Mana Zilnica

16 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorului îi voi da din mana cea ascunsă.

Apocalipsa 2.17

Promisiunile făcute biruitorilor (4) – Mana ascunsă

Această promisiune cu privire la „mana cea ascunsă” este extrem de prețioasă, iar împlinirea ei va fi savurată de toți cei sfinți în ziua gloriei cerești. Mana este o imagine a Fiului lui Dumnezeu, care a coborât din cer. Dumnezeu dăduse mana poporului Său în pustie, însă aceea nu fusese adevărata pâine din cer (Ioan 6.30-33; Exod 16.4-36). Domnul Isus le-a spus iudeilor că, în realitate, El este „pâinea cea vie care a coborât din cer” (Ioan 6.51). Vedem deci că mana este o imagine a Domnului Isus Hristos în umanitatea Sa – o imagine a Celui care a coborât din cer și S-a identificat cu noi în împrejurările din pustia acestei lumi. Credinciosul are acum privilegiul minunat de a se hrăni cu această mană în fiecare zi, în măsura în care se bucură de Hristos, așa cum este El revelat în Cuvântul lui Dumnezeu.

Versetul nostru vorbește însă de promisiunea de a mânca „mana cea ascunsă”, atunci când vom fi în cer. Când israeliții au străbătut pustia, s-au hrănit cu mana pe care o adunau în fiecare zi, însă li s-a poruncit de asemenea să pună niște mană într-un „vas de aur” (Exod 16.33; Evrei 9.4). Această mană trebuia păstrată în cort, „înaintea Domnului”. Vasul de aur a fost pus în chivotul legământului, în Locul Preasfânt.

Semnificația acestui lucru este simplă: în cer va exista o prospețime a savurării a tot ceea ce Hristos a experimentat pe pământ. Aici jos, pe pământ, carnea ne împiedică să avem o apreciere deplină a lucrurilor prin care Hristos a trecut, însă în cer vom mânca din mana ascunsă și vom avea astfel o părtășie mai intimă cu tot ceea ce au însemnat pentru El toate împrejurările de pe pământ prin care a trecut. Iubiți credincioși, ne vom bucura de harul care L-a făcut să vină aici pe pământ mai mult decât ne-am putea închipui acum!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!

Romani 11.33

„Isus cunoaște drumul tău!” (3)

Trecuseră vreo două luni de la acea seară importantă. Într-o zi, când am ajuns acasă, am găsit pe masa din bucătărie un bilet pe care soția mea scrisese: „Hilde este foarte bolnavă. Vino numaidecât acolo, eu sunt la ea!”. M-am îndreptat repede către adresa indicată. Era locuința părinților ei.

Când am intrat, am văzut pe fața bolnavei umbra morții. Era posibil? Cât de mult se schimbase în câteva zile! La patul ei ședeau soțul, fiul lor și soția mea. Pe noptieră era cartonașul pe care îl înrămase: Isus cunoaște drumul tău!

Să fie această boală grea un drum pe care tot Dumnezeu o ducea? Să fie voia Lui ca ea să nu se mai însănătoșească? Înainte de pocăință, Hilde mersese pe propriul ei drum, care ar fi dus-o inevitabil în pierzarea veșnică. Acum însă era condusă de Acela care a făcut totul pentru ea la Golgota. Cât de grele și de spinoase sunt deseori căile Lui! Dar ele sunt întotdeauna o binecuvântare, chiar și atunci când omul nu le poate înțelege. Calea spre El trece aici prin dureri!

 

Cel ce te călăuzește neîncetat Crezi că azi nu te zărește pe un drum greu?

Chiar pe căi întunecate, Mângâierea-ți dăruiește,

Lângă tine-n grele clipe este chiar El!

—S. D. Cartes

Citirea Bibliei: Neemia 9.26-38 · Proverbe 15.12-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ TOT CE POȚI CA SĂ FII BUN! – Fundația S.E.E.R. România

„Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.” (Eclesiastul 10:12)

Esop, renumitul fabulist grec din antichitate, a spus: „Niciun act de bunătate, indiferent cât este de mărunt, nu este în zadar!”

Iar un pastor consemna: „Te costă să fii lipsit de bunătate, dar când ești bun ești răsplătit!”

Acum, să ne-nțelegem: să fii bun nu înseamnă să tolerezi răul și păcatul, ori să refuzi să înfrunți problema pentru a fi „corect politic”. Când valorile afirmate de Dumnezeu în Cuvântul Său – Biblia – sunt încălcate, este obligatoriu să-i confruntăm pe oameni. Însă trebuie s-o faci întotdeauna într-un mod plăcut. O atitudine calmă va avea întotdeauna un efect mai mare decât un comentariu dur. După cum spune proverbul românesc: „Vorba dulce multe-aduce, vorba rea totu-ți ia!” Poți să-ți exprimi punctul de vedere într-un spirit de bunătate și chiar cu simțul umorului. Nu fi ca acel om care stătea la rând ca să-și cumpere un bilet de avion. Când a ajuns la ghișeu, el a spus: „Aș vrea să cumpăr un bilet până la New York.” Agentul i-a spus: „Nici o problemă, câte bagaje aveți?” Pasagerul a răspuns: „Am trei.” Agentul l-a întrebat: „Doriți să le trimit pe toate trei la New York?” Bărbatul a răspuns ironic: „Nu, vreau să trimit primul bagaj la Phoenix, pe al doilea la Seattle și pe al treilea la Londra.” Înmărmurit, funcționarul s-a uitat la el și i-a zis: „Îmi pare rău, domnule, dar nu putem face asta.” Bărbatul a întrebat zâmbind sarcastic: „Nu văd de ce nu; tocmai asta ați făcut săptămâna trecută.”

Întotdeauna îți vei exprima mai eficient punctul de vedere pe un ton blajin decât pe unul caustic. Nu uita: „Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.” Dacă ești serios în trăirea ta în acord cu învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci – încearcă mereu să fii bun!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 79

Acest psalm ne dezvăluie sentimentele şi rugăciunile rămăşiţei lui Israel când naţiunile „au năvălit” în Palestina şi „au profanat templul” (v. 1).

Credincioşii se plâng: au ajuns de râs şi de batjocură pentru vecinii lor (v. 4; comp. cu Psalmii 80.6 şi 44.13). În ţările noastre, în care, în loc de prigoana de odinioară, avem parte de toleranţă religioasă, batjocura continuă să fie o armă modernă de persecuţie. Credinciosul care dă mărturie de credinţă va fi tratat uneori ca fanatic, ca orgolios sau ca vizionar. Şi nu vom fi cruţaţi de aceasta, chiar dacă dorim să rămânem separaţi de lume. În acelaşi timp, în plus faţă de vrăjmaşii din afară, credinciosul neeliberat se poate confrunta şi cu acuzatori din însuşi lăuntrul său. Sunt vechile fărădelegi care-i revin în minte, deoarece încercarea dă adesea ocazie unei apăsătoare cercetări de conştiinţă. Atunci sufletul care-şi simte mizeria (v. 8b) face apel la îndurarea de sus: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău” şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău” (v. 9). Chiar dacă poziţia noastră ca răscumpăraţi este mult diferită de cea a rămăşiţei iudeilor, Dumnezeu şi pe noi tot datorită acestui Nume ne iartă păcatele şi ne curăţă de orice nedreptate pentru că El este credincios şi drept faţă de Fiul Său, Isus Hristos (1 Ioan 1.9).