29 Mai 2022
Iar Aceluia care poate să vă întărească, după evanghelia mea … potrivit cu descoperirea tainei ținute ascunsă timp de veacuri, dar arătată acum și prin scrieri profetice, … singurului Dumnezeu înțelept, Lui fie glorie, prin Isus Hristos, pentru totdeauna! Amin.
Romani 16.25-27
Doxologiile din Noul Testament (4) – Descoperirea tainei
Adesea trecem repede peste aceste doxologii, mai ales când ele se află la sfârșitul unei epistole, considerându-le probabil a fi doar niște încheieri mai sofisticate. Sau, precum în textul nostru de astăzi, cuvintele lui Pavel pot părea bizare și greu de înțeles (2 Petru 3.15,16). Însă Duhului Sfânt I-a plăcut să ni le transmită. Dacă avem răbdare și ne bazăm pe ajutorul Lui, vom descoperi în ele multe lucruri prețioase pentru sufletul nostru.
Pavel ne prezintă „taina” aici. În Noul Testament, o taină este un lucru care mai înainte a fost ascuns și cu neputință de a fi cunoscut prin intelectul uman, dar care acum este descoperit poporului lui Dumnezeu. Taina despre care apostolul vorbește aici este aceea că cei credincioși dintre iudei și dintre națiuni aveau să devină mădulare ale unui singur trup, un om nou, ceva care nu mai existase înainte (Efeseni 2.15,16). Această taină a fost ascunsă profeților Vechiului Testament, însă a fost acum revelată profeților Noului Testament (Efeseni 3.5-9). Faptul că unii dintre națiuni aveau să fie mântuiți nu a fost un lucru ascuns – profeții din vechime au vorbit despre el – însă ei nu au avut nicio idee despre o Adunare formată din credincioși dintre iudei și dintre națiuni. Trebuie să amintim aici că „scrierile profetice” nu fac referire la scrierile profeților din Vechiul Testament, ci la ale celor din Noul Testament.
Această taină înseamnă mult mai mult decât simpla mântuire sau ajungere în cer. Noi suntem mădulare ale lui Hristos și suntem uniți, în mod spiritual, cu toți ceilalți credincioși, oriunde s-ar afla ei. Dorința lui Dumnezeu este să fim întăriți prin evanghelie, dar și prin taina pe care El ne-a revelat-o. Să-I dăm astăzi glorie Dumnezeului care singur este înțelept și să ne închinăm Lui!
B. Reynolds
El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea își înalță capul.
Psalmul 110.7
Părtășie deplină cu Dumnezeu
Primele versete din acest psalm vorbesc profetic despre Domnul Isus încununat cu onoare și cu glorie la dreapta lui Dumnezeu, care I-a spus: „Șezi la dreapta Mea” (Psalmul 110.1). Acesta a fost răspunsul la înjosirea Lui adâncă: „Am ajuns de batjocura lor; când mă privesc, ei dau din cap” (Psalmul 109.25).
Psalmul 110 se referă încă o dată la acest timp al înjosirii Sale: „El bea din pârâu în timpul mersului”. Chiar dacă dușmanii Lui L-au pus pe aceeași treaptă cu vameșii și păcătoșii, chiar dacă L-au numit un „mâncăcios și băutor” și au afirmat că îi alungă pe demoni cu diavolul, chiar dacă L-au scuipat și L-au încoronat cu spini, nimic nu L-a putut abate pe Fiul lui Dumnezeu de la calea ascultării și a credincioșiei față de Dumnezeu, Tatăl Său.
Pe calea Sa pe acest pământ, El a băut din pârâul părtășiei cu Dumnezeu, luând de aici putere să-Și continue calea spre proslăvirea Tatălui, în ciuda tuturor împotrivirilor. Și Tatăl I-a oferit ocazii speciale în care a putut vedea ceva din rodul suferințelor Sale din care, în viitor, Se va sătura: oameni care și-au deschis inimile pentru El, ca femeia de la fântâna lui Iacov, Maria din Betania sau unul dintre tâlharii de la cruce.
Și noi astăzi ar trebui să-I deschidem foarte larg Domnului Isus inimile!
Citirea Bibliei: Geneza 34.1-31 · Psalmul 20.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
REZOLVĂ-ȚI SOCOTELILE CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa” (Iacov 4:10)
În Vechiul Testament, Dumnezeu Și-a sfințit preoții punându-le sânge pe marginea urechii drepte, pe degetul mare de la mâna dreaptă și pe degetul mare de la piciorul drept (vezi Leviticul 8:24). Asta însemna că ei erau chemați să-L onoreze pe Dumnezeu prin ceea ce ascultau, prin ceea ce lucrau și prin umblarea lor zilnică. Nu se poate să faci numai ce dorești; ești chemat să trăiești potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Când nu faci lucrul acesta, Dumnezeu te va chema la pocăință. Și dacă nu te pocăiești, El te va disciplina. „Nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte…” (Evrei 12:5-6).
Să observăm două expresii importante:
1) „Nu disprețui pedeapsa Domnului…” Atitudinea ta de om căruia nimeni nu-i poate spune ce să facă îți va fura binecuvântarea lui Dumnezeu, și-L va împiedica să te folosească eficient. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6).
2) „Nu-ți pierde inima când ești mustrat de El.” În loc să vezi mustrarea lui Dumnezeu ca pe o respingere din partea Sa, privește-o ca pe o dovadă a faptului că ești copilul Său, că are un plan pentru viața ta, și că planul Său începe când te smerești și faci ceea ce-ți spune. Răbdarea lui Dumnezeu este uimitoare – dar El nu va aștepta la nesfârșit. El i-a spus Izabelei: „I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat” (Apocalipsa 2:21-22). Pe de altă parte, când Ahab, un împărat rău al lui Israel, s-a smerit, Dumnezeu l-a ridicat și l-a restaurat. (vezi 1 Împărați 21:29) Când nimic altceva nu a dat rezultate și te smerești înaintea lui Dumnezeu, lucrurile se vor schimba în viața ta.
Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: îndreaptă lucrurile cu Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Luca 12:13-31
Cineva din mulţime face apel la Domnul pentru o problemă de moştenire, iar El, profitând de această ocazie, dezvăluie care este rădăcina acestor contestaţii: lăcomia. „Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” (1 Timotei 6.10). Parabola omului bogat ale cărui grânare au ajuns neîncăpătoare ilustrează această pasiune pentru a strânge. Celor care acumulează şi-şi fac calcule şi proiecte pe termen lung le place să se numească prevăzători, dar ce fac ei denotă tocmai cea mai mare lipsă de prevedere, pentru că ei neglijează şi înşală ceea ce au cel mai de preţ: sufletul. În nebunia lui, bogatul crezuse că-şi poate mulţumi sufletul oferindu-i „multe bunătăţi” (v. 19). Dar sufletul nepieritor are nevoie de un alt fel de hrană. Da, nebun este numele pe care Dumnezeu îl dă acestui om (comp. cu Ieremia 17.11) şi pe câte morminte nu ar putea fi inscripţionat un astfel de epitaf (Psalmul 52.7)!
În antiteză cu aceasta, Domnul Isus îi învaţă pe ai Săi că adevărata prevedere constă în a-ţi pune încrederea în Dumnezeu. Orice stânjeneală cu privire la nevoile noastre de zi cu zi este rezolvată prin afirmaţia: „Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele” (v. 30). Dacă punem pe primul plan împărăţia Lui şi interesele Lui, El Se va îngriji în totalitate de ale noastre.
Mana Zilnica 