Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 16 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; pentru că viile noastre sunt în floare.

    Cântarea Cântărilor 2.15


    Există cel puțin trei vulpi mici care întotdeauna vor strica „viile” relației de căsătorie.

    1. Lipsa de înțelegere. 1 Petru 3.7 ne spune: „Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab”. Este vital să înțelegem diferențele de ordin fizic și emoțional dintre un bărbat și o femeie. Dacă nu le înțelegem, vom avea așteptări nerealiste unii de la ceilalți.

    2. Lipsa de considerație. Egoismul și nepăsarea reprezintă opusul considerației. Să aplicăm parafrazarea versetului 2 din Romani 15 la relația noastră de căsătorie: «Fiecare să placă soției/soțului său spre bine, pentru zidire»!

    3. Lipsa de comunicare. Trebuie să învățăm să comunicăm frecvent unul cu celălalt. Cum ar putea celălalt să știe ce gândim, dacă nu comunicăm? Proverbe 20.5 spune: „În inima omului, sfatul este o apă adâncă și un om priceput scoate din ea”. A învăța să comunicăm este un proces care durează întreaga viață și care nu este niciodată stăpânit pe deplin. Probabil că una dintre cele mai mari bariere pentru o bună comunicare este eșecul soțului și al soției în a se asculta unul pe celălalt. În plus, există tendința de a vorbi înainte de a asculta. Să căutăm să aplicăm Iacov 1.19 în relația noastră de căsătorie: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie”!

    Dumnezeu ne poate da putere să trecem peste aceste bariere și să ne bucurăm de o viață de căsătorie binecuvântată, pe măsură ce ne alipim de Cuvântul Său prin credință. Suntem noi gata, în această chestiune a vieții conjugale, să plătim prețul pentru a urma calea lui Dumnezeu, mai degrabă decât pe a noastră? Merită din plin! De fapt, aceasta este probabil cea mai profitabilă tranzacție pe care am putea-o face pe acest pământ.

    G. W. Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat cu ei alți cinci talanți”. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”.

    Matei 25.20,21


    Să fim o lumină în lume!

    Împlinise 100 de ani și tot satul în care locuia sărbătorea împreună cu el.

    Trăise ambele războaie mondiale, dar încă mai era plin de energie, bunăvoință și umor. Dar mai mult decât atât, el era un creștin credincios și oricine din sat știa acest lucru. În acea zi au venit cu toții să-l felicite.

    O lună mai târziu, întreg satul s-a strâns iarăși – de data aceasta pentru înmormântarea lui. Vorbitorul care a ținut cuvântarea a spus pe scurt câte ceva din viața lui: cum L-a găsit de timpuriu pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său și cum a mers împreună cu Dumnezeul său prin viață.

    După aceea a amintit că Dumnezeu îi pune la dispoziție fiecărui om un anumit număr de ani de viață și că omul este răspunzător să-i folosească bine. El a spus: Dumnezeu i-a dat prietenului nostru 100 de ani. Și odată Dumnezeu îl va întreba ce a făcut cu ei. Și nouă, Dumnezeu ne-a încredințat un anumit număr de ani de viață. Și pe noi ne va întreba odată dacă i-am folosit bine. Oare ne va putea întâmpina și pe noi cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, … intră în bucuria stăpânului tău!”?

    Citirea Bibliei: Geneza 26.18-35 · Psalmul 11.1-7

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RĂSPLATA BUNĂTĂȚII (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Am să scot apă şi pentru cămilele tale…” (Geneza 24:19).


    Într-o zi, Avraam l-a trimis pe Eliezer, slujitorul său, să găsească o soție pentru fiul său Isaac. Stând lângă o fântână afară din cetate, Eliezer s-a rugat: „Doamne, fă ca fata care se oferă să-mi adape cămilele să fie cea pe care Tu ai ales-o.” Deodată, apare Rebeca și spune: „Am să scot apă și pentru cămilele tale” (vezi Geneza 24:13-14). Rebeca nu avea cum să știe că Eliezer avea să-i schimbe viața. Ea nu știa că fapta ei bună avea să deschidă ușa unor mari binecuvântări. În Vechiul Testament, era un lucru obișnuit să oferi apă unui străin. Se numea legea ospitalității. Iudeii credeau cuvântul care spune: „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri” (Evrei 13:2). Dar cine oare ar fi dispus să ofere apă unor cămile însetate? O cămilă poate înghiți 130 de litri de apă, și Eliezer avea zece cămile! Asta înseamnă un proiect de o jumătate de zi! Rebeca s-a arătat generoasă față de un străin, fără a aștepta ceva în schimb decât bucuria de a sluji. Însă ea nu știa că aceste cămile urmau s-o ducă la Isaac pentru a fi mireasa lui, vor face să curgă peste ea o binecuvântare mare și o vor introduce în genealogia lui Hristos.

    Deci, dacă dorești să ai succes, alocă timp, fii concentrat, fii muncitor și fii o persoană care rezolvă problemele, nu una care le provoacă. Trăiește după cuvintele lui Hristos: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (vezi Matei 5:41). Cheia biruinței în viață este să faci nu doar ce trebuie, ci puțin în plus. Da, cămilele sunt respingătoare și urâte, însă din acea situație neplăcută s-a născut cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat Rebecăi. Și așa ceva se poate petrece și cu tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 8:16-25


    Nimănui, după ce a aprins o lampă, nu i–ar veni ideea s–o ascundă într–un vas sau sub pat. Fiind „copii ai luminii”, rostul nostru aici pe pământ este să facem să strălucească, în întunericul acestei lumi, virtuţile Aceluia care este lumină (v. 16; Matei 5.14; 1 Petru 2.9).

    Cu ocazia venirii mamei şi a fraţilor Săi, Domnul a vorbit încă o dată despre „cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc”(v. 21; cap. 6.47): numai aceştia pot să ceară ceva în contul relaţiei cu El.

    Aţipirea Domnului Isus în corabie ni–L înfăţişează ca un Om ostenit după o zi de muncă. Dar, peste numai câteva clipe, El porunceşte vântului şi valurilor, făcându–Se cunoscut ca Dumnezeul suveran. Cuprinşi de teamă, ucenicii au strigat: „Cine este acesta?” (v. 25). De multe ori am auzit şi noi această întrebare (cap. 5.21; 7.49). Odinioară, Agur întrebase: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a legat apele într-o manta?” (Proverbe 30.4). Cel care porunceşte „chiar şi vânturilor şi apei” şi care Îşi descoperă puterea înaintea ucenicilor lipsiţi de credinţă este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul. Astăzi El are aceeaşi putere. În ce fel o vede însă credinţa noastră?

  • 15 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Aș fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos, pentru frații mei, rudele mele după carne, care sunt israeliți, ale cărora sunt: înfierea, și gloria, și legămintele, și darea legii, și slujba, și promisiunile, ai cărora sunt părinții și din care, după carne, este Hristosul, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna! Amin.

    Romani 9.3-5


    Doxologiile din Noul Testament (2) – Hristos este Dumnezeu

    Acest capitol deschide o nouă secțiune în Epistola către Romani, secțiune care vorbește despre trecutul, despre prezentul și despre viitorul lui Israel (capitolele 9, 10 și 11). În versetul de astăzi, apostolul își exprimă dorința fierbinte ca cei de-un neam cu el să se întoarcă la Hristos. El recunoaște locul special pe care Israel îl ocupă în ansamblul dispensațional al lui Dumnezeu: ei au Legea, legămintele și așa mai departe. Din punct de vedere dispensațional, ei au fost aproape de Dumnezeu, în timp ce națiunile au fost departe (Efeseni 2.13).

    Cea mai distinctivă trăsătură a israeliților, care îi separă de restul națiunilor, este că din ei a venit Hristosul, care este o Persoană divină – Dumnezeu arătat în trup! Acest adevăr copleșitor este temelia întregului creștinism. Fără această realitate prețioasă, toate celelalte laturi ale credinței creștine se prăbușesc la pământ. Hristos a venit în lume, iar El este Cel Veșnic, Domnul Oștirilor. Scriptura declară acest adevăr, care o străbate ca un fir de aur, de la început și până la sfârșit. El este Cel născut din fecioară, care este din „zilele eternității” (Isaia 7.14; Mica 5.2). El era Cuvântul, înainte de orice început, iar egalitatea cu Dumnezeu nu a fost un lucru de apucat pentru El, fiindcă Îi aparținea (Ioan 1.1; Filipeni 2.6). El era „Eu sunt” înainte ca Avraam să fi existat, și este Creatorul și Susținătorul întregului univers (Coloseni 1.16,17; Evrei 1.2,3).

    Nu este de mirare deci că apostolul nu s-a putut abține să exclame că Isus Hristos este Dumnezeul binecuvântat pentru totdeauna. Un adevăr minunat, care ne face să ne plecăm inimile în închinare înaintea Lui!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Sfinții care sunt în țară, ei, cei mai aleși, sunt toată plăcerea mea.

