Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 5 Iunie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din veacul rău de acum, după voia lui Dumnezeu și a Tatălui nostru, a căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin.

    Galateni 1.4,5


    Doxologiile din Noul Testament (5) – El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre

    Această doxologie este întrucâtva unică, nu prin conținutul ei, ci prin poziția pe care o ocupă în această epistolă. Ea face parte din introducerea făcută de Pavel la Epistola către Galateni. El menționează mai întâi că autoritatea sa de apostol nu-și avea originea în om, ci în Dumnezeu Tatăl și în Isus Hristos (versetul 1). Apoi el spune că Hristos a murit pentru păcatele noastre. Urmează doxologia: „Căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin”.

    Semnificația și importanța acestui lucru vor fi înțelese atunci când privim la contextul situației sfinților din Galatia. Aceștia intraseră sub influența unor falși învățători care îi învățau să păzească legea lui Moise. Apostolul Pavel a caracterizat pe drept acest lucru ca fiind un atac la temeliile creștinismului, creștinism care este un sistem al harului, nu al legii (Ioan 1.17; Romani 6.14). Este izbitor să comparăm atitudinea lui Pavel față de galateni cu cea pe care el a manifestat-o față de corinteni. În adunarea din Corint erau multe lucruri în neorânduială, chiar și imoralitate. Pavel i-a mustrat aspru pe alocuri, însă, în același timp, el a manifestat multă afecțiune în prima sa epistolă către ei. Însă eroarea doctrinară din Galatia a fost tratată de el cu o mustrare plină de răceală și cu pronunțarea anatemei încă de la început (Galateni 1.6-9). Câteodată suntem șocați de imoralitatea apărută în mijlocul creștinilor, însă rămânem indiferenți la pătrunderea învățăturii eronate. Poziția apostolului este în direct contrast cu o astfel de atitudine.

    Domnul Isus S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din acest veac rău. Mântuirea nu este prin lege, ci prin harul minunat al lui Dumnezeu, în Hristos. Să-L lăudăm necontenit pentru acest har, fiindcă el este temelia pe care stăm! A lui Dumnezeu să fie gloria pentru totdeauna!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al „Căpățânii” … unde L-au răstignit și împreună cu El alți doi: unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

    Ioan 19.17,18


    Iar Isus la mijloc

    Oamenii I-au dat Domnului Isus locul între doi răufăcători, în mijlocul lor, ca și când ar fi fost cel mai rău dintre ei. Această atitudine arată atât de bine ce „prețuire” aveau oamenii față de Fiul lui Dumnezeu! Când Pilat i-a întrebat ce acuzație aduc împotriva lui Isus, conducătorii iudei au răspuns: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale” (Ioan 18.30).

    Locul din mijloc a fost însă și locul pe care Hristos trebuia să-L ocupe după planul lui Dumnezeu. Crucea Lui a reprezentat punctul central al celor întâmplate pe dealul Golgota. „Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.14,15). El, Cel drept, a suferit acolo judecata lui Dumnezeu asupra păcatului oamenilor și a împlinit marea lucrare a mântuirii.

    La crucea lui Isus, omenirea se împarte în două grupe. „Și Eu, când voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine Însumi pe toți” (Ioan 12.32). Cu aceste cuvinte, El arăta rezultatul morții Sale pe cruce. Unul dintre cei doi răufăcători și-a recunoscut vina și a primit har. În aceeași zi a intrat cu Salvatorul său în Paradis. Celălalt răufăcător a rămas însă respingător și a mers în moarte neîmpăcat cu Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Geneza 40.1-23 · Psalmul 25.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDEȘTE-TE MAI PUȚIN LA TINE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.” (Iacov 4:10)


    Se spune, pe bună dreptate, că „smerenia nu te înjosește, ci te face să te gândești mai puțin la tine”. Asta nu înseamnă că trebuie să fii preșul tuturor, sau să pari lipsit de coloană vertebrală, lipsit de convingeri și de păreri. Adevărata smerenie înseamnă să-L recunoști pe Dumnezeu drept sursa tuturor lucrurilor pe care le ai și de care ai nevoie, și să nu uiți să-I mulțumești Lui pentru toate acestea. De ce? Pentru că „Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, și i-a suflat în nări suflare de viaţă” (Geneza 2:7). Intenția lui Dumnezeu pentru oameni a fost ca ei să locuiască în Paradis și să se bucure de prezența Sa, în fiecare zi. Însă noi nu L-am ascultat și am hotărât să trăim după propriile noastre legi, și nu după legile Sale. Urmarea? Dumnezeu ne-a anunțat: „ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19).

    S-o recunoaștem, în zilele noastre cele mai bune suntem doar țărână, cât poate fi ea de respectabilă! De fapt, cineva a estimat că materia din care este compus un om valorează undeva în jur de 20 de lei. Așadar, când murim și trupul nostru se întoarce în pământ, asta este valoarea noastră fizică. Destul de jenant, nu?

    Așadar, când îți conduci mașina de lux, adu-ți aminte că o persoană ce valorează sub 20 de lei o conduce! O persoană care valorează sub 20 de lei trăiește în lux. O persoană care valorează mai puțin de 20 de lei poartă haine de firmă. O persoană care valorează mai puțin de 20 de lei deține în conturi mult mai mulți bani decât valorează ea de fapt. Apostolul Pavel definește smerenia prin aceste cuvinte: „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3).

    Vrei să știi ce te face valoros? Coloseni 1:27 – „Hristos în voi, nădejdea slavei”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 15:1-10


    Cele trei parabole din acest capitol formează un ansamblu minunat. Ele ne prezintă aici atât condiţia celui păcătos, sub trei aspecte: cel al oii, al drahmei şi al copilului, toate trei pierdute, cât şi mântuirea sa, ca o împlinire a dragostei deopotrivă a Fiului (Păstorul cel bun), a Duhului Sfânt (femeia sârguincioasă) şi a Tatălui.

    Păstorul cel tandru nu numai că-şi caută oaia „până o va găsi” (v. 4; comp. cu v. 8b), ci apoi o şi pune pe umerii Săi, pentru a o duce acasă.

    Aşa cum această drahmă are pe ea chipul suveranului care a emis-o, omul are chipul Celui care l–a creat. Dar, odată pierdut, cum mai poate fi el folosit? El a devenit nefolositor (Romani 3.12). Atunci Duhul Sfânt, aprinzând lumina, se pune pe lucru cu sârguinţă şi ne găseşte în întunericul şi în ţărâna unde am căzut.

    Fiecare parabolă menţionează bucuria proprietarului legitim, o bucurie pe care acesta caută s-o împărtăşească. Bucuria lui Dumnezeu întâlneşte un ecou al îngerilor; îi auzim pe aceştia cântând în momentele creaţiei (Iov 38.7), apoi chiar de la naşterea Mântuitorului (cap. 2.13), iar veselia umple şi cerul „pentru un singur păcătos care se pocăieşte”. Atât de mare este în ochii Dumnezeului dragostei preţul unui suflet!

  • 4 Iunie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ.

    Efeseni 1.10


    Pământul acesta, odinioară scena lepădării, a umilirii, a suferinței și a morții lui Hristos, va fi de asemenea scena gloriei Lui mileniale. Dumnezeu vrea ca orice ochi să-L vadă în gloria Sa. Atunci, la fel ca pe muntele schimbării la față, glasul Tatălui va răsuna din nou: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit toată plăcerea. De El să ascultați!” (Matei 17.5).

    Dominația Lui se va întinde de la o mare la cealaltă și toate lucrurile vor fi puse sub picioarele Sale, cu excepția Adunării, fiindcă ea este „trupul Său, plinătatea Celui care umple totul în toți” (Efeseni 1.22,23). Împărații pământului vor rămâne uimiți atunci când El va apărea ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor; atunci când, ca Fiu al Omului, puterea și domnia universale vor fi ale Lui și când orice genunchi se va pleca înaintea Lui.

    Iosif este o imagine a Lui, fiindcă, așa cum Egiptul a fost locul suferințelor sale, la fel el a fost sfera gloriei lui. „Faraon și-a scos inelul din mână și l-a pus în mâna lui Iosif și l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. Și a făcut să fie purtat în carul al doilea pe care-l avea; și strigau înaintea lui: «Închinați-vă!». Și l-a pus peste toată țara Egiptului” (Geneza 41.42,43).

    În timpul de acum, „Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă oricui vrea” (Daniel 4.32). Însă Dumnezeu are în planurile Sale un singur Om, iar când Hristos Se va întoarce, El va distruge împărățiile oamenilor și Își va instaura propria împărăție; și doar El va fi înălțat în ziua aceea. Această perioadă este „veacul viitor”, despre care au vorbit profeții. Toate perioadele și dispensațiile trecute converg către această perioadă numită „împlinirea timpurilor”. Tatăl Și-a fixat ca scop, potrivit bunei Sale plăceri, să adune împreună toate lucrurile în Hristos. Facă El ca acest timp să vină cât mai curând!

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! Căci vei mânca munca mâinilor tale, vei fi fericit și-ți va merge bine.

    Psalmul 128.1,2


    Albert Schweitzer – o viață plină de dedicare

    Mulți i-au recunoscut germanului Albert Schweit­zer (1875-1965) meritele, cu toate că nu erau de acord cu credința lui. Omul acesta, încrezător în Dumnezeu, ascultător și smerit, s-a pus în slujba celor bolnavi și asupriți. Ca om de știință, muzician, filozof și teolog, el a renunțat la gloria care îi era asigurată în Germania, țara sa natală, și s-a dus în Africa să lucreze printre băștinașii dintr-un cătun îndepărtat. Acolo a înființat un spital și și-a trăit viața slujindu-le altora, învățându-i cu multă dragoste și fiind mereu prezent unde era nevoie.

    Tocmai lumea modernă a fost obligată să recunoască faptul că această glorie se deosebea oarecum de cea urmărită în general de oameni. An de an, Schweitzer a fost considerat drept una dintre personalitățile de frunte ale lumii. În anul 1952 i s-a decernat premiul Nobel pentru pace.

    Cu siguranță, Schweitzer a învățat această dedicare în folosul semenilor în școala Mântuitorului. El a fost Acela care ne-a arătat ce înseamnă ascultarea și smerenia în dragostea divină. Hristos L-a glorificat în chip desăvârșit pe Tatăl ceresc și le-a slujit ca nimeni altul semenilor.

    Isus ne cheamă să venim și să învățăm de la El.

    Citirea Bibliei: Geneza 39.1-23 · Psalmul 24.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CARE ESTE FURTUNA PRIN CARE TRECI ASTĂZI? – Fundația S.E.E.R. România

    „S-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.” (Faptele Apostolilor 27:14)


    În drum spre Roma, corabia în care se afla apostolul Pavel a naufragiat din cauza unui „vânt furtunos numit Eurachilon”, care înseamnă furtună, vânt năprasnic sau ciclon. Iată câteva învățături prețioase pe care le putem extrage din această experiență:

    1) Dumnezeu poate face ca o situație grea să lucreze spre binele tău. Datorită acestui naufragiu, Pavel a ajuns în Malta, unde oamenii au auzit Evanghelia pentru prima dată. În plus, când Pavel și cei care-l însoțeau au plecat de pe insulă, localnicii „le-au dat tot ce le trebuia pentru drum.” (Faptele Apostolilor 28:10). Uneori problema ta poate fi cadrul în care Dumnezeu va lucra într-un mod uimitor. Viitorul tău nu este și nu va fi vreodată în mâinile oamenilor! Viitorul tău se află în mâinile lui Dumnezeu, și El protejează și Se îngrijește de ce-i aparține!

    2) Pentru a ajunge la destinația stabilită de Dumnezeu, va trebui să treci și prin furtuni. Pavel pierduse „orice nădejde de scăpare” (Faptele Apostolilor 27:20). Vor veni zile în care te vei întreba cum ai s-o scoți la capăt… dar prin harul lui Dumnezeu, vei reuși! (vezi Psalmul 37:34)

    3) Furtunile scot la iveală cât de bine Îl cunoști pe Domnul. Apostolul Pavel a spus: „Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele” (Faptele Apostolilor 27:23-24). În vremuri grele, descoperi cât de strânsă este legătura ta cu Dumnezeu!

    4) El poate scoate câștiguri din ceea ce pare a fi un eșec. Putem observa două lucruri în această povestire din Faptele Apostolilor capitolul 27: a) Vei fi nevoit să arunci anumite lucruri peste bord ca să ajungi la destinație (vezi vers. 18); b) În ciuda eforturilor tale susținute, ocazional vei eșua (vezi vers. 20). În astfel de clipe, trebuie doar să-ți amintești ce ți-a promis Dumnezeu, și (vezi vers. 25) să te bazezi pe aceste promisiuni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 14:15-35


    Toţi cei invitaţi la această cină mare se întrec în a găsi scuze cât mai neplauzibile. Se duce oare cineva să vadă un ogor abia după ce l–a cumpărat? Sau încearcă cineva puterea boilor doar după ce i–a cumpărat? Iar cât despre cel care tocmai se căsătorea, acesta putea să–şi aducă tânăra soţie la sărbătoare. Refuzând invitaţia, ei nu numai că au pierdut sărbătoarea, dar l–au jignit pe stăpânul casei.

    La marea cină a harului Său, Dumnezeu a invitat mai întâi poporul iudeu, apoi, după ce aceştia L–au refuzat, –‑a invitat pe toţi aceia care nu–şi puteau ascunde sărăcia, infirmitatea şi mizeria. Şi asemenea fiinţe vor umple cerul Său (comp. v. 21b cu v. 13). Încă au mai rămas locuri libere ~ al vostru, dacă nu l–aţi ocupat deja.

    Versetul 26 ne arată simplu că, dacă cineva era împiedicat să devină ucenicul lui Hristos, inclusiv de părinţii lui, atunci acel obstacol trebuia mai degrabă urât. Trebuie întâi să vii la El (v. 26), apoi după El (v. 27). Vrăjmaşul însă este deosebit de periculos. Este o nebunie ca cineva să se pună la drum fără să fi socotit mai întâi costul: iar acesta este mare, pentru că este vorba de a renunţa la „tot ce are” (v. 33). Dacă cineva poartă crucea, nu se mai poate încărca şi cu alte bagaje; câştigul însă este incomparabil: este Hristos Însuşi (Filipeni 3.8).

  • 3 Iunie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește.

    Luca 22.27


    Persoana Lui a imprimat o așa slavă drumului Său de slujire și de ascultare, încât l-a făcut de valoare inestimabilă. Nu numai că persoana Lui S-a supus la toată această slujire și ascultare în mod voluntar. A existat mult mai mult în acest drum decât faptul că a fost parcurs de bunăvoie. Caracterul lui este dat de ceea ce a însemnat Persoana lui Isus („«omul care este tovarășul Meu», zice Domnul oștirilor” – Zaharia 13.7), și cine poate cântări sau măsura așa ceva? Cunoaștem foarte bine acest lucru din relațiile dintre noi înșine. Mă refer doar la o asemănare. Cu cât cel care ne slujește este mai înalt în demnitate, în demnitatea personală, cu atât serviciile lui ocupă un loc mai înalt în gândurile noastre. Și aceasta pe drept; pentru că știm că el s-a angajat cu mult mai mult față de noi și ni s-a devotat nespus mai mult, decât dacă ar fi fost un servitor inferior nouă. Inima noastră pricepe mai bine într-un astfel de caz că binele nostru este căutat cu adevărat și că dorințele și nevoile noastre sunt țintite de cel care slujește astfel. Slujirea nu ne poate face să uităm persoana care slujește. Asupra acestei taine dragi medităm acum. Slujirea și ascultarea lui Isus au fost perfecte; infinit și complet vrednice de toată acceptarea.

    Însă mai presus de aceasta, mai presus de calitatea roadelor, a fost Persoana care le-a adus. Și Persoana, așa cum am spus, împrumută roadelor o valoare și o slavă care nu se pot exprima. Aceeași valoare a caracterizat lucrările vieții Lui, iar apoi a marcat moartea Sa. Persoana Lui a fost cea care a oferit toate virtuțile posibile jertfei Sale – aceeași Persoană care a marcat cu slava ei particulară tot parcursul Său de ascultare în umilință. Iar desfătarea lui Dumnezeu în Persoana Sa a fost la fel de perfectă ca acceptarea de către El din punct de vedere juridic a lucrării Domnului.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul a zis: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați deci pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său”.

    Luca 10.2


    Micul camion verde

    În anul 2015, o biserică din sudul insulei Madagascar, unde condițiile de viață sunt foarte dificile, a comandat Biblii la librăria creștină din capitala Antananarivo. Un camion verde de mici dimensiuni a fost încărcat cu 1.300 de Biblii și a pornit într-o lungă călătorie de șapte sute de kilometri. Pe drum, vehiculul a trebuit să oprească de multe ori, pentru că străzile erau aproape impracticabile. Dar telefoanele mobile ale oamenilor din sate au funcționat foarte bine, așa că oamenii erau înștiințați de la sat la sat că va veni o mașină verde cu Biblii. În fiecare sat avea loc un adevărat asalt asupra cărților prețioase. Deja la mijlocul distanței nu mai era nicio Biblie în mașină. Șoferul a trebuit să se întoarcă pentru a încărca noi Biblii.

    Dragi prieteni credincioși! Noi nu mai suntem obișnuiți cu un asemenea interes față de Biblii și, mai mult, râvna noastră pentru vestirea evangheliei se diminuează. Această întâmplare ne arată însă contrariul, căci: „Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat” (2 Timotei 2.9). Și ce mare este nevoia după acest Cuvânt!

    Chiar dacă Domnul nu ne-a trimis ca misionari, putem totuși să susținem această muncă, de exemplu rugându-ne ca Biblia să fie citită cu interes și ca trimișii Domnului să fie păziți.

    Citirea Bibliei: Geneza 38.1-30 · Psalmul 23.1-6

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TE-AI CONSULTAT CU DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România

    „Au luat din merindele lor și n-au întrebat pe Domnul.” (Iosua 9:14)


    Dacă te consulți cu Dumnezeu înainte de a lua decizii, lucrul acesta te va scuti de tot felul de necazuri. Iosua a învățat acest lucru pe propria piele. Israeliții tocmai cuceriseră Ierihonul, cea mai mare cetate din Țara promisă – și îmbătați de victorie, au avut impresia că nu mai trebuie să-L consulte pe Dumnezeu cu privire la următoarea mutare. Însă încrederea de sine exagerată poate fi fatală! Gabaoniții, una dintre națiunile inamice din Țara promisă, și-au dat seama că nu vor putea învinge poporul lui Dumnezeu, așa că au trimis niște negociatori ca să încheie cu ei pacea. Și a funcționat!

    Gabaoniții au mințit, dar Iosua a presupus că spun adevărul, așa că a semnat cu ei un tratat. Și lucrul acesta s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari greșeli din viața sa. Din acea zi, gabaoniții au devenit un țepuș permanent în coasta lui Israel, iar Iosua a regretat că „n-au întrebat pe Domnul.” Câteva dintre vechile imnuri creștine conțin astfel de adevăruri profunde. Iată o strofă dintr-unul: „O, ce pace pierdem adesea / câte lacrimi noi vărsăm / pentru că în rugăciune / Domnului nu I le dăm!”

    Ești genul de persoană care crede că pune lucrurile în mișcare prin propria forță? Atenție: e o demarcație fină și fragilă între siguranța dată de Dumnezeu și autosuficiență, iar când forțezi această limită, te poate costa scump. Dacă ai tendința de a acționa în pripă sau de a-ți folosi forța și competențele proprii, citește aceste cuvinte cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept!” (Proverbele 3:5-7).

    Așadar, consultă-L pe Dumnezeu când trebuie să iei decizii.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 14:1-14


    Din nou Îl găsim pe Domnul la un fariseu. El este şi de data aceasta ţinta relei–voinţe, fiind pândit (v. 1) pentru a fi prins încălcând sabatul. Isus însă vindecă un om bolnav de ascită şi, ca în capitolul 13.15, le închide gura potrivnicilor Săi. Apoi este rândul Lui să–i observe (v. 7). Ochiul Său, căruia nimic nu–i scapă, vede cursa celor mai mulţi aşezaţi în jurul mesei. Aşa este în lume ~ cursa ca fiecare să obţină cât mai multe onoruri şi să ia cele mai bune bucăţi! Pentru noi, creştinii, locul de la urmă este însă întotdeauna cel în care vom fi cei mai fericiţi, pentru că în acela Îl vom întâlni pe Isus! Nu avem nevoie, într–adevăr, să ne întrebăm începând cu ce loc a făcut Domnul aceste observaţii, pentru că fariseul nu părea să fi fost dispus câtuşi de puţin să–I ofere un loc „mai sus”.

    Pe lângă lecţia pentru comeseni, Isus are o lecţie şi pentru gazdă. Dacă pe cei dintâi i–a învăţat cum să–şi aleagă locurile, pe stăpânul casei îl învaţă cum să–şi aleagă invitaţii. Domnul doreşte întotdeauna să ne facă să ne examinăm motivul care ne determină să acţionăm. Este oare aşteptarea de a trage foloase şi de a ne face o reputaţie bună? Sau dragostea care se satisface din devotament pentru El?

  • 2 Iunie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară!

    Exod 8.25


    Efortul de a-l face pe Israel să se închine lui Dumnezeu în Egipt descoperă un principiu mult mai profund decât ne-am putea imagina la prima vedere. Vrăjmașul s-ar bucura dacă ar putea în orice timp, prin orice mijloace și în orice împrejurări să atragă aparența aprobării divine peste religia lumii. Acest fel de religie nu-l deranjează deloc. El își atinge la fel de bine scopul prin ceea ce se numește „religia lumii”, ca și prin orice alt mijloc. El câștigă un punct important atunci când reușește să convingă pe un creștin adevărat să nu se opună religiei lumii.

    Este lucru dovedit că nu există nimic care să atragă atâta împotrivire ca principiul separării de această lume rea. Poți avea aceleași opinii, poți predica aceeași învățătură și poți face aceleași lucrări, dar, dacă doar încerci, chiar și în cea mai mică măsură, să asculți de astfel de porunci divine, „depărtează-te și de aceștia” (2 Timotei 3.5) și „ieșiți din mijlocul lor și fiți despărțiți” (2 Corinteni 6.17), vei avea parte de cea mai mare împotrivire. Cum se explică această atitudine? În principal prin faptul că, prin separarea de această lume deșartă, creștinul poate purta o mărturie pentru Hristos, așa cum nu ar fi putut-o face niciodată dacă ar fi rămas în legătură cu ea.

    Este o mare diferență între religia omenească și Hristos. Un biet hindus întunecat îți poate vorbi despre religia lui, dar el nu știe nimic despre Hristos. Apostolul nu spune: «Dacă este vreo mângâiere în religie», deși fără îndoială că adepții fiecărei religii găsesc o oarecare mângâiere în ea. Însă Pavel și-a găsit mângâierea în Hristos, după ce probase sub orice formă ineficacitatea religiei, în formele ei cele mai plăcute și mai mărețe (vedeți Galateni 1.13,14; Filipeni 3.4-11).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

    Marcu 8.37


    Un polițist nigerian (2)

    În timpul concediului, într-o dimineață, când am pornit radioul, se difuza o predică. Predicatorul a ales tocmai Marcu 8.36 din miile de versete biblice! Am închis supărat radioul! Dar versetul biblic nu-mi ieșea din minte. În cele din urmă, în acel concediu am petrecut multe zile citind Biblia.

    Un prieten a observat interesul meu pentru Biblie și m-a sfătuit să citesc mai întâi Evanghelia după Ioan și apoi Epistola către Romani. Citind, mi se părea că Biblia a fost scrisă numai pentru mine.

    Într-o dimineață, în timp ce parcurgeam al treilea capitol din Evanghelia după Ioan, m-am simțit îndemnat să-mi mărturisesc păcatele înaintea lui Dumnezeu și să-I cer iertare. Deodată am început să văd viața cu alți ochi. Am înțeles că sufletul unui om este mult mai important decât toți banii din lume.

    Concediul s-a încheiat și m-am întors la muncă. La început am considerat că ar trebui să renunț la serviciul meu: trăirea conform Bibliei mi s-a părut incompatibilă cu slujba de polițist! Dar Dumnezeu m-a condus la un vecin care era nu doar vameș, ci și creștin. Acesta mi-a arătat că și în slujba mea era posibil să-L urmez pe Isus Hristos ca Domn. Și aceasta mi-am propus să fac!

    Decizia aceasta mi-a adus fără îndoială probleme, pentru că am fost deseori ridiculizat, neînțeles și discriminat, dar mi-am asumat ocara, pentru că făcea parte dintr-o viață cu Hristos.

    Citirea Bibliei: Geneza 37.18-36 · Psalmul 22.23-31

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CA SĂ CREȘTI, TREBUIE SĂ TE CONFRUNȚI CU ÎMPOTRIVIRI – Fundația S.E.E.R. România

    „În toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu…” (2 Corinteni 6:4).


     Viața de creștin este însoțită de binecuvântări, și de lupte! Nu le poți avea pe unele fără celelalte. Apostolul Pavel descrie lucrurile acestea astfel: „în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10). Dumnezeu va lupta alături de tine pe câmpul de luptă, te va scoate din furtună și va transforma vremurile de împotrivire în vremuri de creștere. Când ai o credință arzătoare, ea atrage puterea lui Dumnezeu și aduce harul Său în situația în care te afli. Biblia spune despre Domnul Isus că deși „era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (vezi Evrei 5:8). Așa că, bucură-te: alături de Domnul nu vei avea nimic de pierdut, ci numai de câștigat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 13:22-35


    Niciodată nu-L vedem pe Domnul satisfăcând curiozitatea. Când a fost întrebat dacă sunt puţini la număr cei aleşi, El foloseşte prilejul pentru a Se adresa conştiinţei, spunând ca pentru fiecare: Nu purtaţi grijă de alţii; faceţi în aşa fel încât voi înşivă să faceţi parte din acel număr. Cu siguranţă, poarta este strâmtă, dar împărăţia este atât de mare, încât îi primeşte pe toţi cei care acum doresc să intre. Iar dacă nu vrei să intri pe această poartă îngustă (v. 24), tu nu vei avea în faţa ta mai târziu decât o uşă închisă (v. 25). Poate fi ceva mai cumplit decât acest bătut la uşă sfâşietor, acest strigăt zadarnic şi acest răspuns înfiorător: „Nu vă ştiu de unde sunteţi” (v. 25)? Poate unii vor striga: „Este o eroare! Eu am totuşi părinţi credincioşi, am mers regulat la adunare, mi–am citit Biblia şi am cântat cântări!” Domnul însă nu-i va primi în cerul Lui decât pe aceia care aici, pe pământ, L–au primit în inima lor.

    Isus adresează aceste cuvinte aspre în special naţiunii lui Israel. În timp ce Irod, „vulpea” cea crudă şi vicleană, făcea ravagii între „puii” lui Israel, adevăratul lor Împărat îi căutase ca să–i strângă (v. 34). Ei însă nu L–au vrut nici pe El, nici harul Său, iar acum Domnul gloriei, părăsind casa, „casa Sa”, în care nu a fost primit (v. 35; Ioan 1.11), Îşi urmează drumul spre cruce.

  • 1 Iunie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Așa și credința: dacă nu va avea fapte, este moartă în sine.

    Iacov 2.17


    Trebuie să înțelegem bine că faptele asupra cărora Iacov insistă atât de mult în aceste versete sunt faptele credinței. Ținând cont de acest lucru, am face bine să citim Romani 3 și 4, la fel și Galateni 3, unde apostolul Pavel demonstrează clar că îndreptățirea noastră este prin credință, nu prin fapte; aceste fapte însă, pe care Pavel le elimină în mod complet, sunt faptele legii.

    Mulți au presupus că există o contradicție între Pavel și Iacov în privința acestei chestiuni, însă lucrurile nu stau așa. Deosebirea pe care tocmai am prezentat-o ne ajută să lămurim această dificultate. În ambele cazuri este vorba de fapte, însă există o diferență imensă între faptele legii și faptele credinței.

    Faptele legii, despre care vorbește Pavel, sunt fapte făcute în ascultare de legea lui Moise, prin care cel care le făcea spera să-și făurească o dreptate prin care să poată sta în prezența lui Dumnezeu. „Fă aceasta și vei trăi”, spunea legea, iar acele fapte erau făcute cu speranța de a obține viața – viața pe pământ. Niciun om n-a obținut vreodată această viață continuă pe pământ prin ținerea legii, de vreme ce, așa cum Iacov ne arată, cu toții ne-am făcut complet vinovați din momentul în care am încălcat o singură poruncă. Prin urmare, cu toții suntem sub sentința morții, iar faptele legii sunt fapte moarte, fiind făcute cu scopul de a obține viața.

    Faptele credinței, despre care vorbește Iacov, sunt acele fapte care izvorăsc dintr-o credință vie, ca rezultat direct al ei. Ele sunt o dovadă a realității credinței, așa cum florile și rodul sunt o dovadă a vieții pe care pomul o are. Dacă nicio astfel de faptă nu este prezentă, atunci credința pe care pretindem că o avem este moartă.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?

    Marcu 8.36


    Un polițist nigerian (1)

    În 1978 m-am alăturat corpului de poliție nigerian. Ca orice ofițer de poliție în Nigeria, mă bucuram de o anumită putere și aveam câteva privilegii.

    În aprilie 1983 a avut loc un accident de circulație între renumitele orașe Lagos și Ibadan. Două persoane au murit pe loc și altele trei au fost grav rănite. Împreună cu un coleg am mers la fața locului pentru a constata împrejurările în care s-a produs accidentul. Colegul s-a ocupat cu transportul răniților la cel mai apropiat spital. Între timp eu am căutat obiecte care puteau duce la identificarea celor implicați. În prima mașină am găsit două obiecte care mi-au stârnit curiozitatea: o servietă cu bani în valoare de peste o mie de euro și o Biblie nouă pe care nu era notat niciun nume. Fiind singur, mi-am însușit banii și Biblia.

    Banii i-am cheltuit în mai puțin de trei luni, dar Biblia stătea încă nebăgată în seamă pe o masă din casa mea. Câteva luni mai târziu, ca orice polițist obișnuit, am uitat problema. Într-o zi m-a vizitat un coleg cu care eram prieten și a văzut Biblia. Răsfoind-o, din întâmplare, a dat peste pasajul din care este citat versetul de astăzi.

    Atunci mi-am amintit cum a ajuns această carte în mâinile mele, dar am ignorat gândul și o săptămână mai târziu eram în concediu.

    Citirea Bibliei: Geneza 37.1-17 · Psalmul 22.10-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU DORESTE SA PROPASESTI – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu l-a facut sa propaseasca”. (2 Cronici 26:5)


     


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 13:16-21


    Istoria lui Israel relatată prin smochinul neroditor este în acelaşi timp istoria întregii umanităţi. Dumnezeu a tot încercat să scoată ceva bun de la făptura Sa. Dar ce trist este să vedem cum omul carnal, în pofida pretenţiilor lui religioase (frunze frumoase), este incapabil să aducă cel mai mic rod pentru Dumnezeu! El ocupă deci într-un mod inutil pământul şi trebuie să fie judecat!

    Continuându–Şi slujba de har, Isus vindecă o sărmană femeie infirmă. Ea era gârbovă, aşa cum riscăm să fim şi noi din punct de vedere spiritual atunci când ne îndreptăm privirile spre lucrurile de pe pământ sau când ne încăpăţânăm să purtăm poverile pe care Domnul doreşte să le ducă în locul nostru. El însă „îi ridică pe cei încovoiaţi” (Psalmul 146.8) şi vrea să ne facă „să umblăm cu capul ridicat” (Levitic 26.13).

    Din nou o minune făcută în zi de sabat le serveşte drept pretext adversarilor Săi ipocriţi. Răspunsul Său însă îi umple de ruşine, amintindu–le de îndatoririle dragostei faţă de o soră de-a lor, fiică a lui Avraam.

    Cele două scurte parabole care urmează descriu marea dezvoltare vizibilă pe care era chemat s–o atingă creştinismul pe pământ. Copacul cel mare al creştinătăţii va avea în final aceeaşi soartă cu cea a smochinului lui Israel (v. 9).

  • 31 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Boaz i-a spus la timpul mesei: „Vino aici și mănâncă din pâine și înmoaie-ți bucățica în oțet”. Și ea s-a așezat lângă secerători; și ei i-au întins grăunțe prăjite și ea a mâncat și s-a săturat și a păstrat ceva … Și ea a cules spice în ogor până seara și a bătut ce a cules; și a fost cam o efă de orz … Și ea a scos și i-a dat ce pusese deoparte după ce se săturase.

    Rut 2.14,17,18


    Rut a cules spice cu sârguință și a strâns orz ca hrană pentru ea și pentru soacra ei. Când Boaz, un bărbat bogat, stăpânul acelui ogor și totodată o imagine minunată a Domnului nostru Isus, a sosit acolo, a fost plăcut impresionat de ceea ce a văzut. El a invitat-o pe Rut să-și potolească setea cu apa scoasă de tinerii slujitori (versetul 9), iar apoi a chemat-o să mănânce împreună cu el și cu secerătorii. El însuși i-a dat hrană din belșug, așa încât ea a mâncat pe săturate și a păstrat ceva și pentru soacra ei, Naomi.

    Când a venit seara, ea a luat orzul pe care-l strânsese și l-a bătut, separând astfel boabele de pleavă. Apoi i-a dat soacrei ei ceea ce îi păstrase de la masă.

    Aceasta este o imagine frumoasă a felului în care noi ne putem bucura de bogățiile harului lui Hristos. Suntem cu totul bineveniți să culegem pentru sufletul nostru de pe ogorul mănos al Cuvântului Său prețios. Este de asemenea important să medităm la ceea ce am cules prin citirea noastră, căutând astfel să dobândim o bună înțelegere a ceea ce Dumnezeu ne spune. Domnul nostru ne invită de asemenea să ne bucurăm de înviorarea pe care alții, care sunt puternici (1 Ioan 2.14), ne-o așază în vase: cărți care au fost scrise, predici pe care le auzim în adunare sau pe care le ascultăm înregistrate. El Însuși Își găsește plăcerea în a ne hrăni din abundență, în comuniunea cu El. De fapt, El ne oferă hrană din belșug, astfel încât să avem să dăm și altora, care nu sunt în stare să secere pentru ei înșiși, cum sunt de pildă copiii noștri, sau cei bolnavi sau cei la o vârstă înaintată.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran.

    Geneza 12.4


    Plecând din Ur, s-a oprit în Haran

    În timpul călătoriei sale din Ur, din Caldeea, Avraam s-a oprit în Haran. Dumnezeu nu prevăzuse aceasta, însă Avraam s-a oprit acolo, pentru că se simțea legat de bătrânul său tată, Terah.

    Când l-a chemat pe Avraam din Ur, din Caldeea, Dumnezeu „a început în el o bună lucrare”. În Haran, această lucrare a stagnat. Dumnezeu însă i-a vorbit din nou lui Avraam, l-a condus mai departe și până la urmă „a dus la capăt” lucrarea bună în Avraam (Filipeni 1.6).

    Această plecare din nou l-a costat pe Avraam, fără îndoială, multă „putere”, mai ales că îi mergea foarte bine în Haran, având în vedere „averile pe care le strânseseră și … toate slugile pe care le câștigaseră” (Geneza 12.5) și, în plus, faptul că nu mai era prea tânăr.

    Adresându-se judecătorilor săi, Ștefan le-a spus că Dumnezeu „l-a strămutat” pe Avraam. Dumnezeu nu doar i-a vorbit lui Avraam, ci El i-a dat și puterea să se desprindă de Haran și să se mute în țara promisă. Ce impresionant! Dumnezeu a chemat și a dat putere, iar Avraam a crezut și a ascultat! Pe parcursul istoriei sale găsim o armonie adâncă între Dumnezeu și un om care a trăit în comuniune cu El și s-a încrezut necondiționat în Dumnezeu. În viața lui Avraam au existat multe altare. El L-a adorat pe Dumnezeu ori de câte ori i S-a descoperit.

    Citirea Bibliei: Geneza 36.1-43 · Psalmul 22.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI NEVOIE DE O MINUNE, ASTĂZI? – Fundația S.E.E.R. România

    „I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi”. (Marcu 2:3)


    Isus „le vestea Cuvântul. Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” (Marcu 2:2-5,11).

    Dacă o persoană pe care o iubești, are nevoie de o minune astăzi, iată ce trebuie să faci:

    1) Folosește-ți credința! Chiar dacă te rogi pentru cineva care are puțină credință sau care nu crede deloc, Dumnezeu va onora credința ta pentru persoana aceea: „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Scoală-te…”

    2) Nu te da bătut! Fă ce au făcut cei patru prieteni. Mulțimea de oameni constituia o problemă, așa că au ocolit-o. Acoperișul a fost o problemă, așa că l-au spart. Au refuzat să renunțe sau să se lase descurajați. Concluzie: dacă ce ai încercat până acum nu a funcționat, roagă-te lui Dumnezeu și El îți va arăta calea. Doctorii tratează oamenii, dar numai Dumnezeu îi poate vindeca pe dinăuntru și pe dinafară, așa că adu persoana iubită în rugăciune stăruitoare înaintea Lui.

    3) Caută parteneri ai credinței! A fost nevoie de patru persoane ca să-l aducă pe acest om la Domnul Isus – așa că n-o face nici tu de unul singur! Găsește pe cineva care este de acord să se roage cu tine. Domnul Isus a zis: „Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19). Așadar, continuă să te rogi și să crezi că Dumnezeu va face o minune!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 12:49-59; 13:1-5


    Până la „botezul” morţii Sale, Isus a avut sufletul strâmtorat, iar pentru ca dragostea Lui să se poată exprima din plin şi să aibă ecou în inima oamenilor, El a trebuit să sufere crucea.

    Venirea Lui constituie o punere la încercare. În sânul familiilor, altădată unite în fărădelege, El va fi primit de unii şi respins de alţii. Şi câte case nu sunt asemenea celei descrise aici (v. 52,53)!

    Apoi, cu o dragoste autentică pentru sufletele lor, Domnul Se adresează din nou iudeilor „făţarnici” (v. 56). Să nu ne mire duritatea pe care o îmbracă uneori cuvintele Sale. Ea este impusă de duritatea inimii omului. Trebuie un ciocan de fier pentru a sfărâma stânca (Ieremia 23.29).

    Israel atrăsese asupra sa mânia lui Dumnezeu, care devenise „împotrivitorul” său (v. 58). Dumnezeu era atunci în Hristos, oferind poporului Său împăcarea, dar ei au refuzat s–o primească şi să distingă semnele care prevesteau judecata (v. 56). Şi astăzi Dumnezeu oferă fiecărui om împăcarea, înainte de momentul când El nu va mai putea fi întâlnit decât ca Judecătorul neînduplecat (2 Corinteni 5.19).

    În capitolul 13.1-5, Isus evocă două evenimente grave, recent petrecute, servindu-Se de ele pentru a-şi îndemna auditoriul la pocăinţă. Să învăţăm şi noi să nu pierdem nicio ocazie de a-i avertiza pe cei din jurul nostru.

  • 30 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar fiecare este ispitit, fiind atras și ademenit de propria lui poftă; apoi pofta, după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, odată împlinit, aduce moarte.

    Iacov 1.14,15


    Foarte des sănătatea depinde de descoperirea din timp a unei boli, atunci când ea se află în stadiul incipient, înainte să producă efecte negative sau chiar să devină incurabilă. Așa cum știm, multe boli au perioadă de incubare, timp în care se manifestă foarte puține simptome, deși germenii se multiplică foarte mult în organism.

    În versetele de mai sus vedem câțiva pași mici, însă dezastruoși, care conduc la boala fatală numită păcat. Ea începe prin poftă, apoi prin atragere și prin ademenire. Pofta, după ce a conceput, dă naștere păcatului. Prin urmare, ceea ce noi recunoaștem a fi păcat este adesea manifestarea finală a lui, după ce i-am permis să lucreze în inima noastră o perioadă de timp. El era acolo, deși neobservat; a intrat în inima noastră înainte să devină evident în acțiunile noastre. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt spune: „Păzește-ți inima mai mult decât tot ce se păzește, pentru că din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4.23).

    Iată unele dintre semnele pericolului la care creștinul trebuie să ia seama din timp:

    1. și-a pierdut apetitul pentru Cuvântul lui Dumnezeu;

    2. nu mai găsește timp pentru rugăciune;

    3. găsește tot felul de scuze pentru a lipsi de la strângeri.

    Există multe alte semne de felul acestora, iar cu cât suntem mai sensibili la glasul lui Dumnezeu, cu atât le vom putea detecta mai repede și astfel ne putem cruța de multă suferință. Să luăm aminte la cuvintele Domnului și Mântuitorului nostru: „ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!” (Marcu 13.37).

    A. M. Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu știți că cei care aleargă pe locul de întrecere, toți aleargă, dar numai unul primește premiul? Tot așa și voi alergați ca să-l dobândiți. … Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care lovește în vânt.

    1 Corinteni 9.24,26


    Startul la o cursă greșită

    O cunoscută alergătoare americană a fost invitată în anul 1979 să participe la un concurs. În dimineața cursei, ea a plecat cu mașina spre destinație, dar pe drum s-a rătăcit. A oprit la o benzinărie și a cerut ajutor. Din câte știau oamenii de acolo, startul cursei urma să se dea în parcarea unui magazin. Când a ajuns acolo, atleta a observat doar câțiva alergători. Deci era o cursă mult mai ușoară decât se așteptase! S-a grăbit către biroul de înscrieri, și-a spus numele și a fost surprinsă de entuziasmul oficialilor de a avea ca participant o atletă așa de cunoscută. Atleta a alergat și, bineînțeles, a câștigat fără mare greutate, cu o diferență de patru minute față de concurentul de pe locul al doilea. Dar după cursă și-a dat seama că nu acela era concursul la care fusese invitată și care se desfășurase mai departe cu câțiva kilometri, într-un alt oraș. Atleta se așezase la o altă linie de start, alergase într-o altă cursă și ratase șansa de a câștiga un premiu valoros.

    Așa este și în viață! Deoarece oamenii nu citesc Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, greșesc calea pe care trebuie să alerge pentru a câștiga premiul ceresc în Hristos Isus. Dar cine se orientează după rânduiala biblică va ajunge cu siguranță să câștige premiul dăruit de Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Geneza 35.1-29 · Psalmul 21.1-13

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TE LUPȚI CU ISPITA? – Fundația S.E.E.R. România

    „Potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8)


    Domeniile în care ești vulnerabil se vor schimba pe măsură ce se schimbă anotimpurile vieții tale, însă adevărul este că întotdeauna vei fi ispitit într-un fel sau în altul. Dar iată vestea bună: deși vei fi ispitit, tu poți să fii biruitor! Domnul Isus ne-a arătat cum să procedăm. Când s-a confruntat cu ispititorul în pustie, El S-a bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva versete pe care te poți baza și tu atunci când ești ispitit:

    1) „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” (2 Petru 2:9).

    2) „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16).

    3) „Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul” (Efeseni 6:13).

    4) „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi!” (Romani 16:20).

    5) „Iată că v-am dat putere … peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:19).

    6) „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 12:32-48


    Bogatul din parabolă strânsese comori pentru el însuşi (v. 21) şi a pierdut totul, inclusiv sufletul. Domnul le dezvăluie acum ucenicilor cum se pot strânge comori fără niciun risc: dând milostenie şi împărţindu-şi bunurile, pentru că, în felul acesta, fac o depunere sigură la banca din cer (v. 33, comp. cu cap. 18.22). Atunci inima se va ataşa de această comoară cerească şi va aştepta cu şi mai mult dor venirea Domnului (citiţi 1 Petru 1.4).

    Domnul Isus Se va întoarce. Are această speranţă consecinţe practice în viaţa noastră, în sensul că ne desprinde de o lume pe care o vom părăsi, ne curăţă „după cum El este curat” (1 Ioan 3.3), ne face plini de râvnă în lucrarea pentru alte suflete şi ne umple inima de bucurie? Să ne gândim şi la bucuria scumpului nostru Mântuitor, ale Cărui afecţiuni vor fi la culme. El Însuşi va găsi plăcere să-i primească şi să-i slujească pe aceia care L-au slujit şi care L-au aşteptat pe pământ (v. 37). Atunci „ispravnicul credincios şi înţelept” îşi va primi răsplata, iar robul care n-a făcut voia stăpânului său, deşi o cunoştea (v. 47; Iacov 4.17), îşi va primi pedeapsa grozavă.

    „Oricui i s–a dat mult i se va cere mult” (v. 48). Să încercăm să ne facem fiecare socoteala cu privire la tot ce am primit şi să tragem concluzia.

  • 29 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar Aceluia care poate să vă întărească, după evanghelia mea … potrivit cu descoperirea tainei ținute ascunsă timp de veacuri, dar arătată acum și prin scrieri profetice, … singurului Dumnezeu înțelept, Lui fie glorie, prin Isus Hristos, pentru totdeauna! Amin.

    Romani 16.25-27


    Doxologiile din Noul Testament (4) – Descoperirea tainei

    Adesea trecem repede peste aceste doxologii, mai ales când ele se află la sfârșitul unei epistole, considerându-le probabil a fi doar niște încheieri mai sofisticate. Sau, precum în textul nostru de astăzi, cuvintele lui Pavel pot părea bizare și greu de înțeles (2 Petru 3.15,16). Însă Duhului Sfânt I-a plăcut să ni le transmită. Dacă avem răbdare și ne bazăm pe ajutorul Lui, vom descoperi în ele multe lucruri prețioase pentru sufletul nostru.

    Pavel ne prezintă „taina” aici. În Noul Testament, o taină este un lucru care mai înainte a fost ascuns și cu neputință de a fi cunoscut prin intelectul uman, dar care acum este descoperit poporului lui Dumnezeu. Taina despre care apostolul vorbește aici este aceea că cei credincioși dintre iudei și dintre națiuni aveau să devină mădulare ale unui singur trup, un om nou, ceva care nu mai existase înainte (Efeseni 2.15,16). Această taină a fost ascunsă profeților Vechiului Testament, însă a fost acum revelată profeților Noului Testament (Efeseni 3.5-9). Faptul că unii dintre națiuni aveau să fie mântuiți nu a fost un lucru ascuns – profeții din vechime au vorbit despre el – însă ei nu au avut nicio idee despre o Adunare formată din credincioși dintre iudei și dintre națiuni. Trebuie să amintim aici că „scrierile profetice” nu fac referire la scrierile profeților din Vechiul Testament, ci la ale celor din Noul Testament.

    Această taină înseamnă mult mai mult decât simpla mântuire sau ajungere în cer. Noi suntem mădulare ale lui Hristos și suntem uniți, în mod spiritual, cu toți ceilalți credincioși, oriunde s-ar afla ei. Dorința lui Dumnezeu este să fim întăriți prin evanghelie, dar și prin taina pe care El ne-a revelat-o. Să-I dăm astăzi glorie Dumnezeului care singur este înțelept și să ne închinăm Lui!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea își înalță capul.

    Psalmul 110.7


    Părtășie deplină cu Dumnezeu

    Primele versete din acest psalm vorbesc profetic despre Domnul Isus încununat cu onoare și cu glorie la dreapta lui Dumnezeu, care I-a spus: „Șezi la dreapta Mea” (Psalmul 110.1). Acesta a fost răspunsul la înjosirea Lui adâncă: „Am ajuns de batjocura lor; când mă privesc, ei dau din cap” (Psalmul 109.25).

    Psalmul 110 se referă încă o dată la acest timp al înjosirii Sale: „El bea din pârâu în timpul mersului”. Chiar dacă dușmanii Lui L-au pus pe aceeași treaptă cu vameșii și păcătoșii, chiar dacă L-au numit un „mâncăcios și băutor” și au afirmat că îi alungă pe demoni cu diavolul, chiar dacă L-au scuipat și L-au încoronat cu spini, nimic nu L-a putut abate pe Fiul lui Dumnezeu de la calea ascultării și a credincioșiei față de Dumnezeu, Tatăl Său.

    Pe calea Sa pe acest pământ, El a băut din pârâul părtășiei cu Dumnezeu, luând de aici putere să-Și continue calea spre proslăvirea Tatălui, în ciuda tuturor împotrivirilor. Și Tatăl I-a oferit ocazii speciale în care a putut vedea ceva din rodul suferințelor Sale din care, în viitor, Se va sătura: oameni care și-au deschis inimile pentru El, ca femeia de la fântâna lui Iacov, Maria din Betania sau unul dintre tâlharii de la cruce.

    Și noi astăzi ar trebui să-I deschidem foarte larg Domnului Isus inimile!

    Citirea Bibliei: Geneza 34.1-31 · Psalmul 20.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REZOLVĂ-ȚI SOCOTELILE CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa” (Iacov 4:10)


    În Vechiul Testament, Dumnezeu Și-a sfințit preoții punându-le sânge pe marginea urechii drepte, pe degetul mare de la mâna dreaptă și pe degetul mare de la piciorul drept (vezi Leviticul 8:24). Asta însemna că ei erau chemați să-L onoreze pe Dumnezeu prin ceea ce ascultau, prin ceea ce lucrau și prin umblarea lor zilnică. Nu se poate să faci numai ce dorești; ești chemat să trăiești potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Când nu faci lucrul acesta, Dumnezeu te va chema la pocăință. Și dacă nu te pocăiești, El te va disciplina. „Nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte…” (Evrei 12:5-6).

    Să observăm două expresii importante:

    1) „Nu disprețui pedeapsa Domnului…” Atitudinea ta de om căruia nimeni nu-i poate spune ce să facă îți va fura binecuvântarea lui Dumnezeu, și-L va împiedica să te folosească eficient. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6).

    2) „Nu-ți pierde inima când ești mustrat de El.” În loc să vezi mustrarea lui Dumnezeu ca pe o respingere din partea Sa, privește-o ca pe o dovadă a faptului că ești copilul Său, că are un plan pentru viața ta, și că planul Său începe când te smerești și faci ceea ce-ți spune. Răbdarea lui Dumnezeu este uimitoare – dar El nu va aștepta la nesfârșit. El i-a spus Izabelei: „I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat” (Apocalipsa 2:21-22). Pe de altă parte, când Ahab, un împărat rău al lui Israel, s-a smerit, Dumnezeu l-a ridicat și l-a restaurat. (vezi 1 Împărați 21:29) Când nimic altceva nu a dat rezultate și te smerești înaintea lui Dumnezeu, lucrurile se vor schimba în viața ta.

    Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: îndreaptă lucrurile cu Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 12:13-31


    Cineva din mulţime face apel la Domnul pentru o problemă de moştenire, iar El, profitând de această ocazie, dezvăluie care este rădăcina acestor contestaţii: lăcomia. „Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” (1 Timotei 6.10). Parabola omului bogat ale cărui grânare au ajuns neîncăpătoare ilustrează această pasiune pentru a strânge. Celor care acumulează şi-şi fac calcule şi proiecte pe termen lung le place să se numească prevăzători, dar ce fac ei denotă tocmai cea mai mare lipsă de prevedere, pentru că ei neglijează şi înşală ceea ce au cel mai de preţ: sufletul. În nebunia lui, bogatul crezuse că-şi poate mulţumi sufletul oferindu-i „multe bunătăţi” (v. 19). Dar sufletul nepieritor are nevoie de un alt fel de hrană. Da, nebun este numele pe care Dumnezeu îl dă acestui om (comp. cu Ieremia 17.11) şi pe câte morminte nu ar putea fi inscripţionat un astfel de epitaf (Psalmul 52.7)!

    În antiteză cu aceasta, Domnul Isus îi învaţă pe ai Săi că adevărata prevedere constă în a-ţi pune încrederea în Dumnezeu. Orice stânjeneală cu privire la nevoile noastre de zi cu zi este rezolvată prin afirmaţia: „Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele” (v. 30). Dacă punem pe primul plan împărăţia Lui şi interesele Lui, El Se va îngriji în totalitate de ale noastre.

  • 28 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și îngerului adunării din Filadelfia scrie-i: … „Ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu”.

    Apocalipsa 3.7,8


    Această adunare nu se remarcă printr-o manifestare a puterii care să atragă privirile lumii. „Puțină putere” nu este o calitate atrăgătoare pentru carne, nici pentru lume. Lumea admiră oamenii puternici, însă lui Dumnezeu Îi place să-Și facă lucrarea prin intermediul vaselor slabe.

    Aici Cuvântul este prezentat ca fiind Cuvântul lui Hristos: întreaga revelație a creștinismului, comunicată nouă prin Hristos Însuși, atunci când El S-a aflat pe pământ, iar după aceea prin revelațiile făcute apostolilor de la un Hristos aflat în slavă. „Cuvântul Meu” prinde întregul ansamblu al adevărului creștin și ne sugerează că în Filadelfia avem nu doar restabilirea anumitor adevăruri, precum în Sardes, ci restabilirea întregului adevăr creștin.

    Mai departe, păzirea Cuvântului implică faptul că el este prețuit în inimă și ascultat în trăire. Domnul nu spune că ei au expus și că au prezentat adevărul, deși acest lucru era adevărat, ci El pune accentul pe faptul important că au păzit Cuvântul Lui. Cei care au puțină putere poate că au și o mică măsură de dar, însă pot fi caracterizați de ceea ce are o mult mai mare valoare în ochii Domnului – ascultarea de Cuvântul Său.

    În mijlocul marii mase mărturisitoare, care a abandonat Cuvântul pentru tradițiile oamenilor sau care a recurs la interpretări și aplicații eronate ale Cuvântului, pentru a-și sprijini ideile false, există unii care, după ce au scuturat jugul tradiției, s-au întors la Cuvântul lui Hristos, prețuindu-l în inimile lor și căutând să-l împlinească în viețile lor.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El [Dumnezeu] ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în dreptate, ci pentru îndurarea Sa.

    Tit 3.5


    Faptele noastre bune nu le compensează pe cele rele

    Să presupunem că treceți pe roșu la semafor și sunteți oprit de poliție. Nu există nicio șansă să scăpați basma curată dacă îi veți spune polițistului: „Am oprit la ultimele 10.000 de semafoare roșii. Nu puteți să închideți un ochi de data aceasta?”. – Conform sistemului nostru juridic, suntem sancționați pentru ceea ce am încălcat. De ce atunci să treacă Dumnezeu cu vederea păcatele noastre, luând în calcul „faptele bune”?

    Să presupunem că persoana cea mai prețioasă pentru dumneavoastră, poate soțul sau soția, un prieten, o rudă, părinții sau un copil, este ucisă. Ucigașul este prins și adus înaintea instanței. Judecătorul rostește condamnarea: „Acuzatul este vinovat. Dar până acum a dus o viață impecabilă, a donat mulți bani și i-a ajutat pe mulți oameni. De aceea este considerat nevinovat. Faptele lui bune ne-au convins că nu ar trebui să fie acuzat de omor!”. – Cât de nedreaptă ar fi din punctul dumneavoastră de vedere această sentință!

    Din nefericire, unii Îi sugerează Dumnezeului celui drept exact acest fel de a acționa, considerând că El va compensa faptele noastre rele cu cele bune. Însă pe baza realizărilor proprii nu poate fi nimeni mântuit. Mântuirea și iertarea le primim doar atunci când ne recunoaștem păcatele și credem în Isus.

    Citirea Bibliei: Geneza 33.1-20 · Psalmul 19.8-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    Citirea Bibliei: Geneza 33.1-20 · Psalmul 19.8-14

    „Cei doi vor fi un singur trup.” (Matei 19:5)


    Dr. Joyce Brothers a spus odată: „Eu și soțul meu nu ne-am gândit niciodată la divorț. Uneori ne-am gândit la moarte, dar niciodată la divorț!” E ușor să te căsătorești; dar este greu să trăiești împreună frumos.

    Cum putem s-o facem? Identificându-ne problemele care trebuie rezolvate, lucrând la ele și învățând să trăim cu restul! Sforăitul, orele nesfârșite petrecute în fața televizorului la sport, lipsa comunicării, șosete murdare aruncate pe jos, paturi nefăcute… obiceiurile soțului tău te pot scoate din minți. Și dacă Domnul Isus a zis: „ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6), cum ar trebui gestionate conflictele atunci când apar?

    1) Atacați problema, nu vă atacați unul pe altul.

    2) Vorbiți încet, păstrați-vă calmul și astfel vă veți putea asculta reciproc.

    3) Alegeți cel mai bun moment să deschideți subiectul, nu când copiilor le este foame sau când amândoi sunteți obosiți.

    4) Nu uitați, bărbații și femeile văd lucrurile diferit. Deci, când soțul sau soția ta își exprimă punctul de vedere, nu ofta și nu-ți da ochii peste cap. Ceea ce terapeuții în materie de căsnicie numesc „ascultare activă” necesită aprobarea celuilalt prin parafrazare, validare și feed-back pozitiv.

    5) Vor exista momente în care fiecare va trebui să facă un compromis.

    6) Alegeți-vă cuvintele cu grijă. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire” (Efeseni 4:29); „Întăriţi-vă unii pe alţii” (1 Tesaloniceni 5:11); „Iertați-vă unul pe altul” (Efeseni 4:32); „Rugați-vă unii pentru alții” (Iacov 5:16); „Să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune” (Evrei 10:24); „Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2); „Fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Așadar, lucrează la căsnicia ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 12:1-12


    Ipocrizia care-i caracteriza pe farisei putea deveni, sub o altă formă, un pericol şi pentru ucenici. Cei care-L urmează pe Isus pot căuta să ascundă lumii relaţia lor cu El. De aceea, în prezenţa mulţimilor, Domnul îi încurajează pe ai Săi să–L recunoască deschis înaintea oamenilor, fără să se teamă de consecinţe. Ştim, într–adevăr, ce prigoană grozavă îi aştepta pe ucenici şi pe creştinii din primele secole. Cu tandreţe, Domnul îi pregăteşte pe prietenii Săi (v. 4) pentru acele zile grele şi le îndreaptă gândurile spre Tatăl ceresc. Este cu putinţă ca Dumnezeul care Se ocupă de o vrabie de o valoare infimă să nu Se îngrijească de copiii Săi aflaţi în încercare? În plus, ei nu trebuia să se frământe pentru mărturia pe care aveau s–o dea; Duhul Sfânt le dicta cuvintele pe care urma să le spună.

    Astăzi, în ţările noastre, cei credincioşi nu mai sunt nici persecutaţi, nici omorâţi. Dar, dacă îşi manifestă credinţa, ei au parte de aceeaşi ură şi de acelaşi dispreţ al lumii, întotdeauna greu de suportat. De aceea, aceste îndemnuri şi promisiunile care le însoţesc sunt la fel de actuale şi pentru noi. Să cerem Domnului să ne dea mai mult curaj pentru a vesti Numele Său.

  • 27 Mai 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea oștirea împăratului Siriei ți-a scăpat din mână. Nu erau etiopienii și libienii o oștire mare, cu multe care și călăreți? Dar, pentru că te-ai sprijinit pe Domnul, El i-a dat în mâna ta.

    2 Cronici 16.7,8


    În istoria lui Asa, relatată în 2 Cronici, cuvântul „sprijinit” apare de patru ori (14.11; 16.7, de două ori; 16.8). Acest cuvânt reprezintă cheia pentru înțelegerea uneia dintre lecțiile pe care le desprindem din viața acestui împărat evlavios: pe cine ne sprijinim în încercările vieții?

    În prima încercare a lui Asa, Zerah etiopianul a venit împotriva lui cu o oștire de un milion de oameni. Nu toate încercările prin care trecem sunt din cauza vreunui faliment din trecut. Uneori, încercările vin pentru a dovedi realitatea credinței noastre și așa pare că au stat lucrurile și aici. Avea Asa să se încreadă în cetățile sale întărite și în armata sa? Sau avea să se încreadă în Dumnezeu? Din fericire pentru Asa, el a strigat în mod simplu către Domnul: „Pe Tine ne sprijinim!” (14.11). Rezultatul? Domnul i-a lovit pe etiopieni dinaintea lui Asa!

    Mai târziu, o altă încercare a venit în timpul domniei sale. Baașa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda și a zidit o cetate întărită lângă graniță. De data aceasta, Asa nu s-a mai sprijinit pe Domnul, ci pe bogățiile sale. El i-a trimis bani împăratului Siriei, pentru ca acesta să atace Israelul și pe Baașa. Planul său a părut să reușească, iar Asa a scăpat de presiunea la care era supus. Totuși, Domnul fusese lăsat afară în acest plan al său. Hanani, profetul, a fost trimis la Asa pentru a-l mustra. El se sprijinise pe Domnul înainte; acum de ce n-o mai făcuse?

    Când situația ne scapă de sub control, descoperim că este mai ușor să ne încredem în Domnul. Însă, atunci când credem că putem face totuși ceva, ne sprijinim pe propriile noastre resurse, nu pe ale lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute să ne sprijinim tot mai mult pe El!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu ți-am șters fărădelegile ca un nor gros și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.

    Isaia 44.22


    Brațul rupt

    Într-o zi, un om, plângând de durere, s-a dus la medic. „Ce s-a întâmplat? De ce plângeți?”, l-a întrebat medicul. „Am căzut și mi-am rupt brațul”, a spus omul.

    „Liniștiți-vă!”, l-a încurajat medicul. „După ce voi potrivi osul la loc, într-o săptămână veți scăpa de dureri.”

    „Domnule doctor, vă rog, încercați să mă scăpați mai întâi de dureri! După aceea puteți face ce doriți cu osul.”

    „Nu înțelegeți că durerile vin din faptul că osul nu se mai află la locul lui? Pun mai întâi osul la loc și după aceea durerile vor ceda.”

    Mulți oameni sunt nefericiți, pentru că în inima lor este păcatul. Aleargă după fericire, dar nu cunosc cauza nefericirii. Cum putem fi fericiți? Adresându-ne Aceluia care a înlăturat păcatul prin jertfa Sa de pe cruce. Mântuitorul nu obosește iertându-i pe cei care vin înaintea Sa cu credință și pocăință. Singurul care te poate face fericit este Mântuitorul, care te așteaptă cu brațele deschise, spunând: Eu îți șterg fărădelegile și păcatele. Aceasta este calea prin care se poate obține fericirea. Dumnezeu îi cheamă pe toți la mântuire. Fiecare păcătos este răspunzător să-și deschidă inima spre harul lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Geneza 32.23-32 · Psalmul 19.1-7

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EȘECUL DUCE LA SUCCES – Fundația S.E.E.R. România

    „Copii… aveţi ceva de mâncare?” (Ioan 21:5)


    Uneori, Dumnezeu folosește eșecul pentru a ne atrage atenția și a ne apropia mai mult de El.

    În capitolul 21 din Evanghelia după Ioan, ucenicii „au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii” le-a zis Isus „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” (Ioan 21:3-7).

    Să observăm trei lucruri aici:

    1) Domnul Isus poate face ceea ce tu nu poți. Atâta timp cât crezi că poți face față lucrurilor pe cont propriu, El te va lăsa să încerci. Câtă vreme ceea ce a funcționat în trecut încă dă rezultate, nu vei căuta ajutorul Său. Numai când rămâi fără răspunsuri, descoperi că „lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6).

    2) Dumnezeu poate face mai mult decât poți face tu. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Poate că nu li s-a părut o idee bună dar prin faptul că au ascultat de El, ei au ajuns la un nivel de binecuvântare și de belșug la care nici nu visaseră.

    3) Dumnezeu dorește să aibă o relație cu tine. După ce a luat micul dejun cu ucenicii Săi, Domnul Isus i-a zis lui Petru: „Paşte oile Mele!” (vezi Ioan 21:17). Dar nu pescarii pasc oile, ci păstorii fac asta! Și atunci ce s-a întâmplat de fapt? Domnul Isus i-a prezentat lui Petru adevărata sa chemare! El va face la fel și cu tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Luca 11:37-54


    Pentru a doua oară, Isus Se află invitat la masa unui fariseu (comp. cu cap. 7.36). Şi aici gazda îşi permite să critice ceva cu privire la El. Atunci Cel care cunoaşte inimile denunţă cu vehemenţă răutatea şi ipocrizia clasei responsabile din popor. Luând o înfăţişare pioasă înaintea oamenilor, fariseii şi învăţătorii legii ascund înăuntrul lor corupţie şi moarte, ca un mormânt peste care păşeşti fără să vezi ce este în el.

    Cine ar fi îndrăznit vreodată să vorbească atât de aspru unuia care l–a invitat la el? Dar, după mărturia fariseilor înşişi, Isus era adevărat şi nu–I păsa de nimeni şi nu privea la înfăţişarea oamenilor (Matei 22.16). Ce exemplu pentru noi, cei care ştim atât de bine, prin cuvinte plăcute (dar adesea atât de puţin sincere), să ne menajăm reputaţia! Sub pretextul amabilităţii îşi fac simţite prezenţa, de fapt, această falsitate şi acest formalism pe care Isus le condamna la farisei.

    Neputând să-L contrazică pe Domnul, vrăjmaşii caută să-I găsească vreo vină. Câteva expresii din Psalmul 119 ne fac cunoscute rugăciunile Lui atunci când suferea în faţa unei astfel de împotriviri (v. 98,110,150…).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne