Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară nicidecum; și voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeul Meu, și Numele Meu cel nou.

Apocalipsa 3.12


Promisiunile făcute biruitorilor (11) – O cetate nouă și un nume nou

Această promisiune este o continuare a celei precedente, făcută aceleiași adunări, a cărei mărturie credincioasă față de numele lui Hristos pe pământ va fi răsplătită în cer. Într-un anume fel, aceste promisiuni sunt dificil de înțeles, iar aceasta pentru că acum „vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față” (1 Corinteni 13.12). Ni se oferă, cu privire la cer, exact atâta informație cât avem nevoie pentru ca inima noastră să fie umplută cu bucurie și cu speranță, însă înțelegerea noastră este împiedicată de starea în care încă ne aflăm (2 Corinteni 12.2-4). Nu ni se spun niciodată lucruri despre cer doar pentru a satisface curiozitatea minții noastre, ci pentru ca inima noastră să fie întărită și hotărâtă.

Datorită faptului că biruitorii au mărturisit numele lui Hristos pe pământ (1 Ioan 5.5), ei vor avea înscrise pe ei în glorie numele lui Dumnezeu și numele lui Hristos. Este minunat să vedem aici asocierea numelui lui Hristos cu cel al lui Dumnezeu – o dovadă clară că El este Dumnezeu și că este egal cu Tatăl. Accentul pus pe cuvântul „Meu” în acest pasaj arată gloria lui Hristos «în relația Lui cu Dumnezeu și cu Adunarea în manifestarea ei publică în glorie, ca locuință a lui Dumnezeu, și în relație cu starea Sa personală glorificată, ca Om la dreapta lui Dumnezeu» (E. Dennett).

Cetatea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, este menționată aici – biruitorul are o speranță cerească, o cetate „care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.10). Este un fapt bine cunoscut că toate religiile majore ale acestei lumi sunt asociate cu o cetate de pe pământ – au un «cartier general» pământesc. Credinciosul însă nu are o cetate statornică aici, ci este în căutarea celei viitoare (Evrei 13.14). Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său și pentru speranța noastră cerească!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!

Fapte 16.31


Ultimul erou al Titanicului (4)

În anul 1912, John Harper a fost invitat să vorbească despre Isus Hristos în Chicago. El nu a ezitat să ia asupra lui oboseala lungii călătorii, în care l-a însoțit și fiica lui, Nana.

John Harper a știut, cu siguranță, că în acea noapte nenumărați pasageri își vor găsi moartea sigură în oceanul înghețat. Neobosit i-a ajutat pe călătorii înfrigurați și temători să urce în bărcile de salvare.

Vaporul Titanic stătea liniștit și bine iluminat pe apă. Rachetele de alarmă care se lansau arătau ca un foc de artificii. Era o noapte liniștită, cu cer înstelat. Prora vaporului s-a umplut foarte încet cu apă și s-a cufundat mai adânc. Călătorii descurajați au urcat în pupa vaporului care s-a înălțat pentru câteva minute deasupra apei. După aceea, Titanicul s-a rupt în două. Prora a fost trasă în adânc, în timp ce pupa s-a ridicat aproape vertical și apoi s-a prăbușit în valurile negre. John Harper a căzut de pe punte în apa înghețată. Era înconjurat de oameni care țipau. Un bărbat de lângă el s-a agățat de o scândură. „Sunteți mântuit?”, l-a întrebat Harper. – „Nu.” – „Credeți în Domnul Isus Hristos!” După o clipă cei doi au fost îndepărtați unul de celălalt. Când bărbatul a ajuns încă o dată în apropierea lui, Harper i-a spus înainte de a se scufunda: „Credeți în Domnul Isus Hristos, și veți fi mântuit!”.

Acel bărbat, căruia John Harper i-a vorbit ultima oară, a fost salvat din apa înghețată. El a povestit ulterior: „Nu am putut să uit ce mi-a spus Harper și așa am ajuns la credința salvatoare în Isus Hristos”.

Citirea Bibliei: Geneza 7.17-8.5 · 1 Petru 4.7-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ FII PLIN DE TACT! – Fundația S.E.E.R. România

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare…” (Coloseni 4:6).


Dacă ai obiceiul de-a „împroșca cu noroi” pe cineva, sau de-a „bate apa-n piuă”, iată un remediu biblic. „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (v. 6) Să remarcăm un lucru: ca să vorbești în mod eficient, tu trebuie să fii „plin de har” în interacțiunile tale cu ceilalți. Și dacă onestitatea este întotdeauna cea mai bună politică, să spui orice vrei nu este o opțiune. Una dintre cele mai importante competențe pe care le poți dezvolta este abilitatea de a te confrunta cu alții cu tact și cu sensibilitate, atunci când te găsești într-o situație dificilă. Ai putea crede că manifestarea bunătății vine cu ușurință la cei care susțin că sunt umpluți de Duhul lui Dumnezeu, însă dovezile arată exact opusul. Noi avem tendința de a perpetua stilul de comunicare al familiei în care am crescut.

S-ar putea să spui: „Dar uneori trebuie să fii brutal de onest!” Extinderea harului și faptul de a fi sincer nu se exclud reciproc. Poți învăța să spui adevărul cu tact. Biblia ne spune: „căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” (Ioan 1:17). Domnul Isus nu a îngăduit niciodată ca politețea și bunătatea să-L împiedice să spună adevărul, însă nu a făcut-o niciodată într-un spirit de răutate. Nici tu nu trebuie s-o faci! Uneori susținem că „spunem adevărul în dragoste” (vezi Efeseni 4:15), când de fapt adevărul este că lucrurile ce sălășluiesc cu adevărat în inima noastră sunt: mânia, frustrarea, dezamăgirea și răzbunarea.

Care este remediul pentru a fi plin de tact? Înainte de a vorbi, stai o clipă, revizuiește-ți cuvintele în minte și încearcă să evaluezi impactul lor. Apoi alege să stai la dispoziția călăuzirii Duhului Sfânt. Făcând astfel, vei reuși să-ți dezvolți o disciplină emoțională pentru a înăbuși remarcile lipsite de tact.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 43: 13-27


Capitolul 41 menţiona altarul de lemn aflat în interiorul casei. Acum ne este prezentat altarul pentru jertfe aşezat în mijlocul curţii interioare; avem descrierea lui, dimensiunile lui, precum şi instrucţiunile privind slujirea.

Mulţi se miră când regăsesc amintite jertfele şi în templul viitor, crezând că aceasta este în contradicţie cu deplinătatea suficienţei lucrării lui Hristos. Într-adevăr, epistola către Evrei afirmă că este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să înlăture păcatele, de aceea Isus Se prezintă aducând „o dată pentru totdeauna, o singură jertfă pentru păcate” (Evrei 10.1).

Aici nu este vorba de o întoarcere în trecut; lucrarea desăvârşită a Domnului de la cruce va fi baza binecuvântării lui Israel tot aşa cum a asigurat-o şi pe cea a Bisericii (Psalmul 22.23). Putem deci înţelege că, în loc să fie o „amintire de păcate” (Evrei 10.3), ca odinioară, jertfele arse pe acel altar vor comemora lucrarea lui Hristos de la cruce. Această amintire vizibilă, necesară inimii uituce a omului, va fi, pentru Israelul lui Dumnezeu şi pentru poporul care se va naşte în timpul împărăţiei, ceea ce, într-o oarecare măsură, este astăzi Cina pentru creştini (Psalmul 22.31).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: