Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 16 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară nicidecum; și voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeul Meu, și Numele Meu cel nou.

    Apocalipsa 3.12


    Promisiunile făcute biruitorilor (11) – O cetate nouă și un nume nou

    Această promisiune este o continuare a celei precedente, făcută aceleiași adunări, a cărei mărturie credincioasă față de numele lui Hristos pe pământ va fi răsplătită în cer. Într-un anume fel, aceste promisiuni sunt dificil de înțeles, iar aceasta pentru că acum „vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față” (1 Corinteni 13.12). Ni se oferă, cu privire la cer, exact atâta informație cât avem nevoie pentru ca inima noastră să fie umplută cu bucurie și cu speranță, însă înțelegerea noastră este împiedicată de starea în care încă ne aflăm (2 Corinteni 12.2-4). Nu ni se spun niciodată lucruri despre cer doar pentru a satisface curiozitatea minții noastre, ci pentru ca inima noastră să fie întărită și hotărâtă.

    Datorită faptului că biruitorii au mărturisit numele lui Hristos pe pământ (1 Ioan 5.5), ei vor avea înscrise pe ei în glorie numele lui Dumnezeu și numele lui Hristos. Este minunat să vedem aici asocierea numelui lui Hristos cu cel al lui Dumnezeu – o dovadă clară că El este Dumnezeu și că este egal cu Tatăl. Accentul pus pe cuvântul „Meu” în acest pasaj arată gloria lui Hristos «în relația Lui cu Dumnezeu și cu Adunarea în manifestarea ei publică în glorie, ca locuință a lui Dumnezeu, și în relație cu starea Sa personală glorificată, ca Om la dreapta lui Dumnezeu» (E. Dennett).

    Cetatea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, este menționată aici – biruitorul are o speranță cerească, o cetate „care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.10). Este un fapt bine cunoscut că toate religiile majore ale acestei lumi sunt asociate cu o cetate de pe pământ – au un «cartier general» pământesc. Credinciosul însă nu are o cetate statornică aici, ci este în căutarea celei viitoare (Evrei 13.14). Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său și pentru speranța noastră cerească!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!

    Fapte 16.31


    Ultimul erou al Titanicului (4)

    În anul 1912, John Harper a fost invitat să vorbească despre Isus Hristos în Chicago. El nu a ezitat să ia asupra lui oboseala lungii călătorii, în care l-a însoțit și fiica lui, Nana.

    John Harper a știut, cu siguranță, că în acea noapte nenumărați pasageri își vor găsi moartea sigură în oceanul înghețat. Neobosit i-a ajutat pe călătorii înfrigurați și temători să urce în bărcile de salvare.

    Vaporul Titanic stătea liniștit și bine iluminat pe apă. Rachetele de alarmă care se lansau arătau ca un foc de artificii. Era o noapte liniștită, cu cer înstelat. Prora vaporului s-a umplut foarte încet cu apă și s-a cufundat mai adânc. Călătorii descurajați au urcat în pupa vaporului care s-a înălțat pentru câteva minute deasupra apei. După aceea, Titanicul s-a rupt în două. Prora a fost trasă în adânc, în timp ce pupa s-a ridicat aproape vertical și apoi s-a prăbușit în valurile negre. John Harper a căzut de pe punte în apa înghețată. Era înconjurat de oameni care țipau. Un bărbat de lângă el s-a agățat de o scândură. „Sunteți mântuit?”, l-a întrebat Harper. – „Nu.” – „Credeți în Domnul Isus Hristos!” După o clipă cei doi au fost îndepărtați unul de celălalt. Când bărbatul a ajuns încă o dată în apropierea lui, Harper i-a spus înainte de a se scufunda: „Credeți în Domnul Isus Hristos, și veți fi mântuit!”.

    Acel bărbat, căruia John Harper i-a vorbit ultima oară, a fost salvat din apa înghețată. El a povestit ulterior: „Nu am putut să uit ce mi-a spus Harper și așa am ajuns la credința salvatoare în Isus Hristos”.

    Citirea Bibliei: Geneza 7.17-8.5 · 1 Petru 4.7-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEARCĂ SĂ FII PLIN DE TACT! – Fundația S.E.E.R. România

    „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare…” (Coloseni 4:6).


    Dacă ai obiceiul de-a „împroșca cu noroi” pe cineva, sau de-a „bate apa-n piuă”, iată un remediu biblic. „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (v. 6) Să remarcăm un lucru: ca să vorbești în mod eficient, tu trebuie să fii „plin de har” în interacțiunile tale cu ceilalți. Și dacă onestitatea este întotdeauna cea mai bună politică, să spui orice vrei nu este o opțiune. Una dintre cele mai importante competențe pe care le poți dezvolta este abilitatea de a te confrunta cu alții cu tact și cu sensibilitate, atunci când te găsești într-o situație dificilă. Ai putea crede că manifestarea bunătății vine cu ușurință la cei care susțin că sunt umpluți de Duhul lui Dumnezeu, însă dovezile arată exact opusul. Noi avem tendința de a perpetua stilul de comunicare al familiei în care am crescut.

    S-ar putea să spui: „Dar uneori trebuie să fii brutal de onest!” Extinderea harului și faptul de a fi sincer nu se exclud reciproc. Poți învăța să spui adevărul cu tact. Biblia ne spune: „căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” (Ioan 1:17). Domnul Isus nu a îngăduit niciodată ca politețea și bunătatea să-L împiedice să spună adevărul, însă nu a făcut-o niciodată într-un spirit de răutate. Nici tu nu trebuie s-o faci! Uneori susținem că „spunem adevărul în dragoste” (vezi Efeseni 4:15), când de fapt adevărul este că lucrurile ce sălășluiesc cu adevărat în inima noastră sunt: mânia, frustrarea, dezamăgirea și răzbunarea.

    Care este remediul pentru a fi plin de tact? Înainte de a vorbi, stai o clipă, revizuiește-ți cuvintele în minte și încearcă să evaluezi impactul lor. Apoi alege să stai la dispoziția călăuzirii Duhului Sfânt. Făcând astfel, vei reuși să-ți dezvolți o disciplină emoțională pentru a înăbuși remarcile lipsite de tact.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 43: 13-27


    Capitolul 41 menţiona altarul de lemn aflat în interiorul casei. Acum ne este prezentat altarul pentru jertfe aşezat în mijlocul curţii interioare; avem descrierea lui, dimensiunile lui, precum şi instrucţiunile privind slujirea.

    Mulţi se miră când regăsesc amintite jertfele şi în templul viitor, crezând că aceasta este în contradicţie cu deplinătatea suficienţei lucrării lui Hristos. Într-adevăr, epistola către Evrei afirmă că este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să înlăture păcatele, de aceea Isus Se prezintă aducând „o dată pentru totdeauna, o singură jertfă pentru păcate” (Evrei 10.1).

    Aici nu este vorba de o întoarcere în trecut; lucrarea desăvârşită a Domnului de la cruce va fi baza binecuvântării lui Israel tot aşa cum a asigurat-o şi pe cea a Bisericii (Psalmul 22.23). Putem deci înţelege că, în loc să fie o „amintire de păcate” (Evrei 10.3), ca odinioară, jertfele arse pe acel altar vor comemora lucrarea lui Hristos de la cruce. Această amintire vizibilă, necesară inimii uituce a omului, va fi, pentru Israelul lui Dumnezeu şi pentru poporul care se va naşte în timpul împărăţiei, ceea ce, într-o oarecare măsură, este astăzi Cina pentru creştini (Psalmul 22.31).

  • 15 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Orice femeie care se roagă sau profețește cu capul neacoperit își dezonorează capul … De aceea, din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă un semn de autoritate pe capul ei.

    1 Corinteni 11.5,10


    Apostolul Pavel ne învață în 1 Corinteni 11.10 că femeile trebuie să-și acopere capul din cauza îngerilor. Ce vrea el să spună? Efeseni 3.10 ne spune că îngerii privesc la Adunare și învață ce înseamnă înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu – „pentru ca înțelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare, stăpânirilor și autorităților în cele cerești”. Aceste stăpâniri și autorități sunt îngerii lui Dumnezeu (Coloseni 1.16; 1 Petru 3.22). Ceea ce Domnul lucrează prin Adunare arată îngerilor cât de înțelept este El.

    Petru ne spune că îngerii doresc să privească la ceea ce Dumnezeu lucrează (1 Petru 1.12). Ei sunt captivați de ceea ce Dumnezeu face și doresc să vadă cât mai mult din aceasta. Potrivit cu aceste versete, îngerii privesc la închinarea noastră. Ei văd cum cei care mai înainte au fost vrăjmași ai lui Dumnezeu se închină acum, fiindcă sunt iertați și răscumpărați. Ei îi văd pe cei dintre iudei și pe cei dintre națiuni închinându-se împreună, ca mădulare unii altora, într-o unitate deplină. Ei văd bărbați și femei închinându-se împreună ca fiind egali.

    De altă parte, prin acoperirea capului, femeile arată tuturor celor prezenți că poziția lor, ca femei, este de asemenea răscumpărată. Ele nu mai sunt în poziția de împotrivire, dorind să uzurpe poziția de autoritate a bărbatului (Geneza 3.16). Acum ele sunt mulțumite cu rolul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru ele în Geneza 2. Bărbații, de asemenea, prin faptul că au capul descoperit arată că își vor exercita autoritatea potrivit cu rolul atribuit lor. Acest rol nu mai este acela de a domina (Geneza 3.16), nici acela de a sta pasivi, cum a făcut primul Adam. Poziția lor de bărbați a fost de asemenea răscumpărată.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

    Efeseni 2.8


    Ultimul erou al Titanicului (3)

    Cine a fost acest bărbat ciudat, care în fața morții și-a dăruit vesta de salvare și, ca o stâncă în furtună, i-a încurajat pe oameni și le-a arătat, în ultimul moment și în dificultatea cea mai mare, calea spre salvarea veșnică?

    John Harper s-a născut în 1872 în Scoția. Părinții lui credeau în Domnul Isus. La vârsta de 14 ani, John L-a primit pe Isus ca Mântuitor și Domn al său. Patru ani mai târziu, Harper a înțeles foarte bine ce făcuse Dumnezeu pentru el și că toți oamenii, indiferent că se străduiau să trăiască nobil și corect sau că păcătuiau conștient, nu puteau ajunge la Dumnezeu. Numai prin har puteau obține salvare. Lucrarea Domnului Isus Hristos este singura cale spre Dumnezeu!

    Acest mesaj l-a mișcat atât de mult pe John Harper, încât din acea zi nu a încetat să le spună oamenilor despre Isus. Aceasta se întâmpla în 1890. Fratele său își amintea: „Am fost invitat odată să predic în biserica unde slujea John. În timp ce eu vorbeam, John s-a retras într-o cameră alăturată. După ce predica s-a terminat, l-am găsit pe fratele meu acolo, pe genunchi, în rugăciune către Domnul său. Apoi am mers împreună prin încăperea care se golise între timp. John se oprea la fiecare rând și se ruga pentru cei care veneau la slujbe. O mare parte a nopții și-o petrecea în rugăciune”.

    Citirea Bibliei: Geneza 7.1-16 · 1 Petru 4.1-6

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII PREGĂTIT PENTRU „IARNĂ”! – Fundația S.E.E.R. România

    „Ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:25).


    Știai că înainte să ningă, anumite specii de conifere își retractează crengile pentru ca greutatea zăpezii (pe care vor fi nevoite s-o susțină) să se reducă? Această reacție de retractare este „programată” în crengile lor. Dumnezeu a făcut ca acești copaci să anticipeze problema înainte să apară, reducând riscul de a se rupe în timpul furtunilor de zăpadă.

    Și tu trebuie să faci același lucru în căsnicia ta. Nu ai cum să eviți problemele și crizele, dar te poți pregăti pentru apariția lor. Majoritatea momentelor de stres din familiile noastre sunt obișnuite, și de aceea ele sunt previzibile.

    Psihologul creștin Dr. James Dobson, scria: „Unul dintre bunii mei prieteni a petrecut o bună bucată de timp, cu soția sa, pregătindu-se pentru clipa în care copiii lor aveau să plece de acasă după ce vor crește. Discutau adesea despre „cuibul gol” și despre moduri în care prietenii lor au gestionat aceeași situație. Au citit cărți despre acea etapă a vieții și au aplicat ce au auzit la situația lor. Prin urmare, tranziția lor spre cuibul gol a fost lină. Peste fiecare căsnicie va cădea omătul, vor sufla viscole și se vor năpusti furtuni.”

    Dar iată trei moduri în care te poți pregăti ca să le faci față:

    1) Să vă împărtășiți planuri în afara educației parentale față de care sunteți amândoi angajați.

    2) Să vă împărtășiți sentimentele și nevoile și să le întăriți.

    3) Să petreceți timp împreună, în rugăciune, în fiecare zi. Știai că 90% din familiile creștine nu se roagă împreună? Trist, nu-i așa? Dar tu asigură-te că faci parte dintre cei 10% care o fac. Doamne, ajută-ne!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 43: 1-12


    Templul viitor a fost vizitat şi măsurat pe toate direcţiile. Deşi este încheiat şi despărţit de tot ceea ce este profan, totuşi duce lipsă de însuşi argumentul existenţei sale: prezenţa lui Dumnezeu. Dar, ca în ziua inaugurării templului lui Solomon, minunatul eveniment se produce: gloria lui Dumnezeu (pe care profetul, în cap. 11, o văzuse părăsind templul) revine să locuiască în casă. Iat–o că apare venind din Răsărit, după atâtea secole de absenţă! Şi această revenire este însoţită de o nepreţuită promisiune: „Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel pentru totdeauna” (v. 7 şi 9).

    Profetul, santinelă vigilentă, nu primeşte această viziune doar pentru el însuşi, căci Dumnezeu îl invită „să arate” casa şi planul ei şi fiilor poporului său (v. 10). Şi, lucru deosebit de surprinzător, cel dintâi efect produs asupra lor va fi nu uimirea, nici încântarea, ci ruşinarea! Iar numai după ce această smerire va fi avut loc, Ezechiel le va putea face cunoscut toate detaliile templului celui nou (v. 11). Să reţinem acest principiu adevărat şi de o importanţă capitală în toate timpurile: Domnul ne descoperă gândurile Sale numai după ce noi ne–am judecat inimile.

  • 14 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul … și se gândeau la Numele Lui.

    Maleahi 3.16


    În Maleahi găsim imaginea tristă a stării morale a lui Israel: închinarea publică la Dumnezeu căzuse într-un dispreț complet; altarul Său era batjocorit; slujirea Lui era disprețuită; în ce-i privește pe preoți, banii erau totul pentru ei; cât despre popor, totul devenise o plictiseală, o formalitate goală, o rutină lipsită de orice conținut; nimeni nu avea inimă pentru Dumnezeu, ci doar pentru câștig; o jertfă plină de cusururi era socotită potrivită pentru altarul lui Dumnezeu. Aceasta era starea lamentabilă de lucruri din zilele lui Maleahi, iar inima simte o tristețe de nedescris meditând la aceasta.

    Însă – mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – există și o altă latură a acestei imagini. Se aflau acolo câteva excepții minunate de la această regulă tristă, câteva lumini minunate, care contrastau cu fondul întunecat. Este cu totul mângâietor ca, în mijlocul acestei stări de corupție, de răceală, de sterilitate și de lipsă de inimă, să citim cuvinte ca acestea: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; și Domnul a luat aminte și a ascultat; și o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul și se gândeau la Numele Lui”.

    Ce minunat este să contemplăm la această rămășiță aflată în mijlocul ruinei morale! Nu vedem la ea nicio pretenție, nicio încercare de a instaura ceva, niciun efort de a restabili acea dispensație falimentară și nicio manifestare a unei pretinse puteri. Ea doar își simțea slăbiciunea și privea la Domnul. Acesta este secretul pentru adevărata putere. Niciodată nu trebuie să ne temem să conștientizăm pe deplin propria slăbiciune. Lucrul de care trebuie să ne temem și de care să fugim este puterea închipuită, care impresionează omul natural. „Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10) – iată regula dintotdeauna pentru poporul lui Dumnezeu! Ne putem întotdeauna baza pe Dumnezeu. Iată un principiu măreț și prețios: oricare ar fi starea Bisericii mărturisitoare, credința individuală se poate bucura de comuniunea cu Dumnezeu, potrivit cu adevărurile cele mai înalte ale dispensației în care trăiește.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vestește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp.

    2 Timotei 4.2


    Ultimul erou al Titanicului (2)

    „Repede, Jessie”, a îndemnat-o domnul Harper. „Urcă în barca de salvare!” El i-a întins-o pe Nana. „Să nu vă fie frică! Eu voi veni mai târziu.”

    Barca de salvare, pe jumătate ocupată, a fost coborâtă în apă și s-a îndepărtat repede de vapor. Operațiunea de salvare a pasagerilor înainta foarte lent, iar unii pasageri se simțeau pe moment mai în siguranță pe Titanicul declarat că nu se poate scufunda, decât în bărcile care se clătinau.

    John Harper s-a uitat după ele, apoi s-a îndreptat spre alți pasageri și i-a ajutat să urce în bărcile de salvare. „Sunteți mântuit? Aveți pace cu Dumnezeu?”, l-a întrebat pe un bărbat care tocmai voia să treacă în grabă pe lângă el. Bărbatul a încercat să se elibereze din strânsoarea lui și s-a uitat mânios la el. „Luați-o”, a spus John și i-a dat vesta lui de salvare. „Vă este mai necesară decât mie.”

    Glasul lui răsuna mereu peste punte, întrebând pe fiecare pasager pe care îl ajuta: „Sunteți mântuit? Credeți în Mântuitorul Isus Hristos? Încă nu este prea târziu! Mărturisiți-I Lui păcatele și atunci veți fi salvat pentru veșnicie”. Marinarii știau ceea ce pasagerii nu trebuiau să afle: Titanicul se va scufunda! Și nu existau suficiente bărci și veste de salvare pentru toți, pentru că nimeni nu a considerat posibilă o asemenea catastrofă. Dacă nu va veni la timp ajutor de la alte vapoare, sute de oameni se vor îneca! De aceea, marinarii l-au lăsat în pace pe John Harper și doar se mirau de el.

    Citirea Bibliei: Geneza 6.13-22 · 1 Petru 3.18-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ RODIM SPIRITUAL (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi…” (Ioan 15:4).


    O mlădiță nu rodește încercând, muncind sau străduindu-se, ci produce rod rămânând în viță!

    Ce înseamnă lucrul acesta? Cum rămâi în Isus? Să luăm ca exemplu următoarea ilustrație: când pui un plic de ceai într-o cană cu apă fierbinte, se întâmplă ceva. În timp ce plicul de ceai stă în apă, plantele sau fructele încep să dea gust apei, până când apa ia gustul componentelor din plic. Și cu cât plicul de ceai rămâne mai mult în apă, cu atât mai puternice sunt culoarea și gustul ceaiului.

    Asta se întâmplă când rămâi în Hristos și El rămâne în tine. Cu cât rămâi mai mult în El, cu atât mai profundă devine relația ta cu El, iar prezența Sa va începe să-ți inunde viața. Mlădița nu produce rod, ea aduce rod. Vița este cea care produce rodul. Și Domnul Isus a spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5). Fără viță, cea mai puternică mlădiță este la fel de neputincioasă precum cea mai slabă.

    Așadar, ce înseamnă să rămâi în Hristos?

    1) Să studiezi Cuvântul Său. Adică: să rămâi ancorat în Hristos, și să rămână în tine cuvintele Lui (parafrazare v. 7). Pe măsură ce studiezi Cuvântul lui Dumnezeu, ești schimbat de Duhul Său.

    2) Să împlinești voia Sa. „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea” (Ioan 15:10). Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult vei dori să faci ce spune El. Și când faci ce spune El, vei începe să umbli în binecuvântarea Lui.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 42: 1-20


    Ca şi la primul templu, în afara camerelor care înconjurau casa pe trei etaje (cap. 41.6 , comp. cu 1 Împăraţi 6.5), preoţii mai dispuneau şi de un mare număr de încăperi care dădeau spre curte. În acestea ei trebuia să mănânce lucrurile preasfinte, să le păstreze şi, de asemenea, să‑şi schimbe veşmintele cu altele cu care urmau să-şi exercite funcţiile.

    Ne gândim din nou, prin contrast, la poziţia cerească a răscumpăraţilor Domnului Isus, care cu toţii au parte de „o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri” (2 Corinteni 5.1).

    Domnul le-a dezvăluit ucenicilor că, în Casa Tatălui Său, sunt multe locuinţe (ceea ce înseamnă că este loc pentru toţi; Ioan 14.2). Părăsindu–i, El avea să meargă să le pregătească locuri în templul ceresc, unde vor fi primiţi în curând toţi credincioşii.

    De remarcat că încăperile sunt sfinte (v. 13), preoţii sunt sfinţi (v. 14), iar jertfele sunt preasfinte. Domnul Îşi aminteşte de urâciunile introduse odinioară în templul Său de împăraţii necredincioşi (cap. 43.8). De atunci încolo, un lung zid de cinci sute de trestii pe fiecare latură va împrejmui templul şi dependinţele lui, pentru a face o despărţire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt (v. 20b).

  • 13 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Știu un om în Hristos.

    Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.

    2 Corinteni 12.2; 1 Corinteni 15.10


    Când sufletele noastre au cunoscut prețul nespus de mare al jertfei lui Hristos, care ne-a adus la Dumnezeu, atunci am înțeles că noi nu mai suntem văzuți deloc în noi înșine, ci numai în Hristos. Acesta este secretul pentru o odihnă deplină.

    Ceea ce a dus la ruina Adunării (privită ca încredințată responsabilității omului, nu ca lucrare a lui Dumnezeu) a fost faptul că sensul răscumpărării depline a fost cu totul pierdut. Mă refer la faptul că omul nu poate sta înaintea lui Dumnezeu nicidecum în starea lui, ca fiu al lui Adam, ci numai în Hristos, după ce Hristos a săvârșit lucrarea lui Dumnezeu pentru el. Și fiecare trebuie să învețe lucrul acesta în conștiința lui, pentru sine. Hristos a purtat lucrurile pentru care Dumnezeu trebuia să-l judece pe om. Mai mult, El a devenit viața noastră. Potrivit acestei lucrări pe care El a făcut-o, noi putem spune că am murit împreună cu El și că El este viața noastră. S-a terminat atât cu pomul, cât și cu roadele. Pentru credință, trupul păcatului este înlăturat.

    Domnul să ne facă să fim credincioși acestui adevăr prețios, că suntem una cu Cel care este la dreapta lui Dumnezeu! Atunci, dacă oamenii ar încerca să pună între mine și Dumnezeu unele rânduieli și porunci, le-aș putea spune: Zadarnic! Eu am fost adus mult prea aproape de Dumnezeu, ca voi să mai puteți așeza între El și mine ceva care să mă poată apropia mai mult de El. Și numai harul este cel care m-a adus atât de aproape.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu este niciun om drept, niciunul măcar; … nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu.

    Romani 3.10,11


    Ultimul erou al Titanicului (1)

    „Uite ce roșu este cerul la asfințit!”, a strigat încântată Nana Harper. Tatăl ei s-a aplecat spre ea. „Da, mâine va fi o zi frumoasă!” Nana, care avea șase ani, i-a prins de mână pe el și pe verișoara ei mai mare, Jessie Leitch, care călătorea cu familia Harper pentru a o îngriji pe Nana, și împreună s-au plimbat pe puntea vaporului impunător. Era seara zilei de 14 aprilie 1912.

    Urma timpul de somn pentru micuța Nana, iar Jessie s-a dus împreună cu ea în frumoasa cabină de la clasa a doua, unde locuiau împreună. Și John Harper s-a retras pentru a citi ceva în cabina lui înainte de a merge la culcare.

    Tocmai trecuse miezul nopții, când Jessie și Nana au fost trezite din somn. Se auzeau strigăte puternice pe holul cabinelor. Chiar atunci cineva a bătut la ușa cabinei lor. „Jessie, Nana, sculați-vă!”, au auzit ele glasul domnului Harper. „Vaporul s-a lovit de un ghețar!” Jessie s-a îmbrăcat repede și a învelit-o pe Nana, pe jumătate adormită, într-o pătură și a părăsit cu ea cabina. John Harper le-a ajutat să-și pună vestele de salvare.

    „În bărci! Femeile și copiii mai întâi”, a răsunat un glas poruncitor. Domnul Harper a luat-o pe Nana în brațe și a urcat cu ea pe puntea superioară. Jessie îl urma. Aveau ei să scape?

    Citirea Bibliei: Geneza 6.1-12 · 1 Petru 3.8-17

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ RODIM SPIRITUAL (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă…” (Ioan 15:4).


    Domnul Isus a spus: „Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă. Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi… Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:1-5) Ce dorește Dumnezeu de la tine astăzi? Rod spiritual! Și El va face aceste două lucruri pentru a-l produce în viața ta.

    Primul: El îți va arăta obiceiurile, relațiile și activitățile care te pun în imposibilitatea de a aduce rod spiritual, și apoi va începe să le taie. Însă El poate face lucrul acesta numai dacă Îi dai voie!

    Al doilea: El îți va descoperi lucrurile care te secătuiesc spiritual și care te împiedică să aduci mult rod. Și unealta Sa preferată, Cuvântul Său, este „mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri” (Evrei 4:12).

    Când citești Cuvântul lui Dumnezeu, El taie răul din viața ta ca să nu împiedice binele. Apoi retează „bine”-le ca să nu obstrucționeze „foarte bine”-le. Lucrul acesta ne face să înțelegem de ce Dumnezeu îngăduie perioade dificile în viața noastră. Un pastor spunea: „Încercările pot fi instrumente de tăiat în mâinile Vierului divin – unelte pe care El le folosește ca să taie crengile uscate, crengile neroditoare și lăstarii care consumă seva degeaba – și face asta pentru ca noi să putem aduce și mai mult rod!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 41: 1-4; 15-26


    Profetul şi călăuza lui au trecut de sub portic şi au pătruns în casă. Ea este împărţită, ca şi templul lui Solomon, într‑un Loc Sfânt, măsurând patruzeci de coţi, şi Locul Preasfânt, în formă de cub, cu latura de douăzeci de coţi. În ciuda suprafeţei considerabile ocupate de templu şi de anexele acestuia ~ şi care ne vorbesc despre măreţia Împărăţiei lui Hristos ~ constatăm că dimensiunile interioare sunt exact aceleaşi cu ale primului templu (1 Împăraţi 6.17,20). Planul lui Dumnezeu este neschimbat. Nu s–au modificat cu nimic intenţiile Sale legate de Hristos şi de binecuvântarea lumii; El are grijă, cu atât de mult timp înainte, să le expună în Sfânta Sa Carte, ca o mărturie a bunătăţii credincioşiei Sale. Şi va împlini ceea ce Şi–a propus! Citirea acestor pagini ar trebui să vorbească în special conştiinţei lui Israel, dovedindu-i că Dumnezeu n‑a încetat să Se intereseze de El.

    Începând cu versetul 15 avem descrierea clădirii, apoi a altarului şi la sfârşit a porţilor deschise ale templului. Ornamentele lor sunt ilustrări ale trăsăturilor împărăţiei: putere în judecată (simbolizată de heruvimii învestiţi cu exercitarea judecăţii), pace şi victorie (ilustrate de palmieri).

  • 12 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nimeni să nu vă înșele în niciun fel.

    2 Tesaloniceni 2.3


    Contextul în care se află acest pasaj explică evenimentele viitoare, pentru ca cei credincioși din Tesalonic să nu interpreteze greșit dificultățile prin care treceau. Totuși, atenționarea de a nu ne lăsa înșelați reprezintă o temă biblică importantă. Diavolul, tatăl minciunilor, este cel mai mare înșelător. Păcatul a pătruns în creație atunci când el a convins-o pe Eva să nu asculte de Dumnezeu, iar ultimele pagini ale Bibliei îl arată ca fiind cel care înșală întreaga lume (Apocalipsa 12.9; 20.3). Există mulți oameni, și în timpul de acum, care fac lucrarea lui. Falși profeți îi înșală pe mulți (Matei 24.11), iar vânturile de învățătură eronată i-au făcut pe mulți creștini să naufragieze (Efeseni 4.14). Mulți înșelători folosesc cuvinte înduplecătoare pentru a produce diviziuni și dificultăți (Romani 16.17,18).

    Probabil însă că cea mai dureroasă realitate este că ne putem înșela pe noi înșine, iar unul dintre felurile în care putem face acest lucru este prin a deveni mândri: „dacă se socotește cineva a fi ceva, nefiind nimic, se înșală pe sine însuși” (Galateni 6.3). Ar trebui mai degrabă să ne smerim și să ne purtăm poverile unii altora. De asemenea, ne înșelăm pe noi înșine atunci când ne încredem în propria noastră înțelepciune. Până nu învățăm să devenim nebuni, nu vom fi niciodată înțelepți în ochii lui Dumnezeu (1 Corinteni 3.18). În cazul în care cunoaștem principiile Cuvântului lui Dumnezeu, însă nu le practicăm în adevăr și în har, ne înșelăm pe noi înșine. Dacă părem a fi spirituali, însă nu am învățat să ne ținem limba în frâu și vorbim cu mânie și insultăm, ne înșelăm pe noi înșine (Iacov 1.22,26). Când credem că nu avem înclinații către o purtare păcătoasă, ne înșelăm pe noi înșine (1 Ioan 1.8).

    Atât paginile Scripturii, cât și cele ale istoriei sunt pline de cazuri în care unii creștini, care au alergat bine la început, au fost duși în rătăcire, înșelați de alții sau chiar de ei înșiși. Aceștia nu au fost prunci în credință, ci credincioși cu experiență, ceea ce constituie un avertisment deosebit de solemn pentru noi toți.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.

    Evrei 3.13


    Morarul și fisura din stăvilarul său

    Un morar a observat că în stăvilarul morii sale era o mică fisură, dar nu și-a luat timpul necesar să o repare. Lucrătorii de la moară l-au sfătuit să o repare, ca nu cumva să se întâmple vreo nenorocire. Dar morarul nu a dat nicio importanță sfatului și a amânat reparația. Spre seară însă fisura mică se lățise mai mult, așa că lucrătorii, îngrijorați, l-au rugat pe morar să repare imediat stricăciunea din stăvilarul morii. Morarul neglijent a răspuns: „Astăzi este prea târziu; o voi repara mâine”. Pe la miezul nopții, morarul a fost trezit din somn de o trosnitură puternică. A coborât în fugă treptele și a văzut cu groază că stăvilarul fusese rupt și că apa năvălea cu furie peste grâul ce era acolo. Până în revărsatul zorilor, toată averea morarului a fost distrusă de apă.

    Asemenea acestui morar, și noi considerăm unele păcate ca fiind mărunte, fără importanță. În zilele noastre, mulți oameni nu ascultă de vocea evangheliei și amână pentru o altă zi primirea mântuirii. Și tocmai această amânare, unită cu neascultarea de Dumnezeu, îi va duce pe toți în pierzarea veșnică. Astăzi însă este timpul potrivit să ne aducem aminte de Mântuitorul care Și-a dat viața pe cruce, ca noi să fim scăpați din pierzare și să avem viața veșnică. Este scris: „«Căci Eu nu doresc moartea celui care moare», zice Stăpânul Domnul. «Întoarceți-vă deci, și veți trăi»” (Ezechiel 18.32).

    Citirea Bibliei: Geneza 5.21-32 · 1 Petru 3.1-7

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ PUI LIMITE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli” (2 Timotei 2:5)


    Ești cumva atât de dornic să intri în grațiile tuturor, încât le împlinești fiecare cerință? Hm, nu ești singurul! Mulți oameni cumsecade se istovesc în fiecare zi pentru că nu sunt în stare să stabilească limite. Și odată ce se întâmplă lucrul acesta, e greu să-ți revii, pentru că niciunul dintre noi, nici măcar cei consacrați în slujirea lui Dumnezeu, nu pot încălca legile naturale pe care El le-a stabilit la creație fără să sufere.

    Un învățător de școală biblică scria: „Odată, când mă plângeam de programul meu încărcat, am auzit Duhul lui Dumnezeu șoptindu-mi: „Tu ești cel care face programul; dacă nu-ți place, fă ceva!” Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” (v. 5) Nu toate problemele sunt spirituale, unele sunt de natură fizică. În plus, nu poți da vina pe diavol pentru lucruri care se întâmplă din vina ta. Nu ne plac persoanele care ne presează și cu toate acestea continuăm să facem ce doresc ele, ceea ce ne alimentează mânia lăuntrică. Te lași presat, neasumându-ți responsabilitatea pentru propria ta viață?

    Adevărul este că mulți oameni cu intenții bune își trăiesc viața în fiecare zi stresați și deprimați, pentru că nu sunt capabili să spună nu! Ei uită că Domnul Isus este exemplul lor, și că El își stabilea momente regulate de odihnă și de înnoire. Iată câteva sfaturi care ar putea să te ajute:

    1) Așază-ți viața sub călăuzirea Duhului Sfânt;

    2) Deprinde-te și pune lucrurile importante pe primul plan;

    3) Înțelege faptul că și tu ai nevoi;

    4) Nu aștepta ca toată lumea să înțeleagă atunci când stabilești limite.

    Biblia ne spune că: „Prietenul adevărat iubeşte oricând” (Proverbele 17:17), nu doar atunci când îi satisfaci dorințele. Așadar, pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viața ta, trebuie să înveți să stabilești limite!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 40: 35-49


    În prima parte a acestei cărţi am văzut că templul lui Solomon fusese profanat, că Dumnezeu fusese, într-un fel, izgonit din el, că până şi preoţii îi adorau acolo pe idoli şi că împărăţia în întregime eşuase în responsabilităţile ei. Consecinţele acestora au fost distrugerea templului, strămutarea poporului evreu, precum şi punerea sa deoparte ca naţiune.

    Dumnezeu însă nu permite niciodată ca ducerea la îndeplinire a planurilor Sale să fie împiedicată de necredincioşia oamenilor. Va trebui ca, exact pe locul în care a fost dezonorat, El să fie şi glorificat pe deplin; promisiunile făcute lui David să se împlinească; un nou templu să fie construit şi o nouă preoţie să fie instituită, sub împărăţia unui nou împărat ~ Hristos ~ domnind cu dreptate peste un popor pocăit. Toate acestea se vor realiza în mileniu, timpul „de restabilire a tuturor lucrurilor” despre care vorbeşte Petru (Fapte 3.21).

    Acesta este subiectul din capitolele 40-48, pentru parcurgerea cărora dorim să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt, la fel cum profetul este aici călăuzit pas cu pas de minunatul său însoţitor. Cu ajutorul Lui vom vizita şi noi acest templu extraordinar care va fi construit atunci la Ierusalim, pentru ca Dumnezeu să fie căutat şi adorat în el.

  • 11 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adevărat, adevărat vă spun că vine un ceas și acum este, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care-l vor auzi vor trăi.

    Ioan 5.25


    Este responsabilitatea păcătosului să audă și să creadă, însă aceste versete prezintă mai degrabă suveranitatea lucrării Fiului de a da viață celor morți din punct de vedere moral. Ca rezultat al acestei lucrări, ei aud glasul Fiului lui Dumnezeu și trăiesc.

    A auzi glasul Fiului lui Dumnezeu nu înseamnă a auzi cuvintele care au fost vorbite de El. În Fapte 13.27 vedem că oamenii din Ierusalim auzeau cuvintele profeților în fiecare sabat și totuși nu cunoșteau „glasul profeților”. Este clar deci că putem să auzim cuvinte și totuși să nu auzim glasul. În 1 Corinteni 14.10 citim că „există atât de multe glasuri în lume, însă niciunul din ele nu este lipsit de sunet clar”. Glasul deci reprezintă adevărata semnificație a cuvintelor – mesajul pe care îl conțin cuvintele. Semnificația glasului Fiului lui Dumnezeu este descoperirea lui Dumnezeu în dragoste, ca acționând în har suveran față de om.

    Prin urmare, glasul este acel lucru special și particular al mărturiei date de o persoană. Profeții au avut un glas – acel lucru specific mărturiei lor. Ioan Botezătorul vorbește despre sine ca fiind un glas; acesta era lucrul care dădea o semnificație particulară mărturiei sale. Glasul Fiului lui Dumnezeu este cu totul unic și special, iar oile Lui ascultă glasul Său (Ioan 10.3).

    Când semnificația particulară a glasului Fiului lui Dumnezeu este auzită, sufletul trăiește – „cei care îl aud vor trăi”. Aceștia trec din sfera morții în sfera vieții, unde Dumnezeu este cunoscut.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri.

    Matei 6.32


    Dumnezeu Se îngrijește de mine

    Când îmi mergea rău, ce-i drept, mă rugam lui Dumnezeu, dar, când îmi mergea bine, Îl uitam. Așa am trăit multă vreme, până când fiica mea a devenit credincioasă. Ea mi-a spus despre Domnul ei și mi-a povestit despre un grup cu care citea din Biblie. Ceea ce îmi spunea ea era străin pentru mine și, ca să aflu mai multe despre unde merge fata mea, într-o zi am însoțit-o. Grupul respectiv a citit din Biblie și ulterior cineva a rostit o rugăciune. Deodată am înțeles că, dacă nu spun astăzi da, iar mâine voi muri, atunci sunt un om pierdut. – Ce mare har mi-a arătat Domnul! El m-a pregătit prin rugăciunile fiicei mele și ale multora, încât nu am mai avut cale de întors: am capitulat în fața crucii.

    Am început să citesc Biblia. Și astăzi, după 28 de ani, mă bucur în fiecare zi că sunt un copil al lui Dumnezeu și că pot merge cu El pe drumul vieții. La apăsările zilei de mâine nu mă gândesc, pentru că Dumnezeu Se îngrijește de mine!

    „Nu vă îngrijorați de viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.25,26,33).

    Citirea Bibliei: Geneza 5.1-20 · 1 Petru 2.13-25

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MEMOREAZĂ SCRIPTURA ȘI ÎNVINGE ÎNGRIJORAREA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea”. (Psalmul 119:97)


    Una dintre cele mai puternice unelte pe care ți le-a dat Dumnezeu pentru a învinge teama și îngrijorarea este memorarea Scripturii. Memoria este ca un mușchi; cu cât o exersezi mai mult, cu atât devine mai puternică.

    Seneca, profesorul roman de retorică din Antichitate, își impresiona clasa formată din două sute de elevi cerându-i fiecăruia să recite un vers preferat dintr-o poezie. Apoi, el le recita pe toate acestea, din memorie – în ordine inversă!

    Sfântul Augustin avea un prieten care putea recita toate cuvintele poetului Vergiliu – de la sfârșit la început!

    Cu siguranță oamenii aceștia aveau o inteligență ieșită din comun, dar sunt multe lucruri pe care fiecare dintre noi le știm pe de rost, cum ar fi: zile de naștere și aniversări, adrese și numere de telefon, coduri numerice personale, numere de cont, numere de permis de conducere. Aceste date au două caracteristici în comun: le folosim frecvent și avem nevoie de ele în mod constant. Cu alte cuvinte, le-am memorat pentru că le folosim des și pentru că nu ne putem descurca fără ele.

    În mod similar, tu poți să-ți învingi îngrijorările confruntându-le, de fiecare dată când apar, cu un verset pe care l-ai memorat. Cuvântul este plin de putere! Este eficient! Dă rezultate! De ce? Pentru că puterea lui Dumnezeu este mai mare decât problemele tale, și Cuvântul lui Dumnezeu este mai mare decât îngrijorările tale. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu promite să-Și respecte Cuvântul. Așadar, când rostești cuvinte spirituale în locul celor izvorâte din neliniște, Dumnezeu lucrează în locul tău. El ți-a făcut următoarea promisiune: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1:12).

    Așa că, dacă ești serios în dorința de a birui stresul și îngrijorarea, începe să memorezi și să verbalizezi Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 40: 1-16


    Începând cu capitolul 40 şi până la sfârşitul cărţii ne aflăm în faţa unei viziuni cu totul noi a profetului. Ea ne poartă în Palestina, în timpul mileniului. Israelul restaurat şi unificat locuieşte în pace, în timp ce Duhul Sfânt este răspândit peste el (cap. 39.25‑29). Acum Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în a descrie locul propriei Sale locuinţe pe pământ, loc în care va putea locui din nou gloria Sa. Aşa cum odinioară Domnul îi arătase lui Moise pe munte modelul primului cort (Exod 25.40; Evrei 8.5), El îi revelează prin viziune lui Ezechiel, pe un alt munte, toate detaliile templului viitor. Iar fiecare dintre noi poate lua ca pentru el îndemnul din versetul 4: „Priveşte cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale şi îndreaptă–ţi inima spre tot ce-ţi voi arăta”. Profetul va examina una după alta cele trei porţi care dădeau în curtea exterioară. Fiecare poartă are aspectul unei mici case străbătute de un coridor central, spre care se deschideau câte trei camere de pe fiecare parte.

    Remarcăm că trestia de măsurat de care se serveşte ghidul este împărţită în şase unităţi de câte un cot şi o palmă (adică şapte palme), dimensiune pe care numai Dumnezeu o foloseşte. Avem de învăţat de aici că şi noi trebuie să estimăm totul după măsura Lui, cea a templului.

  • 10 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem comuniune unii cu alții și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

    1 Ioan 1.7


    Sfera umblării celui credincios este „în lumină” și orice credincios adevărat acolo umblă. Aici se vorbește despre locul unde umblăm, nu despre cum umblăm. În versetul 5 al acestui capitol ni se spune că „Dumnezeu este lumină”, iar acum ni se spune că „El este în lumină”. Deși natura Sa este lumină, totuși, în Vechiul Testament, El a locuit „în întuneric gros”, fără să fie revelată binecuvântarea naturii Sale, așa cum este ea acum revelată în Persoana Fiului Său. Orice credincios umblă acum în lumina acestei minunate revelații, iar acesta este singurul loc al binecuvântării pentru orice credincios astăzi. De asemenea, acesta este locul unde toți cei credincioși sunt puși în comuniune, în comuniunea aceleiași vieți binecuvântate, fiindcă toți sunt parte din aceeași familie, având aceeași natură.

    Trebuie de asemenea să vedem că această lumină este adevărul absolut și dreptatea absolută, iar cei care sunt în lumină nu pot tăgădui faptul că au păcătuit. Atunci cum pot ei avea un loc acolo? Răspunsul vine imediat: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat”. Doar în lumină își are aplicația minunată acest sânge prețios, fiindcă lumina dă pe față totul și doar astfel este păcatul pe deplin judecat și îndepărtat. Cerințele luminii sunt pe deplin împlinite de sângele prețios și orice piedică în calea comuniunii este îndepărtată.

    „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (versetul 9). Dacă cineva își mărturisește păcatele, Dumnezeu este credincios și drept ca să i le ierte. Atunci când pătrunde în suflet, lumina aduce mărturisire, iar Dumnezeu este drept să ierte, deoarece crucea lui Hristos a satisfăcut toate cerințele dreptății. Dumnezeu este credincios față de Fiul Său, care a împlinit lucrarea de răscumpărare.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”.

    Matei 27.43


    Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (6)

    Aceste cuvinte erau de fapt un reproș: Unde este Dumnezeul Tău? Dacă Dumnezeu ar fi cu adevărat Tatăl Tău, atunci ar interveni…! Dar, după cum vedem, El tace… Deci…?

    La cruce, suferința lui Isus a fost neînchipuit de grea, dar trebuia să fie rezolvată problema păcatului nostru.

    La cruce, Dumnezeu putea să-L scape pe Fiul Său de la moarte, dar a vrut să salveze oameni.

    Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său la moarte de cruce nu pentru că nu L-a iubit pe Fiul Său (aceasta a dovedit-o când din cer s-a auzit glasul lui Dumnezeu: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea” – 2 Petru 1.17), ci pentru că a vrut să aibă oameni în apropierea Sa.

    Dacă El nu ar fi murit pe cruce, eu ar fi trebuit să fiu despărțit pe veci de Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu nu L-a cruțat, eu pot trăi. Pentru mine a stat Mântuitorul pe cruce; pentru mine El nu a renunțat; pentru mine nu S-a salvat pe Sine Însuși!

    Ce dragoste nespusă a Domnului Isus care a dus la îndeplinire planul de salvare și S-a gândit la mine, la tine și la toți cei care vor crede în El!

    Citirea Bibliei: Geneza 4.17-26 · 1 Petru 2.9-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „ARUNCĂ” SAU „PĂSTREAZĂ”! – Fundația S.E.E.R. România

    „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre…” (1 Petru 5:7).


    Dacă ne gândim la confruntarea temerilor și îngrijorărilor noastre, avem două variante; să le aruncăm asupra Domnului, sau să le păstrăm și să încercăm să le gestionăm singuri.

    Când comuniștii au ajuns la putere în China, misionara Isobel Kuhn a fost obligată să plece din țară și să meargă pe jos, prin munții acoperiți de zăpadă, până în Burma. Părăsită la capătul pământului, fără bani și fără posibilitatea de a se întoarce acasă, ea își amintea: „Nici nu vă pot spune ce deznădejde și neliniște mă cuprinseseră!” Dar Isobel a luat două decizii importante. Ea scrie: „Primul lucru este să arunci frica. Singura frică pe care trebuie s-o întrețină un creștin este teama de păcat. Toate celelalte temeri vin de la Satan și sunt trimise să ne ducă la confuzie și să ne slăbească.” Așa că Isobel s-a rugat și s-a încrezut în Dumnezeu, respingând panica. Al doilea lucru, pe care l-a făcut ea, a fost să caute călăuzirea lui Dumnezeu pentru ce avea să facă – și în cele din urmă, a ajuns acasă teafără.

    Există o cale importantă spre izbândă: în loc să trăiești cu frică și să lași frica să prindă rădăcini, identific-o și confrunt-o, chiar în momentul în care devii conștient de ea. Apoi, adu fiecare frică în rugăciune și dă-I-o lui Dumnezeu, refuzând s-o iei înapoi, încrezător că El se va ocupa de ea în locul tău. Și nu face lucrul aceste numai cu o parte din fricile și îngrijorările tale, fă-o cu toate, așa cum te îndeamnă Scriptura: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”

    Nu vei fi niciodată cu adevărat liber de frică și de îngrijorare, dar prin harul lui Dumnezeu, te vei descurca mult mai bine decât în momentul de față.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 39: 1-29


    Gog, aliaţii lui, supuşii lui şi nenumăratele lor cete, toţi aceştia vor fi nimiciţi „pe munţii lui Israel” (v. 2). Pentru a ne da o idee despre amploarea greu de imaginat a acestui atac final, versetul 9 afirmă că materialele de luptă abandonate vor furniza locuitorilor atât de mult combustibil, încât se vor putea încălzi cu el timp de şapte ani, iar versetul 14 adaugă faptul că vor fi necesare şapte luni pentru a îngropa morţii lor. În felul acesta, ţara pe care Gog voia s-o stăpânească va deveni propriul său mormânt. În plus, Dumnezeu va trimite judecată în propria ţară a agresorului, în Magog.

    Toate lucrurile care privesc această nimicire a Asirianului şi a armatelor lui sunt consemnate de peste douăzeci de secole în Cartea lui Dumnezeu (comp. cu cap. 38.17). Dar aceasta nu va împiedica mulţimile orbite de Satan să dea năvală spre locul desemnat pentru însăşi măcelărirea lor. În acelaşi fel, de două mii de ani, evanghelia declară unde duce calea largă (Matei 7.13) şi, cu toate acestea, cât de mulţi sunt cei care o urmează, fără ezitare, spre pierzarea lor!

    La fel se vor desfăşura şi evenimentele care vor preceda Împărăţia lui Hristos. După aceea, Israel va locui în pace; nu va mai avea pe nimeni care să-l înspăimânte, iar multe naţiuni vor învăţa să se teamă de Domnul.

  • 9 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară nicidecum.

    Apocalipsa 3.12


    Promisiunile făcute biruitorilor (10) – Un stâlp în templul lui Dumnezeu

    La prima vedere, această promisiune poate părea ciudată, însă, dacă o privim cu atenție, vom vedea că este una minunată, în special pentru cei care se confruntă cu persecuția sau cu lepădarea, din cauza mărturisirii numelui Domnului. De fapt, toți cei credincioși vor fi, mai mult sau mai puțin, disprețuiți pentru credința lor (2 Timotei 3.12).

    În Scriptură, stâlpii vorbesc despre mărturie, stabilitate și imuabilitate. Stâlpii din templul lui Solomon dădeau mărturie despre Cel care locuia în templu, ca și despre caracterul lui neschimbător (2 Cronici 3.17). Acești stâlpi erau făcuți din aramă (1 Împărați 7.15), care este un simbol al caracterului inflexibil și neschimbător al dreptății lui Dumnezeu (Maleahi 3.6).

    Adunarea Dumnezeului viu este „stâlp și temelie a adevărului” (1 Timotei 3.15). Deși Adunarea este stâlpul adevărului, ea nu este adevărul însuși, ci doar îl prezintă. Dar ce trebuie să facă cel credincios atunci când Biserica mărturisitoare nu mai dă mărturie despre adevăr sau caută să adapteze acest adevăr la dorințele lumii? În zilele noastre, creștinii se află sub o constantă presiune pentru a conforma Adunarea culturii și curentelor zilei, pentru a fi «relevanți». „Stâlpul” ne amintește că nu trebuie să cedăm și nici să ne plecăm sub această presiune.

    Promisiunea de a fi un stâlp în cer nu trebuie, în mod evident, să fie înțeleasă în mod literal, ci figurativ. În timp ce dă mărturie pentru numele lui Hristos aici, pe pământ, credinciosul iese din marile structuri religioase de pe pământ, pentru a se plasa pe un teren al lepădării și al ocării (Evrei 13.13). Acest lucru va fi recunoscut în cer: el „nu va mai ieși afară”. Poate că el are puțină putere pe pământ (Apocalipsa 3.8), însă îl așteaptă un loc de onoare în cer – va fi un stâlp în templul lui Dumnezeu, un martor neschimbător cu privire la credincioșia lui Dumnezeu.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.

    Luca 15.10


    „Mi-am pierdut amândouă picioarele, dar L-am găsit pe Mântuitorul”

    Pedro făcea vizite la spital. Pe un coridor lung a văzut o ușă puțin deschisă, a ciocănit ușor și a intrat. Tânărul care era în acel salon l-a întrebat imediat: „Sunteți creștin?”. – „Da”, a spus Pedro puțin mirat și a înaintat spre patul tânărului, „chiar acesta este motivul pentru care sunt aici și te vizitez.”

    Atunci bolnavul a început să-i povestească: „Am plecat de acasă pentru a nu mai auzi de Dumnezeu. Dar, într-o seară, acest Dumnezeu de care fugeam m-a oprit. Eram cu câțiva prieteni și ne distram pe marginea șoselei, când unul dintre ei m-a împins și am căzut pe șosea. Un camion a trecut peste picioarele mele și ele mi-au fost strivite. Acum stau de ceva vreme în acest spital și am avut mai mult timp să cuget asupra vieții mele. Azi-dimineață I-am spus lui Dumnezeu: «Dacă exiști cu adevărat, atunci trimite-mi astăzi un creștin!»”.

    Atunci Pedro i-a vorbit despre Isus, despre dragostea și îndurarea Lui, despre moartea și învierea Lui și despre puterea Lui de a ierta păcate. În aceeași zi, acel tânăr L-a primit prin credință pe Domnul Isus și lucrarea Lui și l-a rugat pe Pedro să ducă acest mesaj părinților săi: „Știu că vă rugați pentru mine. Mi-am pierdut amândouă picioarele, dar am găsit mântuirea în Isus Hristos”.

    „Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca gunoaie, ca să-L câștig pe Hristos” (Filipeni 3.8).

    Citirea Bibliei: Geneza 4.1-16 · 1 Petru 2.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ GESTIONĂM NEÎNȚELEGERILE (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9)


    Uneori cea mai bună cale pentru rezolvarea unei neînțelegeri este să-ți iei o pauză pentru reflecție, chiar dacă este temporară. Când sunt afectate emoțiile, ai nevoie de timp ca să gândești limpede. Și Dumnezeu poate folosi acest timp de separare spre slava Sa, la fel ca în cazul misionarilor Pavel și Barnaba. Pentru că ei s-au despărțit, evanghelia a fost predicată în și mai multe cetăți. Dar atunci când separarea este cea mai bună opțiune, trebuie să cădeți de acord asupra perioadei. În unele prietenii, este posibil ca una dintre persoane să părăsească relația. Însă o astfel de situație trebuie gestionată cu dragoste și înțelepciune, înțelegând că toți avem de învățat din greșeli și că putem crește prin ele.

    Mai târziu, apostolul Pavel a scris: „Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:11). Așadar, când înțelegi că ai greșit, trebuie să recunoști! Pentru un lider singur și concentrat așa cum era Pavel, asta a necesitat smerenie. Într-adevăr, este o încurajare pentru noi să știm că o persoană atât de credincioasă și de strălucită cum era Pavel și-a putut regândi poziția și a putut ajunge la o concluzie diferită. Greșelile pot fi grave; dar nu sunt la fel de grave precum mândria care caută să le apere și să le perpetueze. Pe de altă parte, tu trebuie să înveți să-ți exprimi dezacordul fără să fii dezagreabil.

    E demn de notat faptul că nicăieri în Scriptură nu găsim vreun moment în care Pavel să fi vorbit public despre neînțelegerea lor. Atât Pavel, cât și Barnaba s-au concentrat pe propriile lor misiuni. Singurul comportament pe care ai puterea să-l schimbi este al tău. Și acesta este versetul din Biblie care ar trebui să te motiveze (Efeseni 4:15): „credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 38: 1-23


    În capitolele 38 şi 39 intră în scenă un personaj înspăimântător, cunoscut deja din profeţie sub numele de Asirianul. El poartă aici numele de Gog, iar stăpânirea lui se întinde asupra Magogului, vechea ţară a sciţilor, la nord de Marea Neagră, un popor considerat altădată deosebit de barbar (comp. cu Coloseni 3.11). Gog este prinţul Roşului, al Meşecului şi al Tubalului (vezi Geneza 10.2), nume după care putem recunoaşte, respectiv, Rusia, Moscova şi Tobolsk, capitala Siberiei.

    În fruntea unei formidabile coaliţii de popoare asiatice, acest comandant mai înspăimântător decât Attila sau decât oricare alt cuceritor din istorie, se va năpusti ca o furtună asupra ţării lui Israel, ca s-o ia în stăpânire. Dar Dumnezeu va interveni direct din ceruri pentru a-i nimici (v. 22), şi multe dintre aceste naţiuni şi rase diferite se vor distruge una pe alta (v. 21).

    Este nevoie adesea de foarte puţin pentru ca prietenii de ieri să se transforme în duşmani înverşunaţi. În acelaşi fel au fost odinioară salvaţi şi Iosafat şi poporul său, Iuda (2 Cronici 20.23).

    Dragi prieteni, Cel care împlineşte asemenea izbăviri va putea fi oare prins sau depăşit de pericolele care ne ameninţă? Să‑L lăsăm întotdeauna pe El să lucreze de fiecare dată când ne temem de atacul vrăjmaşului.

  • 8 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să ne ridicăm și să ne suim la Betel; și voi face acolo un altar Dumnezeului care mi-a răspuns în ziua strâmtorării mele și care a fost cu mine pe drumul pe care am umblat.

    Geneza 35.3


    În versetul de mai sus vedem două lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Iacov și pe care El le face și pentru noi.

    Primul lucru a fost că El i-a răspuns lui Iacov în ziua strâmtorării sale. El S-a îngrijit de Iacov în toate momentele dificile de după plecarea lui de acasă. Dumnezeu a văzut cum Iacov fusese înșelat de unchiul său, Laban, cu privire la Leea și la Rahela. A văzut cum Laban i-a schimbat plata de zece ori (Geneza 31.41). A văzut cum Esau a ieșit să-l întâmpine cu patru sute de oameni și cum Iacov s-a temut pentru viața sa. A văzut toate acestea și l-a ajutat, în timp ce Iacov a trebuit să învețe multe lecții. Domnul ne răspunde și nouă, în ziua strâmtorării noastre. Poate că nu ne va scoate din situația dificilă, însă ne va sprijini prin toate împrejurările care ne tulbură.

    Al doilea lucru a fost că Dumnezeu a rămas cu Iacov pe drumul pe care acesta a umblat. De la Beer-Șeba la Padan-Aram, apoi la Sihem și, în cele din urmă, până la Hebron, în Canaan, Dumnezeu a fost cu el. Și noi am găsit cu toții mângâiere în cuvintele din Evrei 13.5: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. Și, de asemenea, în ultimele cuvinte ale Domnului Isus din Evanghelia după Matei: „Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20).

    Vedem apoi răspunsul lui Iacov. El vorbește despre zidirea unui altar, iar altarele, în cartea Geneza, vorbesc în special despre comuniune și închinare, lucruri pe care Tatăl nostru le dorește (Ioan 4.23). Vedem, de asemenea, dorința lui Iacov de a se sui la Betel, care înseamnă „casa lui Dumnezeu” și care nouă ne vorbește despre strângerea colectivă a celor ai Săi. „Nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum obișnuiesc unii, ci încurajându-ne, și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua” (Evrei 10.25).

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ascultă sfaturile și primește învățătura, ca să fii înțelept pe viitor.

    Proverbe 19.20


    Ascultă sfatul

    În viață să spui „nu” cu politețe și cu prudență.

    Când vrei să fii încurajat, încurajează-i pe alții.

    O ceartă este cel mai lung drum între două puncte de vedere. De aceea, evită cearta!

    Nu uita că mânia aprinsă a stins multe prietenii.

    Dacă ești nervos, nu-ți descărca nervii pe alții.

    Dacă dai cuiva ceva, nu aștepta ca și acesta să facă la fel.

    Când Dumnezeu îți pune în brațe o greutate, atunci, cu siguranță, mâna Lui te sprijină.

    Când crezi că nu ai pe cineva căruia să-i vorbești despre problemele și suferința ta, să știi că Dumnezeu este mereu prezent și mereu disponibil.

    Fii răbdător cu greșelile altora; și ei trebuie să aibă răbdare cu ale tale.

    Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci.

    Poartă-te în așa fel ziua, încât să poți dormi liniștit noaptea.

    Citirea Bibliei: Geneza 3.14-24 · 1 Petru 1.17-25

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ GESTIONĂM NEÎNȚELEGERILE (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel socotea că nu este bine…” (Faptele Apostolilor 15:37-38).


    Apostolii Pavel și Barnaba formau o echipă misionară genială. În prima lor călătorie, li s-a alăturat un tânăr pe nume Ioan Marcu. Dar se pare că acestuia i s-a făcut dor de casă și s-a întors la Ierusalim. În cea de-a doua călătorie a lor, Barnaba a vrut să-l ia din nou pe Ioan Marcu, însă Pavel n-a mai fost de acord. „Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, Pavel şi-a ales pe Sila” (Faptele Apostolilor 15:39-40).

    Îți poți imagina așa ceva? Doi titani ai credinței nu au putut ajunge la un numitor comun în această problemă! Da, se întâmplă și la case mari, dar asta nu înseamnă că trebuie să încurajăm acest lucru. Pavel era genul de om extrem de strict, care nu accepta absurditățile. Barnaba, al cărui nume înseamnă „fiul mângâierii” era genul de om răbdător și iubitor, care credea în împăcare și care refuza să șteargă pe cineva de pe lista sa.

    Există două lecții prețioase, în această povestire, legate de gestionarea neînțelegerilor.

    1) Când este vorba de prieteni sau de membrii familiei, toți avem puncte nevralgice. Puțini sunt liderii care au discernământul de-a vedea dincolo de legătura de sânge și de a-și îndrepta atenția spre ce este cel mai bine pentru lucrare. Prin urmare, au avut și au parte, deseori, de suferințe.

    2) Uneori ai nevoie de o a treia persoană, înțeleaptă și de încredere, care să ajute la rezolvarea problemei.

    Când vine vorba de necazuri în biserică, Domnul Isus a trasat linii clare.

    Mai întâi, trebuie să ai o întâlnire privată, unu la unu și să confrunți problema.

    În al doilea rând, dacă lucrul acesta nu dă rezultate, trebuie să iei o persoană sau două cu tine și să te străduiești ca împreună cu ei s-o rezolvi.

    În al treilea rând, dacă nici una dintre metode nu dă rezultate, tu trebuie să aduci problema în fața bisericii lui Hristos (vezi Matei 18:15-18).

    Aceasta este modalitatea biblică de a te confrunta cu neînțelegerile și trebuie să fie și modalitatea noastră.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 37: 15-28


    Sub domnia lui Roboam, cele zece seminţii, avându–l în frunte pe Efraim, se despărţiseră de Iuda şi de Beniamin, ca urmare a necredincioşiei lui Solomon. Şi niciodată de atunci nu a mai fost reparată această ruptură. Totuşi, acest lucru se va întâmpla când va apărea domnia lui Hristos, iar Ezechiel o anunţă prin cele două toiege care, în mâna lui, nu au mai format decât unul singur (comp. cu Ieremia 3.18). Domnul arată că, fără să aştepte acest moment, unitatea poporului Său nu încetează să fie în gândurile Sale. Şi la fel profeţii, apoi apostolii, nici ei n-au pierdut niciodată din vedere unitatea celor douăsprezece seminţii (1 Împăraţi 18.31; Fapte 26.7; Iacov 1.1).

    La fel este şi cu Biserica Domnului Isus. Din vina oamenilor, unitatea ei nu este vizibilă, dar ea există în ochii Lui şi noi nu trebuie să uităm niciodată aceasta. În mijlocul întregii confuzii şi a diviziunilor din creştinătate, ce mângâietor este să ne gândim că nu există decât o singură Biserică adevărată, alcătuită din toţi credincioşii! „Este un singur trup”, după cum este şi „un singur Domn”: Hristos, Căruia David Îi este aici o imagine (Efeseni 4.4,5; 1 Corinteni 12.5,12).

    „Un singur împărat va fi împărat pentru ei toţi şi nu vor mai fi despărţiţi” (v. 22). „David, robul Meu, va fi împărat peste ei. Şi toţi vor avea un singur pastor” (v. 24; comp. cu Ioan 10.16).

  • 7 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine … Nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său … Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine … Întărește-te în harul care este în Hristos Isus … Străduiește-te să te prezinți pe tine însuți lui Dumnezeu aprobat … Fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată … Vestește Cuvântul … Mustră, ceartă, încurajează cu toată îndelunga-răbdare și învățătura … Fii treaz în toate, suferă răul, fă lucrare de evanghelist, împlinește-ți deplin slujba.

    2 Timotei 1.6,8,13; 2.1,15,22; 4.2,5


    Timotei (6) – Cu totul pregătit

    Acestea sunt câteva dintre multele îndemnuri pe care Pavel i le scrie lui Timotei în această ultimă epistolă a sa. Pavel era din nou în închisoare la Roma, de data aceasta așteptând execuția, pe care o numește „timpul plecării mele”. Omenește vorbind, starea de lucruri era tristă. Timotei era descurajat, știind (cum și Pavel știa) că toți cei din Asia (provincie a cărei capitală era Efesul, unde amândoi lucraseră împreună) îl părăsiseră și pe apostol și adevărul pe care acesta îl vestise cu atâta credincioșie. Pavel însă nu îi dă doar îndemnuri, ci îl încurajează pe Timotei și îi dă porunci clare cu privire la ceea ce avea de făcut într-un astfel de timp de faliment. Toate aceste îndemnuri, încurajări și porunci ne sunt adresate și nouă astăzi.

    Pavel dorea mult ca Timotei să fie alături de el. De cinci ori exprimă el acest lucru în epistola sa. Însă, mai presus de toate, lucrarea trebuia să continue. Dumnezeu rămâne întotdeauna credincios, pentru că El nu Se poate tăgădui pe Sine. Prin urmare, Pavel îi spune lui Timotei să încredințeze lucrurile pe care le auzise de la el în prezența multor martori către oameni credincioși, care să fie în stare să-i învețe și pe alții. De asemenea, depărtarea de orice fărădelege era de o importanță vitală.

    Fie ca și noi să luăm seama cu atenție la aceste instrucțiuni ale lui Dumnezeu din această epistolă, care prezintă atât de clar starea în care trăim astăzi! Dumnezeu caută oameni maturi, cunoscători ai Scripturii, cu totul pregătiți pentru orice lucrare bună.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că puterea este a lui Dumnezeu.

    Psalmul 62.11


    „Trebuie să stăm de vorbă”

    Când s-a dezlănțuit uraganul Charles în Florida (SUA), multe panouri publicitare din zonă au fost distruse. În mijlocul furtunii, un panou publicitar a rezistat totuși vântului ce bătea cu o viteză de peste 200 de kilometri pe oră. El era în picioare, dar mesajul publicitar fusese rupt. Pe panou, cineva a scris atunci un îndemn creștin. A doua zi, când soarele răsărea peste șoseaua ce ducea spre Ontario, pe panou se puteau citi cuvintele: „We need to talk! God”, adică Dumnezeu ne spune: „Trebuie să stăm de vorbă!”.

    Dumnezeu le vorbește oamenilor când într-un fel, când într-altul. Deoarece oamenii sunt indiferenți și continuă să meargă pe căile rătăcite ale păcatului, Dumnezeu trebuie să intervină mai energic, așa cum s-a întâmplat în Florida. Uneori trebuie să fim scuturați, pentru a înțelege mai bine glasul lui Dumnezeu. Prin fiecare întâmplare din viața națiunii sau a fiecăruia în parte, tineri și vârstnici, Dumnezeu vrea să ne spună: „Trebuie să stăm de vorbă!”.

    Să nu ne ascundem capul în nisip ca struțul, ci să ne deschidem urechile și inima la vorbirea lui Dumnezeu! El dorește să ne ducă la adevărata viață, o viață trăită pentru veșnicie. Din partea lui Dumnezeu avem totul pe deplin. Mântuitorul a adus lumii o mare mântuire. Beneficiarii sunt toți cei care o primesc în dar.

    Citirea Bibliei: Geneza 3.1-13 · 1 Petru 1.8-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE ÎNDOI DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Astfel credinţa vine în urma auzirii…” (Romani 10:17).


    Poate ai dubii în ce privește propriile tale abilități, dar să nu te îndoiești niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința Sa de a le împlini. David a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a așezat la nivelul Numelui Său este Cuvântul Său. Deci umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării. Îndoiala își are adesea originea în tendința noastră de a ne bizui pe forțele proprii. Încrederea în sine este un concept susținut cu „surle și trâmbițe” de societate; ea ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități.

    Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun…” (Proverbele 28:26). Se spune că versetul central al Bibliei este acesta: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, încrede-te în Dumnezeu și în Cuvântul Său, nu în propria-ți persoană, sau în oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare? Îți pui sub semnul întrebării abilitatea de a te ocupa de cariera ta? Îți pui la îndoială capacitatea de a stabili relații sănătoase? În ciuda faptului că a trăit cu Domnul Isus aproape trei ani și a auzit promisiunea Sa că va învia dintre cei morți, apostolul Toma a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25). I-a întors Domnul Isus spatele lui Toma, din cauza necredinței sale? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră, care se îndoiește! Domnul Isus S-a arătat în trup lui Toma și a pus capăt tuturor îndoielilor lui. Și pe măsură ce citești Cuvântul Său și cauți fața Sa, El va lămuri și îndoielile și slăbiciunile tale.

    Când vei înceta să mai trăiești în lumea „simțurilor” și vei învăța să „umbli prin credință,” îndoielile tale vor începe să dispară (vezi 2 Corinteni 5:7).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 37: 1-14


    Acest capitol extraordinar îl completează pe cel precedent, arătându-ne de astă dată cum Domnul dă o viaţă nouă întregului Său popor restaurat. Aşa cum arată versetele 11-14, această viziune deosebit de emoţionantă se aplică la învierea naţională a lui Israel (după răpirea Bisericii). În prezent, întoarcerea evreilor în Palestina pare să fie un preludiu al acesteia. La cuvântul profetului, oasele s–au apropiat unele de altele, tendoanele, carnea şi pielea le–au acoperit, însă starea lor de a fi moarte nu s–a schimbat. Este o trezire naţională care nu poate fi comparată cu trezirea spirituală pe care o va cunoaşte ulterior poporul, în zorii Împărăţiei lui Hristos. Într–adevăr, pentru a da viaţă, Duhul lui Dumnezeu trebuie să intervină; şi El o va face atunci, trezind conştiinţa şi afecţiunile acestui popor (Psalmul 104.30).

    Completa neputinţă a omului a fost pusă în evidenţă prin întrebarea adresată profetului în versetul 3. În aceste oase nu era nici putere, nici viaţă. Dar toate acestea fac să se arate tocmai puterea lui Dumnezeu „care dă viaţă celor morţi şi care cheamă cele care nu sunt ca şi cum ar fi” (Romani 4.17).

    Cu cât mai minunată este de aceea lucrarea pe care El a făcut–o în noi! Odinioară morţi în păcatele noastre, noi am fost înviaţi împreună cu Hristos (Efeseni 2.5; Coloseni 2.13; Ioan 5.21).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne