16 Martie 2022
Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5.8
La cruce, Dumnezeu a fost glorificat într-o manieră și într-o măsură în care nu mai fusese niciodată până atunci. Când Hristos a fost făcut păcat pentru mine la cruce, în acele momente a dovedit lumii că șarpele a mințit atunci când a insinuat că Dumnezeu nu-l iubea cu adevărat pe om. Adam și Eva au păcătuit crezându-l pe șarpe. Mai mult, Domnul a dovedit că plata păcatului este moartea. Când El a plătit pentru păcat, murind în locul nostru, Dumnezeu a fost dovedit a fi drept și a fost glorificat.
Hristos a suferit pe deplin judecata pe care noi am meritat-o, în toată severitatea ei, chiar dacă El era sfânt și nevinovat. Judecata lui Dumnezeu nu a fost atenuată de faptul că El era Fiul Său. Pe cruce, El a oferit dovada supremă despre dragostea lui Dumnezeu. Mai înainte, Dumnezeu declarase: „Acesta este Fiul Meu preaiubit”. Totuși, atunci când Fiul a strigat: „Pentru ce M-ai părăsit?”, nu a venit niciun răspuns din cer. El era părăsit, iar acest lucru îl putem înțelege doar atunci când recunoaștem că Hristos a fost părăsit fiindcă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să nu pierim. Vreme de patru mii de ani, această dragoste a fost manifestată prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de oameni, în general, și față de poporul Său pământesc, în particular. La cruce a fost demonstrat clar ceea ce afirmă Romani 5.8: „Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”. Prin urmare, dacă Satan ne spune: «Nu este adevărat că Dumnezeu te iubește», putem privi la cruce. Un Dumnezeu care Îl judecă pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să nu fim judecați, este cu siguranță un Dumnezeu plin de dragoste.
H. L. Heijkoop
Scapă-ți viața, … scapă la munte, ca să nu pieri!
Geneza 19.17
Alarma de incendiu
Eram cu toată echipa mea de la serviciu la munte, într-o frumoasă pensiune, și participam la un seminar. Într-o seară m-am pus în pat obosit și am adormit imediat. Noaptea m-am trezit auzind un sunet pătrunzător și neplăcut. Mort de oboseală, m-am întors în așternut de pe o parte pe alta – dar sunetul nu amuțea. După un timp s-a făcut liniște și am putut dormi mai departe. Dimineața am aflat că noaptea se dăduse alarma de incendiu. A fost o alarmă de incendiu – și eu am rămas în cameră! Nu am luat-o în serios, am ignorat-o, a fost iritantă pentru mine, ba chiar m-am supărat pe ea! Dar, de fapt, trebuia să-mi salveze viața! Am fost bucuros când am aflat că a fost doar o alarmă falsă.
Există oameni care se comportă în viața lor ca și mine în acea noapte. Ei trăiesc și dorm nestingheriți și nederanjați. Dacă Dumnezeu le vorbește și îi face să tresară, atunci nu iau în serios vorbirea Lui. Ei simt ca o povară atenționările Sale și încearcă să aducă la tăcere glasul conștiinței lor. Mesajul Bibliei îi supără; ei nu citesc Scriptura, deoarece cuvintele ei îi neliniștesc; nu citesc cu regularitate nici măcar un calendar ca acesta, pentru că și el le vorbește despre căință și pocăință.
O alarmă de incendiu salvează vieți! Cuvintele cărții lui Dumnezeu strigă: „Scapă-ți viața!”. Și nu este o alarmă falsă!
Citirea Bibliei: Amos 8.1-14 · Proverbe 25.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
OFERĂ-I LUI DUMNEZEU PRIMELE CLIPE ALE ZILEI! – Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeul meu, pe Tine Te caut…” (Psalmul 63:1)
Ce faci în primele momente ale zilei? Pornești televizorul, te duci repede la baie, îți citești mesajele, trezești copiii, dai buzna în bucătărie să-ți iei cafeaua, sau te uiți pe lista cu „lucruri de făcut”? În loc să faci toate acestea, încearcă să stai liniștit și să-L lași pe Dumnezeu să-ți vorbească. Cu mintea goală și cu inima deschisă, El îți va da perspective, idei, soluții la probleme și cunoștința faptului că El va fi cu tine astăzi.
Autoarea Colleen Townsend Evans scria: „Tăcerea nu trebuie să fie stânjenitoare sau jenantă, căci a sta cu Cel pe care Îl iubești fără a fi nevoie de cuvinte este o formă frumoasă și satisfăcătoare de comunicare. Îmi aduc aminte că uneori copiii obișnuiau să alerge spre mine, turuind toți deodată despre evenimentele care li s-au întâmplat – era minunat să-i ascult împărtășindu-și sentimentele… Dar alteori veneau la mine dorind doar să-i țin în brațe, să le mângâi părul și să-i alint până adormeau. Uneori, la fel se întâmplă și în relația noastră cu Dumnezeu Tatăl. Câteodată, cele mai puternice rugăciuni ale noastre vor fi gânduri și nu cuvinte. Cuvintele ne sunt limitate de vocabular, dar gândurile noastre lăuntrice sunt ca o arenă de o capacitate infinită, în care Dumnezeu ne poate da idei care schimbă viața.” Apostolul Pavel scrie: „Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16). Așadar, taci și lasă-L să-Și exprime gândurile prin tine.
Biblia spune: „Voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru” (1 Ioan 2:20).
Dumnezeu te poate face să „știi” ce trebuie să faci, așa că dă-i Lui primele clipe ale zilei tale!
de Jean Koechlin
Ezechiel 16:44-63
Relaţia specială pe care Ierusalimul o avea cu Domnul făcea ca păcatele sale să cântărească mult mai greu. În privinţa aceasta, Sodoma era mai puţin vinovată decât Ierusalimul şi chiar decât Samaria, care, cu toate acestea, era obiectul celei mai puternice dispreţuiri din partea iudeilor (v. 52; Ioan 4.9). Ştim, de altfel, că, pe cei care sunt în relaţie cu Dumnezeu, Satan îi face uneori să cadă mult mai jos decât ceilalţi oameni, deoarece, prin ei, el va încerca să terfelească gloria Domnului.
Condiţia păcatului descris în versetul 49 ar trebui să ne pună pe gânduri: „îngâmfare, belşug de pâine şi lipsă de grijă” împreună cu consecinţa inevitabilă a egoismului.
Cu un astfel de punct de plecare, Sodoma a ajuns la păcate îngrozitoare, care au atras „pieirea” ei (2 Petru 2.6). Totuşi, contrar tuturor aşteptărilor, versetele 60-63 ne învaţă că nu aceasta va fi în final soarta care îl aşteaptă pe nerecunoscătorul Ierusalim. Necredincioşia lui nu a putut schimba credincioşia Soţului divin. Cetatea vinovată va fi încă o dată obiectul unei îndurări chiar mai mari decât cea de la început. Cu adevărat, rămânem copleşiţi în faţa cuvintelor de îndurare cu care se încheie acest capitol plin de atâtea crime şi urâciuni: „când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu” (v. 63; Romani 11.33).
Mana Zilnica 