    Psalmul 16.3


    Bucuria Domnului pentru cei credincioși

    Psalmul 16 vorbește profetic despre Domnul Isus, care Își găsește plăcerea în oamenii care trăiesc despărțiți de rău pentru Dumnezeu. El îi numește „cei mai aleși”, cu toate că puțini dintre ei fac parte din clasele superioare ale societății. Totuși, ei sunt prețioși pentru El.

    Când a trăit și a lucrat în Israel, Isus Hristos S-a interesat de astfel de oameni. Așadar:

    Când Natanael a venit la El, l-a primit cu aceste cuvinte: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie” (Ioan 1.47). Cât de mult S-a bucurat Domnul Isus de acest bărbat credincios care, spre deosebire de fariseii prefăcuți, era cu adevărat sincer!

    Lângă lacul din Galileea, Isus a văzut cum Simon și Andrei își aruncau plasele. Ei erau simpli pescari, dar Îl așteptau de mult timp pe Mesia. De aceea Domnul i-a chemat să-L urmeze: „Veniți după Mine” (Marcu 1.17).

    Când Mântuitorul a trecut prin Ierihon, l-a văzut pe Zacheu într-un copac și i-a spus: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (Luca 19.5). Domnul Isus a vrut să-l viziteze pe acest vameș disprețuit care și-a deschis inima și a crezut în El.

    În Betania exista o casă unde Domnul Isus era întotdeauna binevenit. Acolo El a savurat părtășia cu Lazăr, S-a bucurat de slujba Martei și a prețuit faptul că Maria I-a uns picioarele cu mir de nard, un parfum foarte prețios (Ioan 12.1-3).

    Citirea Bibliei: Geneza 26.1-17 · Psalmul 10.12-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALUNGĂ NECREDINȚA! – Fundația S.E.E.R. România

    „După ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.” (Marcu 5:40)


    Când îți pui încrederea în Dumnezeu și aștepți o minune, nimic nu te va deprima mai mult și mai rapid decât necredința. În plus, e imposibil să știi ce face Dumnezeu bazându-te pe felul în care arată lucrurile la suprafață. „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Așa că, dacă vrei să dobândești o credință puternică, este important să-ți umpli mintea cu lucruri bune: „tot ce este adevărat, cinstit, drept, curat, vrednic de iubit, orice faptă bună și orice laudă…” (Filipeni 4:8).

    Un pastor scria: Domnul Isus nu i-a permis necredinței să se apropie de El. Și vedem asta atunci când a înviat-o din morți pe fiica lui Iair. Când a auzit că fetița a murit, Isus i-a spus tatălui ei: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36). Poți să crezi, sau poți să te temi. Nu se poate să le faci pe amândouă; și cei care cred cu adevărat ocolesc raționamentul obișnuit al omului. Când Domnul Isus S-a confruntat în acea zi cu duhul morții, El nu le-a permis fricii și necredinței să-și facă loc! Deci când s-a dus acasă la Iair, „n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov” (Marcu 5:37). I-a luat cu El pe cei care credeau în minuni și când „au ajuns la casa fruntaşului sinagogii… Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru, şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă?… Copila n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de mână, şi i-a zis: „Talita, cumi” care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată fetiţa s-a sculat, şi a început să umble” (Marcu 5:37-42).

    Omenește vorbind, situația ta poate părea imposibilă, dar când faci abstracție de fricoși, negativiști și necredincioși, și crezi din toată inima ce spune Dumnezeu – vei obține rezultate!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 8:1-15


    Împreună cu ucenicii, câteva femei devotate Îl urmau pe Domnul şi „Îi slujeau din bunurile lor” (v. 3). Ceea ce ele au făcut ele pentru Isus este menţionat după ce mai întâi se spune ceea ce El a făcut pentru ele (v. 2).

    În versetele 4-15 este prezentată parabola semănătorului şi semnificaţia ei. Trei lucruri fac pământul să fie neroditor: păsările, imagine a diavolului (v. 12), stânca, imagine a inimii tari, de nepătruns la toate acţiunile profunde şi durabile, şi, de asemenea, spinii, care ne vorbesc despre lume, cu preocupările, bogăţiile şi plăcerile ei (v. 14). În acelaşi timp, cel mai bun pământ trebuie mai întâi lucrat. Operaţie dureroasă! solul trebuie sfărâmat, brazdele întoarse, pentru ca sămânţa să poată pătrunde şi răsări. Aşa lucrează Dumnezeu (deseori prin încercări) în conştiinţele celor care urmează să primească Cuvântul.

    Însă această lucrare nu se execută pe primele trei terenuri. Este inutil să ari un drum circulat încontinuu şi este imposibil să ari pe o stâncă; în ce priveşte spinii, aceştia trebuie mai întâi scoşi, iar lumea are adesea rădăcini adânc înfipte în inimă. Să audă Cuvântul este o caracteristică a tuturor „terenurilor”, dar să-l primească şi să rodească cu răbdare este numai a pământului bun (v. 15).

  • 14 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Seminței tale voi da țara aceasta”. Și el a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

    Geneza 12.7


    Să remarcăm aceste două lucruri: în primul rând, faptul că de două ori se spune că Domnul i S-a arătat; în al doilea rând, că țara i-a fost prezentată ca posesiune viitoare. Avram L-a văzut pe Împărat în frumusețea lui și țara care era foarte departe. El și-a continuat călătoria ca străin, în lumina gloriei lui Dumnezeu, care îl chemase, și a binecuvântării țării spre care mergea. Prin urmare, în Noul Testament citim că el aștepta cetatea care avea temelii și că era în căutarea unei patrii mai bune, cerești (Evrei 11.10,16).

    Lucrurile nu stau altfel cu noi. Doar în măsura în care Îl avem pe Hristos Însuși înaintea ochilor noștri, în gloria Sa, precum și binecuvântarea patriei cerești spre care înaintăm, vom putea să manifestăm caracterul de străini și de călători. Nu este de ajuns să cunoaștem doctrina lui Hristos și faptul că cerul ne așteaptă la sfârșitul călătoriei, ci, ca și apostolul, trebuie ca dorința inimii noastre să fie aceasta: „să-L cunosc pe El” (Filipeni 3.10). Dacă vom lua un loc în afara acestei lumi, ca răspuns la chemarea Lui, vom putea crește în cunoașterea Lui și în atașamentul față de El, așa cum El Însuși a spus: „Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui” (Ioan 14.21).

    După ce Domnul i S-a arătat lui Avraam, citim că imediat el a zidit un altar. Acest lucru vorbește cu siguranță despre închinare. În Epistola către Evrei, cei care ies la Hristos afară din tabără nu numai că manifestă caracterul de străini și de călători, ca neavând aici o cetate care rămâne, ci devin închinători, care aduc necontenit jertfe de laudă lui Dumnezeu (Evrei 13.13-15).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți … să umblăm în lumina Domnului!

    Isaia 2.5


    Are nevoie de mult soare!

    Pe eticheta florii pe care Iulia o ținea în mână cu încântare în pavilionul de grădinărit scria că floarea are nevoie de mult soare. Cu toate că știa despre grădina ei că era mai mult umbroasă, a cumpărat această floare, deoarece îi plăceau culoarea, forma frunzelor, mărimea și mirosul.

    Iulia a adus-o acasă, a plantat-o în grădină și s-a ocupat cu drag de ea. Dar floarea nu era fericită în grădina Iuliei. Nu era suficientă îngrijirea bună; planta avea nevoie de soare, iar Iulia nu-i putea da soare. Ea se gândise că ar putea înlocui soarele cu o îngrijire deosebită. Dar lucrurile nu au funcționat. Plantele au propriile nevoi.

    Exact așa este cu noi, credincioșii. Nevoile noastre sufletești după hrana din Cuvântul lui Dumnezeu și după părtășia cu Domnul Isus nu pot fi satisfăcute cu alte mijloace. Dacă nu citim regulat Biblia și nu ne rugăm zilnic, viața noastră interioară se atrofiază.

    Numai când trăim în lumina prezenței lui Dumnezeu și rămânem în dragostea Domnului nostru, înflorim ca și oameni credincioși. În razele calde ale dragostei lui Dumnezeu, creștem în harul și în cunoștința Domnului Isus. Ca urmare, primim putere și pricepere divină pentru a duce o viață spre onoarea lui Dumnezeu și pentru a arăta în comportamentul nostru ceva din Hristos.

    Citirea Bibliei: Geneza 25.19-34 · Psalmul 10.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla”. (Deuteronomul 32:29)


    Dacă nu ești dispus să te schimbi, peste câțiva ani vei fi exact acolo unde ești astăzi, doar că vei fi mai bătrân, vei avea mai puțin timp și mai puține opțiuni. Biblia tocmai ne-a spus: „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” Cum poți face asta? Trebuie să fii dispus să te schimbi! Recunoaște că schimbarea va avea loc – fie că-ți place, fie că nu. Astfel vei fi pregătit. Un autor scria: „Singurul lucru sigur despre ziua de mâine este că va fi diferită de ziua de astăzi. Dacă te îndoiești de asta, gândește-te la următorul lucru: bunicul meu se hrănea cu alimente de la ferma lui, părinții din grădina proprie și eu de la Fast-Food!

    Lumea este diferită față de cum era acum 20 de ani, și va fi și mai diferită peste 20 de ani. Dar vestea bună este că lumea se schimbă atât de repede, că nu ai putea greși tot timpul chiar dacă ai încerca!” Diferența dintre ceea ce ești astăzi și ce vei fi peste douăzeci de ani depinde în mare măsură de trei lucruri: de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu, de relațiile pe care le zidești și de cărțile pe care le citești. Vrei să fii înțelept? Biblia spune: „Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere” (Proverbele 2:6). Vrei să fii fericit? „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbele 3:13).

    Vrei să fii împlinit în viață? „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 7:36-50


    Deşi mult diferită de cea a lui Levi (cap. 5.29), şi Simon fariseul Îl invită pe Domnul la masă. Se gândea probabil că va fi onorat prin aceasta, dar Isus îi va da o lecţie a umilinţei. Iată că în casă este introdusă o femeie cunoscută prin viaţa ei destrăbălată. Ea răspândeşte pe picioarele lui Isus, împreună cu omagiul parfumului ei, multe lacrimi de pocăinţă. Tocmai această păcătoasă, şi nu Simon fariseul, este cea care împrospătează şi revigorează inima Mântuitorului, pentru că ea conştientizează marea datorie pe care o are faţă de Dumnezeu şi se înfăţişează înaintea lui Isus cu singura atitudine cuvenită: cea a unei inimi zdrobite şi smerite (Psalmul 51.17). Înainte de a–i spune acestei femei cuvântul de har pe care ea îl aştepta, Domnul are să-i spună ceva lui Simon, căruia i–a citit gândurile tainice. De câte ori nu am putea auzi numele nostru în locul celui al lui Simon!

    „Am să-ţi spun ceva” şi ţie, ~ Se adresează Mântuitorul unuia dintre noi ~ care poate te compari cu unii care n–au ca tine o educaţie creştină: să ştii că ceea ce contează în ochii Mei este dragostea pentru Mine şi dovezile ei!

    Să învăţăm să estimăm mai bine cât de multe ne–au fost iertate, pentru a–L iubi şi noi mai înfocat pe Mântuitorul nostru!

  • 13 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tu și casa ta.

    Fapte 16.31


    Dumnezeu a rânduit ca soțul și tatăl să fie cap al familiei precum și cap al soției și, de asemenea, ca bărbatul și casa lui să fie o unitate. Câteva referințe din Scriptură ne vor dovedi faptul binecuvântat și solemn că Dumnezeu asociază casa bărbatului cu bărbatul însuși. Acesta este un privilegiu binecuvântat, dar și o mare responsabilitate.

    „Tu și casa ta” este regula întregii Scripturi. Când Dumnezeu a fost pe punctul de a distruge o lume rea prin potop, El i-a spus lui Noe: „Intră în corabie tu și toată casa ta, pentru că pe tine te-am văzut drept înaintea Mea” (Geneza 7.1).

    Când Dumnezeu a fost aproape să-i descopere lui Avraam sfaturile Sale tainice, El a spus că știe „că va porunci copiilor săi și casei sale după el să țină calea Domnului” (Geneza 18.19).

    În același fel, când Iacov a fost chemat de Dumnezeu să se ridice și să meargă la Betel, el niciodată nu s-a gândit să se separe de familia sa. Din contră, ni se spune că „Iacov a zis casei sale și tuturor celor care erau cu el: «Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru și curățiți-vă și schimbați-vă hainele. Și să ne ridicăm și să ne suim la Betel»” (Geneza 35.2,3).

    Același principiu îl găsim și în Exod 10.8,9. Când faraon le-a cerut lui Moise și lui Aaron să lase copilașii în Egipt și ca doar cei maturi să meargă în pustie pentru a ține o sărbătoare pentru Domnul, Moise a răspuns: „Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii noștri și cu fiicele noastre” (Exod 10.9).

    Iosua, prin mărețele lui cuvinte, rostește același adevăr: „Dar eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24.15).

    Cuvintele Domnului din 1 Samuel 3.11-13 de asemenea dovedesc faptul că Dumnezeu îl socotea pe Eli răspunzător pentru răul din casa lui și îl identifica cu aceasta.

    R. K. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

    2 Corinteni 6.2


    Am ratat timpul de har

    Un doctor credincios a fost chemat la patul de boală al unui tânăr. După control, doctorul i-a spus că nu mai are mult timp de trăit. Deznădăjduit, tânărul l-a privit pe doctor și a spus: „Am ratat!”. — „Ce ați ratat?”, l-a întrebat doctorul. Muribundul a repetat: „Am ratat!”. — „Ce ați ratat?”, l-a întrebat încă o dată doctorul. — „Domnule doctor, am ratat mântuirea sufletului meu”, a răspuns bolnavul. — „Nu vorbiți așa”, a încercat doctorul să-l consoleze, „nu vă amintiți de tâlharul de pe cruce?” — „Îmi amintesc, dar știu că acesta nu I-a spus niciodată lui Dumnezeu: «Vezi-Ți de drumul Tău!», așa cum am făcut eu. Dumnezeu mi-a vorbit și m-a chemat la El. Dar diavolul mi-a șoptit: «Încă nu; mai ai mult timp. Ești tânăr, bucură-te mai întâi de viață. Ce vor gândi oamenii despre tine?». Am amânat mântuirea sufletului meu și am ratat harul oferit. Acum, pentru mine este prea târziu!”

    Doctorul a încercat mai departe să-l consoleze, amintindu-i de mulți păcătoși care au venit la Mântuitorul în al unsprezecelea ceas și au găsit iertare și pace. Muribundul însă a spus: „Al unsprezecelea ceas al meu a fost atunci când Mântuitorul m-a chemat. Acum sunt pierdut. Am ratat timpul de har, am ratat mântuirea, este prea târziu!”. Spunând aceste cuvinte a plecat în veșnicie. Ce îngrozitor! Cu siguranță, Domnul Isus i-ar fi arătat har, dacă s-ar fi încrezut în El. Dar tânărul nu a mai putut să creadă.

    Citirea Bibliei: Geneza 25.1-18 · Psalmul 9.11-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    INVESTEȘTE ÎN COPIII TĂI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.” (Iov 8:7)


    Ferma Lazy B se întinde pe o suprafață de 670 kmp. Cea mai mare parte este acoperită de tufișuri și ierburi și aparține familiei Day din 1881. Când Harry și Ada Mae Day au avut primul copil, o fetiță, au mers 300 km până la primul spital, pentru naștere, și au adus-o acasă pe fiica lor la o viață grea. Casa cu patru camere, făcută din chirpici, nu avea apă curentă sau electricitate și nu exista nicio școală în zonă. Ne-am putea gândi că având resurse atât de puține, viitorul fetiței va fi fost limitat. Însă Harry și Ada Mae erau hotărâți ca fiica lor să primească cea mai bună educație posibilă. S-au abonat la ziare și reviste metropolitane și i-au citit copilei neîntrerupt. Când fiica lor a ajuns la vârsta de 4 ani, Ada Mae a început educarea ei în sistem home-schooling, după metoda Calvert, și mai târziu au trimis-o la cele mai bune școli cu internat din acea vreme. Într-o vară și-au luat copiii într-o excursie, cu mașina, ca să viziteze toate capitalele de state din America, la vest de fluviul Mississippi. Când tânăra Sandra era pregătită să meargă la facultate, ea s-a înscris la Universitatea Stanford, apoi a continuat Dreptul și în cele din urmă, a devenit… prima femeie judecător de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii!

    Uimitor, nu-i așa? Am spus istoria asta ca să ajungem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, care este acesta: investește în copiii tăi. Și fii dispus să începi cu pași mărunți, altfel nu vei începe niciodată. În loc să rămâi blocat în ceea ce crezi că nu ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu și El îți va fi binevoitor. Și bazează-te pe acest verset din Scriptură pentru copiii tăi: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 7:18-35


    Din temniţa în care îl închisese Irod (cap. 3.20), Ioan Botezătorul trimite la Isus doi dintre ucenicii săi, ca să se intereseze cu privire la El. Din întrebarea pusă de Ioan se vedeau lămurit îndoiala şi descurajarea lui. El vestise împărăţia şi iată că obţine închisoarea. Era, într-adevăr, cu putinţă ca Isus să fie „Cel care vine”?

