Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 14 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În aceasta s-a împlinit dragostea cu noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății, pentru că, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica; pentru că frica poartă cu ea chinul și cine se teme nu este împlinit în dragoste.

    1 Ioan 4.17,18


     

    Cum aș putea avea îndrăzneală în ziua judecății? Prin faptul că, încă de pe acum, sunt ca Judecătorul meu: „Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta” și „cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești” (1 Corinteni 15.48). Ce măreață mântuire! Ea este nu numai îndurarea care-l iartă pe păcătos, ci o mântuire perfectă, care ne-a luat din poziția în care eram și ne-a pus în altă poziție, în cea a lui Hristos Însuși.

     

    Fiind copil al Lui, nu mai privesc la Dumnezeu ca la un judecător. El este Judecător, într-adevăr, dar nu acesta este felul relației Lui cu mine. În ce-L privește pe Domnul Isus, știu că toată judecata I-a fost încredințată, însă știu, de asemenea, că Cel care va exercita judecata a fost răstignit pe cruce pentru păcatele mele și le-a înlăturat. El este Mântuitorul meu și, când va fi Judecător, eu voi fi deja la fel ca El, fiindcă Îl voi fi văzut așa cum este (1 Ioan 3.2). Dumnezeu dorește, desigur, să avem o teamă sfântă, dar nu să fim îngroziți în fața judecății. Când vin la El, Îl descopăr ca fiind Mântuitorul meu și aflu că păcatele pentru care ar fi trebuit să fiu judecat au fost deja judecate. Iar când mă voi înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, acolo Judecătorul va fi tocmai Cel care mi-a purtat păcatele. Cum ar putea El să mi le mai țină în socoteală?

     

    Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire este o lucrare perfectă. El ne-a iubit într-un mod desăvârșit și, datorită acestui fapt, „avem îndrăzneală în ziua judecății”. Nu numai că avem îndrăzneală înaintea scaunului harului, ci avem „îndrăzneală în ziua judecății” (1 Ioan 4.17).

     

    J. N. Darby

    <

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Totul este deșertăciune și goană după vânt!

    Eclesiastul 1.14


    Primul om care a ajuns la Polul Sud

     

    Roald Amundsen (1872-1928) a fost primul om care a ajuns la Polul Sud pe 14.12.1911. De fapt, norvegianul a vrut să ajungă la Polul Nord! El scria: „Nu pot spune că am ajuns la ținta vieții mele. Cred că niciodată nicio făptură omenească nu s-a aflat mai departe de ținta dorințelor sale decât mine atunci… Din zilele copilăriei mele m-a atras Polul Nord, iar acum mă aflu la Polul Sud. Ți-ai putea închipui ceva mai absurd?”.

     

    Copil fiind, a visat să ajungă la Polul Nord și s-a antrenat de timpuriu pentru aceasta. În anul 1907 a început cu planificările și cu pregătirile pentru o călătorie la Polul Nord. Dar deodată o veste i-a năruit toate planurile: americanul Robert Peary a afirmat că a ajuns primul la Polul Nord pe 06.12.1909. Atunci Amundsen și-a văzut visurile năruite și a luat decizia să cucerească Polul Sud. El a ajuns primul la Polul Sud – însă nu a simțit nici triumf, nici satisfacție. La 55 de ani, în timp ce lua parte la o misiune de salvare în Arctica, el a dispărut.

     

    Oamenii caută fericirea, își doresc dragostea și pacea. Dar se împovărează cu vină și rănesc oameni iubiți… și deodată viața lor este doar o grămadă de cioburi! Încearcă din nou în altă profesie, în altă localitate, în altă relație! Dar golul interior reapare! – Numai Unul dă vieții sens și împlinire: Isus Hristos! „Veniți la Mine … și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28) este îndemnul Lui și astăzi.

     

    Citirea Bibliei: Zaharia 1.1-21 · Marcu 12.13-17

     


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „DUMNEZEU DĂ DUPĂ PLĂCEREA LUI”! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)


    Motorul mașinii tale este sursa ei de putere; el este activat atunci când acționezi cutia de viteze. Numai atunci ai viteza necesară pentru a ajunge la destinație.

    Ce putem învăța de aici? Că unul dintre pericolele încercării de a ne umple cu Duhul Sfânt este să Îl limităm la o „experiență”, în loc să-I permitem să fie puterea pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a săvârși mari lucrări pentru El. În Noul Testament, când cineva era umplut de Duhul Sfânt – se întâmplau minuni: oamenii se întorceau la Hristos; aveau loc vindecări; au ars toate cărțile de vrăjitorie în piața din centrul cetății (vezi Faptele Apostolilor 19:19). Creștinii de-atunci nu au sărbătorit lucrul acesta doar în biserică – ei au dus sărbătoarea și pe străzi!

    În Sfânta Scriptură, prima imagine pe care o avem despre Dumnezeu este aceea în care El Își exercită rolul de Creator. El ne creează după chipul Său, suflă peste noi suflare de viață, apoi ne spune: „Mergeți și fiți productivi!” (vezi Geneza 1:28). Dacă te rogi pentru cineva și vrei să primești răspuns, sau dorești să ți se schimbe circumstanțele, acest lucru nu se va întâmpla fără puterea Duhului Sfânt. Tu nu ești un observator neputincios. Ce a pus Dumnezeu în tine va schimba ce se află în afara ta – dacă-ți pui talanții în negoț! Ce se află înlăuntrul tău este mai mare decât necazul prin care ai trecut, decât situația în care te afli sau decât obstacolele care îți stau în cale. Când tot ce te înconjoară îți spune „nu”, și ceva din tine îți spune „da”, Acela este Dumnezeu „care lucrează în tine, şi îți dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Partea cu „voința” este datoria ta, iar partea cu „înfăptuirea” este lucrarea Sa. Când vei sincroniza aceste două lucruri, viața ta se va schimba!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Corinteni 1:1-11


    Cea dintâi epistolă a sa, Pavel nu o scrisese corintenilor ca un cenzor sau ca un judecător aspru. El însuşi fusese umilit şi tulburat de ştirile primite despre această adunare. Mai mult chiar, ele îi parveniseră într–un moment în care el trecea printr–un necaz foarte mare în această cetate a Efesului, în Asia, unde avea mulţi potrivnici (v. 8; 1 Corinteni 16.9). Dar chiar şi o asemenea sumă de suferinţe poate fi un subiect de recunoştinţă, pentru că ea antrenează o dublă şi preţioasă consecinţă.

    Întâi îl face pe cel credincios să–şi piardă total încrederea în sine (v. 9).

    În al doilea rând, ea îl face să pătrundă în profunzimea mângâierilor Domnului.

    Belşugul suferinţelor i-a revelat astfel iubitului apostol belşugul mângâierilor (v. 5). O mângâiere este întotdeauna personală, însă ea îi permite aceluia care a făcut această experienţă să pătrundă, la rândul său, în durerile altora şi să arate o adevărată simpatie. Creştinul care a trecut prin încercare cu sprijinul Domnului este în măsură să se adreseze celor necăjiţi şi să le îndrepte privirile spre „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri” (v. 3).

  • 13 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Moise și Aaron au intrat în cortul întâlnirii, și au ieșit și au binecuvântat poporul; și gloria Domnului s-a arătat întregului popor. Și a ieșit foc dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea-de-tot și bucățile de grăsime. Și tot poporul a văzut și au strigat de bucurie și au căzut cu fețele la pământ.

    Levitic 9.23,24


     

    Domnul, în îndurarea Sa, răscumpărase pe poporul Său, după care l-a călăuzit, prin puterea Sa, către locuința Sa cea sfântă. Din locuința Sa, El le-a deschis vistieriile bogate ale inimii Sale. Primele capitole din Levitic vorbesc despre gloriile lui Hristos și ale jertfei Sale mărețe. Dumnezeu Își găsește plăcerea să vadă că poporul Său răscumpărat se apropie de El cu mâinile și cu inimile pline de Hristos. Iar când ei aduc ceea ce și-au însușit din Hristos și prezintă aceasta înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă plăcută se înalță către Dumnezeu Tatăl, spre plăcerea Lui eternă.

     

    Dumnezeu vede nu doar perfecțiunile lui Hristos și infinita valoare a sângelui Său, ci îi vede și pe cei ai Săi înveșmântați în aceleași perfecțiuni și stând înaintea Lui potrivit cu felul în care El Însuși prețuiește acest sânge. Ce har minunat!

     

    Focul a fost semnul prin care Domnul a arătat că a primit jertfa. Acest foc mistuitor venit de la Domnul era mărturia că Dumnezeu o aprobase și o acceptase. Și, pe baza acestei jertfe, Dumnezeu Își poate binecuvânta poporul. Acest lucru este simbolizat de Moise și de Aaron, care au ieșit la popor cu mâinile ridicate și l-au binecuvântat (Levitic 9.23,24).

     

    La fel și astăzi, cel credincios este acceptat în Cel Preaiubit, în Cel pe care Dumnezeu L-a acceptat și Căruia I-a dat toată puterea și gloria. El L-a așezat Cap peste toate lucrurile din cer, de unde acum oferă daruri și binecuvântări poporului Său.

     

    J. Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar niciunul nu poate să-l răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși.

    Psalmul 49.7,8


    Putea plăti un alt recrut în locul său

     

    În 1798, în Franța a intrat în vigoare o lege potrivit căreia fiecare tânăr ajuns la vârsta de 20 de ani trebuia să fie înscris în serviciul militar. Dintre aceștia erau selectați cei care urmau să slujească apoi ca soldați. Cine era recrutat ca soldat își putea însă cumpăra „eliberarea”, dacă avea destui bani. Astfel, respectivul tânăr căuta un locțiitor, căruia îi plătea o anumită sumă de bani. El era scutit de serviciul militar, pe când celălalt era încorporat în locul său. În cazul unui război, se putea întâmpla ca persoana care i-a luat locul chiar să moară.

     

    Fiecare om a păcătuit și merită moartea. Dar pentru toți aceia care cred în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu le-a luat locul și a suportat judecata pe care o meritau. El a murit la cruce din dragoste pentru noi și noi nu trebuie și nici nu putem să plătim nimic pentru această suplinire.

     

    În Franța, regulamentul de răscumpărare a fost abolit în anul 1872 și de atunci nimeni nu a mai putut scăpa cu bani de temutul serviciu militar și nici de pericolul de a fi sub arme în timp de război.

     

    Și pentru oamenii păcătoși – cel mai târziu odată cu moartea – se va sfârși posibilitatea să-L accepte pe Locțiitorul Hristos. Astăzi te confrunți cu o invitație solemnă: Isus Hristos Se oferă să-ți fie Jertfa locțiitoare. Prețul este plătit. Tu trebuie doar să primești.

     

    Citirea Bibliei: Hagai 2.15-23 · Marcu 12.1-12

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PRACTICĂ ALTRUISMUL! – Fundația S.E.E.R. România

    „Eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre.” (2 Corinteni 12:15)


    Când îi ajuți pe oameni, simți o mare împlinire. Când îți petreci ziua slujindu-i pe alții, seara îți pui capul pe pernă și dormi liniștit. Și chiar dacă ți-ai petrecut o mare parte din viață alergând după un câștig egoist, nu e prea târziu să ai parte de o schimbare a inimii. Chiar și Scrooge, personajul lui Charles Dickens a descoperit că poți să-ți schimbi complet viața și să aduci o schimbare în viața altora. Asta a făcut Alfred Nobel. El a fost șocat când și-a văzut necrologul într-un ziar. (Fratele său murise, și editorul a scris din greșeală numele Alfred într-o frază insultătoare, pentru că explozibilii pe care-i producea compania lui, și din care obținea mari profituri, ucideau o mulțime de oameni.) Prin urmare, Nobel a jurat că-și va dedica restul vieții promovării păcii și recunoașterii contribuțiilor pentru umanitate. Așa s-au născut Premiile Nobel!

    Când ieși din carapacea ta și aduci un beneficiu oamenilor, începi cu adevărat să trăiești. Altruismul își este sieși recompensă; el nu depinde de reacția celorlalți. Acesta este principiul după care a trăit apostolul Pavel: „Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?” (2 Corinteni 12:15). Când vezi un băiat de 4 ani, te aștepți ca el să fie egoist. Însă când vezi egoism la un bărbat de 40 de ani, nu e prea plăcut, nu-i așa?

    Dintre toate calitățile pe care le urmărești, altruismul pare să producă cea mai mare schimbare în direcția cultivării celorlalte virtuți. Da, el merge împotriva esenței firii omenești. Dacă poți învăța să gândești empatic și devii o persoană generoasă, îți este mai ușor să dezvolți celelalte virtuți, cum ar fi mulțumirea, dragostea, respectul, răbdarea și disciplina. Așadar, practică altruismul!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 16:10-24


    Aceste versete cuprind: ultimele recomandări ale apostolului, câteva ştiri pe care le aduce, precum şi saluturile pe care le adresează iubiţilor lui corinteni. Printre aceştia, el se bucură să recunoască fraţi devotaţi şi demni de respect: Ştefana, Fortunat, Ahaic, pe care îi citează ca exemple (comp. cu 1 Timotei 3.13).

     

    Acestor credincioşi din Corint, care nu se preocupau decât cu efectele exterioare şi spectaculoase ale creştinismului, Pavel le-a subliniat succesiv ce motive trebuia să-i determine pe ei să acţioneze:

     

    „Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu” (cap. 10.31);

     

    „Toate să fie făcute spre zidire” (cap. 14.26);

     

    „Toate să se facă aşa cum se cuvine şi cu ordine” (cap. 14.40);

     

    Iar aici: „Toate faptele voastre să se facă în dragoste” (v. 14).

     

    Cu acest cuvânt, „dragoste”, încheie Pavel o epistolă de altfel atât de severă (comp. cu 2 Corinteni 7.8). Fără să ţină cont de partidele care existau la Corint, el afirmă: „Dragostea mea este cu voi toţi, în Hristos Isus” (v. 24). Totuşi, fiind date aceste ultime condiţii, dacă ar mai fi fost acolo unii care nu-L iubeau pe Domnul, aceia se excludeau singuri de la acest salut, iar venirea Sa lua pentru ei un caracter solemn. „Maranata!” Domnul vine! Să putem să–L aşteptăm cu bucurie!

  • 12 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers în urma lor. Și stâlpul de nor s-a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Și era nor și întuneric pentru unii și lumină noaptea pentru ceilalți; și nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea.

    Exod 14.19,20


     

    Iahve Însuși S-a așezat între Israel și vrăjmași – aceasta este adevărata protecție. Înainte ca faraon să poată atinge vreun fir de păr de pe capul evreilor, el ar fi trebuit să-și croiască drum prin chiar locul păzit de Cel Atotputernic. Într-adevăr, lui Dumnezeu Îi place să Se așeze pe Sine Însuși între poporul Său și vrăjmaș, astfel că „nicio armă pregătită împotriva ta nu va reuși”. El S-a așezat pe Sine Însuși între noi și păcatele noastre; și este un privilegiu binecuvântat să-L vedem pe El între noi și orice lucru care ne poate fi împotrivă. Aceasta este calea prin care putem găsi pacea conștiinței și pacea inimii. Indiferent cât de preocupat și de neliniștit ar putea fi credinciosul pentru a cerceta să vadă dacă păcatele sale mai există, el nu le mai poate găsi. De ce? Pentru că Dumnezeu Se află între el și păcate. El a aruncat toate păcatele noastre înapoia Lui; și, în același timp, El Își răspândește peste noi lumina feței Sale, care ne este favorabilă.

     

    În același fel, credinciosul își poate căuta dificultățile și nu le mai găsește, pentru că Dumnezeu este între el și ele. Dacă ochiul, în loc de a rămâne ațintit asupra păcatelor și întristărilor, ar privi doar spre Hristos, atunci multe cupe amare ar fi îndulcite și multe ceasuri întunecate ar fi luminate. Însă putem constata că majoritatea covârșitoare a încercărilor și a întristărilor sunt doar anticipări sau imaginații rele, care există doar în neorânduiala minții noastre, din cauza necredinței. Fie ca cititorul să poată cunoaște pacea binecuvântată a conștiinței și a inimii, care rezultă din faptul că Îl are pe Hristos, în toată plinătatea Lui, între el și toate păcatele lui și, de asemenea, între el și toate întristările lui!

     

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

    1 Timotei 6.7


    „A lăsat totul!”

     

    Când moare cineva, oamenii (mai ales moștenitorii) întreabă: Ce a lăsat moștenire? Și după aceea urmează o listă, mai mult sau mai puțin lungă. De fapt, am putea pune simplu, în dreptul fiecărui om, un singur cuvânt: „totul”.

     

    A lăsat totul moștenire! Nu a luat nimic cu el!

     

    Chiar mai bine s-ar vedea cât de relativă este valoarea bunurilor materiale, dacă oamenii s-ar gândi mai mult că într-o zi trebuie să lase în urmă totul!

     

    Acum mulți ani, un tânăr pastor căuta pentru primul lui serviciu de înmormântare un costum potrivit. La un antreprenor de pompe funebre a găsit un costum foarte ieftin, care era de fapt pentru morți. Stând la amvon, a constatat că acel costum nu avea buzunare. Un mort nu are nevoie de așa ceva…

     

    Să ne gândim că cea din urmă haină a noastră nu va avea buzunare! Dar nici cea pe care o purtăm acum nu are nevoie de buzunare, pentru că altfel le umplem doldora cu lucruri lipsite de valoare. Să ne adunăm mai degrabă comori care rămân:

     

    „Strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6.20)!

