25 Aprilie 2022
DOMNUL ESTE APROAPE
Soților, iubiți-vă soțiile, după cum și Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, ca s-o sfințească.
Efeseni 5.25,26
Pasajul din Efeseni 5 așază înaintea soțului două feluri ale dragostei lui Hristos față de Adunarea Sa. Mai întâi se vorbește despre faptul că Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru Adunare, iar apoi despre faptul că El Își îngrijește Adunarea cu deosebită atenție, aceasta manifestându-se prin slujba pe care El o face în prezent, sfințind-o și curățind-o prin apa Cuvântului. Soțul evlavios, care se călăuzește după standardul măreț al dragostei lui Hristos și al grijii Lui pline de devotament, care L-au condus să Se jertfească pe Sine Însuși, va căuta să practice acea dragoste care se sacrifică, pentru a asigura soției sale cea mai înaltă bunăstare. El va fi preocupat, în lucrurile zilnice, să placă soției lui, nu lui însuși, și va manifesta o grijă continuă pentru a-i asigura fericirea. Preocuparea soțului se va concentra, în supunere față de Domnul, să asigure fericirea aceleia care și-a încredințat soarta sa pământească în mâna lui.
Cineva a scris pe această temă următoarele cuvinte: «El o ajută, întâi de toate, în viața ei spirituală, în exercitarea închinării și a rugăciunii. Îi ușurează lucrările casnice, preluând din sarcinile și din responsabilitățile ei, apărând-o de griji și de temeri, mângâind-o atunci când trece prin întristări și ajutând-o în slăbiciunile ei, fără să scoată aceste lucruri în evidență. El nu va uita să sublinieze faptele pe care ea le face ca răspuns la dragostea lui, nici nu va uita să laude calitățile pe care ea le are, așa cum ne arată Scriptura în Proverbe 31.28,29».
Desigur că orice soție devotată va înțelege că ea a fost dată soțului ei pentru a-i fi un „ajutor potrivit” și pentru a căuta interesele lui, după cum și el trebuie să caute bunăstarea ei. Ea va „căuta să placă soțului ei” (1 Corinteni 7.34) și să-i fie un adevărat tovarăș și ajutor, în special în lucrurile Domnului. Dragostei îi place să slujească, în timp ce eului îi place să fie slujit. În aceste relații de dragoste reciprocă, drepturile proprii sunt uitate; fiecare se va gândi în primul rând la celălalt.
R. K. Campbell
V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi.
1 Corinteni 15.3,4
Trei adevăruri de temelie ale evangheliei
În versetul de astăzi este prezentată temelia mântuirii noastre:
1. Hristos a murit pentru păcatele noastre. El a murit nu ca martir, ci pentru a ispăși păcatele noastre. Domnul Isus a purtat la cruce pedeapsa pentru greșelile tuturor celor care cred în El. Scrierile Vechiului Testament au prevestit moartea Lui. În Isaia 53.5 citim: „El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El și, prin rănile Lui, suntem vindecați”.
2. Hristos a fost îngropat. Mormântul Lui a fost dovada sigură a morții care a intervenit. Chiar dacă aici, în Corinteni, lipsește indicația „după Scripturi”, totuși știm că profeții au prezis și acest lucru: „Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat” (Isaia 53.9).
3. Hristos a înviat a treia zi. Înviindu-L, Tatăl a dovedit plăcerea Lui în viața și în moartea Fiului Său. În Psalmul 16.10 găsim o previziune: „Nu vei lăsa sufletul meu Locuinței Morților, nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea”. Învierea este dovada că Dumnezeu a acceptat lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus (Romani 4.25).
Citirea Bibliei: Geneza 14.13-24 · 2 Petru 2.17-22
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LECȚII DE PESCUIT (1) – Fundația S.E.E.R. România
„S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon…” (Luca 5:3).
În următoarele zile vom vorbi și vom medita la câteva lecții de pescuit, din Biblie.
Prima lecție: Invită-L pe Domnul Isus în corabia ta. Acesta este punctul de pornire! Întotdeauna! Nimic nu are o influență mai mare asupra succesului tău personal decât faptul de a-L avea sau nu pe Domnul Isus Hristos în viața ta. De unul singur, Petru a pescuit toată noaptea și nu a prins nimic. Însă când L-a adus pe Isus la bord, a prins mai mulți pești decât a prins vreodată. Acum, Domnul Isus nu a făcut niciodată o minune fără un scop anume. El S-a folosit întotdeauna de minuni pentru a ilustra principii. Așa că acest episod ne învață ce să facem când greșim sau când strădaniile noastre nu sunt suficient de bune. Pentru Petru, corabia reprezenta mijlocul de trai. Când ești pescar, corabia ta este afacerea ta! E semnificativ faptul că Petru L-a invitat pe Domnul Isus în afacerea sa și Domnul Isus a folosit-o ca pe o platformă pentru lucrarea Sa. Ești dispus să faci ce a făcut Petru? Dacă ești, Domnul îți va binecuvânta afacerea. Firește, El va binecuvânta tot ceea ce Îi dăruiești. Dacă Îi dai Domnului toată viața ta, El o va binecuvânta pe toată. Dar dacă Îi vei da doar o parte din ea, El va binecuvânta numai acea parte. Și iată încă un gând: faptul că Îl ai pe Isus în corabia ta elimină teama de eșec și îți reduce îngrijorările cu privire la rezultat. Când Petru L-a făcut pe Isus partenerul său de pescuit, rezultatele au fost incredibile. Dar să nu ratăm ordinea evenimentelor. Mai întâi, Petru și-a folosit corabia pentru planul lui Isus. Apoi Isus a binecuvântat corabia lui Petru și a folosit-o pentru a Se îngriji de toate nevoile lui.
Domnul Isus a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Ai înțeles ideea? Mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, apoi toate celelalte lucruri…
de Jean Koechlin
Luca 1:18-38
În faţa acestei „veşti bune” (v. 19), inima lui Zaharia rămâne neîncrezătoare. Cu toate acestea, nu conţinea ea răspunsul la rugăciunile lui? (v. 13). Ce trist este ~ cum ni se întâmplă şi nouă de multe ori ~ când nu mai aşteptăm de la Domnul ceea ce I–am cerut! Ca răspuns la acest „după ce (sau cum) voi cunoaşte”? (v. 18), mesagerul ceresc îşi revelează propriul său nume: Gabriel, care semnifică: Dumnezeu este puternic. Într–adevăr, cuvântul său se va împlini în ciuda tristelor raţionamente cu care a fost întâmpinat. Zaharia avea să rămână mut până la naşterea copilului, în timp ce Elisabeta, soţia lui, obiect al harului divin, avea să se ascundă cu modestie, pentru a nu atrage atenţia.
Îngerul Gabriel primeşte apoi o misiune şi mai deosebită: cea de a o anunţa pe Maria, fecioară din Israel, că va fi mama Mântuitorului. Ce eveniment minunat, infinit în consecinţe!
Înţelegem tulburarea şi emoţia pe care le resimte tânăra fată. Însă Maria crede şi se supune în totul voii divine: „Iată roaba Domnului” (v. 38).
Despre Ioan, îngerul spusese: „va fi mare înaintea Domnului” (v. 15); însă despre Isus declară: „El va fi mare şi Se va chema Fiu al Celui Preaînalt, Fiu al lui Dumnezeu” (v. 32,35).
Mana Zilnica 