    Multe persoane, văzând starea actuală a Bisericii, persecuţiile la care sunt supuşi cei credincioşi în multe ţări şi indiferenţa lumii faţă de evanghelie, ajung să se îndoiască de puterea Domnului şi de împărăţia Lui. Dar împărăţia nu va veni înainte de răpirea Bisericii şi de împlinirea evenimentelor profetice.

    Lucrările lui Isus! ~ acestea sunt conţinutul răspunsului la întrebarea celor doi trimişi.

    Ioan dăduse mărturie despre Domnul. Acum este rândul Domnului ca, înaintea aceleiaşi mulţimi, să dea mărturie despre Ioan. Şi El arată cu tristeţe cum a întâmpinat „această generaţie” privilegiată (v. 31) slujba precursorului Său şi slujba Sa. Nici chemările lui Ioan la pocăinţă, nici veştile bune aduse de Mântuitorul, care ar fi trebuit să producă bucurie şi laudă, nu au găsit ecou în masa poporului, nici la conducătorii acestora.

  • 12 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon.

    S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor.

    Evrei 11.24; Filipeni 2.7


    Moise, într-un fel demn de apreciat, a refuzat slava, însă Isus Și-a ascuns-o. Iar aceasta a fost o biruință frumoasă asupra lumii. Nouă ne place să ne fluturăm onorurile, să arătăm cât mai mult din ceea ce suntem, chiar să ne arogăm ceea ce nu ni se cuvine, dacă oamenii ne-ar considera, din greșeală, mai mari decât suntem în realitate. Moise însă s-a smerit în palatul egiptean, iar aceasta a fost o frumoasă biruință a credinței asupra mersului și duhului lumii. Dar Isus a făcut mai mult. Este adevărat că El n-a avut servitori și curteni pe care să-i învețe, căci a fost un străin pentru palate. Iar cât despre sătenii Nazaretului, aceștia L-au considerat între ei ca pe „fiul tâmplarului”, iar El a fost de acord cu aceasta. Slava slăvilor, Domnul îngerilor, Creatorul marginilor pământului, Dumnezeul cerurilor, a rămas ascuns sub această denumire obișnuită, și a stat acolo fără să obiecteze vreodată ceva.

    Duhul Sfânt, în slujba Sa de har, ne dezvăluie în Evrei 2 izvoarele acestei taine mari. Harul lui Dumnezeu își găsește plăcerea – ce gând prețios! – în a prezenta taina. Iar lauda Celui „pentru care sunt toate și prin care sunt toate” impune prezentarea acestei taine (versetele 9 și 10). Aici ne sunt dezvăluite aceste lucruri; aici vedem izvoarele îmbelșugate de unde se revarsă marele plan și lucrarea lui Dumnezeu, acea taină de negrăit a răscumpărării prin smerirea Fiului lui Dumnezeu, care avea să-i imprime caracterul pentru veșnicie. Harul divin a dorit să fie satisfăcut oferind totul, iar slava divină a vrut să se manifeste într-un chip desăvârșit. Totul curge din aceste izvoare: Cel care sfințește a luat parte la carne și sânge; El a străbătut moartea; a îndurat toate ispitele noastre, dar fără păcat; a cunoscut și a trăit relațiile cu Dumnezeu, experiențele de suflet și suferințele împreună cu cei credincioși; viața de credință pe pământ, cu rugăciuni și lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte; viața de mijlocire din cer; toată pregătirea împlinită pentru a fi jertfă și preot; putința de a ajuta, vrednicia de a curăți, ca și învierea, înălțarea, așteptarea prezentă și împărăția și slăvile viitoare – toate acestea își găsesc originea și izvorul aici, în harul și în slava divină.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine este aproapele meu?

    Luca 10.29


    Să avem ochi deschiși pentru semenii noștri!

    Un domn în vârstă de 82 de ani se afla într-o bancă și dorea să facă un transfer bancar. Deodată și-a pierdut cunoștința, a căzut la pământ și a rămas acolo pe podea în mijlocul sediului. Cutremurător a fost faptul că cei mai mulți au ignorat starea bătrânului și că nu i-au acordat primul ajutor. Ei au trecut nepăsători pe lângă cel muribund, pentru a-și rezolva afacerile financiare. Doar al cincilea client a informat poliția și ambulanța.

    Întâmplarea aceasta ne amintește de parabola samariteanului milostiv, în care Domnul Isus vorbește despre un om căzut între tâlhari și lăsat pe jumătate mort la marginea drumului. Pe acolo au trecut un slujitor la templu și un preot. Poate că și-au scuzat comportamentul, invocând că acela era singur vinovat de situația lui. Sau poate că nu au avut timp. – Dar un străin, un samaritean disprețuit, l-a ajutat pe acel sărman. Domnul Isus încheie această parabolă cu îndemnul: „Du-te și fă și tu la fel!”. – Există așa de mulți nevoiași…

    Să privim acum întâmplarea din perspectiva omului rănit! El s-a lăsat ajutat. Și noi suntem poate răniți, slabi, lipsiți de ajutor și mulți oameni trec neglijenți și nu se interesează deloc de noi. Au propriile griji. Dar Cineva ne vine în ajutor: Isus Hristos! El cunoaște nevoile noastre, ne iubește și ne întinde mâna. Noi trebuie doar să o apucăm.

    Citirea Bibliei: Geneza 24.50-67 · Psalmul 9.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU MAI FI FRICOS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui…” (1 Samuel 16:7)


    Ne mândrim cu abilitatea noastră de a judeca oamenii și situațiile în funcție de înfățișare – și de nenumărate ori greșim.

    Goliat a lansat aceeași provocare, pentru poporul Israel, timp de 40 de zile: „Trimiteți-mi cel mai bun războinic al vostru și îl voi ucide. Eu sunt campionul. Eu sunt cel mai mare!” Acest tip de gândire bazat pe frică se aplică oricărui uriaș pe care-l întâlnești în viață. Chuck Swindoll scria: „Teama și îngrijorarea nu apar numai o dată; ele apar dimineața și seara, zi după zi, încercând necontenit să intimideze. Ele apar sub forma unei persoane, a presiunii, a îngrijorării… teama care bate la inima ta, zi de zi, strigând în prăpastia propriei tale văi. Puține lucruri sunt mai persistente și intimidează mai mult decât frica și îngrijorarea, mai ales când ne confruntăm cu ele prin propriile noastre puteri!” Când a ales următorul rege al poporului Israel, Dumnezeu i-a spus profetului Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui… Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7).

    Ca ființe umane, ne uităm la ce se vede în afară și ne formăm opinii bazându-ne pe ceea ce vedem. Goliat era un uriaș, cu o voce tunătoare și care brava mult – trei trăsături menite să inspire frică în cea mai curajoasă inimă. Dar Dumnezeu nu a fost nici impresionat, nici intimidat de el. Și în plus, El i-a dat lui David capacitatea de a-l vedea pe Goliat prin ochii Săi. Frica este ca un bebeluș: cu cât o hrănești mai mult, cu atât devine mai mare. Când începi să vezi uriașii din viața ta din perspectiva lui Dumnezeu, ei își pierd puterea de a te imobiliza și de a te intimida. Așa că, nu mai fi fricos!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 7:1-17


    Ce nobile sentimente întâlnim la centurionul din Capernaum: afecţiune puternică pentru un simplu rob; bunăvoinţă faţă de Israel; smerenie („nu sunt vrednic”, declară el; comp. cu v. 4); simţul datoriei şi supunere faţă de autorităţi, căpătate în viaţa militară (v. 8)! Dar nu aceste calităţi morale au fost cele pe care le–a admirat Domnul, ci credinţa acestui străin. Isus i–o citează ca exemplu. Credinţa există numai prin obiectul pe care ea îl acceptă: aici, atotputernicia Domnului. Cu cât obiectul va fi recunoscut în grandoarea sa, cu atât mai măreaţă va fi credinţa. Fie ca Hristos să fie mare pentru inima noastră!

    Apropiindu–Se de Nain, Domnul şi mulţimea care–L însoţea întâlnesc un alt cortegiu; este unul de înmormântare, ca cele pe care le putem vedea pe străzi (Eclesiastul 12.5b: amintire tragică a faptului că moartea este plata păcatului). Acesta însă este unul deosebit de trist, pentru că era vorba de unicul fiu al unei văduve. Mişcat de milă, Isus mai întâi o mângâie pe sărmana mamă, apoi atinge sicriul (aşa cum îl atinsese pe lepros în cap. 5.13, fără a deveni necurat; comp. cu Numeri 19.11). Şi iată că mortul se scoală şi începe să vorbească!

    Să nu uităm că mărturia verbală este o dovadă necesară a vieţii care este în noi (Romani 10.9).

  • 11 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu.

    1 Corinteni 5.12,13


    Cititorul să nu înțeleagă greșit acest important principiu practic! El a fost, din nefericire, greșit înțeles de mulți credincioși. Sunt mulți care înclină să creadă că cei care sunt mântuiți prin har și care sunt mărturii ale îndurării divine nu ar trebui să exercite disciplina sub nicio formă și pentru niciun motiv. Pentru unii ca aceștia, Matei 7.1 este considerat pasajul care condamnă complet orice încercare a credincioșilor de a judeca. Nu ni se poruncește, pretind ei, să nu judecăm deloc? Nu sunt acestea cuvintele Domnului, „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”? Fără îndoială că sunt, însă la ce se referă ele? Oare la faptul că nu trebuie să judecăm doctrina și purtarea celor care doresc să-și ia locul în părtășia creștină? Sprijină ele oare ideea că trebuie să primim în părtășie pe orice creștin, indiferent de ceea ce crede, învață sau face? Poate fi aceasta semnificația și forța cuvintelor Domnului? Cine ar putea, chiar și pentru un singur moment, să fie de acord cu așa ceva? Nu ne îndeamnă Domnul, chiar în același capitol, să ne ferim de profeții falși? Dar cum am putea să ne ferim de ei, dacă nu trebuie să judecăm? Iar dacă judecata nu trebuie nicidecum exercitată, de ce ni se mai spune să ne ferim de ei?

    Cititorule creștin, adevărul este pe cât posibil de simplu! Adunarea lui Dumnezeu este responsabilă să judece doctrina și purtarea oricărui om care dorește să fie în părtășie. Într-adevăr, nu trebuie să judecăm motivațiile, însă trebuie să judecăm căile. Suntem învățați de către apostolul inspirat, în 1 Corinteni 5, că avem responsabilitatea să-i judecăm pe toți cei care sunt „înăuntru”, în adunare.

    Lucrurile sunt deci clare – nu trebuie să-i judecăm pe cei „de afară”, însă trebuie să-i judecăm pe cei „dinăuntru”, adică pe cei care iau poziția de credincioși, de mădulare ale Adunării lui Dumnezeu – toți aceștia intră în sfera acțiunii judecății. Din momentul în care un om este admis în adunare, el își ia locul în sfera în care este exercitată disciplina împotriva oricărui lucru contrar sfințeniei Aceluia care locuiește acolo.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa că fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. … Să nu puneți înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

    Romani 14.12,13


    A sărit de pe pod, pentru că și oaia dinainte sărise

    În munți, o turmă de oi trecea pașnică pe o cărare. În curând a ajuns la un pod care traversa o prăpastie adâncă. Turma trecuse adesea pe acest drum, dar acum oile din față s-au oprit iritate. Cele din spate s-au înghesuit – și deodată s-a creat panică. Atunci o oaie a pornit din loc, a sărit peste parapetele podului și a dispărut în adânc. Acesta a fost semnalul pentru celelalte! O oaie a sărit după alta… în moartea sigură. Deznădăjduit, păstorul a încercat să salveze ceea ce nu mai era de salvat. Prea târziu! Fiecare oaie a sărit, pentru că și oaia de dinaintea ei sărise. Doar puține s-au lăsat oprite.

    Astăzi, cei mai mulți oameni ignoră evanghelia, vestea bună a lui Dumnezeu. Unii consideră că sufletul lor nu se poate pierde; alții, că nu ar avea păcate pentru care trebuie să dea socoteală; alții, că nu există veșnicie. Dar ceea ce este greșit nu devine corect doar pe motiv că și alții consideră la fel!

    Cine își ignoră sufletul nemuritor se înșală; cine Îl exclude pe Dumnezeu din viața sa se înșală; cine trăiește după cum consideră în mintea lui că este bine și alungă orice gând cu privire la păcat se înșală.

    Înaintea lui Dumnezeu nu va fi valabilă această scuză: Așa au făcut toți!

    Citirea Bibliei: Geneza 24.32-49 · Psalmul 8.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU SE VA ÎNGRIJI DE TINE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul Şi-aduce aminte de noi: El (ne) va binecuvânta…” (Psalmul 115:12).


    Cât timp irosești îngrijorându-te pentru lucruri care, de obicei, nu se întâmplă niciodată? Fii sincer! Și oare s-a îmbunătățit ceva ca urmare a îngrijorării tale? Firește că nu! Apostolul Pavel scrie: „Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:5-6). Apoi, el ne încurajează spunându-ne că atunci când facem lucrul acesta, „pacea lui Dumnezeu ne va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (vezi Filipeni 4:7).

    În clipa în care începi să te îngrijorezi sau să te simți agitat într-o anumită privință, adu preocuparea ta înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Eliberează-te de povară și crede că El îți va arăta ce să faci sau îți va spune că-ți va purta de grijă, El Însuși. Rugăciunea are putere asupra îngrijorării. Când simți presiune, întotdeauna cel mai bun lucru este să te rogi, în loc să te umpli de teamă și să discuți despre asta. E ușor să te rogi? Nu, pentru că dacă toată viața ți-ai făcut griji, atunci îngrijorarea a devenit un obicei. Dar, cu dedicare, cu perseverență și cu ajutorul lui Dumnezeu, poți învinge îngrijorarea.

    Iată două sugestii:

    1) În loc să încerci să scapi de gândurile negative (fapt care te face să te concentrezi și mai mult asupra lor), mai bine umple-ți mintea cu gânduri pozitive… Gânduri din Biblie! (vezi Filipeni 4:8).

    2) Ia măsuri imediat! Când începi să te îngrijorezi, spune: „Nu, nu o să mă îngrijorez pentru asta, pentru că nu mă ajută cu nimic!” Poate întrebi: „Dar cine se va îngriji de problema mea?” Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Domnul Şi-aduce aminte de noi: El (ne) va binecuvânta!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 6:39-49


    Dacă un mic corp străin se depune pe lentila unui microscop, atunci prin el nu se mai poate vedea nimic. La noi însă, în mod ciudat, se petrece un fenomen invers: cu cât este mai mare „bârna” pe care o avem în ochi, cu atât vedem mai bine „paiul” din ochiul fratelui nostru.

    În versetul 46, Domnul Isus ne pune o întrebare la care trebuie să reflectăm: „Pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce spun?”. Nu suntem adesea prea uşuratici şi prea inconsecvenţi când pronunţăm Numele Domnului Isus în rugăciunile noastre? Nu avem dreptul să–L numim astfel, dacă nu suntem dispuşi să facem voia Lui în toate privinţele (1 Ioan 2.4). Mulţi copii din părinţi creştini L–au primit, prin har, pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor; dar, dacă nu–L recunosc şi în autoritatea Lui ca Domn, putem oare spune despre aceştia că s–au întors cu adevărat la El? Adevăratul creştinism constă în a nu mai trăi pentru noi înşine, ci pentru Acela care a murit pentru noi, în a–I sluji şi în a–L aştepta (1 Tesaloniceni 1.9,10; 2 Corinteni 5.15).

    A zidi speranţele „pe pământ” înseamnă a merge spre o mare ruină (v. 49). Cât despre noi, să mergem cu hotărâre la Isus, să-I ascultăm cuvintele şi să le punem în practică (v. 47)!

  • 10 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm.


    Ochiul lui Dumnezeu se odihnește cu plăcere în Hristos peste toți copiii Săi. Ei sunt iubiți așa cum Hristos este iubit și prin El se pot apropia cu libertate, prin credință, și pot folosi harul în care sunt așezați. «Ne bucurăm de această favoare», după cum scria un alt autor, «în prezența lui Dumnezeu. Nu doar că Judecătorul ceresc ne îndreptățește, ci suntem primiți de Tatăl ceresc: un chip luminos, îndurător, plin de iubire paternă ne luminează și ne înveselește sufletul, ne înviorează inima, astfel că putem sta în prezența Lui cu inima plină de pace și putem umbla pe căile Sale. Avem siguranța prețioasă a faptului că stăm în favoarea lui Dumnezeu. În ceea ce privește păcatele noastre, ele au fost îndepărtate; în ceea ce privește locul nostru înaintea lui Dumnezeu, totul este doar dragoste și har în claritatea luminoasă a feței Sale; în ceea ce privește viitorul, ne așteaptă slava.»

    Cuvinte scumpe, scrise de un bătrân slujitor al Domnului cu puțin timp înainte de sfârșitul unei vieți lungi, binecuvântate, în slujba Aceluia pe care Îl iubea sufletul său! Ele dovedesc cât de prețioasă i-a fost lui această intrare în har și cum s-a folosit de ea prin credință. Involuntar, ele ne aduc aminte de îndemnul din Evrei 13.7: „Amintiți-vă de conducătorii voștri, care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind atent la sfârșitul purtării lor, imitați-le credința”! Și noi avem parte de același har care i-a păstrat pe ei și de aceeași dragoste de care s-au bucurat ei; depinde doar de noi în ce măsură ne folosim de harul „în care stăm”. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – noi nu ne-am apropiat de muntele legii cu focul și cu întunericul său, cu glasul pe care ascultătorii nu îl puteau suporta, ci de Sion, muntele harului, și de Isus, Mijlocitorul unui nou legământ, de un har care satisface toate nevoile noastre și care ne stă zilnic la dispoziție în toată plinătatea lui.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

    Isus a zis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus, căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc”.

    Iov 14.10; Ioan 14.2,3


    Ultima lui tunsoare

    Un marinar aflat în floarea vârstei avea simptome neliniștitoare de boală și de aceea s-a decis să meargă la medic. A fost imediat internat în spital și bănuiala lui groaznică s-a dovedit a fi realitate. Zdruncinat de diagnosticul sumbru, a intrat în cel mai bun salon de frizerie. „Să vă faceți bine treaba! Aceasta este ultima mea tunsoare înainte să plec în iad”, a spus el când a luat loc în fața frizerului.

    Frizerul era un om credincios și s-a interesat cu mult tact de motivul acestor cuvinte înfricoșătoare. În timp ce îl tundea, frizerul i-a spus despre credința lui și despre viitorul său: el credea în Mântuitorul Isus Hristos și știa că, atunci când va muri, avea să meargă acasă la Domnul.

    Bărbatul a revenit la spital și diagnosticul fatal s-a confirmat: cancer, care nu mai putea fi operat.

    Câteva săptămâni mai târziu, o asistentă medicală i-a adus frizerului vestea despre moartea marinarului și i-a înmânat un mic bilet. Pe el marinarul scrisese anevoios, cu mâna tremurândă, cuvintele: „Nu în iad! – La Isus!”.

    Citirea Bibliei: Geneza 24.15-31 · Psalmul 7.9-17

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LIBER ȘI CU INIMA UȘOARĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:30)


    Domnul Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30). Să reținem expresia: „jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

    Este bine să știm că nu trebuie să ne facem griji pentru lucruri, să înțelegem totul sau să purtăm poveri în viața noastră. De fapt, ne putem simți înviorați când ne dăm seama că nu trebuie să știm totul despre tot! Trebuie să ne simțim în largul nostru când spunem: „Nu dețin răspunsul la această situație dificilă, dar nu mă voi îngrijora pentru că Dumnezeu este în control și eu mă încred în El. Mă voi odihni în El și voi trăi liber și cu inima ușoară!”

    Când suntem supraîncărcați cu grijile vieții – când depunem eforturi, muncim și ne îngrijorăm – avem nevoie de o pauză mentală și emoțională. Mințile noastre trebuie să-și ia o pauză de la rezolvarea problemelor și emoțiile noastre trebuie să-și ia o pauză de la supărare. Îngrijorarea ne fură odihna și beneficiile ei.

    Așadar, data viitoare când te îngrijorezi și ești neliniștit, adu-ți aminte că poți trăi „liber și cu inima ușoară.” Tot ce ai de făcut este să te odihnești în siguranța dragostei lui Dumnezeu, a purtării Lui de grijă și a călăuzirii Lui. Dacă te va întreba cineva ce vei face cu problema ta, spune-i că în momentul acesta nu te gândești la ea. Dacă te întreabă de ce, spune-i că I-ai dat-o lui Dumnezeu și că ai încredere că El o va rezolva în locul tău! Amin?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 6:20-38


    De câte ori nu ne simţim sufocaţi de aceste învăţături ale Stăpânului să le lăsăm să ne pătrundă în inimi şi în special să le trăim! Cea mai mare parte a acestor cuvinte se regăsesc în Matei 5:7; aici însă ele sunt mai personale, nu se spune: „ferice de aceia”, ci „ferice de voi”.

    Versetul 31 constituie un rezumat al îndemnurilor adresate „vouă, care ascultaţi” (v. 27): „Cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor la fel” (v. 31). Să ne purtăm bine cu semenii noştri, dacă vrem să dăm ascultare acestui cuvânt!

    Toate aceste trăsături de caracter sunt străine de firea noastră orgolioasă, egoistă şi nerăbdătoare. Domnul subliniază că ele sunt ale lui Dumnezeu Însuşi şi că prin ele vom fi recunoscuţi că suntem copiii Tatălui ceresc pe pământ (v. 35b, 36).

    În cer, într-adevăr, nu vom mai avea ocazia de a le manifesta, pentru că acolo nu vor mai fi nici vrăjmaşi de iubit, nici nedreptăţi de îndurat, nici necăjiţi de mângâiat. Avem responsabilitatea şi privilegiul ca aici, pe pământ, să semănăm cu Isus, să reflectăm blândeţea, dragostea, smerenia şi răbdarea acestui Model desăvârşit care, când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, iar când era chinuit, nu ameninţa (1 Petru 2.21,23).

  • 9 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Satan a răspuns Domnului și a zis: „Piele pentru piele! Da, omul va da tot ce are pentru viața lui”.

    Toate sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lume, fie viață, fie moarte, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.

    Iov 2.4; 1 Corinteni 3.21,22


    Pentru mulți, viața este comoara cea mai de preț. Mulți bolnavi incurabili fac orice ca să-și prelungească viața. Când cineva moare din vina altuia, există adesea multă amărăciune împotriva celui vinovat. Iov însă a spus: „Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1.21). El a rostit aceste cuvinte cu privire la pierderea tuturor averilor sale, dar și cu privire la moartea copiilor săi. Acest lucru are aplicație la viața fiecărui om. „Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă numărul lunilor lui este cu Tine și i-ai pus margini peste care să nu treacă …” (Iov 14.5). Adesea cităm versetul: „Având dorința să plec și să fiu împreună cu Hristos, pentru că este cu mult mai bine” (Filipeni 1.23), însă luptăm cu toată puterea pentru a ține ceea ce nu putem păstra.

    Pentru cei care nu-L cunosc pe Hristos ca Mântuitor, moartea este într-adevăr un lucru cumplit. Ea îi duce într-o eternitate de chin și de durere, într-o stare de separare totală de Dumnezeu. Însă, pentru cei care sunt mântuiți, moartea nu mai este ceva care să-i înspăimânte, nici vreun lucru pe care să caute să-l evite cu orice preț. Astfel de atitudini nepotrivite sunt cu totul lumești și i-au influențat pe creștini într-un fel atât de semnificativ, încât au devenit atitudini normale.

    Ne punem noi încrederea în medicamente sau în doctori mai mult decât în Dumnezeu? Îi învinuim pe doctori, dacă au făcut o greșeală? Nu este Dumnezeu suveran peste toate lucrurile? Nu este El la cârma lor? Noi Îl așteptăm pe Domnul să ne răpească din această lume, nu așteptăm moartea; însă, dacă Dumnezeu, în planul Său perfect pentru noi, îngăduie ca noi să fim foarte aproape de plecare sau ca cineva drag nouă să fie luat la El, să ne încredem în El pe deplin!

    1. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar tu, suflete al meu, liniștește-te în Dumnezeu, căci în El este nădejdea mea. Numai El este stânca și mântuirea mea, turnul meu de scăpare.

    Psalmul 62.5,6


    În cine ne încredem?

    Cu mulți ani în urmă, în Londra bântuia ciuma. Acolo trăia un om bogat numit Craven. Deoarece epidemia se răspândea tot mai mult, Craven s-a decis să plece din Londra la moșia sa de la țară. Înainte de plecare a intrat încă o dată în holul casei. Atunci l-a auzit pe un slujitor întrebându-l pe unul dintre valeți: „Dumnezeul stăpânului meu locuiește la țară? Stăpânul pleacă de aici, pentru că este ciumă. Nu locuiește Dumnezeul stăpânului meu și în oraș?”. Craven a rămas pe loc uimit. Cuvintele slujitorului au lăsat o impresie adâncă asupra lui. Rușinat, și-a spus: „Da, Dumnezeul meu locuiește pretutindeni, El mă poate păzi în oraș la fel ca la țară. Voi rămâne aici. Întrebarea slujitorului mi-a fost o predică folositoare”. El a recunoscut înaintea lui Dumnezeu necredința sa, iar Dumnezeu Și-a dovedit puterea ocrotitoare, astfel încât Craven nu s-a îmbolnăvit, deși l-a îngrijit pe un vecin bolnav.

    Când întâlnim greutăți, Îi cerem lui Dumnezeu ajutorul și sprijinul, dar de cele mai multe ori nu ne încredem numai în El, ci încercăm și noi înșine o cale de ieșire, de rezolvare. Ne punem încrederea nu în Dumnezeu, ci în noi sau în oameni. Atunci inimile noastre nu pot fi liniștite și în pace, ci sunt neliniștite și pline de teamă. Dar, dacă încrederea noastră este numai în Dumnezeu, El ne va veni în ajutor mai mult decât am cerut sau decât putem înțelege.

    Citirea Bibliei: Geneza 24.1-14 · Psalmul 7.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MĂREȘTE-L PE DOMNUL, ASTĂZI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!” (Psalmul 34:3)


    În rugăciunea „Tatăl nostru” putem observa două lucruri. Începe cu cuvintele: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău” (Matei 6:9) și se termină cu „a Ta este Împărăția, și puterea și slava, în veci, Amin.” (Matei 6:13). Dumnezeu dorește să-ți începi rugăciunea și s-o termini gândindu-te la El. De ce? Pentru că-ți va fi de două ori mai bine să te concentrezi asupra lui Dumnezeu, decât pe oricine sau pe orice altceva! Când mărești un obiect, îi crești dimensiunile pentru a-l putea vedea și înțelege mai bine. Când Îl mărim pe Dumnezeu, facem același lucru. Mărim conștientizarea prezenței Lui, ca să-L putem înțelege mai bine. Iată ce se întâmplă când ne închinăm înaintea Lui: ne mutăm gândurile de la noi înșine la Dumnezeu. Punem accentul pe El.

    În traducerea Bibliei „The Message”, Eugene Peterson parafrazează ultimele cuvinte din rugăciunea Tatăl nostru în felul următor: „Tu ești la cârmă! Poți face tot ce dorești! Strălucești de frumusețe! Da, da, da!” (Matei 6:13). Putem spune mai clar de atât? Dumnezeu este la cârmă! Vorbind despre Isus Hristos, Peterson parafrazează cuvintele apostolului Pavel din Efeseni 1:20-23, astfel: „Dumnezeu L-a înviat din morți, L-a pus pe tron în ceruri, I-a dat în mână conducerea universului, totul, de la galaxii la guverne, niciun nume și nicio putere nu se pot sustrage domniei Sale. Și nu doar în prezent, ci pentru totdeauna. El controlează totul, El are ultimul cuvânt în orice. În centrul tuturor acestora, domnește Hristos!” Așadar, când Îl mărești pe Domnul, tu spui de fapt: „Doamne, Tu care conduci universul, Tu conduci și inima mea!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 6:1-19


    Domnul Isus venise pentru a introduce o nouă ordine, însă Israel considera ca fiind mai bun vechiul regim al legii (comp. cu cap. 5.39). Acesta este omul; el preferă poruncile, pentru că, împlinindu-le într-o cât de mică măsură, se poate mândri cu ele, în timp ce harul îl umileşte, făcându–l să se considere pierdut. Pentru acest motiv, iudeii ţineau foarte mult la sabat; Domnul însă le dă fariseilor două lecţii în legătură cu acest subiect: una din Scripturi şi din istoria lui Israel (v. 3,4), iar cealaltă din propriul Său exemplu de dragoste (v. 9,10). Singurul efect asupra inimilor lor a fost însă să-i facă să urzească planuri pentru a scăpa de El.

    Apoi Învăţătorul Îşi desemnează apostolii; dar, mai înainte de a o face, El Se roagă o noapte întreagă. Ce importanţă avea această alegere pentru lucrarea care trebuia împlinită apoi! Domnul Isus cunoştea caracterul natural al fiecăruia dintre ucenicii Săi, ce trebuia să dobândească şi ce să lepede fiecare îi cunoştea, dar îi iubea, aşa cum vă cunoaşte şi vă iubeşte şi pe voi (Ioan 10.14,27).

    În plus, Cel care ştia toate lucrurile a trebuit să-l ia cu Sine pe trădătorul Iuda. Dar acolo din nou triumfă supunerea Lui deplină: Isus venise să împlinească Scripturile.

  • 8 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna! Amin.

    Romani 1.25


    Doxologiile din Noul Testament (1) – Puterea lui Dumnezeu în creație

    Doxologia este un termen teologic folosit pentru a descrie o rostire a laudei și a închinării către Dumnezeu, ca răspuns la un atribut al lui Dumnezeu sau la o lucrare a Lui. Cuvântul vine din limba greacă și este format din două cuvinte: doxa, care înseamnă „glorie”, și logia, care înseamnă „rostire”. În mod obișnuit, doxologiile se încheie cu „Amin”, ca o accentuare a lor. În Noul Testament există șaisprezece doxologii.

    În Romani 1 găsim prima dintre cele patru doxologii conținute de această epistolă uimitoare. În acest prim capitol din Romani, Pavel face o descriere a națiunilor. Ele nu aveau Legea, nici Profeții, așa cum aveau iudeii (Romani 3.1,2); de fapt, ele nu aveau nicio revelație directă de la Dumnezeu. Totuși, ele aveau mărturia cu privire la puterea și la gloria lui Dumnezeu ca și Creator. Când cei dintre națiuni priveau la minunile creației, Îl puteau cunoaște astfel pe Dumnezeu, fiindcă El este manifestat prin acestea (Romani 1.19). Însușirile Sale «nevăzute», ca și Creator, puteau fi văzute cu claritate și cunoscute de către oameni încă de la facerea lumii – anume „puterea Sa eternă și divinitatea Sa” (Romani 1.20). Ei cunoșteau, în conștiința și în înțelegerea lor, că tot ceea ce există a fost creat de un Dumnezeu viu. Totuși, cei dintre națiuni au devenit nerecunoscători, I-au întors spatele lui Dumnezeu și s-au închinat la lucruri create – ceea ce constituie esența idolatriei.

    Adevărul despre puterea eternă și despre divinitatea lui Dumnezeu a produs însă imediat laudă în inima apostolului: Dumnezeu „este binecuvântat pentru totdeauna. Amin”. Să recunoaștem și noi aceste lucruri, în această zi dintâi a săptămânii, și să-I aducem mulțumiri lui Dumnezeu pentru măreția și pentru puterea Lui, manifestate prin crearea și prin susținerea tuturor lucrurilor! El este nu doar Mântuitorul nostru, ci și Creatorul nostru. Toată gloria Îi aparține Lui!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și-a deschis gura; ca un miel pe ­care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura.

    Și în mijlocul scaunului de domnie … am văzut stând în picioare un Miel.

    Isaia 53.7; Apocalipsa 5.6


    Mielul lui Dumnezeu

    Mielul lui Dumnezeu a fost liniștit. Când Domnul Isus a fost maltratat, nu a rostit niciun cuvânt de revoltă, de răzbunare sau de amenințare. Când a fost acuzat pe nedrept, nu a exprimat nicio plângere, nici nu a strigat după răzbunare, cu toate că era în puterea Lui să facă acest lucru. Cât de minunat a fost Domnul chiar și în tăcerea Lui!

    Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit. Din punctul de vedere al oamenilor, se consideră că Isus din Nazaret a trăit într-o vreme nepotrivită, într-un loc neoportun. Căci, dacă ar fi rămas în Galileea, acolo S-ar fi putut apăra! De ar fi fugit El când I s-a ivit ocazia…! Dar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, totul s-a întâmplat după planul Său și la timpul potrivit.

    Mielul lui Dumnezeu „stă” acum. Epistola către Evrei ne spune că Hristos, marele Preot, S-a așezat, adică lucrarea făcută de Hristos în locul nostru pentru păcatele noastre este terminată; problema păcatelor noastre este clarificată. Fiind jertfit o dată pentru totdeauna, Mielul lui Dumnezeu este acum în victoria învierii Sale. Mielul lui Dumnezeu merită veșnic adorare și mulțumire!

    Citirea Bibliei: Geneza 23.1-20 · Psalmul 6.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN PURTĂTOR DE GRIJĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36).


    Biblia spune: „Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă” (Proverbele 16:10). Domnul Isus a fost cel mai bun exemplu. Îi iubea pe oameni, dar nu i-a folosit niciodată în propriul Său interes. Era ocupat, dar nu prea ocupat ca să se oprească și să-i ajute. Relatând pilda Samariteanului milostiv, Domnul Isus a spus: „un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el” (Luca 10:33-34).

    Să remarcăm cuvintele: „a îngrijit de el.” Pentru a fi lider, trebuie să fii în stare să-i influențezi pe oameni și o poți face când îți pui timp deoparte să te îngrijești de ei. În centrul acestui proces se află o preocupare autentică pentru ceilalți. Dacă vrei să dai o mână de ajutor și să-i influențezi în mod pozitiv, tu nu-i poți discredita și subaprecia, întrucât ei o vor simți. Trebuie să-i iubești și să-i respecți. Vechiul refren „prefă-te până reușești” nu se potrivește; oamenii își vor da seama dacă îți pasă sau nu.

    Poate întrebi: „De ce-ar trebui să-mi asum rolul celui care se îngrijește de alții? La urma urmelor, nu e ceva ce ar trebui să primească din altă parte, adică de la familia lor?” Mulți dintre cei cu care intri în contact în fiecare zi sunt disperați după încurajare și, din nefericire, dacă nu o primesc de la tine, nimeni altcineva nu le-o va da! Când devii un astfel de om în viața cuiva, tu ai ocazia reală de a câștiga acea persoană pentru Dumnezeu, și de a o influența înspre bine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 5:27-39


    Levi (numit şi Matei: Matei 9.9) era la slujba sa atunci când vocea lui Isus îl cheamă. Pe dată el părăseşte totul, se scoală şi Îl urmează. Apoi Îl primeşte la el pe Domnul, împreună cu vechii lui colegi, cărora vrea să le ofere o ocazie de a-L întâlni pe Mesia. (Fie ca şi invitaţiile noastre să aibă acelaşi motiv!) Aceşti vameşi (perceptori de taxe) erau urâţi de ceilalţi iudei, pentru că ei se îmbogăţeau pe seama lor, profitând de stăpânirea romană. De aici şi indignarea cărturarilor şi a fariseilor, când L-au văzut pe Isus împreună cu ucenicii Lui în tovărăşia unor asemenea renegaţi.

    Ce mulţi oameni sunt mai curând dornici să–i evite pe păcătoşi, decât să evite păcatul! Ca răspuns la cârtirile lor, Isus Se face cunoscut ca marele medic al sufletelor. Aşa cum doctorul nu se duce la cei sănătoşi (sau care se cred aşa), tot astfel nici Domnul nu Se ocupă decât de cei care îşi recunosc vinovăţia.

    Apoi cărturarii şi fariseii ridică problema postului. Isus le răspunde că această marcă a întristării nu se potriveşte cât timp El, Mirele, Se află în mijlocul lor. Iar robia faţă de lege şi porunci nu se potriveşte cu libertatea şi bucuria pe care le aduce harul (v. 36,37).

  • 7 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toate sunt la fel tuturor: aceeași întâmplare celui drept și celui rău, celui bun (și celui rău), celui curat și celui necurat, celui care jertfește și celui care nu jertfește. Cum este cel bun, așa este și cel păcătos; cel care jură, ca și cel care se teme de jurământ.

    Era o cetate mică și puțini oameni în ea; și a venit un împărat mare împotriva ei și a împresurat-o și a ridicat întărituri mari împotriva ei. Și se afla în ea un om sărac și înțelept care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui, dar nimeni nu și-a adus aminte de omul acela sărac.

    Eclesiastul 9.2,14,15


    „Toate sunt la fel tuturor”, spune Eclesiastul 9.2. Dumnezeu îngăduie o serie de evenimente în viața fiecărui om – pe care noi le numim fericite sau nefericite, potrivit cu natura lor – pentru a vedea dacă vreunul din ele va face ca inima făpturii Sale să se întoarcă spre El. Mai mult, Domnul n-a promis niciodată că cel credincios nu va avea de trecut prin diferite încercări, după convertirea sa. Însă diferitele împrejurări ale vieții, fie că ele afectează sănătatea sau munca sau familia, sunt tot atâtea prilejuri pentru noi de a arăta cum credința creștină schimbă felul în care trecem prin ele.

    De exemplu, dacă cineva care nu este întors la Dumnezeu are un eșec la un examen, el va considera acest lucru a fi ghinion sau lipsă de corectitudine din partea profesorului, însă cel credincios va recunoaște în aceasta mâna Tatălui său ceresc, care este plin de înțelepciune și de iubire față de el, copilul Său. „Alergarea nu este pentru cei iuți, nici lupta pentru cei puternici” (Eclesiastul 9.11; Romani 9.16). Omul lui Dumnezeu este cel care câștigă atât alergarea, cât și lupta. 2 Timotei 4.7 ne prezintă un sărman prizonier bătrân, care-și isprăvise alergarea și care luptase lupta cea bună.

    Pilda cu omul sărac și înțelept ne îndreaptă privirile către Domnul Isus. El este Cel care ne-a eliberat de Vrăjmașul cel puternic (Evrei 2.14,15). Trebuie să avem grijă să nu fim nerecunoscători, nici uituci, ca locuitorii acelei mici cetăți, ci să dăm ascultare întotdeauna cuvintelor Sale (Eclesiastul 9.15,16; 1 Corinteni 11.24).

    J. Koechlin    

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Noe a căpătat îndurare înaintea Domnului.

    Geneza 6.8


    A căutat și a găsit îndurare

    Pe timpul când trăia Noe, răutatea oamenilor era mare pe pământ. Peste tot stăpâneau imoralitatea și violența. Atunci Dumnezeu a zis: „Voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat” (Geneza 6.7), anunțând astfel judecata.

    Relatarea din Biblie însă are următoarea continuare: „Dar Noe a căpătat îndurare înaintea Domnului”. Noe a fost grațiat în mijlocul unei lumi nelegiuite și a scăpat de judecată. Cum?

    Noe L-a auzit pe Dumnezeu anunțând potopul, pentru că a ascultat glasul Său. El știa că nu este mai bun decât oamenii din jurul său și că ar fi meritat aceeași judecată. Această concluzie l-a determinat să caute îndurare. Noe a privit cu credință la Dumnezeu, Judecătorul, și a găsit îndurare la El. Corabia, pe care a construit-o conform poruncii Domnului, l-a protejat de potopul care a distrus tot ce era viu pe pământ.

    Noi trăim într-un timp asemănător cu cel în care a trăit Noe. Judecata divină asupra lumii păcătoase urmează să fie exercitată. Și tu vei fi atins de ea, de aceea trebuie să cauți îndurarea lui Dumnezeu. Vei găsi îndurarea Sa numai dacă Îl vei căuta. Urmează și tu exemplul acestui om care, copleșit de povara vinei sale, s-a prăbușit în fața Singurului care arată îndurare: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18.13).

    Citirea Bibliei: Geneza 22.13-24 · Psalmul 5.7-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTREABĂ ȘI APOI ASCULTĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos” (Apocalipsa 12:10).


    Te-ai făcut vreodată vinovat de faptul că ai acuzat pe cineva înainte de a cunoaște toate faptele? Într-o asemenea situație, tu trebuie să fii conștient că tragi de același capăt al frânghiei cu „pârâșul” oficial al copiilor lui Dumnezeu.

    Biblia anunță: „Pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos” (vers. 10). Maturitatea emoțională și spirituală solicită ca mai întâi, să cauți să înțelegi, nu să faci acuzații pripite. Uită-te la exemplul pe care ni l-a dat Dumnezeu în grădina Edenului. El ar fi putut spune foarte ușor: „Adam și Eva, păcătoși nerecunoscători, nu ar fi trebuit să vă accept niciodată în grădina Mea!” Stilul non-acuzator al lui Dumnezeu, atunci când i-a confruntat pe Adam și pe Eva cu privire la păcatul lor, oferă un model puternic acelora dintre noi care avem tendința de a vorbi înainte de a fi în posesia tuturor informațiilor. Biblia spune: „Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.” Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (Geneza 3:9-11). Putem remarca faptul că Dumnezeu știa deja răspunsul la toate cele trei întrebări pe care le-a pus. Cu toate acestea, El i-a oferit lui Adam ocazia de a explica versiunea lui. Și în cazul lui Adam, el nu a fost în stare.

    Principiul divin rămâne însă in picioare: formularea unor întrebări în scopul clarificării lucrurilor și ascultarea atentă a răspunsurilor sunt etape-cheie în depășirea tendinței de a critica sau de a acuza. Tu, ai fost vreodată acuzat pe nedrept? Dacă ți s-a întâmplat asta, nu face și tu altora același lucru. Întreabă și apoi ascultă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 5:12-26


    Un biet lepros vine la Isus, Căruia îi recunoaşte puterea. El este vindecat prin voia dragostei Sale.

    În versetul 16 ne este dezvăluit încă o dată secretul acestui Om desăvârşit: viaţa Lui de rugăciune. Perfecţiunea omului constă în a fi total dependent de Dumnezeu, iar această dependenţă îşi găseşte expresia în rugăciune. De aceea, Luca ni–L arată de multe ori pe Modelul nostru incomparabil în această atitudine binecuvântată (cap. 3.21; 5.16; 6.12; 9.18,29; 11.1; 22.32,44).

    Vedem apoi eforturile considerabile depuse de câţiva oameni pentru a pune un sărman paralitic în contact cu Isus. Fie ca acest zel şi această perseverenţă a credinţei să ne servească drept încurajare! Şi noi îi putem aduce înaintea Domnului (în rugăciune) pe cei a căror convertire ne stă pe inimă şi să–i invităm să ne însoţească acolo unde El a promis prezenţa Sa.

    În capitolele 4 şi 5, păcatul ne este prezentat sub diferite aspecte: ca putere a lui Satan, în cei posedaţi de demoni (cap. 4.33,41); sub forma mizeriei, în cel lepros; ca o stare de moarte faţă de Dumnezeu, în cazul paraliticului. Isus a venit să răspundă acestor trei caractere: El este Cel care eliberează, care curăţă şi care–l readuce pe om în deplinătatea facultăţilor sale, pentru Dumnezeu.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne