20 Aprilie 2022
Isus le-a spus: „Veniți după Mine”.
Marcu 1.17
Petru și Andrei și-au lăsat de îndată năvoadele și L-au urmat pe Domnul. Iacov și Ioan, la rândul lor, au lăsat corabia și pe tatăl lor și L-au urmat pe Domnul. Levi, când a fost chemat, s-a ridicat, a lăsat toate și L-a urmat pe Domnul.
Pescuitul, deși un mijloc rezonabil de câștigare a existenței, probabil că nu-i făcuse bogați pe acești oameni. Știm din alte relatări din Evanghelii că acești oameni au lucrat nopți întregi fără să prindă nimic. Știm de asemenea că Petru avea o soție și deci avea responsabilități financiare pe care nu le putea ignora. Probabil că și alții aveau responsabilități asemănătoare. Știm că Levi avea o casă, unde L-a invitat pe Domnul la un mare ospăț. Totuși, vedem că toți L-au urmat pe Domnul atunci când El i-a chemat.
Ioan și Iacov și-au lăsat tatăl în corabie. Sunt legăturile noastre de familie prea puternice și ne împiedică să-L urmăm pe Domnul? Avem responsabilități față de familiile noastre, iar Biblia ne spune că cel care nu se îngrijește de familia sa este mai rău decât un necredincios. Însă, de cealaltă parte, Domnul a spus că cel care nu-L iubește mai mult decât pe tatăl, pe mama, pe fratele sau pe sora sa nu este vrednic de El.
De asemenea, Ioan și Iacov și-au părăsit corabia, iar Petru și Andrei și-au părăsit năvoadele. Sunt meseriile sau posesiunile noastre niște piedici în a-L urma pe Domnul? Levi a lăsat totul – poate chiar banii de pe masă – și a arătat prin ascultarea sa că pentru el chemarea Domnului era cea mai importantă. Sunt posesiunile noastre prea importante pentru noi? Sau avem datorii financiare atât de mari, încât suntem legați de mâini și de picioare? Sunt creditele noastre prea mari, astfel încât nu mai avem nicio libertate? Ce exemple minunate sunt acești cinci oameni pentru noi! Meditând la ele, să ne întrebăm dacă am răspuns așa cum trebuie chemării Domnului!
A. Blok
El [Domnul] l-a găsit într-un ținut deșert, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca pe lumina ochiului Lui.
Deuteronom 32.10
Purtare de grijă (1)
Într-una din călătoriile lui, un medic misionar care lucra printre indienii din deșertul Arizona a văzut de departe un tufiș. Dar, cu cât se apropia, se auzea tot mai clar un strigăt groaznic. S-a gândit că vreun animal sălbatic s-a prins într-o cursă. Când a ajuns în acel loc, a coborât din mașină, a luat arma și a mers spre tufișul mare și des.
Aproape ajunsese de cealaltă parte a tufișului când, spre surprinderea lui, a găsit… nu un animal prins într-o cursă, ci o femeie indiană care zăcea neajutorată pe pământ.
Femeia nu se putea mișca și avea dureri foarte mari. După o consultație scurtă, medicul a constatat că aproape nu mai era speranță pentru ea; cangrena acționa deja. I-a dat o injecție cu morfină pentru a-i ușura durerile, a învelit-o într-o pătură și a dus-o la mașină pentru a o transporta la spitalul misiunii.
Pe drum a încercat să afle de la acea femeie cum a ajuns în locul acela pustiu. – Ea fusese grav bolnavă și omul care o trata nu reușise „să alunge din ea demonul”. Atunci a aruncat-o departe, lăsând-o în voia sorții. Se afla acolo de patru zile fără mâncare și fără apă, ziua în căldura soarelui, iar noaptea în gerul cumplit, pentru că acel teritoriu se afla la mai mult de 2.000 de metri deasupra nivelului mării.
Citirea Bibliei: Geneza 11.1-26 · 2 Petru 1.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU FI ATOTȘTIUTOR! – Fundația S.E.E.R. România
„Omul înţelept își ascunde ştiinţa…” (Proverbele 12:23).
Îți este greu să te abții de la a oferi sfaturi pe care nimeni nu ți le-a solicitat? Folosești de obicei expresii precum: „trebuie” sau „nu trebuie”? Oamenii au tendința de a disprețui pe cineva care crede că știe ce e mai bun pentru ei. Chiar dacă ai impresia că ți-ai câștigat dreptul să ai un punct de vedere în viața cuiva, fă-o cu precauție.
Expresia: „te-ai gândit că…?” sună mult mai diplomatic și va fi acceptată mai ușor decât expresiile „trebuie” sau „nu trebuie.” Așa după cum scria un autor: „Chiar dacă ai multe informații și o anumită claritate a situației, uneori este prudent să nu spui nimic și să-i oferi celuilalt bucuria și satisfacția de a-ți explica.” Când ești „expert” în aproape orice domeniu, dai dovadă sigură de mândrie și devii respingător pentru Dumnezeu și pentru oameni.
Chiar și în cazul când ești genial, dar smerit, simpla ta prezență îi poate face pe cei cu stima de sine scăzută să se simtă stânjeniți și inferiori. Când manifești superioritate intelectuală, îi îndepărtezi pe oameni și îi stârnești să caute domenii de slăbiciune în viața ta pentru a-ți tăia aripile.
Dacă ai tendința de-a fi atotștiutor, trebuie să-ți analizezi în mod cinstit sufletul. Afișarea cunoștințelor tale este cumva o mască a nesiguranței? Tânjești după atenția și aprecierea altora, pentru că nu le primești din sursa pe care ți-o dorești?
Încearcă următoarele: ascultă atent, cere idei, împotrivește-te impulsului de a mustra și de a te angaja într-o dispută și limitează-ți opinia la unul sau două puncte. Vei fi surprins cât de rapid vor începe să se îmbunătățească relațiile tale. Oamenii se bucură de dialoguri, nu de monologuri, așa că trăiește aplicând acest principiu biblic care a trecut testul timpului: „Omul înţelept își ascunde ştiinţa…”
de Jean Koechlin
Ezechiel 45.21‑25; 46.1‑11
Capitolul 45 se încheie cu instrucţiunile privind Paştele, prima dintre cele trei mari sărbători anuale (Deuteronom 16). De atunci încolo, fiecare israelit va putea înţelege semnificaţia lui preţioasă şi va putea medita la Mielul lui Dumnezeu, al Cărui sânge l‑a pus la adăpost de judecată.
Cea de‑a doua sărbătoare, Cincizecimea, nu este amintită aici şi înţelegem motivul: ea priveşte Biserica, a cărei parte este cerească şi de aceea nu este cuprinsă în tabloul împărăţiei pământeşti.
În schimb, cea de‑a treia solemnitate este amintită, în versetul 25, şi este numită pur şi simplu sărbătoare. Este vorba de Sărbătoarea Corturilor, dar despre aceasta nu se spun multe lucruri, pentru că ea prefigurează mileniul, care urmează să vină.
În capitolul 46 sunt stabilite ceremoniile pentru zilele de sabat şi de lună nouă şi, de asemenea, îndatoririle căpeteniei legate de acestea.
Se poate să ne surprindă importanţa care se acordă acestei viziuni profetice şi acurateţea detaliilor ei. Dar, o spunem repetând, după ce a fost astfel dezonorat în Israel, este drept ca Dumnezeu să aştepte cu satisfacţie această închinare viitoare, prin care va fi, în sfârşit, glorificat pe pământ. Şi El vrea ca noi să ne bucurăm împreună cu El ca unii care deja Îi aducem laudă ca fiind poporul Său ceresc.
Mana Zilnica 