruri, însă în care carnea se manifesta atât de mult și care avea probleme majore. Pavel însă l-a trimis acolo, l-a recomandat cu tărie, iar Dumnezeu l-a folosit pentru binecuvântarea celor credincioși.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

    Apocalipsa 3.15


    Nici rece, nici în clocot

    Versetul de astăzi vorbește despre creștinii care se laudă cu privilegiile creștine, dar care, în realitate, nu au nimic. Ei spun: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, însă Domnul îi condamnă: „Nu știi că ești cel ticălos, vrednic de plâns, sărac, orb și gol”. Cât de cutremurător este acest gând!

    Mărturisirea de credință creștină „moștenită”, mulțumirea de sine și pioșenia de formă duc la o stare de căldicel, încât Domnul trebuie să spună: „Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, te voi vărsa din gura Mea” (Apocalipsa 3.16). „O, dacă ai fi fost rece sau în clocot!”

    În mijlocul belșugului și a stării generale de căldicel, Domnul îi caută pe aceia care își deschid inima pentru El și le promite o comuniune prețioasă: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3.20).

    Să avem curaj! Trebuie să facem acest pas, care este unul decisiv, pentru că nu există o altă cale spre pacea cu Dumnezeu și spre părtășia cu Domnul Isus. Să recunoaștem chiar acum înaintea Domnului Isus eșecul nostru, starea noastră de căldicel, și să-I spunem că vrem să credem în puterea ispășitoare a sângelui Său care a curs pe crucea de la Golgota!

    Să ascultăm de glasul lui Isus, să-I deschidem ușa inimii și El ne va transforma viețile.

    Citirea Bibliei: Estera 9.23-10.3 · Proverbe 22.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNEA ȘI SIMPLITATEA EI – Fundația S.E.E.R. România

    „Când vă rugaţi, să nu bolborosiți… ca păgânii…” (Matei 6:7).


    Cunoscându-ne tendința de a complica lucrurile, Domnul Isus ne-a învățat: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe vor fi ascultați. Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:7-8).

    Prin faptul că Domnul Isus a folosit expresia „bolborosiți aceleași vorbe”, El a vrut să ne învețe că rugăciunea nu trebuie să fie lungă, spusă cu voce tare sau bine alcătuită. Și pentru că a spus și „Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi”, Domnul Isus ne invită să descoperim o promisiune biblică ce corespunde nevoilor noastre și să ne bazăm pe ea. Charles Swindoll își folosește timpul petrecut în mașină ca să se roage; iată ce a consemnat el în acest sens: „De multe ori vorbesc cu Dumnezeu cu voce tare. Uneori îi cânt. Ocazional, întreaga mea rugăciune o rostesc în mintea mea. De fiecare dată când mă dedic rugăciunii, observ că Dumnezeu devine centrul atenției mele, și nu o zbatere personală. Prin rugăciune sunt eliberat de îngrijorare. Mă eliberez de tot ce mă ține captiv, așa că pot să mă pierd în măreția prezenței Sale și în bucuria slujirii. Când ajung la destinație, sunt plin de elan pentru a face ce Îi este pe plac lui Dumnezeu. Îmi dau seama că sunt înviorat, eliberat și pregătit. Mintea mea este concentrată. Inima mea este pregătită. Emoțiile mele sunt limpezite, și ceea ce mă tulbura când am început să conduc mașina nu mă mai preocupă. Rugăciunea a făcut să fie posibil lucrul acesta. Aș vrea să pot spune că folosesc fiecare deplasare ca timp de rugăciune. Dar, ca mulți alții, adeseori uit. Mintea mea se învârte de la o problemă la alta și în loc să mă rog, încep să mă tulbur. Câteodată sunt atât de neliniștit, încât nu-mi dau seama că ar trebui să nu mă mai îngrijorez, ci să încep să mă rog!”

    Așadar, fă din rugăciune un lucru simplu și frecvent.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 8:1-18


    Într-o nouă vedenie, Ezechiel este purtat la Ierusalim, unde Dumnezeu îi dezvăluie lucrurile oribile care se petreceau pe ascuns în templul Său. „Idolul geloziei”, cel dintâi obiect pe care îl zăreşte profetul, aminteşte de ceea ce Manase adusese deja în templu (2 Împăraţi 21.7 şi 23.6; comp. cu Matei 24.15). Apoi, străpungând zidul, el vede cum, în întuneric, nu cei de jos ai poporului, ci chiar bătrânii acestuia se ocupau cu venerarea a tot felul de „dobitoace urâcioase” (v. 10). Le putem compara pe acestea cu roadele necurate ale imaginaţiei noastre, cultivate în ungherele cele mai întunecoase ale sărmanelor noastre inimi, care pot deveni astfel adevărate „camere ale chipurilor” (v. 12). În mijlocul acestor idolatrii slujea un anume Iaazania, ~ fiul credinciosului Şafan! (2 Cronici 34.8,15).

    Domnul îi arată apoi lui Ezechiel femei care tocmai îl plângeau pe Tamuz, un idol respingător, precum şi o scenă în care douăzeci şi cinci de bărbaţi ~ exponenţi ai celor douăzeci şi patru de categorii de preoţi, cu marele preot în fruntea lor ~ se prosternau înaintea soarelui (comp. cu Deuteronom 4.19 şi 32.16)!

    Să remarcăm că Dumnezeu este Acela care descoperă răul cu privire la cei ai Săi. Numai El, luminându-ne conştiinţa, ne poate da sentimentul potrivit, arătându-ne în ce măsură răul acela lezează propria Lui glorie.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne