8 Aprilie 2022
DOMNUL ESTE APROAPE
Să ne ridicăm și să ne suim la Betel; și voi face acolo un altar Dumnezeului care mi-a răspuns în ziua strâmtorării mele și care a fost cu mine pe drumul pe care am umblat.
Geneza 35.3
În versetul de mai sus vedem două lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Iacov și pe care El le face și pentru noi.
Primul lucru a fost că El i-a răspuns lui Iacov în ziua strâmtorării sale. El S-a îngrijit de Iacov în toate momentele dificile de după plecarea lui de acasă. Dumnezeu a văzut cum Iacov fusese înșelat de unchiul său, Laban, cu privire la Leea și la Rahela. A văzut cum Laban i-a schimbat plata de zece ori (Geneza 31.41). A văzut cum Esau a ieșit să-l întâmpine cu patru sute de oameni și cum Iacov s-a temut pentru viața sa. A văzut toate acestea și l-a ajutat, în timp ce Iacov a trebuit să învețe multe lecții. Domnul ne răspunde și nouă, în ziua strâmtorării noastre. Poate că nu ne va scoate din situația dificilă, însă ne va sprijini prin toate împrejurările care ne tulbură.
Al doilea lucru a fost că Dumnezeu a rămas cu Iacov pe drumul pe care acesta a umblat. De la Beer-Șeba la Padan-Aram, apoi la Sihem și, în cele din urmă, până la Hebron, în Canaan, Dumnezeu a fost cu el. Și noi am găsit cu toții mângâiere în cuvintele din Evrei 13.5: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. Și, de asemenea, în ultimele cuvinte ale Domnului Isus din Evanghelia după Matei: „Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20).
Vedem apoi răspunsul lui Iacov. El vorbește despre zidirea unui altar, iar altarele, în cartea Geneza, vorbesc în special despre comuniune și închinare, lucruri pe care Tatăl nostru le dorește (Ioan 4.23). Vedem, de asemenea, dorința lui Iacov de a se sui la Betel, care înseamnă „casa lui Dumnezeu” și care nouă ne vorbește despre strângerea colectivă a celor ai Săi. „Nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum obișnuiesc unii, ci încurajându-ne, și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua” (Evrei 10.25).
K. Quartell
Ascultă sfaturile și primește învățătura, ca să fii înțelept pe viitor.
Proverbe 19.20
Ascultă sfatul
În viață să spui „nu” cu politețe și cu prudență.
Când vrei să fii încurajat, încurajează-i pe alții.
O ceartă este cel mai lung drum între două puncte de vedere. De aceea, evită cearta!
Nu uita că mânia aprinsă a stins multe prietenii.
Dacă ești nervos, nu-ți descărca nervii pe alții.
Dacă dai cuiva ceva, nu aștepta ca și acesta să facă la fel.
Când Dumnezeu îți pune în brațe o greutate, atunci, cu siguranță, mâna Lui te sprijină.
Când crezi că nu ai pe cineva căruia să-i vorbești despre problemele și suferința ta, să știi că Dumnezeu este mereu prezent și mereu disponibil.
Fii răbdător cu greșelile altora; și ei trebuie să aibă răbdare cu ale tale.
Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci.
Poartă-te în așa fel ziua, încât să poți dormi liniștit noaptea.
Citirea Bibliei: Geneza 3.14-24 · 1 Petru 1.17-25
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ GESTIONĂM NEÎNȚELEGERILE (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel socotea că nu este bine…” (Faptele Apostolilor 15:37-38).
Apostolii Pavel și Barnaba formau o echipă misionară genială. În prima lor călătorie, li s-a alăturat un tânăr pe nume Ioan Marcu. Dar se pare că acestuia i s-a făcut dor de casă și s-a întors la Ierusalim. În cea de-a doua călătorie a lor, Barnaba a vrut să-l ia din nou pe Ioan Marcu, însă Pavel n-a mai fost de acord. „Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, Pavel şi-a ales pe Sila” (Faptele Apostolilor 15:39-40).
Îți poți imagina așa ceva? Doi titani ai credinței nu au putut ajunge la un numitor comun în această problemă! Da, se întâmplă și la case mari, dar asta nu înseamnă că trebuie să încurajăm acest lucru. Pavel era genul de om extrem de strict, care nu accepta absurditățile. Barnaba, al cărui nume înseamnă „fiul mângâierii” era genul de om răbdător și iubitor, care credea în împăcare și care refuza să șteargă pe cineva de pe lista sa.
Există două lecții prețioase, în această povestire, legate de gestionarea neînțelegerilor.
1) Când este vorba de prieteni sau de membrii familiei, toți avem puncte nevralgice. Puțini sunt liderii care au discernământul de-a vedea dincolo de legătura de sânge și de a-și îndrepta atenția spre ce este cel mai bine pentru lucrare. Prin urmare, au avut și au parte, deseori, de suferințe.
2) Uneori ai nevoie de o a treia persoană, înțeleaptă și de încredere, care să ajute la rezolvarea problemei.
Când vine vorba de necazuri în biserică, Domnul Isus a trasat linii clare.
Mai întâi, trebuie să ai o întâlnire privată, unu la unu și să confrunți problema.
În al doilea rând, dacă lucrul acesta nu dă rezultate, trebuie să iei o persoană sau două cu tine și să te străduiești ca împreună cu ei s-o rezolvi.
În al treilea rând, dacă nici una dintre metode nu dă rezultate, tu trebuie să aduci problema în fața bisericii lui Hristos (vezi Matei 18:15-18).
Aceasta este modalitatea biblică de a te confrunta cu neînțelegerile și trebuie să fie și modalitatea noastră.
de Jean Koechlin
Ezechiel 37: 15-28
Sub domnia lui Roboam, cele zece seminţii, avându–l în frunte pe Efraim, se despărţiseră de Iuda şi de Beniamin, ca urmare a necredincioşiei lui Solomon. Şi niciodată de atunci nu a mai fost reparată această ruptură. Totuşi, acest lucru se va întâmpla când va apărea domnia lui Hristos, iar Ezechiel o anunţă prin cele două toiege care, în mâna lui, nu au mai format decât unul singur (comp. cu Ieremia 3.18). Domnul arată că, fără să aştepte acest moment, unitatea poporului Său nu încetează să fie în gândurile Sale. Şi la fel profeţii, apoi apostolii, nici ei n-au pierdut niciodată din vedere unitatea celor douăsprezece seminţii (1 Împăraţi 18.31; Fapte 26.7; Iacov 1.1).
La fel este şi cu Biserica Domnului Isus. Din vina oamenilor, unitatea ei nu este vizibilă, dar ea există în ochii Lui şi noi nu trebuie să uităm niciodată aceasta. În mijlocul întregii confuzii şi a diviziunilor din creştinătate, ce mângâietor este să ne gândim că nu există decât o singură Biserică adevărată, alcătuită din toţi credincioşii! „Este un singur trup”, după cum este şi „un singur Domn”: Hristos, Căruia David Îi este aici o imagine (Efeseni 4.4,5; 1 Corinteni 12.5,12).
„Un singur împărat va fi împărat pentru ei toţi şi nu vor mai fi despărţiţi” (v. 22). „David, robul Meu, va fi împărat peste ei. Şi toţi vor avea un singur pastor” (v. 24; comp. cu Ioan 10.16).
Mana Zilnica 