Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 26 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu iubiți lumea, nici cele din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.

    1 Ioan 2.15


    Ce este lumea și cum poate creștinul să trăiască în ea? (1)

    Mulți afirmă că un creștin trebuie să fie interesat de buna guvernare a țării sale și că ar trebui să participe la vot, pentru ca astfel să contribuie la numirea unor oameni buni la putere. Dumnezeu însă îmi spune altceva: în multe locuri și în multe feluri îmi spune că, fiind copil al Său, nu sunt cetățean al niciunei țări, nici membru al vreunei societăți. Cetățenia mea este în cer și, prin urmare, eu am de-a face cu lucruri cerești; prin crucea lui Hristos sunt răstignit față de lume, iar lumea este răstignită față de mine. Dacă îmi preocup mintea și inima cu aceste lucruri pământești, voi fi un vrăjmaș al crucii lui Hristos. „Să nu vă conformați chipului veacului acestuia!”

    Care va fi deci poziția noastră față de autorități? Ei bine, cea de supunere față de ele, de vreme ce Dumnezeu le-a rânduit; iar când aceștia impun taxe, să le plătim; și să ne rugăm pentru toți cei așezați în autoritate. Prin urmare, pentru creștin, în tot ceea ce are el de-a face cu politica este aceasta: să fie supus autorităților așezate deasupra lui, nu doar din cauza mâniei, ci și datorită conștiinței. Este adevărat că el, ca aflat în Hristos, este moștenitor al tuturor lucrurilor, inclusiv al pământului pe care operează acum sistemul lumii, însă, deocamdată, Dumnezeu nu-i dă aici, ca moștenire prezentă, niciun loc, nici cât să-și pună talpa piciorului (Evrei 11.8).

    Dacă deci un copil al lui Dumnezeu refuză să voteze, aceasta nu este atât de mult pentru că ar crede că votarea în sine este greșită, ci că și-a dat deja votul Omului din cer, pe care Dumnezeu L-a înălțat ca Împărat al împăraților și ca Domn al domnilor. În plus, creștinul și-a pierdut complet interesul pentru lucrurile de pe pământ, fiindcă a găsit ceva care este cu mult mai atractiv. De asemenea, el vede clar că lumea, în esența și în spiritul ei, este nelegiuită și că reformele și îmbunătățirile cu care se laudă nu fac altceva decât să-L elimine pe Dumnezeu din inima omului.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.

    Proverbe 29.25


    Un vas mare cu raci

    Un pescar se întorcea la mal după un mare succes la pescuit. În barca lui era un vas mare cu raci. Înainte de a-i duce la piață, s-a așezat la soare și a tras un pui de somn. Un trecător l-a trezit spunându-i: „Omule, racii pleacă în curând, dacă tu dormi”. Dar pescarul a râs, răspunzând: „Nicio grijă! Niciunul nu ajunge să treacă de marginea vasului! Imediat ce unul s-a cățărat puțin și își caută libertatea, vine un altul și se agață de el, iar de acesta, un altul. Astfel, povara primului devine prea mare. El se desprinde de margine și astfel cad toți iarăși în vas. Racii se îngrijesc singuri de acest lucru, să nu scape vreunul. Astfel că eu pot trage liniștit un pui de somn!”.

    Câți oameni nu sunt trași înapoi când stau în fața deciziei de a se întoarce la Dumnezeu! Ei se gândesc: „Ce vor spune părinții mei, prietenii mei, vecinii mei, dacă eu cred în Isus Hristos?”. Cu toate că ei știu că este în joc salvarea lor veșnică, se lasă împiedicați, prin legături de familie și de prietenie, de la a se pocăi și a accepta evanghelia harului. Ei rămân sclavii diavolului și ai păcatului, pentru că se tem de osânda omului. Nu este trist acest fapt?

    Dar tu? Vrei să mergi în pierzare pentru veșnicie de frica batjocurii celor din jur?

     

    Ce s-așteptăm, când Isus chiar ne roagă să îndrăznim să venim …?

    —W. L. Thompson, 1880

    Citirea Bibliei: Geneza 15.1-21 · 2 Petru 3.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LECȚII DE PESCUIT (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.” (Luca 5:9)


    Astăzi vom medita la a doua lecție de pescuit: Dumnezeu este interesat de succesul tău. Petru știa deja că Domnul Isus este un mare învățător și că poate să-i vindece pe cei bolnavi. Însă, ceea ce a învățat Petru, din această minune, a fost faptul că Domnul Isus putea să-l ajute și-n afacerea cu pești. Cu siguranță, Petru avea cele mai bune năvoade, era proprietarul unei corăbii de excepție și știa locurile unde se putea prinde cel mai mult pește, dar venitul său depindea de cantitatea de pește prins. Și după ce a pescuit toată noaptea și nu a prins nimic, Petru a luat cea mai bună decizie a vieții sale: L-a implicat pe Domnul Isus în afacerea sa! Știai că Dumnezeu dorește să ai succes?

    Tu nu vrei ca pruncii tăi să aibă succes? La fel dorește și Dumnezeu. .

    Întrebarea care se ridică este următoarea: tu Îl iei pe Dumnezeu să lucreze cu tine? Este afacerea ta la dispoziția Sa, ca El s-o folosească oricând dorește? Poate El să lucreze în viața oamenilor prin tine? Prea des încercăm să separăm secularul de spiritual; ne-am despărțit frumușel viața de creștin, de carieră. Însă lucrul acesta Îl împiedică pe Dumnezeu să-ți binecuvânteze afacerea sau locul de muncă. Când înțelegi lucrul acesta, dacă ești înțelept, vei începe să acționezi conform principiilor Sfintei Scripturi. Iată unul din principiile lui Dumnezeu pentru afacerea sau pentru cariera ta: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8).

    Dumnezeu, care este Stăpânul universului, spune: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Așadar, invocă astăzi această promisiune!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 1:39-56


    Grabnică să împărtăşească mesajul îmbucurător cu cea despre care îngerul tocmai îi vorbise, Maria s–a dus la ruda ei, Elisabeta. Ce dialog a avut loc atunci între aceste două femei! ~ ilustrat de Maleahi 3.16: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau unul cu altul”. Ceea ce le preocupa pe ele era gloria lui Dumnezeu, împlinirea promisiunilor Sale, binecuvântările acordate prin credinţă. Avem noi astfel de subiecte de conversaţie atunci când ne întâlnim cu alţi copii ai lui Dumnezeu? „Ferice de aceea care a crezut” (v. 45) strigă Elisabeta, iar Maria îi răspunde: „Duhul mi s–a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (v. 47).

    Iată o dovadă suficientă că Maria fusese mântuită numai prin credinţă, nu în alt fel. Păcătoasă ca toţi oamenii, ea avea nevoie de Mântuitorul care urma să Se nască din ea. Şi adaugă: „A privit spre starea smerită a roabei Sale” (v. 48). Deşi a fost beneficiara unei favori de excepţie, Maria a rămas la locul ei înaintea Lui. Ce–ar gândi ea despre închinarea care i se aduce în creştinătate?

    „Pe cei bogaţi i-a scos afară fără nimic”. Dumnezeu nu-i dă afară cu mâinile goale decât pe cei plini de ei înşişi. Să remarcăm cât de mult se aseamănă această frumoasă cântare a Mariei cu cea a Anei (1 Samuel 2).

  • 25 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Soților, iubiți-vă soțiile, după cum și Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, ca s-o sfințească.

    Efeseni 5.25,26


    Pasajul din Efeseni 5 așază înaintea soțului două feluri ale dragostei lui Hristos față de Adunarea Sa. Mai întâi se vorbește despre faptul că Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru Adunare, iar apoi despre faptul că El Își îngrijește Adunarea cu deosebită atenție, aceasta manifestându-se prin slujba pe care El o face în prezent, sfințind-o și curățind-o prin apa Cuvântului. Soțul evlavios, care se călăuzește după standardul măreț al dragostei lui Hristos și al grijii Lui pline de devotament, care L-au condus să Se jertfească pe Sine Însuși, va căuta să practice acea dragoste care se sacrifică, pentru a asigura soției sale cea mai înaltă bunăstare. El va fi preocupat, în lucrurile zilnice, să placă soției lui, nu lui însuși, și va manifesta o grijă continuă pentru a-i asigura fericirea. Preocuparea soțului se va concentra, în supunere față de Domnul, să asigure fericirea aceleia care și-a încredințat soarta sa pământească în mâna lui.

    Cineva a scris pe această temă următoarele cuvinte: «El o ajută, întâi de toate, în viața ei spirituală, în exercitarea închinării și a rugăciunii. Îi ușurează lucrările casnice, preluând din sarcinile și din responsabilitățile ei, apărând-o de griji și de temeri, mângâind-o atunci când trece prin întristări și ajutând-o în slăbiciunile ei, fără să scoată aceste lucruri în evidență. El nu va uita să sublinieze faptele pe care ea le face ca răspuns la dragostea lui, nici nu va uita să laude calitățile pe care ea le are, așa cum ne arată Scriptura în Proverbe 31.28,29».

