9 Aprilie 2022
DOMNUL ESTE APROAPE
Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară nicidecum.
Apocalipsa 3.12
Promisiunile făcute biruitorilor (10) – Un stâlp în templul lui Dumnezeu
La prima vedere, această promisiune poate părea ciudată, însă, dacă o privim cu atenție, vom vedea că este una minunată, în special pentru cei care se confruntă cu persecuția sau cu lepădarea, din cauza mărturisirii numelui Domnului. De fapt, toți cei credincioși vor fi, mai mult sau mai puțin, disprețuiți pentru credința lor (2 Timotei 3.12).
În Scriptură, stâlpii vorbesc despre mărturie, stabilitate și imuabilitate. Stâlpii din templul lui Solomon dădeau mărturie despre Cel care locuia în templu, ca și despre caracterul lui neschimbător (2 Cronici 3.17). Acești stâlpi erau făcuți din aramă (1 Împărați 7.15), care este un simbol al caracterului inflexibil și neschimbător al dreptății lui Dumnezeu (Maleahi 3.6).
Adunarea Dumnezeului viu este „stâlp și temelie a adevărului” (1 Timotei 3.15). Deși Adunarea este stâlpul adevărului, ea nu este adevărul însuși, ci doar îl prezintă. Dar ce trebuie să facă cel credincios atunci când Biserica mărturisitoare nu mai dă mărturie despre adevăr sau caută să adapteze acest adevăr la dorințele lumii? În zilele noastre, creștinii se află sub o constantă presiune pentru a conforma Adunarea culturii și curentelor zilei, pentru a fi «relevanți». „Stâlpul” ne amintește că nu trebuie să cedăm și nici să ne plecăm sub această presiune.
Promisiunea de a fi un stâlp în cer nu trebuie, în mod evident, să fie înțeleasă în mod literal, ci figurativ. În timp ce dă mărturie pentru numele lui Hristos aici, pe pământ, credinciosul iese din marile structuri religioase de pe pământ, pentru a se plasa pe un teren al lepădării și al ocării (Evrei 13.13). Acest lucru va fi recunoscut în cer: el „nu va mai ieși afară”. Poate că el are puțină putere pe pământ (Apocalipsa 3.8), însă îl așteaptă un loc de onoare în cer – va fi un stâlp în templul lui Dumnezeu, un martor neschimbător cu privire la credincioșia lui Dumnezeu.
B. Reynolds
Este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.
Luca 15.10
„Mi-am pierdut amândouă picioarele, dar L-am găsit pe Mântuitorul”
Pedro făcea vizite la spital. Pe un coridor lung a văzut o ușă puțin deschisă, a ciocănit ușor și a intrat. Tânărul care era în acel salon l-a întrebat imediat: „Sunteți creștin?”. – „Da”, a spus Pedro puțin mirat și a înaintat spre patul tânărului, „chiar acesta este motivul pentru care sunt aici și te vizitez.”
Atunci bolnavul a început să-i povestească: „Am plecat de acasă pentru a nu mai auzi de Dumnezeu. Dar, într-o seară, acest Dumnezeu de care fugeam m-a oprit. Eram cu câțiva prieteni și ne distram pe marginea șoselei, când unul dintre ei m-a împins și am căzut pe șosea. Un camion a trecut peste picioarele mele și ele mi-au fost strivite. Acum stau de ceva vreme în acest spital și am avut mai mult timp să cuget asupra vieții mele. Azi-dimineață I-am spus lui Dumnezeu: «Dacă exiști cu adevărat, atunci trimite-mi astăzi un creștin!»”.
Atunci Pedro i-a vorbit despre Isus, despre dragostea și îndurarea Lui, despre moartea și învierea Lui și despre puterea Lui de a ierta păcate. În aceeași zi, acel tânăr L-a primit prin credință pe Domnul Isus și lucrarea Lui și l-a rugat pe Pedro să ducă acest mesaj părinților săi: „Știu că vă rugați pentru mine. Mi-am pierdut amândouă picioarele, dar am găsit mântuirea în Isus Hristos”.
„Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca gunoaie, ca să-L câștig pe Hristos” (Filipeni 3.8).
Citirea Bibliei: Geneza 4.1-16 · 1 Petru 2.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ GESTIONĂM NEÎNȚELEGERILE (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9)
Uneori cea mai bună cale pentru rezolvarea unei neînțelegeri este să-ți iei o pauză pentru reflecție, chiar dacă este temporară. Când sunt afectate emoțiile, ai nevoie de timp ca să gândești limpede. Și Dumnezeu poate folosi acest timp de separare spre slava Sa, la fel ca în cazul misionarilor Pavel și Barnaba. Pentru că ei s-au despărțit, evanghelia a fost predicată în și mai multe cetăți. Dar atunci când separarea este cea mai bună opțiune, trebuie să cădeți de acord asupra perioadei. În unele prietenii, este posibil ca una dintre persoane să părăsească relația. Însă o astfel de situație trebuie gestionată cu dragoste și înțelepciune, înțelegând că toți avem de învățat din greșeli și că putem crește prin ele.
Mai târziu, apostolul Pavel a scris: „Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:11). Așadar, când înțelegi că ai greșit, trebuie să recunoști! Pentru un lider singur și concentrat așa cum era Pavel, asta a necesitat smerenie. Într-adevăr, este o încurajare pentru noi să știm că o persoană atât de credincioasă și de strălucită cum era Pavel și-a putut regândi poziția și a putut ajunge la o concluzie diferită. Greșelile pot fi grave; dar nu sunt la fel de grave precum mândria care caută să le apere și să le perpetueze. Pe de altă parte, tu trebuie să înveți să-ți exprimi dezacordul fără să fii dezagreabil.
E demn de notat faptul că nicăieri în Scriptură nu găsim vreun moment în care Pavel să fi vorbit public despre neînțelegerea lor. Atât Pavel, cât și Barnaba s-au concentrat pe propriile lor misiuni. Singurul comportament pe care ai puterea să-l schimbi este al tău. Și acesta este versetul din Biblie care ar trebui să te motiveze (Efeseni 4:15): „credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”.
de Jean Koechlin
Ezechiel 38: 1-23
În capitolele 38 şi 39 intră în scenă un personaj înspăimântător, cunoscut deja din profeţie sub numele de Asirianul. El poartă aici numele de Gog, iar stăpânirea lui se întinde asupra Magogului, vechea ţară a sciţilor, la nord de Marea Neagră, un popor considerat altădată deosebit de barbar (comp. cu Coloseni 3.11). Gog este prinţul Roşului, al Meşecului şi al Tubalului (vezi Geneza 10.2), nume după care putem recunoaşte, respectiv, Rusia, Moscova şi Tobolsk, capitala Siberiei.
În fruntea unei formidabile coaliţii de popoare asiatice, acest comandant mai înspăimântător decât Attila sau decât oricare alt cuceritor din istorie, se va năpusti ca o furtună asupra ţării lui Israel, ca s-o ia în stăpânire. Dar Dumnezeu va interveni direct din ceruri pentru a-i nimici (v. 22), şi multe dintre aceste naţiuni şi rase diferite se vor distruge una pe alta (v. 21).
Este nevoie adesea de foarte puţin pentru ca prietenii de ieri să se transforme în duşmani înverşunaţi. În acelaşi fel au fost odinioară salvaţi şi Iosafat şi poporul său, Iuda (2 Cronici 20.23).
Dragi prieteni, Cel care împlineşte asemenea izbăviri va putea fi oare prins sau depăşit de pericolele care ne ameninţă? Să‑L lăsăm întotdeauna pe El să lucreze de fiecare dată când ne temem de atacul vrăjmaşului.
Mana Zilnica 