Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu.

1 Corinteni 5.12,13


Cititorul să nu înțeleagă greșit acest important principiu practic! El a fost, din nefericire, greșit înțeles de mulți credincioși. Sunt mulți care înclină să creadă că cei care sunt mântuiți prin har și care sunt mărturii ale îndurării divine nu ar trebui să exercite disciplina sub nicio formă și pentru niciun motiv. Pentru unii ca aceștia, Matei 7.1 este considerat pasajul care condamnă complet orice încercare a credincioșilor de a judeca. Nu ni se poruncește, pretind ei, să nu judecăm deloc? Nu sunt acestea cuvintele Domnului, „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”? Fără îndoială că sunt, însă la ce se referă ele? Oare la faptul că nu trebuie să judecăm doctrina și purtarea celor care doresc să-și ia locul în părtășia creștină? Sprijină ele oare ideea că trebuie să primim în părtășie pe orice creștin, indiferent de ceea ce crede, învață sau face? Poate fi aceasta semnificația și forța cuvintelor Domnului? Cine ar putea, chiar și pentru un singur moment, să fie de acord cu așa ceva? Nu ne îndeamnă Domnul, chiar în același capitol, să ne ferim de profeții falși? Dar cum am putea să ne ferim de ei, dacă nu trebuie să judecăm? Iar dacă judecata nu trebuie nicidecum exercitată, de ce ni se mai spune să ne ferim de ei?

Cititorule creștin, adevărul este pe cât posibil de simplu! Adunarea lui Dumnezeu este responsabilă să judece doctrina și purtarea oricărui om care dorește să fie în părtășie. Într-adevăr, nu trebuie să judecăm motivațiile, însă trebuie să judecăm căile. Suntem învățați de către apostolul inspirat, în 1 Corinteni 5, că avem responsabilitatea să-i judecăm pe toți cei care sunt „înăuntru”, în adunare.

Lucrurile sunt deci clare – nu trebuie să-i judecăm pe cei „de afară”, însă trebuie să-i judecăm pe cei „dinăuntru”, adică pe cei care iau poziția de credincioși, de mădulare ale Adunării lui Dumnezeu – toți aceștia intră în sfera acțiunii judecății. Din momentul în care un om este admis în adunare, el își ia locul în sfera în care este exercitată disciplina împotriva oricărui lucru contrar sfințeniei Aceluia care locuiește acolo.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa că fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. … Să nu puneți înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

Romani 14.12,13


A sărit de pe pod, pentru că și oaia dinainte sărise

În munți, o turmă de oi trecea pașnică pe o cărare. În curând a ajuns la un pod care traversa o prăpastie adâncă. Turma trecuse adesea pe acest drum, dar acum oile din față s-au oprit iritate. Cele din spate s-au înghesuit – și deodată s-a creat panică. Atunci o oaie a pornit din loc, a sărit peste parapetele podului și a dispărut în adânc. Acesta a fost semnalul pentru celelalte! O oaie a sărit după alta… în moartea sigură. Deznădăjduit, păstorul a încercat să salveze ceea ce nu mai era de salvat. Prea târziu! Fiecare oaie a sărit, pentru că și oaia de dinaintea ei sărise. Doar puține s-au lăsat oprite.

Astăzi, cei mai mulți oameni ignoră evanghelia, vestea bună a lui Dumnezeu. Unii consideră că sufletul lor nu se poate pierde; alții, că nu ar avea păcate pentru care trebuie să dea socoteală; alții, că nu există veșnicie. Dar ceea ce este greșit nu devine corect doar pe motiv că și alții consideră la fel!

Cine își ignoră sufletul nemuritor se înșală; cine Îl exclude pe Dumnezeu din viața sa se înșală; cine trăiește după cum consideră în mintea lui că este bine și alungă orice gând cu privire la păcat se înșală.

Înaintea lui Dumnezeu nu va fi valabilă această scuză: Așa au făcut toți!

Citirea Bibliei: Geneza 24.32-49 · Psalmul 8.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU SE VA ÎNGRIJI DE TINE! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Şi-aduce aminte de noi: El (ne) va binecuvânta…” (Psalmul 115:12).


Cât timp irosești îngrijorându-te pentru lucruri care, de obicei, nu se întâmplă niciodată? Fii sincer! Și oare s-a îmbunătățit ceva ca urmare a îngrijorării tale? Firește că nu! Apostolul Pavel scrie: „Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:5-6). Apoi, el ne încurajează spunându-ne că atunci când facem lucrul acesta, „pacea lui Dumnezeu ne va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (vezi Filipeni 4:7).

În clipa în care începi să te îngrijorezi sau să te simți agitat într-o anumită privință, adu preocuparea ta înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Eliberează-te de povară și crede că El îți va arăta ce să faci sau îți va spune că-ți va purta de grijă, El Însuși. Rugăciunea are putere asupra îngrijorării. Când simți presiune, întotdeauna cel mai bun lucru este să te rogi, în loc să te umpli de teamă și să discuți despre asta. E ușor să te rogi? Nu, pentru că dacă toată viața ți-ai făcut griji, atunci îngrijorarea a devenit un obicei. Dar, cu dedicare, cu perseverență și cu ajutorul lui Dumnezeu, poți învinge îngrijorarea.

Iată două sugestii:

1) În loc să încerci să scapi de gândurile negative (fapt care te face să te concentrezi și mai mult asupra lor), mai bine umple-ți mintea cu gânduri pozitive… Gânduri din Biblie! (vezi Filipeni 4:8).

2) Ia măsuri imediat! Când începi să te îngrijorezi, spune: „Nu, nu o să mă îngrijorez pentru asta, pentru că nu mă ajută cu nimic!” Poate întrebi: „Dar cine se va îngriji de problema mea?” Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Domnul Şi-aduce aminte de noi: El (ne) va binecuvânta!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 6:39-49


Dacă un mic corp străin se depune pe lentila unui microscop, atunci prin el nu se mai poate vedea nimic. La noi însă, în mod ciudat, se petrece un fenomen invers: cu cât este mai mare „bârna” pe care o avem în ochi, cu atât vedem mai bine „paiul” din ochiul fratelui nostru.

În versetul 46, Domnul Isus ne pune o întrebare la care trebuie să reflectăm: „Pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce spun?”. Nu suntem adesea prea uşuratici şi prea inconsecvenţi când pronunţăm Numele Domnului Isus în rugăciunile noastre? Nu avem dreptul săL numim astfel, dacă nu suntem dispuşi să facem voia Lui în toate privinţele (1 Ioan 2.4). Mulţi copii din părinţi creştini Lau primit, prin har, pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor; dar, dacă nuL recunosc şi în autoritatea Lui ca Domn, putem oare spune despre aceştia că sau întors cu adevărat la El? Adevăratul creştinism constă în a nu mai trăi pentru noi înşine, ci pentru Acela care a murit pentru noi, în aI sluji şi în aL aştepta (1 Tesaloniceni 1.9,10; 2 Corinteni 5.15).

A zidi speranţele „pe pământ” înseamnă a merge spre o mare ruină (v. 49). Cât despre noi, să mergem cu hotărâre la Isus, să-I ascultăm cuvintele şi să le punem în practică (v. 47)!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: