Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, cum a înălțat Moise șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului.

Ioan 3.14


Fiul Omului „înălțat” – în lumina Evangheliei după Ioan (1)

 

De trei ori găsim în Evanghelia după Ioan afirmația despre Fiul Omului că va fi înălțat (3.14; 8.28; 12.32-34). În toate aceste trei ocazii, Domnul Isus Însuși face această afirmație și este evident din cuvintele Lui că vorbește despre moartea Sa pe cruce. El menționează acest lucru mai întâi într-o conversație cu Nicodim, un fariseu și un conducător religios al iudeilor. Este minunat să-L vedem pe Hristos ca pe Unul care câștigă suflete, așa cum adesea ne este prezentat în mod special în această Evanghelie. El i-a explicat lui Nicodim că este necesară nașterea din nou, lucru pe care acest om sincer a avut dificultăți în a-l înțelege. Apoi Domnul i-a vorbit despre șarpele de aramă, pe care Moise l-a înălțat în pustie. Nicodim cunoștea cu siguranță foarte bine această întâmplare relatată în Numeri 21.4-8.

 

Israeliții fuseseră mușcați de șerpi, din cauza păcatului comis împotriva Domnului – o imagine sugestivă a stării păcătoase a omului și a puterii lui Satan asupra lui (Efeseni 2.1-3). Totuși, Dumnezeu a pregătit un remediu: un șarpe de aramă, înălțat pe o prăjină. În Biblie, arama vorbește despre judecata neînduplecată a lui Dumnezeu împotriva păcatului. Da, Satan a fost judecat la cruce; pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 3.8; Evrei 2.14; Ioan 16.11). Oricine dintre israeliți care privea la șarpele înălțat era vindecat și trăia. Aplicând această imagine la inima lui Nicodim, Domnul Isus a spus că înălțarea acestui șarpe de către Moise era o imagine a Lui Însuși, a Fiului Omului înălțat pe cruce. Toți cei care cred în El nu vor pieri, ci au viață eternă (Ioan 3.14,15).

 

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțimea stătea acolo și privea, și împreună cu căpeteniile își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu!”.

Luca 23.35


Pe alții i-a mântuit…

 

Batjocoritorii nu au contenit să-L atace nici măcar atunci când L-au văzut răstignit pe cruce în dureri groaznice. Ei Îl ocărau și Îl insultau, cerându-I să Se salveze. Ei au spus: „Pe alții i-a mântuit …”. În timpul vieții Sale pe pământ, Domnul Isus a lucrat tot timpul pentru alții, fără să Se gândească la Sine. El „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28).

 

Chinuitorii Domnului Isus au spus că „i-a mântuit” într-adevăr pe alții; au recunoscut că El a făcut multe minuni pentru a-i elibera pe bolnavi sau pe infirmi din situația lor neplăcută, că a adus la viață chiar și morți, dovedind astfel puterea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu.

 

Putem să înțelegem mai bine sensul cuvântului „mântuit” dacă privim la opusul lui, care este „pierdut”. Problema principală a omului nu sunt limitările trupești; în Biblie, cuvântul „pierdut” se referă la starea morală a omului fără Dumnezeu și la soarta lui veșnică, depărtat de Dumnezeu, dacă moare fără iertarea păcatelor lui. Domnul Isus însă a rămas pe cruce, nu S-a dat înapoi și nu S-a mântuit pe Sine Însuși, pentru că Și-a dat acolo viața „ca răscumpărare pentru mulți”. De șase ori amintește apostolul Pavel în epistolele sale că Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuși la moarte (Galateni 1.4; Galateni 2.20; Efeseni 5.2; Efeseni 5.25; 1 Timotei 2.5; Tit 2.14).

 

Citirea Bibliei: Hagai 1.1-15 · Marcu 11.12-19

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MOTIVUL PENTRU CARE TE MAI AFLI ÎNCĂ AICI – Fundația S.E.E.R. România

„…am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” (Geneza 32:30)


Biblia spune că: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:30-31). Adevărul este că fără mâna protectoare a lui Dumnezeu peste viața ta, tu nu ai mai fi astăzi aici. Îți aduci aminte de vreo situație când unii prieteni (sau dușmani), de-ai tăi, nu au crezut că vei reuși? Însă Dumnezeu te-a vindecat, te-a salvat și te-a pus în locul în care te afli astăzi.

După ce Dumnezeu a isprăvit lupta cu Iacov, acesta a exclamat: „Am scăpat cu viață!” Și la fel ai scăpat și tu, nu-i așa? Și ai scăpat pentru că mai sunt lucrări și experiențe care vor mai veni în viața ta. Biblia spune că: „Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17). El dorește să aducă în viața ta lucruri care nu au mai existat. Lucruri bune! Să remarcăm ceva important în versetul următor: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Când Dumnezeu Se ocupă de tine în aspecte importante, El o face „unu-la-unu”, nu la grămadă. De fapt, când faci parte din mulțime se poate să nu Îi auzi vocea. „A rămâne singur cu Dumnezeu” îți poate crea teamă, pentru că masca și eul tău sunt date la o parte. Prima ta reacție ar putea fi să rămâi cu mulțimea, dar descoperi în scurt timp că oamenii nu pot calma neliniștea din sufletul tău. Acea neliniște este chemarea lui Dumnezeu de a Se întâlni cu tine!

Așadar, asemenea lui Iacov, nu-ți fie teamă să stai în prezența lui Dumnezeu!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:35-50


Cu ce va semăna trupul cel nou cu care credinciosul va fi îmbrăcat în glorie? (v. 35). Biblia nu ne satisface niciodată curiozitatea. „Nebunule” răspunde ea la toate eforturile imaginaţiei noastre (v. 36). Dacă vă prezint o sămânţă necunoscută, numi veţi putea spune ce fel de plantă va răsări din ea. Tot aşa, nimic dintro omidă respingătoare şi decolorată nu ne lasă să ghicim fluturele careşi va etala reflexiile în toate jocurile de lumină.

 

Pentru a putea asista însă la micile miracole ale germinării sau ale metamorfozei, este nevoie de moartea seminţei şi de somnul nimfei (comp. cu Ioan 12.24). Tot aşa, cel răscumpărat care „a adormit” va apărea înveşmântat întrun trup de înviere. Ce viitor extraordinar îi este rezervat acestui trup din ţărână, simplu înveliş al sufletului! El va învia „în neputrezire”: moartea nu mai are putere asupra lui; „în glorie” şi „în putere”: fără infirmităţi şi fără slăbiciune; „trup spiritual”: definitiv eliberat de carne şi de dorinţele ei, instrument perfect al Duhului Sfânt; în sfârşit, el va semăna cu cel al lui Hristos înviat. N-avem noi deja suficiente lămuriri preţioase despre starea noastră viitoare şi motive săL glorificăm pe Dumnezeu încă de acum în trupul nostru? (cap. 6.14,20).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: