Mana Zilnica

9 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și era un oarecare om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al Martei, sora ei.

Ioan 11.1

Scena începe în casa din Betania, unde un oarecare om numit Lazăr este bolnav. Satul este numit „satul Mariei și al Martei”. Înaintea lui Dumnezeu, o localitate se distinge prin sfinții care locuiesc acolo. Apoi suntem asigurați de dragostea și de priceperea spirituală a Mariei, pentru că ni se reamintește despre faptul că ea este Maria „aceea care L-a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul capului ei”. În această casă, în care Isus era apreciat, a pătruns boala; Lazăr, fratele Mariei, este lovit de suferință. Familia din Betania cunoștea atât de mult despre dragostea lui Isus, încât, cu încrederea pe care dragostea o generează, ei recurg la dragostea Lui în ziua încercării lor.

 

Mesajul pe care ele îl trimit este foarte frumos: „Doamne, iată, acela pe care-l iubești este bolnav”. Surorile nu Îi cer Domnului să vină la fața locului, nici nu Îi sugerează că El trebuie să îl vindece pe fratele lor. Cu încredere simplă în dragostea Domnului, ele Îi prezintă întristarea lor. Nu pomenesc nici de dragostea lor, nici de dragostea lui Lazăr față de Domnul, ci invocă dragostea Domnului față de Lazăr. Încrederea lor în Domnul și în dragostea Lui este de o asemenea natură, încât ele sunt conștiente că, aducând la cunoștința Domnului încercarea lor și apelând la dragostea Lui, pot lăsa totul în mâinile Sale.

 

Domnului Îi place să vadă o astfel de încredere la ai Săi. Dintr-odată, aceasta Îi dă ocazia să spună că boala este spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea. Diavolul încearcă să folosească încercările prin care trecem pentru a ridica murmure și gânduri dezonorante la adresa lui Dumnezeu; Domnul le folosește pentru a ne face să ne punem încrederea în El și ca o ocazie pentru manifestarea dragostei Lui, în așa fel încât El este glorificat, iar noi, binecuvântați.

 

H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns din nou și le-a zis: „Copii, cât de greu este pentru cei care se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu! Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu”.

Marcu 10.24,25

Dragostea lui Dumnezeu

 

Oamenii bogați înclină să se încreadă în bogăția lor, și nu în Dumnezeu. Acesta este pericolul bunăstării.

 

Un credincios vorbea odată cu o femeie foarte bogată, care se interesa de credința biblică, și a întrebat-o: „Cum de vă interesați de Biblie, de Cuvântul lui Dumnezeu?”. Atunci femeia i-a povestit că nici ea și nici soțul ei nu se interesaseră la început deloc de Dumnezeu, ci doar de afacerea lor. Însă într-o zi, pe când își plimba copilul în cărucior, a întâlnit un om în vârstă care a salutat-o prietenos și care, aruncând o privire în cărucior, a întrebat-o foarte amabil: „Știți că Dumnezeu vă iubește foarte mult?”.

 

„N-am uitat niciodată aceste cuvinte despre dragostea lui Dumnezeu”, a spus femeia. „Am început să citesc Biblia și am aflat despre dragostea lui Dumnezeu și despre salvarea în Isus Hristos. Am primit iertarea păcatelor și o pace adâncă în inimă. Acum îmi doresc acestea și pentru soțul și pentru copiii mei.” – Ce frumos s-au schimbat prioritățile din viața acestei femei!

 

„Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4.16).

 

Citirea Bibliei: Ţefania 2.1-15 · Marcu 10.46-52

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE SĂ FACI CÂND EȘTI DEPRIMAT? (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Tu, Doamne… Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:3)

Când Ilie se afla în cea mai deplorabilă stare, Dumnezeu i-a dat trei sfaturi foarte importante: 1) Să petreacă mai mult timp cu Dumnezeu! „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!” (1 Împărați 19:11). Acolo Dumnezeu i-a vorbit printr-un „susur blând şi subţire” (1 Împărați 19:12). Iar noi învățăm de aici că nu e suficient doar să lucrăm pentru Dumnezeu, noi trebuie să și petrecem timp cu El! Altfel, vom ajunge să alergăm mecanic, ne vom simți tot mai goi, și nu vom ajunge nicăieri. Când David s-a simțit deprimat, el a scris: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” – Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde…” (Psalmul 3:2-4). 2) Să nu încerce să facă el totul! A face totul de unul singur este cea mai rapidă cale spre epuizare și depresie. A fi un lider bun înseamnă nu doar să duci lucrarea la final, ci și să-i formezi pe alții, care eventual să termine lucrarea. Ilie nu era singur. Dumnezeu i-a zis: „voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal” (1 Împărați 19:18). Nu te rezuma doar să operezi, ci învață și să co-operezi! 3) Să înțeleagă că misiunea lui nu s-a sfârșit! Dumnezeu i-a arătat lui Ilie că mai erau împărați care trebuiau unși, mai erau lupte care trebuiau câștigate, și un succesor care trebuia pregătit (vezi 1 Împărați 19:16). Ai nevoie de un motiv pentru a te ridica dimineața din pat? Dumnezeu ți-l va da! Când ești deprimat, El nu Se supără pe tine; dimpotrivă, Cuvântul Său spune: „Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge…” (Isaia 42:3).

Iată bunătatea și iubirea lui Dumnezeu!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:1-19

O gravă problemă rămânea de lămurit: câteva persoane din Corint negau învierea. Pavel arată că nu poţi să te atingi de această doctrină fără să răstorni întreg edificiul credinţei creştine. Dacă nu există înviere, Hristos Însuşi n–a înviat; lucrarea Lui n–a primit aprobarea lui Dumnezeu; moartea rămâne neînvinsă şi noi suntem tot în păcatele noastre. În acest caz, Evanghelia nu mai are niciun sens şi credinţa noastră şi–a pierdut orice temei. Viaţa de renunţări şi de separare a creştinului devine absurdă, iar dintre toţi oamenii, el este cel mai de plâns, pentru că şi–a pierdut deopotrivă viaţa prezentă şi viaţa veşnică.

 

Dumnezeu fie binecuvântat, nimic din toate acestea! „Domnul a înviat cu adevărat!” (Luca 24.34). În faţa importanţei acestui adevăr înţelegem de ce Dumnezeu a avut atâta grijă să–l întărească. În primul rând prin Scripturi (v. 3,4). Apoi prin martori care nu pot fi respinşi nici prin calitatea lor: Chifa, Iacov, Pavel însuşi (în timp ce se declară nevrednic), nici prin numărul lor: în jur de cinci sute de fraţi, care puteau fi încă întrebaţi. Şi, fără îndoială, mai mult de un cititor, fără să–L fi văzut încă pe Domnul Isus cu ochii săi, a experimentat pentru el însuşi că Salvatorul său este viu (comp. cu Iov 19.25).