    Desigur că orice soție devotată va înțelege că ea a fost dată soțului ei pentru a-i fi un „ajutor potrivit” și pentru a căuta interesele lui, după cum și el trebuie să caute bunăstarea ei. Ea va „căuta să placă soțului ei” (1 Corinteni 7.34) și să-i fie un adevărat tovarăș și ajutor, în special în lucrurile Domnului. Dragostei îi place să slujească, în timp ce eului îi place să fie slujit. În aceste relații de dragoste reciprocă, drepturile proprii sunt uitate; fiecare se va gândi în primul rând la celălalt.

     

    R. K. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi.

    1 Corinteni 15.3,4


    Trei adevăruri de temelie ale evangheliei

    În versetul de astăzi este prezentată temelia mântuirii noastre:

    1. Hristos a murit pentru păcatele noastre. El a murit nu ca martir, ci pentru a ispăși păcatele noastre. Domnul Isus a purtat la cruce pedeapsa pentru greșelile tuturor celor care cred în El. Scrierile Vechiului Testament au prevestit moartea Lui. În Isaia 53.5 citim: „El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El și, prin rănile Lui, suntem vindecați”.

    2. Hristos a fost îngropat. Mormântul Lui a fost dovada sigură a morții care a intervenit. Chiar dacă aici, în Corinteni, lipsește indicația „după Scripturi”, totuși știm că profeții au prezis și acest lucru: „Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat” (Isaia 53.9).

    3. Hristos a înviat a treia zi. Înviindu-L, Tatăl a dovedit plăcerea Lui în viața și în moartea Fiului Său. În Psalmul 16.10 găsim o previziune: „Nu vei lăsa sufletul meu Locuinței Morților, nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea”. Învierea este dovada că Dumnezeu a acceptat lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus (Romani 4.25).

    Citirea Bibliei: Geneza 14.13-24 · 2 Petru 2.17-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LECȚII DE PESCUIT (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon…” (Luca 5:3).


    În următoarele zile vom vorbi și vom medita la câteva lecții de pescuit, din Biblie.

    Prima lecție: Invită-L pe Domnul Isus în corabia ta. Acesta este punctul de pornire! Întotdeauna! Nimic nu are o influență mai mare asupra succesului tău personal decât faptul de a-L avea sau nu pe Domnul Isus Hristos în viața ta. De unul singur, Petru a pescuit toată noaptea și nu a prins nimic. Însă când L-a adus pe Isus la bord, a prins mai mulți pești decât a prins vreodată. Acum, Domnul Isus nu a făcut niciodată o minune fără un scop anume. El S-a folosit întotdeauna de minuni pentru a ilustra principii. Așa că acest episod ne învață ce să facem când greșim sau când strădaniile noastre nu sunt suficient de bune. Pentru Petru, corabia reprezenta mijlocul de trai. Când ești pescar, corabia ta este afacerea ta! E semnificativ faptul că Petru L-a invitat pe Domnul Isus în afacerea sa și Domnul Isus a folosit-o ca pe o platformă pentru lucrarea Sa. Ești dispus să faci ce a făcut Petru? Dacă ești, Domnul îți va binecuvânta afacerea. Firește, El va binecuvânta tot ceea ce Îi dăruiești. Dacă Îi dai Domnului toată viața ta, El o va binecuvânta pe toată. Dar dacă Îi vei da doar o parte din ea, El va binecuvânta numai acea parte. Și iată încă un gând: faptul că Îl ai pe Isus în corabia ta elimină teama de eșec și îți reduce îngrijorările cu privire la rezultat. Când Petru L-a făcut pe Isus partenerul său de pescuit, rezultatele au fost incredibile. Dar să nu ratăm ordinea evenimentelor. Mai întâi, Petru și-a folosit corabia pentru planul lui Isus. Apoi Isus a binecuvântat corabia lui Petru și a folosit-o pentru a Se îngriji de toate nevoile lui.

    Domnul Isus a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Ai înțeles ideea? Mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, apoi toate celelalte lucruri…


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 1:18-38


    În faţa acestei „veşti bune” (v. 19), inima lui Zaharia rămâne neîncrezătoare. Cu toate acestea, nu conţinea ea răspunsul la rugăciunile lui? (v. 13). Ce trist este ~ cum ni se întâmplă şi nouă de multe ori ~ când nu mai aşteptăm de la Domnul ceea ce I–am cerut! Ca răspuns la acest „după ce (sau cum) voi cunoaşte”? (v. 18), mesagerul ceresc îşi revelează propriul său nume: Gabriel, care semnifică: Dumnezeu este puternic. Într–adevăr, cuvântul său se va împlini în ciuda tristelor raţionamente cu care a fost întâmpinat. Zaharia avea să rămână mut până la naşterea copilului, în timp ce Elisabeta, soţia lui, obiect al harului divin, avea să se ascundă cu modestie, pentru a nu atrage atenţia.

    Îngerul Gabriel primeşte apoi o misiune şi mai deosebită: cea de a o anunţa pe Maria, fecioară din Israel, că va fi mama Mântuitorului. Ce eveniment minunat, infinit în consecinţe!

    Înţelegem tulburarea şi emoţia pe care le resimte tânăra fată. Însă Maria crede şi se supune în totul voii divine: „Iată roaba Domnului” (v. 38).

    Despre Ioan, îngerul spusese: „va fi mare înaintea Domnului” (v. 15); însă despre Isus declară: „El va fi mare şi Se va chema Fiu al Celui Preaînalt, Fiu al lui Dumnezeu” (v. 32,35).

  • 24 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.

    Și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

    Evrei 13.15; 1 Petru 2.5


    În dispensația actuală, toți credincioșii sunt preoți. În timpul dispensației iudaice, preoția era limitată la o singură familie și nimeni din afara ei nu putea avea acces la preoție. Aaron și fiii săi erau însă o imagine a Adunării, ca familie preoțească asociată cu Hristos. Prin urmare, toți credincioșii astăzi sunt preoți și cu toții au acces în Locul Preasfânt, în prezența lui Dumnezeu (vedeți Evrei 10.19-22).

    Ca preoți, avem un altar (Evrei 13.10), iar pe acest altar trebuie să aducem continuu jertfe lui Dumnezeu. Care sunt jertfele preoților creștini? Sunt jertfele de laudă, așa cum Duhul Însuși explică: „rodul buzelor care mărturisesc numele Lui” (versetul 15). Acestora le corespund „jertfele spirituale” din 1 Petru 2.5. De aici înțelegem că închinarea adevărată, mulțumirea și lauda sunt jertfe; iar acest lucru ne va ajuta de asemenea să înțelegem ce înseamnă adevărata închinare, mulțumirea și lauda. Adevărata închinare trebuie să fie caracterizată de trei lucruri:

    1. trebuie să fie prezentată prin puterea Duhului Sfânt (Ioan 4.24; Filipeni 3.3);

    2. Hristos este mijlocul prin care trebuie prezentată;

    3. trebuie oferită lui Dumnezeu.

    Această binecuvântare aparține acum oricărui credincios. Cu toții suntem o preoție sfântă, iar privilegiul nostru este să-L lăudăm încontinuu pe Dumnezeu, pentru faptul că, în harul Său infinit și prin eficacitatea lucrării lui Hristos, ne-a adus la Sine, iar acum Își găsește plăcerea în adorarea care izvorăște din inimile noastre.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”.

    Ioan 20.19


    Ziua învierii lui Hristos

    În ziua învierii lui Hristos, Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață la mormântul în care a fost pus trupul lui Isus. Piatra care bloca intrarea fusese dată deoparte, iar mormântul era gol! Maria a rămas la mormânt și a plâns. Atunci Isus Însuși a venit la ea. – Ce bucurie! El i-a transmis un mesaj de o însemnătate nemăsurată pentru ucenici, pentru „frații Săi”. Ei Îl vor cunoaște acum pe Tatăl Său ca pe Tatăl lor și pe Dumnezeul Lui ca pe Dumnezeul lor. Atât de aproape au fost aduși prin lucrarea de salvare a Domnului Isus pe cruce!

    În seara acelei zile, ucenicii erau strânși cu ușile încuiate de frica dușmanilor lui Isus. – Despre ce vorbeau oare ucenicii? Fără îndoială, despre Domnul lor, pe care L-au văzut ultima oară răstignit pe cruce. Unde era atunci? – În acel moment, Isus a apărut în mijlocul lor. „Isus le-a zis: «Pace vouă!». Și, după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul” (versetele 19 și 20).

    Și astăzi, Hristos este prezent în mijlocul credincioșilor care se strâng în Numele Lui. Duminica, în ziua învierii Lui, Ziua Domnului, credincioșii au privilegiul să-și aducă aminte prin cântări, prin mulțumiri și prin cuvintele Bibliei de Domnul lor și să fie plini de bucurie.

    Citirea Bibliei: Geneza 14.1-12 · 2 Petru 2.9-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LUCRAREA S-A ISPRĂVIT – HRISTOS ESTE VIU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur.” (Ioan 20:7)


    În vremurile biblice, dacă doreai să ai o piesă frumoasă de mobilier, alegeai pe cineva cu o reputație excelentă – un maestru tâmplar sau un dulgher. Dar acești tâmplari aveau un obicei interesant. Când tâmplarul își termina treaba, își dădea jos șorțul, îl împătura și-l așeza pe obiectul terminat, fapt ce însemna că munca s-a sfârșit. Cu această imagine în minte, citește următoarele: „În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.” Petru şi celălalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile de pânză jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt, şi a văzut fâșiile de pânză jos. Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi” (Ioan 20:1-9).

    Să reținem cuvintele „ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul.” Așadar, Maestrul tâmplar Își încheiase munca. Mântuirea noastră a fost dusă la capăt. Nu trebuie să lucrezi ca să fii mântuit, ci trebuie doar să-ți pui încrederea în Hristos, iar păcatele tale vor fi iertate, și locul tău în ceruri asigurat.

    HRISTOS A ÎNVIAT!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 1:1-17


    Evanghelia după Luca este aceea care, am putea spune, Îl apropie cel mai mult pe Domnul Isus de noi, pentru că ea Îl prezintă în special în umanitatea Lui desăvârşită. Dumnezeu l–a ales pe Luca, medicul preaiubit şi credinciosul însoţitor al lui Pavel până la sfârşit (Coloseni 4.14; 2 Timotei 4.11), pentru a ne face această descoperire. Ea se prezintă sub forma unei relatări destinate unui oarecare Teofil (Ťcel iubit de Dumnezeuť).

    Subiectul său l–a făcut pe evanghelist să descrie cu o atenţie cu totul specială cum Isus a îmbrăcat umanitatea noastră şi Şi–a făcut intrarea în lume. Cu siguranţă, El ar fi putut să apară aici la vârstă adultă, dar a vrut să trăiască în întregime istoria noastră, de la naştere până la moarte, în totalitate pentru Dumnezeu.

    Începutul istorisirii ni-l înfăţişează pe Zaharia, un preot evlavios care–şi împlinea serviciul său în templu. În timp ce slujea în acel loc solemn, a văzut deodată cu spaimă că nu era singur. Un înger stătea lângă altarul tămâierii, purtând un mesaj divin: că le va fi dat un fiu (lui Zaharia şi Elisabetei). Pus deoparte pentru Dumnezeu încă de la naştere, el va fi un mare profet şi va pregăti pe Israel pentru venirea lui Mesia (comp. v. 17 cu Maleahi 4.5,6).

  • 23 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    A venit ceasul; iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.

    Marcu 14.41


    Într-o perioadă din vechime, chivotul Domnului s-a aflat în mâinile vrăjmașilor; căzuse în mâna filistenilor în bătălia de la Eben-Ezer. Atunci Dumnezeu „a dat puterea Sa în captivitate, și frumusețea Sa în mâna asupritorului”; chivotul însă a fost invulnerabil. El era în aparență un lucru fragil, un obiect din lemn și aur. Prezența lui a tulburat toată țara celor necircumciși și de asemenea pe dumnezeii lor. Se afla acolo lipsit de ajutor și singur, în mijlocul vrăjmașilor înfierbântați și îngâmfați de victorie. De ce, prin urmare, nu l-au rupt ei în bucăți? Aparent, a-l lovi de o stâncă ar fi însemnat să-l distrugă. Chivotul a stat mereu între ei și a părut că supraviețuiește numai din pricina îndurării lor. De ce atunci n-au scăpat ei de el distrugându-l? Nu puteau: acesta este răspunsul. Chivotul în mijlocul filistenilor a fost un alt rug care ardea și nu se mistuia. Părea că se află la cheremul celor necircumciși, însă era de fapt invulnerabil. Filistenii au putut doar să-l trimită de la Asdod la Gat și de la Gat la Ecron; însă nicio mână nu-l putea atinge ca să-i facă rău (1 Samuel 4 și 6).

    La fel, Adevăratul Chivot, Fiul lui Dumnezeu arătat în trup, a fost, pentru puțină vreme, la dispoziția celor netăiați împrejur. Pilat poate să-L trimită la Irod; Ana Îl trimite la Caiafa; mulțimea Îl poate duce la Pilat; iar Pilat Îl poate da din nou mulțimii. Viața Lui însă nu poate fi atinsă de ei. El era Fiul lui Dumnezeu și, măcar că era manifestat în trup, era totuși Fiul din veșnicie. Prin oricâte dureri a trecut, de oricâtă osteneală, foame și sete a avut parte, toate făceau parte din chipul Său de rob pe care îl luase. Însă El era Fiul care avea viața în Sine Însuși, Chivotul invulnerabil, Rugul care, chiar în mijlocul flăcărilor vii ale urii depline a lumii, nu se mistuia.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine și du-mă pe calea cea veșnică.

    Psalmul 139.23,24


    Verificare periodică printre lucrurile din casă

    Un creștin avea obiceiul ca o dată pe an să scotocească prin toată casa, pentru a vedea ce lucruri avea el despre care nu i-ar fi plăcut să fie acolo dacă Domnul Isus ar fi venit la el în vizită. De cele mai multe ori găsea câteva – de exemplu o carte sau un CD cu o muzică mai puțin spirituală – care trebuiau îndepărtate, pentru că simțea că Domnului Isus nu I-ar fi făcut plăcere să le găsească în casa lui.

    Ne verificăm și noi viața? Suntem pregătiți să renunțăm, din dragoste față de Domnul nostru, la ceva ce Lui nu-I place? Versetul de astăzi ne spune că Dumnezeu vrea să ne facă atenți la obiecte, obiceiuri sau atitudini care nu se potrivesc unui credincios care trăiește cu Domnul Isus. Această verificare a locuinței noastre și a purtării noastre nu se face doar o dată pe an, ci mereu. Este bine dacă în fiecare seară ne gândim și ne întrebăm: „Ce nu a fost astăzi după gândurile lui Dumnezeu?”.

    Să ne preocupe însă și întrebările: „Ce dorește Domnul Isus de la noi? Ce Îi face Lui plăcere? Cum să ne facem munca, cum să ne petrecem timpul liber, cum să ne aranjăm casa?”. Apostolul Pavel ne îndeamnă să înțelegem care este pentru noi „voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12.2).

    Citirea Bibliei: Geneza 13.5-18 · 2 Petru 2.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDINȚA ÎN ÎNVIEREA LUI HRISTOS – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre” (1 Corinteni 15:17).


    În 2013, canalul de televiziune Fox News a relatat despre un exercițiu dintr-un curs universitar care le cerea studenților să scrie numele lui Hristos pe o bucată de hârtie, să pună hârtia pe podea și să calce pe ea. La un curs de la o universitate din Florida, toți studenții au participat – cu excepția unuia! Din dragoste și loialitate față de Hristos, el a refuzat.

    Lucrul acesta ne face să ne punem o întrebare: „De ce ar fi cineva de acord, chiar și un ateu, să facă așa ceva, dacă nu crede în existența lui Hristos?”

    Răspuns: pentru că uneori ne luptăm cu ceea ce ne produce teamă. Asta se numește „să trăiești în negare.” Gândește-te: ura și resentimentul se sfârșesc în mod normal la mormânt, deoarece persoana a murit și nu mai are nicio putere asupra ta. Și atunci, de ce totuși unii Îl urăsc în continuare pe Hristos? Din teamă! În adâncul inimii lor, există teama că El este viu și că influența Sa în lume este în creștere.

    Biblia adeverește că influența Sa va continua să crească! „Pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Isaia 11:9). Adevărul istoric despre Învierea lui Hristos este incontestabil pentru orice minte onestă și deschisă. Însă cea mai mare dovadă a Învierii Sale se poate vedea în viețile schimbate ale oamenilor. Apostolul Pavel scrie: „duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi” (Romani 8:10-11). Compozitorul Alfred Ackley a spus-o astfel: „Tu mă întrebi de unde știu că El este viu? Pentru că trăiește în inima mea!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 48:20-35


    Deseori această carte a lui Ezechiel a fost comparată cu cea a Apocalipsei. Şi una şi cealaltă încep cu o viziune glorioasă şi solemnă, continuă cu judecăţile care vor sosi şi se încheie cu imaginea împărăţiei fericite care va veni. Dar, în timp ce Ezechiel priveşte aceste evenimente din punctul de vedere pământesc, de pe poziţia lui Israel, Apocalipsa, din contră, prezintă, într–o manieră simbolică, în ultimele sale capitole, Biserica şi viitorul ei ceresc. Cetatea sfântă, descrisă şi măsurată în Apocalipsa 21, este un simbol al ei, ea fiind corespondentul ceresc al Ierusalimului pământesc din versetele 30–35 ale capitolului de faţă; ea are tot douăsprezece porţi, având numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel (Apocalipsa 21.12; compară şi ceea ce este scris despre râu în cap. 47.1,12 cu Apocalipsa 22.1,2).

    Numele frumos pe care îl va purta de atunci cetatea, „Domnul este acolo” (v. 35), ne aminteşte că Noul Ierusalim va fi locuinţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 21.3) şi că măreţul gând al lui Dumnezeu în Hristos este să fie în final „totul în toţi” (1 Corinteni 15.28). Fie ca El să-Şi aibă locuinţa încă de acum în inimile noastre!

  • 22 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi judecata.

    Dar Petru și apostolii, răspunzând, au spus: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

    Romani 13.1,2; Fapte 5.29


    Pavel și Petru au scris epistole în timpul domniei lui Nero și, mai târziu, au fost martirizați sub domnia aceluiași împărat. Istoria relatează multe exemple cu privire la nelegiuirea lui Nero și la felul cum el i-a persecutat pe creștini. Totuși, Duhul Sfânt l-a inspirat pe Pavel să le scrie sfinților din Roma versetele citate mai sus, care rămân atât de actuale și pentru noi astăzi.

    La fel rămân și cuvintele lui Petru, din prima sa epistolă: „Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești, fie împăratului, ca autoritate supremă, fie guvernatorilor, ca trimiși de el spre pedepsirea răufăcătorilor și spre laudă pentru cei care fac bine. Pentru că așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceți la tăcere neștiința oamenilor fără minte” (1 Petru 2.13-15).

    Ascultarea față de Dumnezeu, Creatorul nostru, deci față de cea mai înaltă autoritate dintre toate, implică supunerea față de autoritățile pământești existente, indiferent de felul cum au dobândit ele puterea, omenește vorbind. Însă, atunci când autoritățile omenești acționează în mod deliberat împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, noi, cei credincioși din ziua de astăzi, la fel ca apostolii odinioară, trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni. Acest lucru va produce, cel mai probabil, consecințe neplăcute: ocară și suferințe de tot felul. Apostolii, în Fapte 5, au fost bătuți, însă au plecat „bucurându-se că au fost socotiți vrednici să fie disprețuiți pentru Numele Lui” (versetul 41). Suntem noi pregătiți să facem la fel?

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.

    Matei 27.45,46


    „Pentru ce M-ai părăsit?”

    Când citim aceste cuvinte ale Domnului Isus Hristos rostite pe cruce, ne gândim la ele cu mare considerație. Cuvintele au o însemnătate esențială, dar nu le putem înțelege în profunzimea lor.

    După răstignire, pe la amiază, s-a făcut deodată întuneric peste toată țara. Înainte, Fiul lui Dumnezeu fusese batjocorit, iar deodată toată batjocura a amuțit.

    În acele trei ore de întuneric, Dumnezeu L-a ascuns pe Fiul Lui de privirile oamenilor, pentru că atunci Dumnezeu a adus cele mai adânci suferințe asupra Lui. – De ce? Mântuitorul lumii, răstignit pe cruce, fusese părăsit de oameni, iar în acele ore era părăsit și de Dumnezeu, pentru că a vrut să ispășească toate păcatele tuturor celor care cred în El. Isus a ocupat locul oamenilor păcătoși în judecata divină, de aceea Dumnezeu Și-a întors privirea de la El.

    Fără această jertfă, nimeni nu ar fi putut fi salvat. Acum, moartea Domnului Isus este spre binele tuturor celor care Îl primesc prin credință în viața lor. „Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).

    Citirea Bibliei: Geneza 12.9-13.4 · 2 Petru 1.12-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SEMNIFICAȚIA NUMELUI VINEREA MARE – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu a vrut… să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui”. (Coloseni 1:19-20)


    Carolyn Arends scrie: „Duminica Paștelui este medalia de aur a credinței creștine pe care o primești după ultimul tur de pistă, dar poate fi și „vor trăi fericiți o veșnicie!”… Există insa un obstacol de trecut: mi-e groază de Vinerea Mare, de imaginile torturii și ale suferinței, de muzica sumbră, de amintirea acelui strigăt disperat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Dacă ar fi după mine, probabil aș sări peste Vinerea Mare. Dar dacă aș face-o, dimineața Paștelui ar fi lipsită de valoare. Aș uita care a fost prețul mântuirii mele, aș începe să cred că pot avea o istorie fără sacrificiu, că nu trebuie să mori (față de sine) pentru a trăi Învierea. Aș crede minciuna că victoria lui Hristos asupra morții – și hotărârea mea de a-L urma pe El – înseamnă o viață lipsită de necaz. Autorii Scripturilor ne sfătuiesc să luăm în considerare suferința ca pe o oportunitate de a ne identifica cu Hristos, și de-a ne purta crucea. Cu toate acestea, când ne pierdem locul de muncă, când tumoarea este malignă, sau prietenia ne-a fost trădată, plângem nu numai din cauza rănii, ci și din pricina faptului că putem fi răniți. Avem impresia că Hristos ne-a dezamăgit. Nu considerăm totul ca o „bucurie deplină”, ci ca pe un eșec.

    Acestea fiind spuse, cum putem noi să fim creștini ai Învierii? Când aștept Duminica Paștelui și primesc Vinerea Mare, încerc să-mi aduc aminte că definiția lui Dumnezeu pentru „bine” o depășește de departe pe a mea și că aproape toate noile începuturi au rezultat din ceea ce păreau a fi sfârșituri îngrozitoare. Ceea ce pare a fi o mică (dar devastatoare) moarte este de fapt o șansă la o viață nouă. Trebuie să fim frânți pentru a deveni ceea ce trebuie să fim!” Dacă te lupți din răsputeri să vezi „binele” în situația în care te afli, ascultă ceea ce urmează: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui” (vers. 18-20). Așadar, asta s-a întâmplat în Vinerea Mare!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 47:13-23; 48:1-7


    Sunt trasate hotarele lui Israel şi, în acest perimetru, fiecare seminţie îşi primeşte moştenirea: o fâşie dreaptă ce se întinde de la Mediterana până dincolo de Iordan (până la Eufrat, conform promisiunilor divine în sfârşit împlinite: Exod 23.31; Iosua 1.4). Comparând această împărţire a ţării cu frontierele sinuoase trasate de Iosua şi de trimişii lui (vezi Iosua 18), vedem cât de simplu este totul când Dumnezeu este Cel care stabileşte. Fiecare teritoriu fiind repartizat cu regularitate, nu vor fi nici gelozii, nici contestaţii (citiţi Iosua 17.14). Iar pentru a preîntâmpina contestaţiile, Însuşi Domnul stabileşte că lui Iosif îi vor reveni două părţi (v. 13, împlinire a profeţiei din Geneza 48.5). Ruben, Gad şi o jumătate din seminţia lui Manase, care odinioară şi–au ales moştenirea despărţiţi de celelalte seminţii, vor locui acum în mijlocul fraţilor lor, în hotarele stabilite de Domnul pentru ei (cap. 48.4,6,27). Nici Iuda nu va mai fi despărţit de celelalte zece seminţii. Unele seminţii vor locui în nord, altele în sud, de o parte şi de alta a „darului (sfânt) ridicat”, împlinindu–se de acum Psalmul 133.1: „Iată ce plăcut şi ce bine este să locuiască fraţii uniţi împreună!”.

  • 21 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci Iosua, fiul lui Ioțadac, și frații săi, preoții, și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și frații săi s-au ridicat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să înalțe pe el arderi-de-tot, după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Și au pus altarul pe temelia lui … și au înălțat pe el arderi-de-tot Domnului, arderile-de-tot de dimineață și de seară … și, după aceea, arderea-de-tot neîncetată.

    Ezra 3.2,3,5


    Ezra a înțeles din ceea ce era scris în Legea lui Moise că restabilirea trebuie să înceapă prin a-I da Domnului locul cuvenit în mijlocul poporului Său. El trebuie să aibă cel dintâi loc în toate lucrurile. Înainte să fie așezate temeliile templului, acestea trebuiau să aibă un punct de referință, iar acest punct a fost stabilit atunci când altarul a fost așezat pe temelia sa. Făcând o aplicație, aceasta a fost piatra de unghi – Domnul Isus Însuși. Efeseni 2.20 ne arată acest lucru: „Piatra de unghi fiind Isus Hristos Însuși”. Arderea-de-tot neîncetată a fost apoi adusă, făcând să se înalțe mireasma plăcută a lui Hristos, iar Dumnezeu putea acum să privească la poporul Său cu plăcere, fiindcă vedea în el perfecțiunea lui Hristos Însuși.

    După ce a fost restabilit centrul divin – prin aceasta fiind dobândită favoarea lui Dumnezeu – ei au început zidirea prin așezarea temeliilor casei lui Dumnezeu, în care locuiește gloria Sa. Ca regulă, o locuință are caracterul celui care locuiește în ea; și așa stau lucrurile și cu casa lui Dumnezeu. Aici totul vorbește despre Hristos. Frumusețea și perfecțiunea Persoanei Sale, precum și măreția lucrării Sale nu pot fi contemplate în altă parte.

    Atunci când, în împrejurările noastre, urmăm exemplul lui Ezra, vom fi și noi adunați laolaltă având un singur scop: omul să fie nimic, iar Hristos să fie totul. Dumnezeu să ne dea harul ca dorința inimilor noastră să fie ca El să crească, iar noi să ne micșorăm (Ioan 3.30)!

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui față de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în dreptate, ci pentru îndurarea Sa.

    Tit 3.4,5


    Purtare de grijă (2)

    Nouă zile și nouă nopți medicul a supravegheat-o continuu pe femeia grav bolnavă. În sfârșit, febra mare a cedat. Când și-a revenit, fiind pe deplin conștientă, o asistentă medicală indiană i-a povestit cum s-a ocupat medicul de ea.

    „De ce a făcut aceasta?”, a întrebat-o femeia. „Eu sunt doar o indiană și el este un alb. Propriul meu popor m-a dat afară, iar el m-a adus aici și mi-a dat iarăși viață. De ce a făcut aceasta?” Asistenta medicală i-a răspuns: „Dragostea lui Hristos l-a determinat să facă așa”. — „Ce este dragostea lui Hristos?”, a vrut să știe bolnava. „Eu nu am auzit despre așa ceva. Ce vrei să spui?” După câteva zile, bolnava a înțeles cine este Isus Hristos și ce a făcut El pentru ea prin dragostea Lui nemărginită. A înțeles de asemenea că trebuia să ia o hotărâre: oare se putea dezice de credința păgână, care i-a adus numai frică și suferință, și să-L primească pe Isus Hristos ca Salvator și Domn al ei?

    În timp ce vorbea cu conducătorul spiritual al misiunii despre această hotărâre, a apărut deodată în ușă și medicul care o salvase, ca să vadă care mai era starea ei. Fața ei s-a luminat, s-a îndreptat spre misionar și a zis: „Dacă Isus Hristos este la fel ca medicul acesta, atunci vreau să mă încredințez Lui pe deplin”.

    Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EȘTI PROSPER, DAR NEÎMPLINIT? – Fundația S.E.E.R. România

    „Încrede-te în Domnul din toată inima ta… nu pe înțelepciunea ta!” (Proverbele 3:5)


    În 1987, Kirby Puckett, starul din echipa de baseball, Minnesota Twins și-a văzut împlinit un vis din copilărie când și-a ajutat echipa să participe și să câștige titlul la Campionatul mondial. Greg Gagne, jucător în echipa Twins, descrie scena de la club după ce au obținut victoria. El a relatat despre îmbrățișări, despre strigăte, râsete, despre împroșcarea obligatorie cu șampanie peste capetele jucătorilor și despre prezentarea trofeului. Însă amintirea care i-a rămas vie în mintea lui, pentru totdeauna, a fost din timpul celebrării, când l-a remarcat pe exuberantul Puckett stând pe un scaun, departe de toți. Gagne și-a croit drum printre reprezentanții mass-media, printre jucători și antrenori, s-a așezat lângă Puckett și l-a întrebat la ce se gândește. Cu o adâncă tristețe în ochi, Puckett i-a răspuns: „Dacă mai mult de atât nu există, viața este destul de goală.”

    Simți și tu la fel? Poate ai un loc de muncă extraordinar, un salariu excelent, o casă frumoasă, o familie minunată, sănătate și o condiție fizică de invidiat – dar nu ai pace adevărată. Dacă este așa, nu ești singurul! Există o mulțime de persoane la fel ca tine.

    Faima regelui Solomon s-a răspândit în toată lumea. El a avut mai mulți bani decât Bill Gates, Jeff Bezos și Elon Musk la un loc. Cu toate acestea, Solomon a scris: „când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune” (Eclesiastul 2:11). Care a fost răspunsul pe care l-a găsit Solomon?

    „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbele 3:5-6). Nu există satisfacție fără Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 47:1‑12


    În acest templu viitor, profetul s-a mai oprit asupra încă unui detaliu minunat: de sub prag, ca şi din însuşi tronul lui Dumnezeu, țâșnește un izvor proaspăt, puternic şi nesecat. El curge şi se lărgeşte (deşi nu primeşte afluenţi), iar Ezechiel, urmând cursul râului împreună cu însoţitorul lui ceresc, este invitat să-l traverseze la fiecare o mie de coţi. În curând el a ajuns la ape prin care nu mai putea trece cu piciorul: „erau ape de înotat”.

    Ce imagine preţioasă a acestui fluviu al harului care ţâşneşte pentru noi din Locul Sfânt! Ca şi profetul, pe măsură ce înaintăm în cariera noastră de creştini, învăţăm să apreciem profunzimea lui, până când ajungem să realizăm că acest har este de nemăsurat (2 Petru 3.18).

    Acest fluviu deosebit va curge spre Răsărit, dând viaţă şi făcând să rodească zona cea mai pustie, în prezent, de pe glob, cea a Mării Moarte (v. 8; comp. cu Ioel 3.18 şi cu Zaharia 14.8). Această mare va fi din nou vindecată şi plină de peşti; în pustiu vor ţâşni izvoare (Isaia 41.18); nimic nu va mai aminti de blestemul Sodomei. Astfel, harul divin şi dătător de viaţă produce roade pentru Dumnezeu oriunde se răspândeşte, aşa cum ar trebui să lucreze şi în inimile noastre (Ioan 7.38).

  • 20 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus le-a spus: „Veniți după Mine”.

    Marcu 1.17


    Petru și Andrei și-au lăsat de îndată năvoadele și L-au urmat pe Domnul. Iacov și Ioan, la rândul lor, au lăsat corabia și pe tatăl lor și L-au urmat pe Domnul. Levi, când a fost chemat, s-a ridicat, a lăsat toate și L-a urmat pe Domnul.

    Pescuitul, deși un mijloc rezonabil de câștigare a existenței, probabil că nu-i făcuse bogați pe acești oameni. Știm din alte relatări din Evanghelii că acești oameni au lucrat nopți întregi fără să prindă nimic. Știm de asemenea că Petru avea o soție și deci avea responsabilități financiare pe care nu le putea ignora. Probabil că și alții aveau responsabilități asemănătoare. Știm că Levi avea o casă, unde L-a invitat pe Domnul la un mare ospăț. Totuși, vedem că toți L-au urmat pe Domnul atunci când El i-a chemat.

    Ioan și Iacov și-au lăsat tatăl în corabie. Sunt legăturile noastre de familie prea puternice și ne împiedică să-L urmăm pe Domnul? Avem responsabilități față de familiile noastre, iar Biblia ne spune că cel care nu se îngrijește de familia sa este mai rău decât un necredincios. Însă, de cealaltă parte, Domnul a spus că cel care nu-L iubește mai mult decât pe tatăl, pe mama, pe fratele sau pe sora sa nu este vrednic de El.

    De asemenea, Ioan și Iacov și-au părăsit corabia, iar Petru și Andrei și-au părăsit năvoadele. Sunt meseriile sau posesiunile noastre niște piedici în a-L urma pe Domnul? Levi a lăsat totul – poate chiar banii de pe masă – și a arătat prin ascultarea sa că pentru el chemarea Domnului era cea mai importantă. Sunt posesiunile noastre prea importante pentru noi? Sau avem datorii financiare atât de mari, încât suntem legați de mâini și de picioare? Sunt creditele noastre prea mari, astfel încât nu mai avem nicio libertate? Ce exemple minunate sunt acești cinci oameni pentru noi! Meditând la ele, să ne întrebăm dacă am răspuns așa cum trebuie chemării Domnului!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El [Domnul] l-a găsit într-un ținut deșert, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca pe lumina ochiului Lui.

    Deuteronom 32.10


    Purtare de grijă (1)

    Într-una din călătoriile lui, un medic misionar care lucra printre indienii din deșertul Arizona a văzut de departe un tufiș. Dar, cu cât se apropia, se auzea tot mai clar un strigăt groaznic. S-a gândit că vreun animal sălbatic s-a prins într-o cursă. Când a ajuns în acel loc, a coborât din mașină, a luat arma și a mers spre tufișul mare și des.

    Aproape ajunsese de cealaltă parte a tufișului când, spre surprinderea lui, a găsit… nu un animal prins într-o cursă, ci o femeie indiană care zăcea neajutorată pe pământ.

    Femeia nu se putea mișca și avea dureri foarte mari. După o consultație scurtă, medicul a constatat că aproape nu mai era speranță pentru ea; cangrena acționa deja. I-a dat o injecție cu morfină pentru a-i ușura durerile, a învelit-o într-o pătură și a dus-o la mașină pentru a o transporta la spitalul misiunii.

    Pe drum a încercat să afle de la acea femeie cum a ajuns în locul acela pustiu. – Ea fusese grav bolnavă și omul care o trata nu reușise „să alunge din ea demonul”. Atunci a aruncat-o departe, lăsând-o în voia sorții. Se afla acolo de patru zile fără mâncare și fără apă, ziua în căldura soarelui, iar noaptea în gerul cumplit, pentru că acel teritoriu se afla la mai mult de 2.000 de metri deasupra nivelului mării.

    Citirea Bibliei: Geneza 11.1-26 · 2 Petru 1.1-7

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU FI ATOTȘTIUTOR! – Fundația S.E.E.R. România

    „Omul înţelept își ascunde ştiinţa…” (Proverbele 12:23).


    Îți este greu să te abții de la a oferi sfaturi pe care nimeni nu ți le-a solicitat? Folosești de obicei expresii precum: „trebuie” sau „nu trebuie”? Oamenii au tendința de a disprețui pe cineva care crede că știe ce e mai bun pentru ei. Chiar dacă ai impresia că ți-ai câștigat dreptul să ai un punct de vedere în viața cuiva, fă-o cu precauție.

    Expresia: „te-ai gândit că…?” sună mult mai diplomatic și va fi acceptată mai ușor decât expresiile „trebuie” sau „nu trebuie.” Așa după cum scria un autor: „Chiar dacă ai multe informații și o anumită claritate a situației, uneori este prudent să nu spui nimic și să-i oferi celuilalt bucuria și satisfacția de a-ți explica.” Când ești „expert” în aproape orice domeniu, dai dovadă sigură de mândrie și devii respingător pentru Dumnezeu și pentru oameni.

    Chiar și în cazul când ești genial, dar smerit, simpla ta prezență îi poate face pe cei cu stima de sine scăzută să se simtă stânjeniți și inferiori. Când manifești superioritate intelectuală, îi îndepărtezi pe oameni și îi stârnești să caute domenii de slăbiciune în viața ta pentru a-ți tăia aripile.

    Dacă ai tendința de-a fi atotștiutor, trebuie să-ți analizezi în mod cinstit sufletul. Afișarea cunoștințelor tale este cumva o mască a nesiguranței? Tânjești după atenția și aprecierea altora, pentru că nu le primești din sursa pe care ți-o dorești?

    Încearcă următoarele: ascultă atent, cere idei, împotrivește-te impulsului de a mustra și de a te angaja într-o dispută și limitează-ți opinia la unul sau două puncte. Vei fi surprins cât de rapid vor începe să se îmbunătățească relațiile tale. Oamenii se bucură de dialoguri, nu de monologuri, așa că trăiește aplicând acest principiu biblic care a trecut testul timpului: „Omul înţelept își ascunde ştiinţa…”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 45.21‑25; 46.1‑11


    Capitolul 45 se încheie cu instrucţiunile privind Paştele, prima dintre cele trei mari sărbători anuale (Deuteronom 16). De atunci încolo, fiecare israelit va putea înţelege semnificaţia lui preţioasă şi va putea medita la Mielul lui Dumnezeu, al Cărui sânge l‑a pus la adăpost de judecată.

    Cea de‑a doua sărbătoare, Cincizecimea, nu este amintită aici şi înţelegem motivul: ea priveşte Biserica, a cărei parte este cerească şi de aceea nu este cuprinsă în tabloul împărăţiei pământeşti.

    În schimb, cea de‑a treia solemnitate este amintită, în versetul 25, şi este numită pur şi simplu „sărbătoare“. Este vorba de Sărbătoarea Corturilor, dar despre aceasta nu se spun multe lucruri, pentru că ea prefigurează mileniul, care urmează să vină.

    În capitolul 46 sunt stabilite ceremoniile pentru zilele de sabat şi de lună nouă şi, de asemenea, îndatoririle căpeteniei legate de acestea.

    Se poate să ne surprindă importanţa care se acordă acestei viziuni profetice şi acurateţea detaliilor ei. Dar, o spunem repetând, după ce a fost astfel dezonorat în Israel, este drept ca Dumnezeu să aştepte cu satisfacţie această închinare viitoare, prin care va fi, în sfârşit, glorificat pe pământ. Şi El vrea ca noi să ne bucurăm împreună cu El ca unii care deja Îi aducem laudă ca fiind poporul Său ceresc.

  • 19 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1


    Există trei lucruri prețioase care aparțin tuturor credincioșilor, fără excepție: suntem îndreptățiți prin credință, de aceea avem pace cu Dumnezeu, iar cheia pentru amândouă este Domnul nostru Isus Hristos. Pentru că cel credincios știe că este primit în Hristos, nu mai rămâne nimic între el și Dumnezeul cel sfânt decât lucrarea măreață și Persoana scumpă a Fiului lui Dumnezeu. Orice altceva este înlăturat pentru totdeauna. Acuzațiile unei conștiințe vinovate sunt reduse la tăcere, conștiința însăși este curățită, iar cel care odinioară era un păcătos ostil, vrednic de ură, a devenit acum un copil iubit al lui Dumnezeu, care nu mai poate fi împovărat vreodată de păcate, deoarece toate au fost purtate și îndepărtate. Ca urmare a acestui lucru, între Dumnezeu și credincios domnește o pace statornică. Nici amintirea păcatelor trecute, nici conștientizarea existenței păcatului în viața celui credincios, oricât de dureroase ar fi amândouă, nu pot clătina temelia pentru această pace. Ea este încheiată o dată pentru totdeauna prin Domnul nostru Isus Hristos, al Cărui sânge este pentru totdeauna înaintea ochilor lui Dumnezeu. Niciodată nu mai poate fi ridicată vreo întrebare cu privire la iertarea păcatelor noastre sau cu privire la primirea noastră înaintea lui Dumnezeu.

    Trebuie să înțelegem diferența dintre expresiile „pace cu Dumnezeu” și „pacea lui Dumnezeu”. Prima, pacea cu Dumnezeu, este urmarea sau rezultatul îndreptățirii pe baza lucrării lui Hristos și de aceea este partea comună a tuturor credincioșilor adevărați și nu poate fi pierdută; a avea și a te bucura de cea de-a doua, de pacea lui Dumnezeu, depinde de măsura în care credinciosul se bucură în Domnul în orice timp și nu se îngrijorează, ci aduce înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune și cerere cu mulțumiri toate îngrijorările sale (Filipeni 4.4-9). Nu trebuie să confundăm starea practică a fiecărui suflet cu lucrarea lui Hristos, împlinită pentru noi și fără aportul nostru; pe cât de șovăielnică și de nestatornică ar putea fi prima, pe atât de sigură și de neschimbată este cea de-a doua.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Isus, văzându-le credința, a zis celui paralizat: „Copile, păcatele îți sunt iertate”. Unii dintre cărturari … se gândeau în inima lor: „Cum de vorbește Omul Acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu?”.

    Marcu 2.5-7


    Iertarea se primește prin credință

    Pentru un om paralizat, cel mai important lucru este să se însănătoșească. Oare așa este? Domnul Isus a considerat altceva mult mai important și a spus: „Păcatele îți sunt iertate”. Imediat, cărturarii supărați au întrebat: „Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu?”.

    Biblia ne spune că „orice nedreptate este păcat” (1 Ioan 5.17). „Orice nedreptate” se referă la tot ce este în contradicție cu Dumnezeu și cu voia Sa, iar El vede toate păcatele la fel, fie ele mari sau mici. Oricât ne-am sforța, nu putem să considerăm nici cel mai mic păcat comis ca fiind unul nefăcut, doar pentru că este foarte mic!

    Există însă o cale de scăpare! Dumnezeu nu poate trece cu vederea păcatul, însă El îl poate ierta pe baza lucrării lui Isus Hristos! Cine crede în El ca Salvator al său știe că Hristos a murit pentru păcatele lui. Și, deoarece Hristos a înviat, acel om știe că păcatele lui sunt șterse. „Prin El vi se vestește iertarea păcatelor; și oricine crede este îndreptățit prin El …” (Fapte 13.38,39).

    Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Și tocmai această putere Și-o asumă Domnul Isus aici pentru Sine, subliniind-o prin însănătoșirea acelui om paralizat.

    Citirea Bibliei: Geneza 10.1-32 · 1 Petru 5.8-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-TI PĂSTREZI DIRECȚIA – SPRE CER – Fundația S.E.E.R. România

    „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11)


    Senatorul american Bill Nelson, s-a antrenat pentru a zbura într-o misiune de 6 zile, la bordul navetei spațiale Columbia, chiar înainte de dezastrul navetei spațiale Challenger (navetă spațială americană care s-a dezintegrat la 73 de secunde după decolare, în 28 ianuarie 1986). În cartea sa: „Mission” (Misiunea), el explică cât de dificil este să menții orbita corectă în spațiu. Acolo nu există forță de frecare, așa că astronautul poate întoarce singur acel uriaș satelit. Pentru a te menține pe orbita corespunzătoare, computerele de la bord fac mereu corecții de curs și de altitudine prin aprinderea unor mici rachete care fac ajustări imediate, în timp ce aparate mai mari ard combustibil pentru a face ajustări majore. Aceste rachete sunt cruciale, căci dacă nu se declanșează la momentul potrivit și în mod constant, vehiculul spațial poate devia de pe orbită și se poate prăbuși în spațiul cosmic sau se poate izbi de atmosfera pământului.

    Fiecare dintre noi poate extrage o învățătură de aici. Lăsați de unii singuri, avem tendința să deviem de pe orbita noastră spirituală, devenind căldicei și indiferenți. Sau, mai rău: ajungem să cădem în păcat și în răzvrătire. Acesta este momentul în care rachetele rugăciunii și ale studiului biblic, „înflăcărate” în mod constant și consistent, ne ajută să rămânem pe calea bună și ne împiedică să ieșim de pe traseul spiritual. Studiul biblic și rugăciunea merg mână-n mână. Trebuie să te rogi înainte să citești Biblia și să Îi ceri lui Dumnezeu să te ajute s-o înțelegi. Și trebuie să te rogi după ce o citești, și să Îi ceri lui Dumnezeu să te ajute să aplici ceea ce ți-a spus. Asemenea mesajului unui iubit care este departe, așa este Biblia, scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru tine, iar rugăciunea este telefonul pe care îl iei în mână și prin care Îi răspunzi. De aceea este crucial să-ți păstrezi rugăciunea zilnică și studiul biblic, în drumul tău spre cer!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 45 : 1-17


    „Darul ridicat” din versetul 1 este acea porţiune de teritoriu care va fi rezervată Domnului la împărţirea ţării. Aici vor locui preoţii (v. 4). Sunt apoi delimitate domeniile leviţilor, ale cetăţii şi ale căpeteniei, pentru că Dumnezeu veghează ca în Israel să nu mai fie asuprire şi nedreptate (comp. v. 9 cu cap. 46.18).

    Acelaşi nume de „dar ridicat” se aplică şi pentru ofrandele pe care israeliţii le vor aduce Domnului, proporţional cu venitul ogoarelor şi al turmelor lor (comp. cu Levitic 27.30). Fiind creştini sub har, noi nu suntem constrânşi să dăm o cotă parte din ce avem, dar oare să ne facă aceasta să fim mai puţin zeloşi în a dărui pentru slujba Domnului?

    Feluritele jertfe rânduite în Levitic se regăsesc în versetele 15-17. Arderea-de-tot ne aminteşte că Hristos S-a adus ca „jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2). Darul de mâncare vorbeşte despre viaţa Lui de suferinţă şi de dăruire. Din jertfa de mulţumire noi ne putem hrăni cu Hristos, Cel care ne asigură toate binecuvântările şi în Numele Căruia ne închinăm. De asemenea, jertfa pentru păcat prezintă Victima sfântă trimisă de Dumnezeu pentru a face ispăşire pentru păcatele noastre (1 Ioan 2.2; 4.10).

  • 18 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și eu am zis: „Vai, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil!”.

    Ieremia 1.6


    Nu este greu să ne identificăm cu Ieremia atunci când el s-a confruntat cu cerințele lui Dumnezeu asupra vieții sale. Scuzele sunt atât de naturale inimii omenești. Moise s-a scuzat spunând că nu poate vorbi bine, iar Ghedeon a spus că era cel mai mic din casa tatălui său. Pentru mulți dintre noi astăzi, scuza este că suntem prea ocupați.

    Ieremia însă a spus: „Sunt un copil”. Este evident că el nu vorbea în mod literal, ci, gândindu-se la căpeteniile și la bătrânii din Israel, se considera a fi doar un copil. Într-un fel asemănător, în zilele noastre, frații tineri din adunare își pot spune: «Cum pot contribui eu în strângeri laolaltă, când sunt atâția frați mai în vârstă care cunosc mult mai multe decât mine? Dacă voi spune ceva greșit?».

    Răspunsul Domnului către Ieremia ne oferă ajutor împotriva îndoielilor și întrebărilor noastre. Mai întâi, El îi spune tânărului profet că îl cunoștea înainte de a se fi născut, că îl pusese deoparte și că îl rânduise să fie profet al națiunilor. Mântuirea noastră își are izvorul în Dumnezeu, de aceea punerea în practică a ei, în ce privește acțiunile și mărturia noastră pentru El, are același izvor.

    Apoi Domnul îi spune lui Ieremia că va pune în gura lui cuvintele pe care trebuia să le vorbească și că va fi cu el, pentru a-l elibera de cei care se împotriveau mesajului său. Dacă am depinde de propria noastră putere și de propriile noastre resurse, am fi cu totul îndreptățiți să ezităm, însă Domnul ne oferă tot ceea ce ne trebuie pentru lucrarea la care ne cheamă. De fapt, atunci când ne deschidem gura pentru a lăuda numele Său, pentru a-i încuraja pe cei credincioși sau pentru a le vorbi celor pierduți, El Însuși ne dă cuvintele potrivite, așa cum citim în Proverbe 16.1: „Răspunsul limbii este de la Domnul”.

    În cele din urmă, Domnul i-a atins gura lui Ieremia. Trăim noi suficient de aproape de Domnul, pentru ca El să ne atingă gura?

    G. W. Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, … judecă gândurile și intențiile inimii.

    Evrei 4.12


    Citirea Bibliei îl conduce pe om la Dumnezeu

    Imediat după ce primii creștini au ajuns în Japonia, câțiva preoți budiști s-au și întâlnit pentru a se sfătui cum ar putea opri răspândirea acestei noi religii. Unul dintre ei, pe nume Yohoi, a propus ca fiecare preot să studieze învățăturile acestei noi religii. El însuși a dat exemplu și și-a procurat chiar din aceeași zi Noul Testament.

    Mai multe luni, Yohoi a studiat Noul Testament în amănunțime și a rămas de-a dreptul uimit de frumusețea literară a acestei cărți; apoi, pe deplin convins că era de origine divină și încântat de caracterul ei adevărat, nu i s-a mai putut împotrivi adevărului ei. A recunoscut că este un păcătos și că are nevoie de Hristos ca Salvator al său. A renunțat la slujba lui la templu și a citit mai departe în Noul Testament, înțelegând tot mai bine că Dumnezeu este sfânt, că judecă drept păcatele și că el, Yohoi, era pierdut.

    Atunci a citit cuvintele Domnului Isus: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați”. O noapte întreagă a stat treaz, a cugetat la aceste cuvinte, gustând din plin sublimul acestei frânturi de verset: „… Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Yohoi L-a recunoscut pe Isus ca Salvator și Domn al său.

    Nu contează dacă cineva a crescut în creștinism, în budism sau în ateism – fiecare poate citi Biblia cum a citit-o Yohoi: în amănunțime și punând întrebări. Atunci Dumnezeu nu va rămâne dator: ne va da cu siguranță un răspuns!

    Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MONITORIZEAZĂ PRIETENIILE COPIILOR TĂI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10)


    Dacă ai copii, trebuie să știi că nu vei avea niciodată o slujbă mai importantă în viață decât aceea de a fi părinte. Și câtă vreme copiii tăi locuiesc sub același acoperiș cu tine, ești responsabil pentru ei înaintea lui Dumnezeu. Având acest gând în minte, fă următoarele lucruri:

    1) Vezi cine îți influențează cel mai mult copiii. Fiul sau fiica ta va gravita spre anumiți copii sau oameni dintr-o varietate de motive. Sunt cei cu care își petrec timpul. Își trimit mesaje, vorbesc cu ei la telefon, îi invită acasă, stau lângă ei în biserică și așa mai departe. E cu neputință să monitorizezi toate relațiile pe care le are copilul tău, dar trebuie să le cunoști pe cele care îl influențează cel mai mult.

    2) Încearcă să-i cunoști prietenii apropiați. Observă modul în care vorbesc, cum se îmbracă, dacă dau dovadă de respect sau de lipsă de respect, cum se joacă și interacționează cu familia ta. Nu-ți fie teamă să le pui întrebări despre părinții lor, despre biserica unde merg și, dacă sunt destul de mari, despre relația lor cu Hristos.

    3) Verifică unde dorm peste noapte. Dacă unul dintre copiii tăi este invitat acasă la un prieten sau la o prietenă, discută cu părinții acelui copil ca să afli detalii despre orice activitate care ar putea fi planificată în afara casei. Asigură-te că sunt supravegheați corespunzător. Spune-i copilului tău că dorești să dea dovadă de politețe și de respect, și roagă-l să te informeze dacă apare vreo problemă de orice fel.

    4) Caută semnale de avertizare. Când copilul tău se întovărășește cu anturajul nepotrivit, probabil vei observa semne precum: indiferență față de lucrurile spirituale, un spirit sfidător pe față și atracție față de muzică, îmbrăcăminte și distracții cu care nu poți fi de acord.

    „Nu este foarte solicitant?” – întrebi tu. Ba da, dar în același timp este protector și iubitor, față de copiii tăi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 44 : 15-31


    Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au împărţit între ei preoţia după moartea fraţilor lor, Nadab şi Abihu (Numeri 3.4). Mai târziu, ramura din Itamar şi-a pierdut drepturile, din cauza corupţiei fiilor lui Eli şi a trădării lui Abiatar (1 Samuel 3.12,13; 1 Împăraţi 1.7,8; 2.27). De asemenea este scris că preoţii erau fiii lui Ţadoc, din familia lui Eleazar (1 Cronici 6.50‑53). Această numire în slujbă nu se va obţine prin capacităţi personale, ci exclusiv pe baza dreptului naşterii (Psalmul 87.5), aşa cum este astăzi pentru răscumpăraţii Domnului. În virtutea naşterii din nou, toţi au dreptul la frumosul titlu de preot.

    Ca orice privilegiu însă, acest titlu atrage deopotrivă şi obligaţii. Preoţii au primit instrucţiuni amănunţite atât pentru împlinirea slujbei lor, cât şi pentru viaţa lor de familie (comp. cu Levitic 21). Ei vor trebui să vegheze în special la curăţie, aşa cum şi noi avem răspunderea de a ne ţine la adăpost faţă de întinare, pentru că, prin har, noi suntem „o preoţie sfântă”, menită să aducă „jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 2.5; vezi şi 1 Tesaloniceni 4.4).

  • 17 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți, mărturia fiind dată la timpul ei.

    1 Timotei 2.5,6


    Singurul Mijlocitor, Omul Hristos Isus, este la fel de necesar pentru iudei ca și pentru națiuni – nici unii, nici ceilalți nu pot fi aduși la Dumnezeul adevărat, decât prin El. Era absolut esențial ca El să devină Om pentru ca noi să-L putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeul etern. El este acel Mijlocitor despre care a vorbit Iov – Acela care Își poate pune mâna peste Dumnezeu și peste om (Iov 9.33). În mod necesar există o barieră naturală de netrecut între Dumnezeu și om. Cum ar putea omul, o ființă limitată și pământească, să înțeleagă cine este Dumnezeul infinit, etern și atotcunoscător? De fapt, oamenii folosesc deseori acest argument pentru a anula gândul responsabilității față de Dumnezeu, însă un astfel de raționament este cu totul fals, deoarece Dumnezeu este un Dumnezeu care Se descoperă pe Sine. În Vechiul Testament, această descoperire a fost una parțială, deși progresivă, însă descoperirea este acum completă în Persoana Omului Hristos Isus. Întruparea Lui înseamnă mai mult decât a fi Mijlocitor, fiindcă El este descoperirea Dumnezeului etern într-o formă umană, însă faptul că El a devenit Mijlocitor este de asemenea vital, fiindcă doar prin El poate cineva să fie adus în contact cu Dumnezeul cel viu.

    „S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți.” Aceasta vorbește despre faptul că am fost eliberați prin intermediul substituirii. Omul s-a înstrăinat de Dumnezeu prin păcatul său, iar această problemă a trebuit rezolvată printr-un Mijlocitor, care să fie capabil să-i aducă pe oameni înapoi la Dumnezeu. El este la dispoziția tuturor, iar răscumpărarea este pe deplin suficientă pentru toți oamenii, însă, pentru a fi eficace, trebuie primită prin credința în Omul Hristos Isus, Fiul lui Dumnezeu.

    Cuvintele „mărturia fiind dată la timpul ei” se referă la mărturia vestită acum, după ce diversele perioade prin care omul a fost pus la încercare s-au încheiat, dovedind că omul este iremediabil. Acum este timpul pentru descoperirea și mărturia singurului Mijlocitor – Domnul nostru Isus Hristos.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice; și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.”

    Ioan 6.68,69


    La cine să ne ducem?

    Ce este Isus Hristos pentru noi?

    Isus este Salvatorul care a purtat păcatele noastre. Este Calea pe care putem veni la Dumnezeu Tatăl. Este Adevărul care ne arată totul în lumina divină. Este Viața pentru noi, cei care odinioară eram morți (Ioan 14.6). Este Lumina care ne luminează calea (Ioan 8.12). Este Bunul Păstor care ne conduce la pășuni (Ioan 10.11; Psalmul 23.2). Este Domnul căruia Îi slujim. Este Învățătorul care ne învață (Ioan 13.14). Este Pâinea cu care se satură sufletul nostru (Ioan 6.48). Este Izvorul din care curg putere și înviorare (Ieremia 17.13). Este Marele Preot milos, care ne poartă în slăbiciunile noastre (Evrei 4.15). Este Apărătorul credincios, care nu permite să rămânem pe căi greșite (Psalmul 68.5).

    El este strălucirea slavei lui Dumnezeu și reprezentarea exactă a ființei Lui (Evrei 1.3); prin El cunoaștem dragostea lui Dumnezeu, inima Sa plină de har și de îndurare. Să ne întrebăm și noi precum Petru odinioară: „Doamne, la cine să ne ducem?”. Doar lângă El ne putem odihni și doar El ne poate păzi și înviora. El este Înțelepciunea.

    Pe urmele acestui glorios Mântuitor dorim să pășim și să-L privim așa cum ni-L descrie Biblia.

    Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-I AJUȚI PE CEI RĂNIȚI SUFLETEȘTE – Fundația S.E.E.R. România

    „Cuvintele unui înţelept sunt plăcute…” (Eclesiastul 10:12).


    Faci parte dintre persoanele extrem de sensibile, și care se simt imediat rănite? Îi rănești pe cei din jurul tău fără intenție?

    Dacă da, pot exista trei cauze:

    1) Dăm glas propriei noastre suferințe. Scriitorul german Hermann Hesse (laureat Nobel) ne-a lăsat următoarele cuvinte: „Dacă urăști pe cineva, urăști ceva din acea persoană care se regăsește în tine însuți. Ce nu face parte din noi înșine nu ne deranjează.” Ne este util să nu uităm că oamenii răbufnesc adesea ca reacție la ceea ce se întâmplă înlăuntrul lor.

    2) Când suferim, suntem țâfnoși. Să ne imaginăm că ne-a intrat o așchie în deget, noi o ignorăm, iar degetul se infectează. Cineva încearcă să ne-o scoată și noi urlăm la acea persoană: „Mă doare!” Cu toate acestea, problema reală este așchia pe care am trecut-o cu vederea și nu persoana care încearcă să ne ajute. Oamenii care suferă reacționează peste măsură, exagerează… și de asemenea au o influență exagerată. Consilierii care se ocupă de familii aflate în criză spun că din punct de vedere emoțional, unul dintre soți „vomită”, iar celălalt „face curat.” De obicei, cel ce suferă cel mai tare provoacă cel mai mare rău.

    3) Avem nevoie de timp ca să ne revenim dintr-o durere. Reparațiile rapide nu dau rezultate. Cea mai mare dovadă de bunătate pe care o putem arăta cuiva care suferă este să-i arătăm că ne pasă. Și dacă dorește, să-l ajutăm să-și rezolve problema și să depășească durerea. Uneori putem obține lucruri bune din situații neplăcute. O firmă de salubritate care avea în grijă canalizarea de sub străzile unui oraș a găsit șaizeci și unu de inele cu diamant, numeroase monede vechi și tacâmuri de argint. Vedeți, munca era tare neplăcută – dar muncitorii au putut să păstreze lucrurile valoroase pe care le-au găsit. S-ar putea să te confrunți cu situații extrem de neplăcute, dar în acest proces, tu poți descoperi lucruri prețioase despre care nici nu știai că există… și după toată strădania ta, poți să te alegi și cu o relație de prietenie extraordinară!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 44 : 1-14


    Cu excepţia căpeteniei (care va fi un fel de vice–împărat, reprezentant al lui Hristos pe pământul supus şi binecuvântat), nimeni nu se va mai servi de poarta pe care a intrat gloria Domnului. Încă o deosebire faţă de creştin! Acesta are intrare liberă în locurile cereşti, unde Se află Mântuitorul lui, pe aceeaşi cale a învierii.

    Ezechiel contemplă gloria care umple templul şi cade cu faţa la pământ, ca la început (cap. 1.28). Atunci Domnul îi explică ce obligaţii ale sfinţeniei reclamă prezenţa Sa. Niciun străin nu va putea intra în templul Său; de aici, necesitatea ca porţile să fie păzite. Domnul a desemnat gărzi (v. 11); acestea vor fi în camerele din interiorul fiecărei porţi şi vor controla identitatea tuturor celor care vor dori să intre. Aceste funcţii vor reveni leviţilor; ei fuseseră „o piatră de poticnire pentru fiii poporului lor, slujind în faţa idolilor lor” (v. 12; Maleahi 2.8,9). Prin îndurarea lui Dumnezeu, ei vor primi o nouă misiune, însă de o mai mică însemnătate faţă de odinioară. Ce lecţie pentru noi! Necredincioşia noastră are consecinţe inevitabile nu atât pentru slujbă, cât pentru noi ca persoane; în ce priveşte slujba, ea poate să ne priveze de o parte a lucrării noastre, în favoarea altor lucrători mai credincioşi.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne