10 Decembrie 2022
Și-I vor pune numele: … Domn al păcii.
Isaia 9.6
Domnul păcii a venit, însă n-a adus pacea. Toate tulburările și războaiele care existau înainte de venirea Sa au continuat și după aceea. De ce? Fiindcă El a fost respins de poporul Său. În cuvintele din parabolă, ei au spus: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi” (Luca 19.14). L-au încununat cu spini și L-au atârnat pe o cruce. Însă, prin moartea și învierea Sa, El a realizat ceva cu mult mai măreț decât aducerea păcii pe pământ. El a împlinit lucrarea de răscumpărare, prin care noi putem avea pace cu Dumnezeu, și, de asemenea, a așezat temelia pentru pacea care va domni în cele din urmă pe pământ. După ce a zdrobit puterea morții, El S-a întors în cer, unde S-a așezat pe tronul Tatălui Său. Acolo șade El acum, așteptând.
Între timp, aflați aici pe pământ, cu toții știm ce se întâmplă: războaie, violență, tulburare, suferință – orice afară de pace. Domnul păcii nu aduce acum pace pe pământ, însă știm din Cuvântul lui Dumnezeu că într-o zi va face acest lucru. Va aduce pace pe pământ, însă, pentru ca acest lucru să aibă loc, este nevoie de încă ceva. „Iată, un împărat va împărăți cu dreptate … Și lucrarea dreptății va fi pace” (Isaia 32.1,17). Această profeție își așteaptă încă împlinirea. Doar când va veni acest timp va fi pace pe pământ – pace în lume și între națiuni.
Cum va fi aceasta? Un Împărat va împărăți cu dreptate, iar acest Împărat este nimeni altul decât Domnul Isus Hristos. El va veni din cer și va prelua guvernarea acestei lumi. Toți cei care nu ascultă și toți cei care se împotrivesc autorității Lui vor fi nimiciți de pe pământ și va fi instituită o împărăție de o mie de ani în această lume. Acest timp însă este încă viitor și vor mai fi multe suferințe, dureri și conflicte, până când Domnul păcii va veni și va instaura pacea pe pământ.
S. Labelle
Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învățătura pe care o dai altora.
1 Timotei 4.13
Dumnezeu ni Se adresează personal
Când citim în Biblie cuvintele „Ci tu”, „Tu însă” sau „Dar tu”, cu siguranță ele ni se adresează personal.
„Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6.3).
„Ci tu, când te rogi, intră în cămăruța ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti” (Matei 6.6).
„Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” (1 Timotei 6.11).
„Dar tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat” (2 Timotei 3.14).
„Dar tu fii treaz în toate, suferă relele, fă lucrarea unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba” (2 Timotei 4.5).
„Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă” (Tit 2.1).
„Unul singur este Dătătorul legii și Judecătorul: Acela care are putere să mântuiască și să piardă. Dar tu cine ești să judeci pe aproapele tău?” (Iacov 4.12).
Citirea Bibliei: Ţefania 3.1-20 · Marcu 11.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-I FACE LOC INVIDIEI! – Fundația S.E.E.R. România
„Domnul este partea mea de moştenire…” (Psalmul 16:5)
Ai permis invidiei să pună stăpânire pe viața ta? Nu? Dar eviți anumite persoane din cauza succesului lor, sau le porți pică din același motiv? Nu? Dacă răspunsul tău este nu, dă slavă Domnului – pentru că Biblia ne învață că „pizma este putrezirea oaselor” (Proverbele 14:30), iar o altă versiune în limba engleză a Bibliei parafrazează acest verset în felul următor: „Gelozia este precum cancerul pentru oase.” Dacă îi critici constant pe oameni și tânjești după ce au ei, citește aceste cuvinte și gândește-te la ele cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta…” (Ieremia 29:11-12).
În esență, invidia îi spune lui Dumnezeu: „Ai făcut o greșeală când m-ai creat așa. Eu vreau să fiu ca celălalt, și să am și eu ce are el!” Nu, Dumnezeu are o chemare și un destin doar pentru tine! Așadar, în loc să lași loc invidiei, fă ca ea să te motiveze să devii mai bun – persoana pe care o dorește Dumnezeu. Dacă te-ai angajat într-o luptă pierdută cu invidia, iată un tratament sigur din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l iei zilnic (Psalmul 16:5-9): „Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte”. Așa să-ți ajute Dumnezeu!
de Jean Koechlin
1 Corinteni 15:20-34
Hristos înviat n–a făcut decât să–i devanseze pe credincioşii „adormiţi”. Ei vor învia la venirea Sa. Cât despre ceilalţi morţi, ei nu vor fi „aduşi la viaţă” decât mai târziu, pentru a se înfăţişa în faţa scaunului de judecată (Apocalipsa 20.12). Şi numai după aceea totul va fi definitiv supus lui Hristos. După care gândul se pierde în profunzimile eternităţii fericite în care Dumnezeu, în final, va fi totul în toţi (v. 28).
Închizând această paranteză glorioasă (v. 20‑28), apostolul arată cum faptul de a crede sau de a nu crede în viaţa viitoare determină comportamentul tuturor oamenilor ~ începând cu al său (v. 30‑32). Cât de mulţi astfel de nefericiţi există, a căror întreagă religie stă în aceste cuvinte: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” (v. 32)! Ei îşi închipuie că nu există nimic dincolo de mormânt, pentru a se putea scuza de bucuria fără frâu a scurtei lor existenţe, „ca animale din fire, fără raţiune” (2 Petru 2.12). Cu privire la creştin, credinţa sa ar trebui să-l ţină în stare de veghe, să–l ferească de a se asocia în companii periculoase, să-l împiedice să mănânce şi să bea cu beţivii acestei lumi (v. 33; Matei 24.49). Fie ca tovărăşia Domnului şi a alor Săi să ne fie suficientă până la întoarcerea Lui!