     

    Citirea Bibliei: Hagai 2.1-14 · Marcu 11.20-33

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU E PREA TÂRZIU PENTRU TINE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta…” (Judecătorii 16:28)


     În lanțuri fiind, Samson s-a rugat cu credință că Dumnezeu îl ascultă: „Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta… Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei… S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut… Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.” (Judecătorii 16:28-30). De ce a ajuns Samson în închisoare? Din cauza Dalilei! Biblia spune că: „ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei.” (vers. 16)

    La fel și Satan: e insistent și așteaptă să te prindă într-un moment în care ai lăsat garda jos. De aceea, în viață, există unele uși pe care nu trebuie să le deschizi niciodată. Dacă alimentezi o poftă fie și numai pentru o zi, poți ajunge să te lupți cu ea toată viața! Poate ai mai auzit următoarele: „În fiecare dimineață în Africa se trezește o gazelă. Ea știe că trebuie să alerge mai repede decât cel mai rapid leu, altfel va fi ucisă. În fiecare dimineață se trezește un leu. El știe că trebuie să depășească cea mai lentă gazelă, altfel va muri de foame. Așadar, nu contează dacă ești sau nu în Africa, sau dacă ești leu sau gazelă; când răsare soarele, ar fi bine să alergi!”

    Vestea bună este că Samson și-a adus aminte de Dumnezeu! Ziua ta este minunată atunci când îți aduci aminte de Dumnezeu și te apropii de El. Mai citim o dată următoarele cuvinte (vers. 30): „Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.” Cea mai mare victorie a lui Samson s-a petrecut în ultimul capitol al vieții sale. De fapt, el este pomenit printre eroii credinței din capitolul 11 al epsitolei către Evrei.

    Indiferent unde te afli astăzi sau în ce stare te găsești, întoarce-te la Dumnezeu! El te va ajuta să-ți revii! Nu e prea târziu pentru tine!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 15:51-58; 16:1-9


    Această magistrală expunere a doctrinei învierii ar fi incompletă fără cea din urmă revelaţie, că nu toţi credincioşii vor trece prin somnul morţii. Cei vii nu vor fi nicidecum uitaţi când Isus va reveni. „Într-o clipeală de ochi” (v. 52) va avea loc extraordinara transformare care va face pe fiecare potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum, în parabolă, invitaţii la nunta împărătească trebuia să–şi schimbe zdrenţele cu veşminte glorioase (Matei 22), cei morţi şi cei vii vor îmbrăca trupuri de neputrezire şi în nemurire. Atunci victoria lui Hristos asupra morţii, căreia El i-a făcut dovada prin propria Lui înviere, îşi va avea împlinirea grandioasă în ai Săi. Ei bine, ca orice adevăr, şi această „taină” trebuie să aibă o consecinţă practică în viaţa fiecărui răscumpărat. Speranţa noastră este „sigură” (Evrei 6.19); să fim şi noi „neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului”. Munca noastră nu va fi niciodată în zadar, dacă este făcută „în Domnul” (v. 58 care răspunde la v. 32). Chiar dacă niciun rod nu e vizibil pe pământ, ea are roade fără număr în înviere.

     

    Capitolul 16 aduce un exemplu de slujbă creştină: colecta din prima zi a săptămânii. Ea are o mare importanţă pentru inima apostolului şi pentru cea a Domnului.

  • 11 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, cum a înălțat Moise șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului.

    Ioan 3.14


    Fiul Omului „înălțat” – în lumina Evangheliei după Ioan (1)

     

    De trei ori găsim în Evanghelia după Ioan afirmația despre Fiul Omului că va fi înălțat (3.14; 8.28; 12.32-34). În toate aceste trei ocazii, Domnul Isus Însuși face această afirmație și este evident din cuvintele Lui că vorbește despre moartea Sa pe cruce. El menționează acest lucru mai întâi într-o conversație cu Nicodim, un fariseu și un conducător religios al iudeilor. Este minunat să-L vedem pe Hristos ca pe Unul care câștigă suflete, așa cum adesea ne este prezentat în mod special în această Evanghelie. El i-a explicat lui Nicodim că este necesară nașterea din nou, lucru pe care acest om sincer a avut dificultăți în a-l înțelege. Apoi Domnul i-a vorbit despre șarpele de aramă, pe care Moise l-a înălțat în pustie. Nicodim cunoștea cu siguranță foarte bine această întâmplare relatată în Numeri 21.4-8.

     

    Israeliții fuseseră mușcați de șerpi, din cauza păcatului comis împotriva Domnului – o imagine sugestivă a stării păcătoase a omului și a puterii lui Satan asupra lui (Efeseni 2.1-3). Totuși, Dumnezeu a pregătit un remediu: un șarpe de aramă, înălțat pe o prăjină. În Biblie, arama vorbește despre judecata neînduplecată a lui Dumnezeu împotriva păcatului. Da, Satan a fost judecat la cruce; pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 3.8; Evrei 2.14; Ioan 16.11). Oricine dintre israeliți care privea la șarpele înălțat era vindecat și trăia. Aplicând această imagine la inima lui Nicodim, Domnul Isus a spus că înălțarea acestui șarpe de către Moise era o imagine a Lui Însuși, a Fiului Omului înălțat pe cruce. Toți cei care cred în El nu vor pieri, ci au viață eternă (Ioan 3.14,15).

     

    B. Reynolds

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mulțimea stătea acolo și privea, și împreună cu căpeteniile își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu!”.

    Luca 23.35


    Pe alții i-a mântuit…

     

    Batjocoritorii nu au contenit să-L atace nici măcar atunci când L-au văzut răstignit pe cruce în dureri groaznice. Ei Îl ocărau și Îl insultau, cerându-I să Se salveze. Ei au spus: „Pe alții i-a mântuit …”. În timpul vieții Sale pe pământ, Domnul Isus a lucrat tot timpul pentru alții, fără să Se gândească la Sine. El „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28).

     

    Chinuitorii Domnului Isus au spus că „i-a mântuit” într-adevăr pe alții; au recunoscut că El a făcut multe minuni pentru a-i elibera pe bolnavi sau pe infirmi din situația lor neplăcută, că a adus la viață chiar și morți, dovedind astfel puterea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu.

     

    Putem să înțelegem mai bine sensul cuvântului „mântuit” dacă privim la opusul lui, care este „pierdut”. Problema principală a omului nu sunt limitările trupești; în Biblie, cuvântul „pierdut” se referă la starea morală a omului fără Dumnezeu și la soarta lui veșnică, depărtat de Dumnezeu, dacă moare fără iertarea păcatelor lui. Domnul Isus însă a rămas pe cruce, nu S-a dat înapoi și nu S-a mântuit pe Sine Însuși, pentru că Și-a dat acolo viața „ca răscumpărare pentru mulți”. De șase ori amintește apostolul Pavel în epistolele sale că Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuși la moarte (Galateni 1.4; Galateni 2.20; Efeseni 5.2; Efeseni 5.25; 1 Timotei 2.5; Tit 2.14).

     

    Citirea Bibliei: Hagai 1.1-15 · Marcu 11.12-19

     

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MOTIVUL PENTRU CARE TE MAI AFLI ÎNCĂ AICI – Fundația S.E.E.R. România

    „…am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” (Geneza 32:30)


    Biblia spune că: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:30-31). Adevărul este că fără mâna protectoare a lui Dumnezeu peste viața ta, tu nu ai mai fi astăzi aici. Îți aduci aminte de vreo situație când unii prieteni (sau dușmani), de-ai tăi, nu au crezut că vei reuși? Însă Dumnezeu te-a vindecat, te-a salvat și te-a pus în locul în care te afli astăzi.

    După ce Dumnezeu a isprăvit lupta cu Iacov, acesta a exclamat: „Am scăpat cu viață!” Și la fel ai scăpat și tu, nu-i așa? Și ai scăpat pentru că mai sunt lucrări și experiențe care vor mai veni în viața ta. Biblia spune că: „Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17). El dorește să aducă în viața ta lucruri care nu au mai existat. Lucruri bune! Să remarcăm ceva important în versetul următor: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Când Dumnezeu Se ocupă de tine în aspecte importante, El o face „unu-la-unu”, nu la grămadă. De fapt, când faci parte din mulțime se poate să nu Îi auzi vocea. „A rămâne singur cu Dumnezeu” îți poate crea teamă, pentru că masca și eul tău sunt date la o parte. Prima ta reacție ar putea fi să rămâi cu mulțimea, dar descoperi în scurt timp că oamenii nu pot calma neliniștea din sufletul tău. Acea neliniște este chemarea lui Dumnezeu de a Se întâlni cu tine!

    Așadar, asemenea lui Iacov, nu-ți fie teamă să stai în prezența lui Dumnezeu!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 15:35-50


    Cu ce va semăna trupul cel nou cu care credinciosul va fi îmbrăcat în glorie? (v. 35). Biblia nu ne satisface niciodată curiozitatea. „Nebunule” răspunde ea la toate eforturile imaginaţiei noastre (v. 36). Dacă vă prezint o sămânţă necunoscută, nu–mi veţi putea spune ce fel de plantă va răsări din ea. Tot aşa, nimic dintr–o omidă respingătoare şi decolorată nu ne lasă să ghicim fluturele care–şi va etala reflexiile în toate jocurile de lumină.

     

    Pentru a putea asista însă la micile miracole ale germinării sau ale metamorfozei, este nevoie de moartea seminţei şi de somnul nimfei (comp. cu Ioan 12.24). Tot aşa, cel răscumpărat care „a adormit” va apărea înveşmântat într–un trup de înviere. Ce viitor extraordinar îi este rezervat acestui trup din ţărână, simplu înveliş al sufletului! El va învia „în neputrezire”: moartea nu mai are putere asupra lui; „în glorie” şi „în putere”: fără infirmităţi şi fără slăbiciune; „trup spiritual”: definitiv eliberat de carne şi de dorinţele ei, instrument perfect al Duhului Sfânt; în sfârşit, el va semăna cu cel al lui Hristos înviat. N-avem noi deja suficiente lămuriri preţioase despre starea noastră viitoare şi motive să–L glorificăm pe Dumnezeu încă de acum în trupul nostru? (cap. 6.14,20).

  • 10 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și-I vor pune numele: … Domn al păcii.

    Isaia 9.6


    Domnul păcii a venit, însă n-a adus pacea. Toate tulburările și războaiele care existau înainte de venirea Sa au continuat și după aceea. De ce? Fiindcă El a fost respins de poporul Său. În cuvintele din parabolă, ei au spus: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi” (Luca 19.14). L-au încununat cu spini și L-au atârnat pe o cruce. Însă, prin moartea și învierea Sa, El a realizat ceva cu mult mai măreț decât aducerea păcii pe pământ. El a împlinit lucrarea de răscumpărare, prin care noi putem avea pace cu Dumnezeu, și, de asemenea, a așezat temelia pentru pacea care va domni în cele din urmă pe pământ. După ce a zdrobit puterea morții, El S-a întors în cer, unde S-a așezat pe tronul Tatălui Său. Acolo șade El acum, așteptând.

     

    Între timp, aflați aici pe pământ, cu toții știm ce se întâmplă: războaie, violență, tulburare, suferință – orice afară de pace. Domnul păcii nu aduce acum pace pe pământ, însă știm din Cuvântul lui Dumnezeu că într-o zi va face acest lucru. Va aduce pace pe pământ, însă, pentru ca acest lucru să aibă loc, este nevoie de încă ceva. „Iată, un împărat va împărăți cu dreptate … Și lucrarea dreptății va fi pace” (Isaia 32.1,17). Această profeție își așteaptă încă împlinirea. Doar când va veni acest timp va fi pace pe pământ – pace în lume și între națiuni.

     

    Cum va fi aceasta? Un Împărat va împărăți cu dreptate, iar acest Împărat este nimeni altul decât Domnul Isus Hristos. El va veni din cer și va prelua guvernarea acestei lumi. Toți cei care nu ascultă și toți cei care se împotrivesc autorității Lui vor fi nimiciți de pe pământ și va fi instituită o împărăție de o mie de ani în această lume. Acest timp însă este încă viitor și vor mai fi multe suferințe, dureri și conflicte, până când Domnul păcii va veni și va instaura pacea pe pământ.

     

    S. Labelle


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învățătura pe care o dai altora.

    1 Timotei 4.13


    Dumnezeu ni Se adresează personal

     

    Când citim în Biblie cuvintele „Ci tu”, „Tu însă” sau „Dar tu”, cu siguranță ele ni se adresează personal.

     

    „Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6.3).

     

    „Ci tu, când te rogi, intră în cămăruța ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti” (Matei 6.6).

     

    „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” (1 Timotei 6.11).

     

    „Dar tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat” (2 Timotei 3.14).

     

    „Dar tu fii treaz în toate, suferă relele, fă lucrarea unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba” (2 Timotei 4.5).

     

    „Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă” (Tit 2.1).

     

    „Unul singur este Dătătorul legii și Judecătorul: Acela care are putere să mântuiască și să piardă. Dar tu cine ești să judeci pe aproapele tău?” (Iacov 4.12).

     

    Citirea Bibliei: Ţefania 3.1-20 · Marcu 11.1-11

     


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-I FACE LOC INVIDIEI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul este partea mea de moştenire…” (Psalmul 16:5)


    Ai permis invidiei să pună stăpânire pe viața ta? Nu? Dar eviți anumite persoane din cauza succesului lor, sau le porți pică din același motiv? Nu? Dacă răspunsul tău este nu, dă slavă Domnului – pentru că Biblia ne învață că „pizma este putrezirea oaselor” (Proverbele 14:30), iar o altă versiune în limba engleză a Bibliei parafrazează acest verset în felul următor: „Gelozia este precum cancerul pentru oase.” Dacă îi critici constant pe oameni și tânjești după ce au ei, citește aceste cuvinte și gândește-te la ele cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta…” (Ieremia 29:11-12).

    În esență, invidia îi spune lui Dumnezeu: „Ai făcut o greșeală când m-ai creat așa. Eu vreau să fiu ca celălalt, și să am și eu ce are el!” Nu, Dumnezeu are o chemare și un destin doar pentru tine! Așadar, în loc să lași loc invidiei, fă ca ea să te motiveze să devii mai bun – persoana pe care o dorește Dumnezeu. Dacă te-ai angajat într-o luptă pierdută cu invidia, iată un tratament sigur din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l iei zilnic (Psalmul 16:5-9): „Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte”. Așa să-ți ajute Dumnezeu!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 15:20-34


    Hristos înviat n–a făcut decât să–i devanseze pe credincioşii „adormiţi”. Ei vor învia la venirea Sa. Cât despre ceilalţi morţi, ei nu vor fi „aduşi la viaţă” decât mai târziu, pentru a se înfăţişa în faţa scaunului de judecată (Apocalipsa 20.12). Şi numai după aceea totul va fi definitiv supus lui Hristos. După care gândul se pierde în profunzimile eternităţii fericite în care Dumnezeu, în final, va fi totul în toţi (v. 28).

     

    Închizând această paranteză glorioasă (v. 20‑28), apostolul arată cum faptul de a crede sau de a nu crede în viaţa viitoare determină comportamentul tuturor oamenilor ~ începând cu al său (v. 30‑32). Cât de mulţi astfel de nefericiţi există, a căror întreagă religie stă în aceste cuvinte: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” (v. 32)! Ei îşi închipuie că nu există nimic dincolo de mormânt, pentru a se putea scuza de bucuria fără frâu a scurtei lor existenţe, „ca animale din fire, fără raţiune” (2 Petru 2.12). Cu privire la creştin, credinţa sa ar trebui să-l ţină în stare de veghe, să–l ferească de a se asocia în companii periculoase, să-l împiedice să mănânce şi să bea cu beţivii acestei lumi (v. 33; Matei 24.49). Fie ca tovărăşia Domnului şi a alor Săi să ne fie suficientă până la întoarcerea Lui!

  • 9 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și era un oarecare om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al Martei, sora ei.

    Ioan 11.1


    Scena începe în casa din Betania, unde un oarecare om numit Lazăr este bolnav. Satul este numit „satul Mariei și al Martei”. Înaintea lui Dumnezeu, o localitate se distinge prin sfinții care locuiesc acolo. Apoi suntem asigurați de dragostea și de priceperea spirituală a Mariei, pentru că ni se reamintește despre faptul că ea este Maria „aceea care L-a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul capului ei”. În această casă, în care Isus era apreciat, a pătruns boala; Lazăr, fratele Mariei, este lovit de suferință. Familia din Betania cunoștea atât de mult despre dragostea lui Isus, încât, cu încrederea pe care dragostea o generează, ei recurg la dragostea Lui în ziua încercării lor.

     

    Mesajul pe care ele îl trimit este foarte frumos: „Doamne, iată, acela pe care-l iubești este bolnav”. Surorile nu Îi cer Domnului să vină la fața locului, nici nu Îi sugerează că El trebuie să îl vindece pe fratele lor. Cu încredere simplă în dragostea Domnului, ele Îi prezintă întristarea lor. Nu pomenesc nici de dragostea lor, nici de dragostea lui Lazăr față de Domnul, ci invocă dragostea Domnului față de Lazăr. Încrederea lor în Domnul și în dragostea Lui este de o asemenea natură, încât ele sunt conștiente că, aducând la cunoștința Domnului încercarea lor și apelând la dragostea Lui, pot lăsa totul în mâinile Sale.

     

    Domnului Îi place să vadă o astfel de încredere la ai Săi. Dintr-odată, aceasta Îi dă ocazia să spună că boala este spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea. Diavolul încearcă să folosească încercările prin care trecem pentru a ridica murmure și gânduri dezonorante la adresa lui Dumnezeu; Domnul le folosește pentru a ne face să ne punem încrederea în El și ca o ocazie pentru manifestarea dragostei Lui, în așa fel încât El este glorificat, iar noi, binecuvântați.

     

    H. Smith

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus a răspuns din nou și le-a zis: „Copii, cât de greu este pentru cei care se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu! Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu”.

    Marcu 10.24,25


    Dragostea lui Dumnezeu

     

    Oamenii bogați înclină să se încreadă în bogăția lor, și nu în Dumnezeu. Acesta este pericolul bunăstării.

     

    Un credincios vorbea odată cu o femeie foarte bogată, care se interesa de credința biblică, și a întrebat-o: „Cum de vă interesați de Biblie, de Cuvântul lui Dumnezeu?”. Atunci femeia i-a povestit că nici ea și nici soțul ei nu se interesaseră la început deloc de Dumnezeu, ci doar de afacerea lor. Însă într-o zi, pe când își plimba copilul în cărucior, a întâlnit un om în vârstă care a salutat-o prietenos și care, aruncând o privire în cărucior, a întrebat-o foarte amabil: „Știți că Dumnezeu vă iubește foarte mult?”.

     

    „N-am uitat niciodată aceste cuvinte despre dragostea lui Dumnezeu”, a spus femeia. „Am început să citesc Biblia și am aflat despre dragostea lui Dumnezeu și despre salvarea în Isus Hristos. Am primit iertarea păcatelor și o pace adâncă în inimă. Acum îmi doresc acestea și pentru soțul și pentru copiii mei.” – Ce frumos s-au schimbat prioritățile din viața acestei femei!

     

    „Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4.16).

     

    Citirea Bibliei: Ţefania 2.1-15 · Marcu 10.46-52

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE SĂ FACI CÂND EȘTI DEPRIMAT? (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Tu, Doamne… Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:3)


    Când Ilie se afla în cea mai deplorabilă stare, Dumnezeu i-a dat trei sfaturi foarte importante: 1) Să petreacă mai mult timp cu Dumnezeu! „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!” (1 Împărați 19:11). Acolo Dumnezeu i-a vorbit printr-un „susur blând şi subţire” (1 Împărați 19:12). Iar noi învățăm de aici că nu e suficient doar să lucrăm pentru Dumnezeu, noi trebuie să și petrecem timp cu El! Altfel, vom ajunge să alergăm mecanic, ne vom simți tot mai goi, și nu vom ajunge nicăieri. Când David s-a simțit deprimat, el a scris: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” – Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde…” (Psalmul 3:2-4). 2) Să nu încerce să facă el totul! A face totul de unul singur este cea mai rapidă cale spre epuizare și depresie. A fi un lider bun înseamnă nu doar să duci lucrarea la final, ci și să-i formezi pe alții, care eventual să termine lucrarea. Ilie nu era singur. Dumnezeu i-a zis: „voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal” (1 Împărați 19:18). Nu te rezuma doar să operezi, ci învață și să co-operezi! 3) Să înțeleagă că misiunea lui nu s-a sfârșit! Dumnezeu i-a arătat lui Ilie că mai erau împărați care trebuiau unși, mai erau lupte care trebuiau câștigate, și un succesor care trebuia pregătit (vezi 1 Împărați 19:16). Ai nevoie de un motiv pentru a te ridica dimineața din pat? Dumnezeu ți-l va da! Când ești deprimat, El nu Se supără pe tine; dimpotrivă, Cuvântul Său spune: „Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge…” (Isaia 42:3).

    Iată bunătatea și iubirea lui Dumnezeu!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 15:1-19


    O gravă problemă rămânea de lămurit: câteva persoane din Corint negau învierea. Pavel arată că nu poţi să te atingi de această doctrină fără să răstorni întreg edificiul credinţei creştine. Dacă nu există înviere, Hristos Însuşi n–a înviat; lucrarea Lui n–a primit aprobarea lui Dumnezeu; moartea rămâne neînvinsă şi noi suntem tot în păcatele noastre. În acest caz, Evanghelia nu mai are niciun sens şi credinţa noastră şi–a pierdut orice temei. Viaţa de renunţări şi de separare a creştinului devine absurdă, iar dintre toţi oamenii, el este cel mai de plâns, pentru că şi–a pierdut deopotrivă viaţa prezentă şi viaţa veşnică.

     

    Dumnezeu fie binecuvântat, nimic din toate acestea! „Domnul a înviat cu adevărat!” (Luca 24.34). În faţa importanţei acestui adevăr înţelegem de ce Dumnezeu a avut atâta grijă să–l întărească. În primul rând prin Scripturi (v. 3,4). Apoi prin martori care nu pot fi respinşi nici prin calitatea lor: Chifa, Iacov, Pavel însuşi (în timp ce se declară nevrednic), nici prin numărul lor: în jur de cinci sute de fraţi, care puteau fi încă întrebaţi. Şi, fără îndoială, mai mult de un cititor, fără să–L fi văzut încă pe Domnul Isus cu ochii săi, a experimentat pentru el însuşi că Salvatorul său este viu (comp. cu Iov 19.25).

  • 8 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și voi, taților, nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.

    Efeseni 6.4


    Orice tată creștin trebuie să-și stabilească un altar în căminul lui și să-și strângă familia în fiecare zi pentru citirea Bibliei și pentru rugăciune, iar dacă este posibil, și pentru a-L slăvi pe Domnul prin cântări. Aceasta este responsabilitatea tatălui, în poziția lui de preot al casei, însă, în absența tatălui, mama trebuie să se îngrijească de acest lucru. Taților, nu neglijați această datorie foarte importantă, care este închinarea în familie! Nu permiteți vreunui lucru să interfereze cu aceasta! Nu vă puteți aduce copiii la Domnul fără un altar familial! Nu este suficient că voi vă rugați și citiți Scriptura sau că ei se roagă și citesc Scriptura! Trebuie să citiți Scriptura cu familia voastră și să vă rugați împreună cu ea! Oferiți-le ocazia să vă vadă când vă rugați și să audă rugăciunile pe care le aduceți lui Dumnezeu cu privire la ei, ca să poată cunoaște dorința inimilor voastre cu privire la ei! Cineva a precizat foarte bine: «Amintirea rugăciunii tatălui este ancora de siguranță pentru un copil atunci când este ispitit».

     

    Plecați-vă genunchii împreună și căutați binecuvântarea Domnului asupra voastră ca familie și asupra fiecăruia în mod individual și mulțumiți-I pentru binecuvântările și îndurările pe care vi le-a oferit ca familie! În Ieremia 10.25 găsim o invocare solemnă, care arată dincolo de ea că Dumnezeu nu așteaptă doar rugăciuni individuale, ci și rugăciuni ale întregii familii. Profetul spune: „Varsă-Ți furia asupra națiunilor care nu Te cunosc și asupra familiilor care nu cheamă Numele Tău!”. Preaiubit tată creștin, te rog, veghează ca această furie să nu vină și peste familia ta! Chemi tu Numele Domnului asupra familiei tale? Cineva scria: «O familie fără rugăciune este ca o casă fără acoperiș, deschisă și expusă la toate furtunile cerului. Rugăciunea în familie zăvorăște ușa împotriva tuturor pericolelor nopții și o deschide față de primirea îndurărilor Sale în zorii zilei».

     

    Un capelan al unei închisori a spus: «Lucrurile pe care le va uita cel mai greu un fiu nepăsător care rătăcește departe de casă sunt rugăciunea, Scripturile și cântările învățate în sânul familiei».

        R. K. Campbell

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit.

    Romani 5.12


    Predicatorul misterios

     

    Chiar dacă lăsați Biblia necitită pe un raft de cărți și chiar dacă îi evitați pe predicatorii evangheliei și refuzați pliantele care se distribuie, există un predicator pe care nu-l puteți respinge nicidecum. Acest predicator nu este foarte popular, deși întreaga lume este biserica sa și vorbește în toate limbile. Merge la săraci și la bogați, la oameni educați și la cei simpli; intră și în clădirile guvernamentale. Acest predicator nu este politicos. Uneori perturbă evenimentele publice într-un mod brutal sau întrerupe bucuria unei vieți de familie armonioase. Predică mult în trafic, iar cele mai comune săli de predicare sunt spitalele și casele de bătrâni. Are o cheie generală, care îi oferă acces chiar și în cele mai secrete camere. Nu se teme de șeful guvernului vreunei puteri mondiale și nu este dezgustat de mahalaua niciunui oraș. Numele lui este moartea. Ați auzit, cu siguranță, predica lui de multe ori: uneori mai strident, când colegul de muncă a murit brusc, alteori mai tăcut, în timp ce urmăreați știrile. Predica lui poate fi exprimată printr-un verset: „Plata păcatului este moartea” (Romani 6.23).

     

    Nu vă mai încărcați agenda cu tot felul de proiecte și de termene! Un lucru este cel mai important: Cum veți muri? În Evrei 11.13 citim: „În credință au murit”. Aceștia sunt oamenii care și-au mărturisit păcatele în timpul vieții lor și ele le-au fost iertate prin credința în Domnul Isus. V-ați pus la adăpost?

     

    Citirea Bibliei: Ţefania 1.1-18 · Marcu 10.32-45

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE SĂ FACI CÂND EȘTI DEPRIMAT? (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi…” (Iacov 5:17)


    Prorocul Ilie a avut un moment când ajunsese atât de deznădăjduit, încât și-a dorit să moară. Și asta s-a întâmplat când tocmai repurtase una dintre cele mai mari victorii ale sale. Tocmai ce chemase foc din cer pe Muntele Carmel… iar acum, iată-l trecând de la exaltare la epuizare! Noi uităm că atunci când avem succes și ne place ceea ce facem, putem ajunge să fim secătuiți din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Așadar, dacă ești o persoană ghidată de scop, și nu ai limite, ai grijă!

    Să vedem ce s-a întâmplat cu Ilie:

    1) Epuizarea l-a făcut pe Ilie să-și piardă perspectiva. El, care tocmai biruise 850 de prooroci mincinoși (vezi 1 Împărați 18:19), fugea acum de o singură femeie: de Izabela. Generalul George Patton Jr. a spus: „Epuizarea face din noi toți niște lași!” Credința ne părăsește, când se instalează epuizarea! Aceasta ne distorsionează gândirea și ne face să trecem cu vederea puterea lui Dumnezeu și promisiunile Sale. Oboseala mentală plus epuizarea fizică este o combinație mortală, care aduce deznădejde și crează iluzia că nu mai avem soluții!

    2) Teama l-a făcut pe Ilie să se izoleze. El și-a lăsat slujitorul în Beer-Șeba și s-a dus singur în pustie, spunându-I lui Dumnezeu: „am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” (1 Împărați 19:10). În acel moment, Ilie se afla în cea mai nepotrivită companie – a lui însuși! Când te simți deznădăjduit, nu este timpul potrivit să te izolezi; dimpotrivă, e momentul în care ai nevoie de Dumnezeu și de persoanele care te iubesc și care te pot ajuta să te ridici din nou.

    Chiar și apostolul Pavel a avut nevoie de ajutor. După ce a scris că: „în Macedonia… am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri”, el a adăugat: „Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” (2 Corinteni 7:5-6). Așadar, trebuie să știi pe cine să suni când ești deprimat, la cine trebuie să apelezi… Nu mai amâna, ci treci la fapte!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 14:20-40


    Darul limbilor era dat nu pentru zidirea Adunării, nici pentru evanghelizare, ci pentru a-i convinge pe iudeii necredincioşi (pe acest popor) că Dumnezeu oferea naţiunilor harul (v. 21,22)! Zidirea este cuvântul cheie al acestui capitol, piatra de încercare la care trebuie supusă orice activitate: ceea ce mi–am propus să spun sau să fac este în mod real spre binele fraţilor mei? (Efeseni 4.29). De altfel, dacă eu am în vedere folosul lor, voi găsi în aceasta întotdeauna şi o binecuvântare pentru mine. În schimb, dacă mă gândesc la interesul meu sau la gloria mea, va urma în final o pierdere atât pentru alţii, cât şi pentru mine (cap. 3.15).

     

    Două alte condiţii ocupă un loc de frunte în viaţa Adunării: „cum se cuvine şi cu ordine” (v. 40). Ele impun reguli practice care ating bunul simţ (v. 26‑33) sau rânduiala divină (v. 34,35). Apostolul nu dorea ca fraţii din Corint să fie neştiutori (cap. 12.1). Totuşi, dacă vreunul neglijează (sau „nu vrea”) să se instruiască cu privire la subiectele privind Adunarea, ei bine!, să rămână neştiutor (v. 38). Dumnezeu este Dumnezeul păcii (v. 33) şi doreşte ca Adunarea, reflectând propriile Sale caractere, să fie locul unde să poată aduce neconvertiţi care vor recunoaşte acolo prezenţa Sa (v. 24,25).

  • 7 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să ajuți tu pe cel rău și să iubești tu pe cei care-L urăsc pe Domnul? De aceea este mânie de la Domnul peste tine.

    2 Cronici 19.2


    Lecții din viața lui Iosafat (4) – Dumnezeu privește cu atenție la asocierile noastre

     

    La câțiva ani după ce s-a aliat cu Ahab, Iosafat a coborât în Samaria, să-l viziteze. Cu această ocazie, Ahab l-a întrebat: „Vrei să mergi cu mine la Ramot-Galaad?”. Iosafat i-a răspuns: „Eu sunt ca tine și poporul meu ca poporul tău și voi fi cu tine în război” (2 Cronici 18.3). Oare așa trebuia procedat? Iosafat avea o inimă sinceră pentru Domnul, însă, din nefericire, și-a dat acordul înainte de a-L întreba pe Domnul. Nici măcar după ce l-a auzit pe profetul Mica vestind moartea lui Ahab și pierderea bătăliei, Iosafat n-a avut puterea sau discernământul de a abandona angajamentul pe care-l făcuse și de a se întoarce acasă. Acest lucru aproape că l-a costat viața, însă Domnul l-a scăpat.

     

    Odată întors acasă, Domnul i-a vorbit prin văzătorul Iehu: „Să ajuți tu pe cel rău și să iubești tu pe cei care-L urăsc pe Domnul? De aceea este mânie de la Domnul peste tine”. Într-o altă împrejurare, Iosafat s-a aliat într-o afacere cu Ahazia, fiul lui Ahab, care era nelegiuit. Eliezer a profețit atunci împotriva lui, spunând: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul a sfărâmat lucrările tale” (2 Cronici 20.37), și astfel această asociere a fost distrusă.

     

    Aceste două evenimente din viața lui Iosafat ne arată că Dumnezeu ia în serios asocierile noastre, chiar dacă nouă ni se par, uneori, lucruri neimportante. Noi purtăm numele lui Isus, iar Dumnezeu nu va îngădui ca numele Lui să fie asociat cu ceea ce este contrar caracterului Său. Există o diferență între a face bine tuturor oamenilor și a ne asocia cu ei în acțiunile lor. Aceasta este ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu numește înjugare la un jug nepotrivit sau inegal (2 Corinteni 6.14-16). Se pare că Iosafat n-a învățat niciodată cu adevărat această lecție, lucru care l-a costat mult pe el și care L-a nemulțumit pe Dumnezeu. El să ne dea harul ca noi s-o învățăm, pentru a glorifica astfel numele Domnului nostru Isus Hristos!

        

    A. Leclerc

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

    Ioan 1.12


    Iulia credea că poate deveni creștină „în zece lecții”

     

    Lena și Iulia sunt colege bune de școală. Iulia își dorește să devină o creștină credincioasă ca Lena. Îi pune multe întrebări și vrea să știe cât mai multe lucruri din Biblie. Într-o zi o însoțește pe prietena ei la adunare și încearcă să înțeleagă credința creștină. Totuși, lucrurile nu funcționează…

     

    Iulia dorește să devină o creștină credincioasă cu mintea ei. Consideră că își poate însuși creștinismul „în zece lecții”. Inima și conștiința ei însă nu sunt deloc implicate. Ea nu simte o sete interioară. O lecție de chimie despre structura moleculei de apă poate să fie interesantă, dar, pentru a prețui și a savura un pahar cu apă, trebuie să-ți fie sete.

     

    Nu poți deveni un adevărat creștin credincios cu mintea, ci este nevoie de o lucrare în inimă care să te schimbe din temelie. Nicodim, bărbat învățat, a venit la Isus cu toate cunoștințele lui religioase. Dar Domnul i-a arătat că îi trebuia altceva: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.5). Prin nașterea din nou, fiecare om, care recunoaște sentința lui Dumnezeu asupra vieții sale păcătoase, primește o natură nouă. Numai prin credința personală în Domnul Isus, omul poate deveni un copil al lui Dumnezeu.

     

    Citirea Bibliei: Habacuc 2.1-20 · Marcu 10.13-22

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND SE ISCĂ CEARTA ÎN FAMILIE (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Te rog, să nu fie ceartă… căci suntem fraţi.” (Geneza 13:8)


    Certurile din familie scot la lumină tot ce e mai rău, și tot ce e mai bun din noi. Însă nu conflictul în sine este problema, ci caracterul!

    Neînțelegerea nu face decât să descopere ce este important pentru noi. Prioritatea lui Avraam era familia, a lui Lot: să se îmbogățească; preocuparea lui Avraam era armonia, a lui Lot era auto-conservarea; Avraam era mânat de credință, Lot – de lăcomie; Avraam era unul care dăruiește, Lot era unul care umbla după avantaje.

    Să vedem însă ce turnură a luat întâmplarea aceasta. Ce-ar fi trebuit să se întâmple? Cel mai tânăr ar fi trebuit să se supună celui mai în vârstă; ucenicul ar fi trebuit să-l recunoască pe lider; persoana mai puțin spirituală ar fi trebuit s-o recunoască pe cea mai spirituală. Însă Lot a eșuat în toate aceste privințe! Ce s-ar fi putut întâmpla? În calitatea sa de slujitor ales de Dumnezeu, Avraam și-ar fi putut asuma statutul de privilegiat, și-ar fi putut impune voința – dar n-a făcut-o. Ar fi putut să se preocupe de victorie, dar n-a făcut-o. I-ar fi putut pretinde lui Lot restituirea datoriilor, dar a refuzat. Și-atunci, ce s-a întâmplat de fapt?

    Mai întâi, Avraam a pus relația mai presus de interesul personal.

    În al doilea rând, a renunțat la „drepturile” sale pentru a menține pacea în familie.

    În al treilea rând, „a întors celălalt obraz” și s-a lăsat pe mâna lui Lot.

    Cel mare a cedat în fața celui mai mic! Cel puternic a avut îngăduință față de cel slab! Cel matur a dat dovadă de înțelegere și bunăvoință față de cel imatur! L-a făcut asta pe Avraam să fie mai slab, iar pe Lot să fie mai puternic? A pierdut Avraam, și a câștigat Lot? Nu! Dumnezeu are întotdeauna ultimul cuvânt! Și iată care a fost: „Ridică-ţi ochii şi… priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.” (Geneza 13:14-15)

    Când faci lucrurile după voia lui Dumnezeu, ești cu siguranță pe drumul care duce la pace și prosperitate!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 14:1-19


    Mulţi se plâng de slăbiciunea actuală cauzată de lipsa de daruri în adunări. Doresc ei însă arzător darurile, aşa cum versetul 1 îi invită să o facă? Domnul poate Şi–a propus să vă încredinţeze un astfel de dar şi amână pentru a face descifrabilă în voi această dorinţă arzândă. Cereţi–l Lui ~ în acelaşi timp cu smerenia care vă va împiedica să vă făliţi cu acest dar; nu este pentru voi, ci pentru Adunare (v. 12). Corintenii, cu siguranţă, se foloseau de darurile lor pentru propria glorie, iar din aceasta rezulta cea mai mare dezordine. Apostolul îi aduce la o dreaptă apreciere a lucrurilor, arătându–le că darul cu care se lăudau ei cel mai mult, cel al limbilor, era, de fapt, un dar nu atât de însemnat (v. 5). Darul profeţiei, în schimb, era ~ şi rămâne ~ de dorit în mod deosebit. El nu mai cuprinde, ca altădată, revelarea viitorului, ci slujeşte la zidire, la îndemnare, la mângâiere.

     

    Versetul 15 ne aminteşte că, pentru a ne ruga, ca şi pentru a cânta, este nevoie de o participare a minţii. Noi, care suntem adesea atât de distraţi în prezenţa Domnului, să ne gândim la ce exprimăm înaintea lui Dumnezeu; şi să punem în aplicare meditaţia în profunzime, având duhul nostru condus de Duhul Sfânt.

  • 6 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?

    Ioan 11.40


    Aceasta este ordinea divină! Oamenii vor spune că întâi trebuie să vină vederea și apoi credința; dar, în Împărăția lui Dumnezeu, ordinea este: întâi credința și apoi vederea. De ce niciunui om din acea generație rea nu i s-a permis să vadă țara cea bună? Simplu, pentru că nu L-au crezut pe Domnul Dumnezeul lor. Pe de altă parte, de ce lui Caleb i s-a permis să intre? Simplu, pentru că el a crezut. Necredința este o mare piedică în calea vederii gloriei lui Dumnezeu. „Și n-a făcut multe lucrări de putere acolo, din cauza necredinței lor” (Matei 13.58). Dacă Israel ar fi crezut, dacă s-ar fi încrezut în Domnul Dumnezeul lor, dacă s-ar fi încrezut în dragostea inimii Lui și în puterea brațului Său, El i-ar fi introdus în țară și i-ar fi așezat pe muntele moștenirii Lui.

     

    Tot așa stau lucrurile în privința poporului Domnului în timpul de acum. Dacă am putea conta mai mult pe El, nu ar exista limită pentru binecuvântarea pe care am putea să o savurăm. „Toate sunt posibile pentru acela care crede” (Marcu 9.23). Dumnezeul nostru nu va spune niciodată: «Ți-ai făcut un proiect prea îndrăzneț, ai așteptări prea mari!». Acest lucru ar fi imposibil. Este bucuria inimii Lui iubitoare să răspundă chiar și la cele mai mari așteptări ale credinței.

     

    Să ne facem planuri mari! „Deschide-ți gura larg și o voi umple!” (Psalmul 81.10). Vistieria inepuizabilă a cerului este deschisă pentru credință. „Și toate câte veți cere în rugăciune, crezând, veți primi” (Matei 21.22). „Dacă vreunul dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie și nu reproșează, și i se va da; dar să ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc” (Iacov 1.5,6). Credința este secretul divin al oricărei chestiuni, principalul izvor al vieții creștine, de la început până la sfârșit. Credința nu se îndoiește și nici nu șovăie. Necredința se îndoiește și șovăie, iar din acest motiv ea nu vede niciodată gloria lui Dumnezeu, nici puterea Lui. Ea este surdă față de vocea Lui și oarbă față de acțiunile Lui; ea descurajează inima și slăbește mâinile; ea întunecă drumul și împiedică progresul.

     

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

    Ioan 1.12


    Iulia credea că poate deveni creștină „în zece lecții”

     

    Lena și Iulia sunt colege bune de școală. Iulia își dorește să devină o creștină credincioasă ca Lena. Îi pune multe întrebări și vrea să știe cât mai multe lucruri din Biblie. Într-o zi o însoțește pe prietena ei la adunare și încearcă să înțeleagă credința creștină. Totuși, lucrurile nu funcționează…

     

    Iulia dorește să devină o creștină credincioasă cu mintea ei. Consideră că își poate însuși creștinismul „în zece lecții”. Inima și conștiința ei însă nu sunt deloc implicate. Ea nu simte o sete interioară. O lecție de chimie despre structura moleculei de apă poate să fie interesantă, dar, pentru a prețui și a savura un pahar cu apă, trebuie să-ți fie sete.

     

    Nu poți deveni un adevărat creștin credincios cu mintea, ci este nevoie de o lucrare în inimă care să te schimbe din temelie. Nicodim, bărbat învățat, a venit la Isus cu toate cunoștințele lui religioase. Dar Domnul i-a arătat că îi trebuia altceva: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.5). Prin nașterea din nou, fiecare om, care recunoaște sentința lui Dumnezeu asupra vieții sale păcătoase, primește o natură nouă. Numai prin credința personală în Domnul Isus, omul poate deveni un copil al lui Dumnezeu.

     

    Citirea Bibliei: Habacuc 2.1-20 · Marcu 10.13-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND SE ISCĂ CEARTA ÎN FAMILIE (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu fie ceartă între mine şi tine…” (Geneza 13:8)


    Neînțelegerea dintre Avraam și Lot ne învață câteva principii importante despre familie. Lot a dus o viață liniștită în casa unchiului său Avraam. Avraam îl luase cu el în călătoria credinței, când pe neașteptate s-a iscat un conflict. Și pentru că cearta scoate la iveală caracterul omului, Lot și-a dat arama pe față. Pentru că turmele lor erau prea mari ca să mai împartă aceleași pășuni, Avraam a venit cu ideea să se despartă, oferindu-i lui Lot șansa de a alege primul.

    Lot „şi-a ales” ce-a considerat el a fi partea cea mai bună (vezi Geneza 13:11), lăsându-i unchiului său restul. Lot s-a mutat în Sodoma, un ținut bogat dar plin de păcat, iar Avraam a zidit un altar Domnului, într-un loc uscat. Aceeași familie, aceleași gene – valori complet diferite! Să reflectăm un pic la cele întâmplate. Avraam a fost conducătorul ales de Dumnezeu și primul patriarh al poporului Israel. Dumnezeu a promis că-i va da o țară și că-l va face tatăl unui neam mare, i-a promis binecuvântare și protecție. Și peste toate acestea, Dumnezeu i-a promis că în el „toate familiile pământului vor fi binecuvântate” (Geneza 12:3).

    În termeni moderni, Avraam era asociatul principal și acționarul majoritar al afacerii de familie. El l-a tratat pe nepotul său cu dragoste și generozitate, iar în momentul de criză a pus relația cu Lot mai presus de interesele personale; de aceea, Avraam merita mai mult respect din partea nepotului său. Dar Lot n-a avut în vedere asta!

    Care e semnificația acestor întâmplări? De dragul familiei sale și al păcii, Avraam a ales să nu se folosească de poziția sa socială, să nu insiste să-și exercite drepturile, ori să facă pe șeful. El a demonstrat că numai Dumnezeu ne apără! Deci, nu trebuie să încercăm să ne apărăm singuri. Avraam a ales harul, nu legea; smerenia, nu mândria; lepădarea de sine, nu propriile drepturi; mila, nu dreptatea; dragostea, nu pofta; și caracterul, nu opinia semenilor!

    Gândește-te la toate astea, și aplică-le în familia ta!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 13:1-13


    După diferitele mădulare ale trupului lui Hristos: picior, mână, ureche, ochi ~ ale capitolului 12, este ca şi cum am găsi inima, în capitolul 13. Rolul ei este de a însufleţi şi de a încălzi toate celelalte organe. Remarcăm că dragostea nu este un dar printre cele ale capitolului 12, ci mobilul necesar exercitării tuturor darurilor. Este „o cale” deschisă la toate şi care conduce spre toate (cap. 12.31). Din moment ce o cale este făcută pentru a merge pe ea, dragostea nu se cunoaşte cu adevărat decât prin experienţă. De aceea, acest capitol minunat nu ne dă nicio definiţie. El întocmeşte o listă ~ nu închisă, dar suficientă pentru a ne umili profund ~ a tot ceea ce face dragostea, dar, mai presus de asta, a ceea ce nu face ea. Această cale a fost cea a lui Hristos aici, jos; şi remarcăm că Numele Său poate fi substituit cuvântului dragoste în acest capitol fără să–i schimbăm sensul (vezi 1 Ioan 4.8). În cunoştinţele noastre în legătură cu lucrurile încă nevăzute, totul este incomplet, confuz, şubred. Curând însă vom vedea „faţă către faţă” (v. 12).

    Atunci Salvatorul nostru, care ne-a cunoscut profund, ne va face să intrăm în întreaga cunoaştere a Lui Însuşi (Psalmul 139.1). Şi dragostea nepieritoare va fi perfect şi etern satisfăcută în inima noastră şi în a alor Săi.

  • 5 Decembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să nu dați păcatului mădularele voastre, ca unelte ale nedreptății, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, dintre morți; și dați mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptății.

    Romani 6.13


    Să remarcăm că timpul folosit în limba greacă pentru verbul „dați” (la fel ca și în cazul altor îndemnuri asemănătoare) se referă nu la o faptă prezentă, obișnuită, ci la una deja întâmplată în trecut, ale cărei efecte încă dăinuie în prezent. Noi nu trebuie, așa cum cred cei mai mulți, să ne așteptăm la o îmbunătățire sau la o ameliorare treptată a naturii umane, ci să știm că printr-un act unic, dar consolidat neîncetat în însemnătatea sa, noi ne-am dat lui Dumnezeu, ca vii dintre morți, iar mădularele noastre, ca unelte ale dreptății. Cu alte cuvinte: acel fapt este temelia pe care noi am fost aduși în Hristos și pe care trebuie să o ocupăm și să o păstrăm neîncetat prin credință. „Pentru că”, spune mai departe apostolul, „păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege, ci sub har” (versetul 14). Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru acest cuvânt, mai ales în încheierea acestui pasaj care ne avertizează atât de serios să nu facem abuz de bunătatea lui Dumnezeu sau de libertatea creștină!

     

    Cu siguranță că ar fi fost mai aproape de gândurile și sentimentele noastre omenești dacă apostolul ar fi vorbit aici despre seriozitatea poruncii sfinte a lui Dumnezeu. Dar nu, ci, după cum doar harul aduce mântuirea, tot astfel, doar harul dă putere pentru o umblare vrednică de Dumnezeu. Legea nu dă nici viață, nici putere. În 1 Corinteni 15.56, ea este numită chiar „puterea păcatului”, pentru că, după cum se știe, tocmai prin interdicțiile ei, ea stimulează poftele și patimile cărnii. Dacă am fi fost așezați sub lege, atunci păcatul și-ar fi exercitat ca și până atunci stăpânirea peste noi; dar, lăudat să fie Domnul, suntem sub har! De aceea ni se poate spune: „păcatul să nu mai domnească în trupurile voastre muritoare”, și urmează acea încurajare minunată: „păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră”. Același har care ne-a eliberat de păcat ne dă putere să nu mai slujim poftelor cărnii, ci să umblăm de acum înainte în înnoirea vieții. Creștinul este liber să se dea pe sine lui Dumnezeu și să-I slujească. Aceasta este învățătura Cuvântului în acest loc, atât de simplă și de prețioasă, dar, regretabil, de atâtea ori neînțeleasă sau neglijată.

     

     

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare.

    Psalmul 119.162


    Curierul patruped

     

    În urmă cu aproximativ 90 de ani, un câine a intrat în curtea unui spital misionar de lângă Shanghai, China. Căutând ceva de mâncare într-un coș de gunoi, câinele a dat peste o carte veche. A înhățat-o și a dus-o într-o tabără militară din apropiere. Soldații i-au văzut imediat prada. Curioși, i-au sustras câinelui cartea și au început să o citească. Erau fragmente ale Vechiului Testament dintr-o Biblie în limba chineză. Soldații au citit cu mare interes vechile întâmplări biblice despre felul minunat în care Dumnezeu i-a condus pe bărbații și pe femeile credinței din poporul Israel cu mult timp în urmă.

     

    Spre regretul soldaților, cartea era incompletă. Bănuind că acel câine a găsit cartea în curtea spitalului misionar din apropiere, au solicitat acolo o carte completă – o Biblie întreagă. Șeful spitalului le-a dat soldaților mai multe exemplare. Dar acestea nu au fost suficiente pentru a-i satisface pe toți cei care doreau să citească Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, au fost procurate mai multe Biblii.

     

    Încetul cu încetul, mai mulți soldați interesați au venit la studiile biblice care se țineau în spital. Mai târziu, un misionar a fost invitat să le prezinte acestor soldați vestea bună și mulți L-au primit în viața lor pe Hristos ca Mântuitor și Domn.

     

    Citirea Bibliei: Habacuc 1.1-17 · Marcu 10.1-12

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ODIHNEȘTE-TE CA SĂ-ȚI PĂSTREZI MINTEA AGERĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)


    Doi bărbați s-au luat la întrecere pentru a vedea care dintre ei poate doborî mai mulți copaci, într-o singură zi. Unul era mai înaintat în vârstă și mai experimentat, iar celălalt era mai viguros dar mai puțin experimentat. Și tocmai lucrul acesta a fost decisiv! Bărbatul mai tânăr a lucrat continuu vreo 8 ore, și la sfârșitul zilei avea un total de douăzeci și cinci de copaci doborâți. Crezând că celui mai în vârstă îi lipsește vitalitatea și tinerețea, s-a așezat, deplin încrezător că va câștiga.

    Între timp, bărbatul mai în vârstă, care a făcut câte o pauză de 10 minute la fiecare oră, a ajuns la sfârșitul zilei să aibă patruzeci de copaci doborâți! Șocat, cel tânăr l-a întrebat: „Cum e posibil, omule? Eu nu m-am oprit, iar tu te-ai oprit câte 10 minute după fiecare oră – și totuși ai tăiat aproape de două ori mai mulți copaci decât mine!” Bărbatul mai în vârstă i-a răspuns: „De fiecare dată când mă așezam pentru 10 minute, eu am făcut două lucruri:

    1. în primul rând m-am odihnit și mi-am reîncărcat bateriile;
    2. iar în al doilea rând, mi-am ascuțit toporul.

    Da, tu ai muncit mult, dar ai lucrat cu o secure tot mai tocită!” Putem învăța fiecare o lecție importantă de aici.

    Pentru a reuși în lucrul pe care ni l-a încredințat Dumnezeu să-l facem în viață, trebuie să facem și noi întotdeauna aceste două lucruri:

    1) Să ne facem timp pentru odihnă și pentru reînnoire. Nu putem mereu să dăruim și să cheltuim; trebuie să ne și oprim și să asimilăm. Asta înseamnă rugăciunea și citirea Bibliei: ele restaurează ceea ce viața ne răpește.

    2) Să ne păstrăm mintea ageră. Când securea noastră se tocește, trebuie să consumăm mai multă energie și rezultatele vor fi mai slabe.

    Așadar, să ne facem timp să ne odihnim, și să ne păstrăm mintea ageră!

    <

     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Corinteni 12:14-31


    Ce subiect uimitor este, fără a căuta prea departe, trupul pe care noi îl „locuim”! „Te voi lăuda că m–ai făcut într-un mod uimitor şi admirabil”, strigă David în Psalmul 139.14. Într–adevăr, ce diversitate şi în acelaşi timp ce armonie în acest ansamblu complex de mădulare şi de organe, în care până şi cel mai mic are menirea sa şi funcţia sa proprie! Ochiul şi degetul cel mic, de pildă, nu pot ţine loc unul de altul. Degetul acesta mic însă permite înlăturarea pulberii venite să irite ochiul. Dacă un singur organ funcţionează parţial sau abătut de la normal (dereglat), corpul în întregime va fi mai curând bolnav (decât sănătos).

     

    Toate acestea îşi au echivalentul în Biserică, trupul lui Hristos, care nu este o organizaţie, ci un organism viu. „Mădularele care par a fi mai slabe sunt necesare” (v. 22) şi fiecare trebuie să fie atent să nu dispreţuiască nici funcţia lui proprie (v. 15,16), nici pe cele ale altora (v. 21). O creştină în vârstă sau infirmă, prin rugăciunile ei, printr–un cuvânt la momentul potrivit sau printr–o încurajare materială, va susţine poate zelul unui evanghelist sau al unui păstor. Astfel, ceea ce fiecare a primit, să folosească pentru alţii, „ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1 Petru 4.10).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne