18 Aprilie 2022
DOMNUL ESTE APROAPE
Și eu am zis: „Vai, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil!”.
Ieremia 1.6
Nu este greu să ne identificăm cu Ieremia atunci când el s-a confruntat cu cerințele lui Dumnezeu asupra vieții sale. Scuzele sunt atât de naturale inimii omenești. Moise s-a scuzat spunând că nu poate vorbi bine, iar Ghedeon a spus că era cel mai mic din casa tatălui său. Pentru mulți dintre noi astăzi, scuza este că suntem prea ocupați.
Ieremia însă a spus: „Sunt un copil”. Este evident că el nu vorbea în mod literal, ci, gândindu-se la căpeteniile și la bătrânii din Israel, se considera a fi doar un copil. Într-un fel asemănător, în zilele noastre, frații tineri din adunare își pot spune: «Cum pot contribui eu în strângeri laolaltă, când sunt atâția frați mai în vârstă care cunosc mult mai multe decât mine? Dacă voi spune ceva greșit?».
Răspunsul Domnului către Ieremia ne oferă ajutor împotriva îndoielilor și întrebărilor noastre. Mai întâi, El îi spune tânărului profet că îl cunoștea înainte de a se fi născut, că îl pusese deoparte și că îl rânduise să fie profet al națiunilor. Mântuirea noastră își are izvorul în Dumnezeu, de aceea punerea în practică a ei, în ce privește acțiunile și mărturia noastră pentru El, are același izvor.
Apoi Domnul îi spune lui Ieremia că va pune în gura lui cuvintele pe care trebuia să le vorbească și că va fi cu el, pentru a-l elibera de cei care se împotriveau mesajului său. Dacă am depinde de propria noastră putere și de propriile noastre resurse, am fi cu totul îndreptățiți să ezităm, însă Domnul ne oferă tot ceea ce ne trebuie pentru lucrarea la care ne cheamă. De fapt, atunci când ne deschidem gura pentru a lăuda numele Său, pentru a-i încuraja pe cei credincioși sau pentru a le vorbi celor pierduți, El Însuși ne dă cuvintele potrivite, așa cum citim în Proverbe 16.1: „Răspunsul limbii este de la Domnul”.
În cele din urmă, Domnul i-a atins gura lui Ieremia. Trăim noi suficient de aproape de Domnul, pentru ca El să ne atingă gura?
G. W. Steidl
Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, … judecă gândurile și intențiile inimii.
Evrei 4.12
Citirea Bibliei îl conduce pe om la Dumnezeu
Imediat după ce primii creștini au ajuns în Japonia, câțiva preoți budiști s-au și întâlnit pentru a se sfătui cum ar putea opri răspândirea acestei noi religii. Unul dintre ei, pe nume Yohoi, a propus ca fiecare preot să studieze învățăturile acestei noi religii. El însuși a dat exemplu și și-a procurat chiar din aceeași zi Noul Testament.
Mai multe luni, Yohoi a studiat Noul Testament în amănunțime și a rămas de-a dreptul uimit de frumusețea literară a acestei cărți; apoi, pe deplin convins că era de origine divină și încântat de caracterul ei adevărat, nu i s-a mai putut împotrivi adevărului ei. A recunoscut că este un păcătos și că are nevoie de Hristos ca Salvator al său. A renunțat la slujba lui la templu și a citit mai departe în Noul Testament, înțelegând tot mai bine că Dumnezeu este sfânt, că judecă drept păcatele și că el, Yohoi, era pierdut.
Atunci a citit cuvintele Domnului Isus: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați”. O noapte întreagă a stat treaz, a cugetat la aceste cuvinte, gustând din plin sublimul acestei frânturi de verset: „… Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Yohoi L-a recunoscut pe Isus ca Salvator și Domn al său.
Nu contează dacă cineva a crescut în creștinism, în budism sau în ateism – fiecare poate citi Biblia cum a citit-o Yohoi: în amănunțime și punând întrebări. Atunci Dumnezeu nu va rămâne dator: ne va da cu siguranță un răspuns!
Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MONITORIZEAZĂ PRIETENIILE COPIILOR TĂI! – Fundația S.E.E.R. România
„Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10)
Dacă ai copii, trebuie să știi că nu vei avea niciodată o slujbă mai importantă în viață decât aceea de a fi părinte. Și câtă vreme copiii tăi locuiesc sub același acoperiș cu tine, ești responsabil pentru ei înaintea lui Dumnezeu. Având acest gând în minte, fă următoarele lucruri:
1) Vezi cine îți influențează cel mai mult copiii. Fiul sau fiica ta va gravita spre anumiți copii sau oameni dintr-o varietate de motive. Sunt cei cu care își petrec timpul. Își trimit mesaje, vorbesc cu ei la telefon, îi invită acasă, stau lângă ei în biserică și așa mai departe. E cu neputință să monitorizezi toate relațiile pe care le are copilul tău, dar trebuie să le cunoști pe cele care îl influențează cel mai mult.
2) Încearcă să-i cunoști prietenii apropiați. Observă modul în care vorbesc, cum se îmbracă, dacă dau dovadă de respect sau de lipsă de respect, cum se joacă și interacționează cu familia ta. Nu-ți fie teamă să le pui întrebări despre părinții lor, despre biserica unde merg și, dacă sunt destul de mari, despre relația lor cu Hristos.
3) Verifică unde dorm peste noapte. Dacă unul dintre copiii tăi este invitat acasă la un prieten sau la o prietenă, discută cu părinții acelui copil ca să afli detalii despre orice activitate care ar putea fi planificată în afara casei. Asigură-te că sunt supravegheați corespunzător. Spune-i copilului tău că dorești să dea dovadă de politețe și de respect, și roagă-l să te informeze dacă apare vreo problemă de orice fel.
4) Caută semnale de avertizare. Când copilul tău se întovărășește cu anturajul nepotrivit, probabil vei observa semne precum: indiferență față de lucrurile spirituale, un spirit sfidător pe față și atracție față de muzică, îmbrăcăminte și distracții cu care nu poți fi de acord.
„Nu este foarte solicitant?” – întrebi tu. Ba da, dar în același timp este protector și iubitor, față de copiii tăi!
de Jean Koechlin
Ezechiel 44 : 15-31
Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au împărţit între ei preoţia după moartea fraţilor lor, Nadab şi Abihu (Numeri 3.4). Mai târziu, ramura din Itamar şi-a pierdut drepturile, din cauza corupţiei fiilor lui Eli şi a trădării lui Abiatar (1 Samuel 3.12,13; 1 Împăraţi 1.7,8; 2.27). De asemenea este scris că preoţii erau fiii lui Ţadoc, din familia lui Eleazar (1 Cronici 6.50‑53). Această numire în slujbă nu se va obţine prin capacităţi personale, ci exclusiv pe baza dreptului naşterii (Psalmul 87.5), aşa cum este astăzi pentru răscumpăraţii Domnului. În virtutea naşterii din nou, toţi au dreptul la frumosul titlu de preot.
Ca orice privilegiu însă, acest titlu atrage deopotrivă şi obligaţii. Preoţii au primit instrucţiuni amănunţite atât pentru împlinirea slujbei lor, cât şi pentru viaţa lor de familie (comp. cu Levitic 21). Ei vor trebui să vegheze în special la curăţie, aşa cum şi noi avem răspunderea de a ne ţine la adăpost faţă de întinare, pentru că, prin har, noi suntem „o preoţie sfântă”, menită să aducă „jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 2.5; vezi şi 1 Tesaloniceni 4.4).
Mana Zilnica 