Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți, mărturia fiind dată la timpul ei.

1 Timotei 2.5,6


Singurul Mijlocitor, Omul Hristos Isus, este la fel de necesar pentru iudei ca și pentru națiuni – nici unii, nici ceilalți nu pot fi aduși la Dumnezeul adevărat, decât prin El. Era absolut esențial ca El să devină Om pentru ca noi să-L putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeul etern. El este acel Mijlocitor despre care a vorbit Iov – Acela care Își poate pune mâna peste Dumnezeu și peste om (Iov 9.33). În mod necesar există o barieră naturală de netrecut între Dumnezeu și om. Cum ar putea omul, o ființă limitată și pământească, să înțeleagă cine este Dumnezeul infinit, etern și atotcunoscător? De fapt, oamenii folosesc deseori acest argument pentru a anula gândul responsabilității față de Dumnezeu, însă un astfel de raționament este cu totul fals, deoarece Dumnezeu este un Dumnezeu care Se descoperă pe Sine. În Vechiul Testament, această descoperire a fost una parțială, deși progresivă, însă descoperirea este acum completă în Persoana Omului Hristos Isus. Întruparea Lui înseamnă mai mult decât a fi Mijlocitor, fiindcă El este descoperirea Dumnezeului etern într-o formă umană, însă faptul că El a devenit Mijlocitor este de asemenea vital, fiindcă doar prin El poate cineva să fie adus în contact cu Dumnezeul cel viu.

„S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți.” Aceasta vorbește despre faptul că am fost eliberați prin intermediul substituirii. Omul s-a înstrăinat de Dumnezeu prin păcatul său, iar această problemă a trebuit rezolvată printr-un Mijlocitor, care să fie capabil să-i aducă pe oameni înapoi la Dumnezeu. El este la dispoziția tuturor, iar răscumpărarea este pe deplin suficientă pentru toți oamenii, însă, pentru a fi eficace, trebuie primită prin credința în Omul Hristos Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Cuvintele „mărturia fiind dată la timpul ei” se referă la mărturia vestită acum, după ce diversele perioade prin care omul a fost pus la încercare s-au încheiat, dovedind că omul este iremediabil. Acum este timpul pentru descoperirea și mărturia singurului Mijlocitor – Domnul nostru Isus Hristos.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice; și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.”

Ioan 6.68,69


La cine să ne ducem?

Ce este Isus Hristos pentru noi?

Isus este Salvatorul care a purtat păcatele noastre. Este Calea pe care putem veni la Dumnezeu Tatăl. Este Adevărul care ne arată totul în lumina divină. Este Viața pentru noi, cei care odinioară eram morți (Ioan 14.6). Este Lumina care ne luminează calea (Ioan 8.12). Este Bunul Păstor care ne conduce la pășuni (Ioan 10.11; Psalmul 23.2). Este Domnul căruia Îi slujim. Este Învățătorul care ne învață (Ioan 13.14). Este Pâinea cu care se satură sufletul nostru (Ioan 6.48). Este Izvorul din care curg putere și înviorare (Ieremia 17.13). Este Marele Preot milos, care ne poartă în slăbiciunile noastre (Evrei 4.15). Este Apărătorul credincios, care nu permite să rămânem pe căi greșite (Psalmul 68.5).

El este strălucirea slavei lui Dumnezeu și reprezentarea exactă a ființei Lui (Evrei 1.3); prin El cunoaștem dragostea lui Dumnezeu, inima Sa plină de har și de îndurare. Să ne întrebăm și noi precum Petru odinioară: „Doamne, la cine să ne ducem?”. Doar lângă El ne putem odihni și doar El ne poate păzi și înviora. El este Înțelepciunea.

Pe urmele acestui glorios Mântuitor dorim să pășim și să-L privim așa cum ni-L descrie Biblia.

Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-I AJUȚI PE CEI RĂNIȚI SUFLETEȘTE – Fundația S.E.E.R. România

„Cuvintele unui înţelept sunt plăcute…” (Eclesiastul 10:12).


Faci parte dintre persoanele extrem de sensibile, și care se simt imediat rănite? Îi rănești pe cei din jurul tău fără intenție?

Dacă da, pot exista trei cauze:

1) Dăm glas propriei noastre suferințe. Scriitorul german Hermann Hesse (laureat Nobel) ne-a lăsat următoarele cuvinte: „Dacă urăști pe cineva, urăști ceva din acea persoană care se regăsește în tine însuți. Ce nu face parte din noi înșine nu ne deranjează.” Ne este util să nu uităm că oamenii răbufnesc adesea ca reacție la ceea ce se întâmplă înlăuntrul lor.

2) Când suferim, suntem țâfnoși. Să ne imaginăm că ne-a intrat o așchie în deget, noi o ignorăm, iar degetul se infectează. Cineva încearcă să ne-o scoată și noi urlăm la acea persoană: „Mă doare!” Cu toate acestea, problema reală este așchia pe care am trecut-o cu vederea și nu persoana care încearcă să ne ajute. Oamenii care suferă reacționează peste măsură, exagerează… și de asemenea au o influență exagerată. Consilierii care se ocupă de familii aflate în criză spun că din punct de vedere emoțional, unul dintre soți „vomită”, iar celălalt „face curat.” De obicei, cel ce suferă cel mai tare provoacă cel mai mare rău.

3) Avem nevoie de timp ca să ne revenim dintr-o durere. Reparațiile rapide nu dau rezultate. Cea mai mare dovadă de bunătate pe care o putem arăta cuiva care suferă este să-i arătăm că ne pasă. Și dacă dorește, să-l ajutăm să-și rezolve problema și să depășească durerea. Uneori putem obține lucruri bune din situații neplăcute. O firmă de salubritate care avea în grijă canalizarea de sub străzile unui oraș a găsit șaizeci și unu de inele cu diamant, numeroase monede vechi și tacâmuri de argint. Vedeți, munca era tare neplăcută – dar muncitorii au putut să păstreze lucrurile valoroase pe care le-au găsit. S-ar putea să te confrunți cu situații extrem de neplăcute, dar în acest proces, tu poți descoperi lucruri prețioase despre care nici nu știai că există… și după toată strădania ta, poți să te alegi și cu o relație de prietenie extraordinară!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 44 : 1-14


Cu excepţia căpeteniei (care va fi un fel de viceîmpărat, reprezentant al lui Hristos pe pământul supus şi binecuvântat), nimeni nu se va mai servi de poarta pe care a intrat gloria Domnului. Încă o deosebire faţă de creştin! Acesta are intrare liberă în locurile cereşti, unde Se află Mântuitorul lui, pe aceeaşi cale a învierii.

Ezechiel contemplă gloria care umple templul şi cade cu faţa la pământ, ca la început (cap. 1.28). Atunci Domnul îi explică ce obligaţii ale sfinţeniei reclamă prezenţa Sa. Niciun străin nu va putea intra în templul Său; de aici, necesitatea ca porţile să fie păzite. Domnul a desemnat gărzi (v. 11); acestea vor fi în camerele din interiorul fiecărei porţi şi vor controla identitatea tuturor celor care vor dori să intre. Aceste funcţii vor reveni leviţilor; ei fuseseră „o piatră de poticnire pentru fiii poporului lor, slujind în faţa idolilor lor” (v. 12; Maleahi 2.8,9). Prin îndurarea lui Dumnezeu, ei vor primi o nouă misiune, însă de o mai mică însemnătate faţă de odinioară. Ce lecţie pentru noi! Necredincioşia noastră are consecinţe inevitabile nu atât pentru slujbă, cât pentru noi ca persoane; în ce priveşte slujba, ea poate să ne priveze de o parte a lucrării noastre, în favoarea altor lucrători mai credincioşi.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: