3 Februarie 2022
De aceea, frații mei preaiubiți și doriți, bucuria și cununa mea, stați astfel tari în Domnul, preaiubiților!
Filipeni 4.1
Vedem clar din această epistolă că Pavel era foarte atașat de credincioșii din Filipi și că inima sa era plină de bucurie atunci când le scria. El i-a încurajat să stea tari în Domnul și le-a amintit că trebuie să se bucure în Domnul întotdeauna (versetul 4).
Pavel știa însă că viața nu este întotdeauna ușoară, că îngrijorările ne pot copleși repede și că, în consecință, pacea și bucuria noastră pot dispărea. Avem însă o resursă minunată în această privință, iar aceasta este: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus” (versetele 6 și 7).
Ați încercat vreodată să faceți acest lucru? Eu știu că funcționează foarte bine! Dacă ne vărsăm inima înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru și Îi spunem Lui toate necazurile noastre, El va răspunde prin a ne mângâia, prin a ne dărui pacea Sa minunată și prin a ne conduce pe calea credinței.
Apoi apostolul le reamintește filipenilor că lucrurile la care ne gândim sunt foarte importante. Este necesar să ne păzim mintea și să o umplem cu lucruri bune – „toate cele adevărate, toate cele vrednice de respect, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele vorbite de bine, dacă [este] vreo virtute și dacă [este] vreo laudă, la acestea gândiți” (versetul 8). Există un belșug de lucruri cu care gândurile noastre pot fi preocupate și care ne pot ține mintea într-o pace perfectă, de aceea ni se spune să medităm la ele. În felul acesta nu mai există loc pentru gânduri nepotrivite, nici pentru îngrijorări. În versetul 7 vedem „pacea lui Dumnezeu”, iar acum, în versetul 9, Îl vedem pe „Dumnezeul păcii”, care va fi cu noi.
Cu siguranță că avem nevoie de putere de sus pentru a parcurge calea credinței zi de zi aici, pe pământ. Pavel știa și el acest lucru, de aceea a scris aceste cuvinte: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește” (versetul 13). Și, de asemenea: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus” (versetul 19). El este într-adevăr tăria noastră.
J. Redekop
Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
Romani 8.16
Cine este și cine nu este un copil al lui Dumnezeu
Mulți consideră că toți oamenii sunt copii ai lui Dumnezeu. Biblia ne spune că toți oamenii sunt creaturi ale lui Dumnezeu, dar că nu toți sunt copii ai lui Dumnezeu. El i-a creat pe toți oamenii, dar, prin căderea în păcat, omul a fost despărțit de Dumnezeu și a ajuns sub stăpânirea diavolului. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, toți oamenii care încă nu s-au întors la El sunt „morți în greșelile și în păcatele” lor (Efeseni 2.1). Dumnezeu însă vrea să-i salveze pe toți, de aceea L-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus Hristos, în lume. Oricine crede în El primește iertarea păcatelor sale, pacea cu Dumnezeu și viața veșnică. Dumnezeu face ceva nou într-un astfel de om. Biblia numește această schimbare naștere din nou (Ioan 3).
Cine acceptă prin credință vestea bună despre Isus Hristos și despre lucrarea Lui de ispășire primește și Duhul Sfânt, care este o pecete și o arvună și care locuiește în fiecare credincios (Efeseni 1.13,14) pentru a împlini promisiunile lui Dumnezeu. Și Însuși Duhul Sfânt îi confirmă celui care crede că este un copil al lui Dumnezeu.
Așadar, nu este nicio aroganță dacă un credincios se numește pe sine un copil al lui Dumnezeu. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).
Citirea Bibliei: Neemia 2.1-8 · Proverbe 10.22-32
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM ESTE VORBIREA TA? – Fundația S.E.E.R. România
„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare…” (Coloseni 4:6).
Liderul și autorul creștin chinez Watchman Nee a consacrat un capitol din cartea sa „Lucrătorul creștin normal” vorbirii și felului de-a comunica. „Din cauza vorbirii fără perdea, eficiența multor lucrători creștini este serios afectată. În loc să fie instrumente puternice în slujba Domnului, lucrarea lor are un impact mic din cauza scurgerii constante de putere din viața lor, prin vorbirea neatentă!” – scria Nee.
Apostolul Pavel scrie: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare.” Asta înseamnă că atunci când vorbești, asigură-te că ceea ce spui e de bun gust. Și privirea de pe chipul tău și tonul vocii tale pot determina modul în care o persoană primește sau respinge ceea ce spui. Eugene Peterson parafrazează cuvintele lui Pavel în felul acesta: „Fiți grațioși în vorbire. Scopul este să scoți la lumină tot ce e mai bun din ceilalți, nu să-i dobori, sau să-i desființezi.”
Tot Pavel scrie: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).
Așadar, înainte să vorbești, verifică-ți atitudinea și întreabă-te: „În ce stare de spirit sunt acum?” Și nu te opri la întrebarea aceasta, ci aprofundează, întreabă-te și: „Ceea ce urmează să spun va ajuta sau va răni, va clarifica sau va aduce confuzie, mă va face să mă simt mai bine sau va face ca celălalt să se simtă mai bine?” Recunoscându-și tendința de a spune ceea ce nu trebuie, regele David s-a rugat: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele! Nu-mi abate inima la lucruri rele” (Psalmul 141:3-4).
Nu ajunge să fii talentat, ca să reușești în viață… trebuie să și știi să vorbești cu înțelepciune!
de Jean Koechlin
Psalmul 70
Prea adesea rămânem insensibili în faţa suferinţelor altora (comp. cu Psalmul 69.20), şi aceasta într-un mod cu mult mai pronunţat când şi noi înşine trecem prin încercare. În general, în asemenea momente nu ne gândim la nimic altceva decât la greutăţile noastre şi chiar simţim o oarecare uşurare când aflăm că nu suntem singurii care suferă. Nu tot aşa a fost însă cu Domnul Isus; deşi El Însuşi era „Cel întristat şi sărac” (v. 5), rugăciunea Sa a fost ca toţi cei care-L caută pe Dumnezeu să se veselească şi să se bucure în El (v. 4).
Deja în Psalmul 69.6, El făcuse mijlocirea: „Să nu se ruşineze din cauza Mea cei care Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel!” Focul inimii Sale era ca Dumnezeu să fie preamărit şi ca ai Săi să se bucure în El (v. 4). Ruşinea şi deruta vor veni, în schimb, peste cei care au căutat să-I ia viaţa şi care au găsit o plăcere răutăcioasă în nenorocirea Lui (v. 2).
Noi ştim însă că nicio dorinţă de răzbunare de felul celor din versetele 2 şi 3 nu se ridică din inima cea plină de dragoste a Mântuitorului. Dimpotrivă, în cele mai mari dureri, El Se ocupă, prin har, de cei care Îl chinuie şi Îi cere lui Dumnezeu să–i ierte (Luca 23.34).
Mana Zilnica 