Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna! Amin.

Romani 1.25


Doxologiile din Noul Testament (1) – Puterea lui Dumnezeu în creație

Doxologia este un termen teologic folosit pentru a descrie o rostire a laudei și a închinării către Dumnezeu, ca răspuns la un atribut al lui Dumnezeu sau la o lucrare a Lui. Cuvântul vine din limba greacă și este format din două cuvinte: doxa, care înseamnă „glorie”, și logia, care înseamnă „rostire”. În mod obișnuit, doxologiile se încheie cu „Amin”, ca o accentuare a lor. În Noul Testament există șaisprezece doxologii.

În Romani 1 găsim prima dintre cele patru doxologii conținute de această epistolă uimitoare. În acest prim capitol din Romani, Pavel face o descriere a națiunilor. Ele nu aveau Legea, nici Profeții, așa cum aveau iudeii (Romani 3.1,2); de fapt, ele nu aveau nicio revelație directă de la Dumnezeu. Totuși, ele aveau mărturia cu privire la puterea și la gloria lui Dumnezeu ca și Creator. Când cei dintre națiuni priveau la minunile creației, Îl puteau cunoaște astfel pe Dumnezeu, fiindcă El este manifestat prin acestea (Romani 1.19). Însușirile Sale «nevăzute», ca și Creator, puteau fi văzute cu claritate și cunoscute de către oameni încă de la facerea lumii – anume „puterea Sa eternă și divinitatea Sa” (Romani 1.20). Ei cunoșteau, în conștiința și în înțelegerea lor, că tot ceea ce există a fost creat de un Dumnezeu viu. Totuși, cei dintre națiuni au devenit nerecunoscători, I-au întors spatele lui Dumnezeu și s-au închinat la lucruri create – ceea ce constituie esența idolatriei.

Adevărul despre puterea eternă și despre divinitatea lui Dumnezeu a produs însă imediat laudă în inima apostolului: Dumnezeu „este binecuvântat pentru totdeauna. Amin”. Să recunoaștem și noi aceste lucruri, în această zi dintâi a săptămânii, și să-I aducem mulțumiri lui Dumnezeu pentru măreția și pentru puterea Lui, manifestate prin crearea și prin susținerea tuturor lucrurilor! El este nu doar Mântuitorul nostru, ci și Creatorul nostru. Toată gloria Îi aparține Lui!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și-a deschis gura; ca un miel pe ­care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura.

Și în mijlocul scaunului de domnie … am văzut stând în picioare un Miel.

Isaia 53.7; Apocalipsa 5.6


Mielul lui Dumnezeu

Mielul lui Dumnezeu a fost liniștit. Când Domnul Isus a fost maltratat, nu a rostit niciun cuvânt de revoltă, de răzbunare sau de amenințare. Când a fost acuzat pe nedrept, nu a exprimat nicio plângere, nici nu a strigat după răzbunare, cu toate că era în puterea Lui să facă acest lucru. Cât de minunat a fost Domnul chiar și în tăcerea Lui!

Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit. Din punctul de vedere al oamenilor, se consideră că Isus din Nazaret a trăit într-o vreme nepotrivită, într-un loc neoportun. Căci, dacă ar fi rămas în Galileea, acolo S-ar fi putut apăra! De ar fi fugit El când I s-a ivit ocazia…! Dar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, totul s-a întâmplat după planul Său și la timpul potrivit.

Mielul lui Dumnezeu „stă” acum. Epistola către Evrei ne spune că Hristos, marele Preot, S-a așezat, adică lucrarea făcută de Hristos în locul nostru pentru păcatele noastre este terminată; problema păcatelor noastre este clarificată. Fiind jertfit o dată pentru totdeauna, Mielul lui Dumnezeu este acum în victoria învierii Sale. Mielul lui Dumnezeu merită veșnic adorare și mulțumire!

Citirea Bibliei: Geneza 23.1-20 · Psalmul 6.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN PURTĂTOR DE GRIJĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36).


Biblia spune: „Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă” (Proverbele 16:10). Domnul Isus a fost cel mai bun exemplu. Îi iubea pe oameni, dar nu i-a folosit niciodată în propriul Său interes. Era ocupat, dar nu prea ocupat ca să se oprească și să-i ajute. Relatând pilda Samariteanului milostiv, Domnul Isus a spus: „un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el” (Luca 10:33-34).

Să remarcăm cuvintele: „a îngrijit de el.” Pentru a fi lider, trebuie să fii în stare să-i influențezi pe oameni și o poți face când îți pui timp deoparte să te îngrijești de ei. În centrul acestui proces se află o preocupare autentică pentru ceilalți. Dacă vrei să dai o mână de ajutor și să-i influențezi în mod pozitiv, tu nu-i poți discredita și subaprecia, întrucât ei o vor simți. Trebuie să-i iubești și să-i respecți. Vechiul refren „prefă-te până reușești” nu se potrivește; oamenii își vor da seama dacă îți pasă sau nu.

Poate întrebi: „De ce-ar trebui să-mi asum rolul celui care se îngrijește de alții? La urma urmelor, nu e ceva ce ar trebui să primească din altă parte, adică de la familia lor?” Mulți dintre cei cu care intri în contact în fiecare zi sunt disperați după încurajare și, din nefericire, dacă nu o primesc de la tine, nimeni altcineva nu le-o va da! Când devii un astfel de om în viața cuiva, tu ai ocazia reală de a câștiga acea persoană pentru Dumnezeu, și de a o influența înspre bine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 5:27-39


Levi (numit şi Matei: Matei 9.9) era la slujba sa atunci când vocea lui Isus îl cheamă. Pe dată el părăseşte totul, se scoală şi Îl urmează. Apoi Îl primeşte la el pe Domnul, împreună cu vechii lui colegi, cărora vrea să le ofere o ocazie de a-L întâlni pe Mesia. (Fie ca şi invitaţiile noastre să aibă acelaşi motiv!) Aceşti vameşi (perceptori de taxe) erau urâţi de ceilalţi iudei, pentru că ei se îmbogăţeau pe seama lor, profitând de stăpânirea romană. De aici şi indignarea cărturarilor şi a fariseilor, când L-au văzut pe Isus împreună cu ucenicii Lui în tovărăşia unor asemenea renegaţi.

Ce mulţi oameni sunt mai curând dornici săi evite pe păcătoşi, decât să evite păcatul! Ca răspuns la cârtirile lor, Isus Se face cunoscut ca marele medic al sufletelor. Aşa cum doctorul nu se duce la cei sănătoşi (sau care se cred aşa), tot astfel nici Domnul nu Se ocupă decât de cei care îşi recunosc vinovăţia.

Apoi cărturarii şi fariseii ridică problema postului. Isus le răspunde că această marcă a întristării nu se potriveşte cât timp El, Mirele, Se află în mijlocul lor. Iar robia faţă de lege şi porunci nu se potriveşte cu libertatea şi bucuria pe care le aduce harul (v. 36,37).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: