Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ajuți tu pe cel rău și să iubești tu pe cei care-L urăsc pe Domnul? De aceea este mânie de la Domnul peste tine.

2 Cronici 19.2


Lecții din viața lui Iosafat (4) – Dumnezeu privește cu atenție la asocierile noastre

 

La câțiva ani după ce s-a aliat cu Ahab, Iosafat a coborât în Samaria, să-l viziteze. Cu această ocazie, Ahab l-a întrebat: „Vrei să mergi cu mine la Ramot-Galaad?”. Iosafat i-a răspuns: „Eu sunt ca tine și poporul meu ca poporul tău și voi fi cu tine în război” (2 Cronici 18.3). Oare așa trebuia procedat? Iosafat avea o inimă sinceră pentru Domnul, însă, din nefericire, și-a dat acordul înainte de a-L întreba pe Domnul. Nici măcar după ce l-a auzit pe profetul Mica vestind moartea lui Ahab și pierderea bătăliei, Iosafat n-a avut puterea sau discernământul de a abandona angajamentul pe care-l făcuse și de a se întoarce acasă. Acest lucru aproape că l-a costat viața, însă Domnul l-a scăpat.

 

Odată întors acasă, Domnul i-a vorbit prin văzătorul Iehu: „Să ajuți tu pe cel rău și să iubești tu pe cei care-L urăsc pe Domnul? De aceea este mânie de la Domnul peste tine”. Într-o altă împrejurare, Iosafat s-a aliat într-o afacere cu Ahazia, fiul lui Ahab, care era nelegiuit. Eliezer a profețit atunci împotriva lui, spunând: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul a sfărâmat lucrările tale” (2 Cronici 20.37), și astfel această asociere a fost distrusă.

 

Aceste două evenimente din viața lui Iosafat ne arată că Dumnezeu ia în serios asocierile noastre, chiar dacă nouă ni se par, uneori, lucruri neimportante. Noi purtăm numele lui Isus, iar Dumnezeu nu va îngădui ca numele Lui să fie asociat cu ceea ce este contrar caracterului Său. Există o diferență între a face bine tuturor oamenilor și a ne asocia cu ei în acțiunile lor. Aceasta este ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu numește înjugare la un jug nepotrivit sau inegal (2 Corinteni 6.14-16). Se pare că Iosafat n-a învățat niciodată cu adevărat această lecție, lucru care l-a costat mult pe el și care L-a nemulțumit pe Dumnezeu. El să ne dea harul ca noi s-o învățăm, pentru a glorifica astfel numele Domnului nostru Isus Hristos!

    

A. Leclerc

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Ioan 1.12


Iulia credea că poate deveni creștină „în zece lecții”

 

Lena și Iulia sunt colege bune de școală. Iulia își dorește să devină o creștină credincioasă ca Lena. Îi pune multe întrebări și vrea să știe cât mai multe lucruri din Biblie. Într-o zi o însoțește pe prietena ei la adunare și încearcă să înțeleagă credința creștină. Totuși, lucrurile nu funcționează…

 

Iulia dorește să devină o creștină credincioasă cu mintea ei. Consideră că își poate însuși creștinismul „în zece lecții”. Inima și conștiința ei însă nu sunt deloc implicate. Ea nu simte o sete interioară. O lecție de chimie despre structura moleculei de apă poate să fie interesantă, dar, pentru a prețui și a savura un pahar cu apă, trebuie să-ți fie sete.

 

Nu poți deveni un adevărat creștin credincios cu mintea, ci este nevoie de o lucrare în inimă care să te schimbe din temelie. Nicodim, bărbat învățat, a venit la Isus cu toate cunoștințele lui religioase. Dar Domnul i-a arătat că îi trebuia altceva: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.5). Prin nașterea din nou, fiecare om, care recunoaște sentința lui Dumnezeu asupra vieții sale păcătoase, primește o natură nouă. Numai prin credința personală în Domnul Isus, omul poate deveni un copil al lui Dumnezeu.

 

Citirea Bibliei: Habacuc 2.1-20 · Marcu 10.13-22

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND SE ISCĂ CEARTA ÎN FAMILIE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Te rog, să nu fie ceartă… căci suntem fraţi.” (Geneza 13:8)


Certurile din familie scot la lumină tot ce e mai rău, și tot ce e mai bun din noi. Însă nu conflictul în sine este problema, ci caracterul!

Neînțelegerea nu face decât să descopere ce este important pentru noi. Prioritatea lui Avraam era familia, a lui Lot: să se îmbogățească; preocuparea lui Avraam era armonia, a lui Lot era auto-conservarea; Avraam era mânat de credință, Lot – de lăcomie; Avraam era unul care dăruiește, Lot era unul care umbla după avantaje.

Să vedem însă ce turnură a luat întâmplarea aceasta. Ce-ar fi trebuit să se întâmple? Cel mai tânăr ar fi trebuit să se supună celui mai în vârstă; ucenicul ar fi trebuit să-l recunoască pe lider; persoana mai puțin spirituală ar fi trebuit s-o recunoască pe cea mai spirituală. Însă Lot a eșuat în toate aceste privințe! Ce s-ar fi putut întâmpla? În calitatea sa de slujitor ales de Dumnezeu, Avraam și-ar fi putut asuma statutul de privilegiat, și-ar fi putut impune voința – dar n-a făcut-o. Ar fi putut să se preocupe de victorie, dar n-a făcut-o. I-ar fi putut pretinde lui Lot restituirea datoriilor, dar a refuzat. Și-atunci, ce s-a întâmplat de fapt?

Mai întâi, Avraam a pus relația mai presus de interesul personal.

În al doilea rând, a renunțat la „drepturile” sale pentru a menține pacea în familie.

În al treilea rând, „a întors celălalt obraz” și s-a lăsat pe mâna lui Lot.

Cel mare a cedat în fața celui mai mic! Cel puternic a avut îngăduință față de cel slab! Cel matur a dat dovadă de înțelegere și bunăvoință față de cel imatur! L-a făcut asta pe Avraam să fie mai slab, iar pe Lot să fie mai puternic? A pierdut Avraam, și a câștigat Lot? Nu! Dumnezeu are întotdeauna ultimul cuvânt! Și iată care a fost: „Ridică-ţi ochii şi… priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.” (Geneza 13:14-15)

Când faci lucrurile după voia lui Dumnezeu, ești cu siguranță pe drumul care duce la pace și prosperitate!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 14:1-19


Mulţi se plâng de slăbiciunea actuală cauzată de lipsa de daruri în adunări. Doresc ei însă arzător darurile, aşa cum versetul 1 îi invită să o facă? Domnul poate Şia propus să vă încredinţeze un astfel de dar şi amână pentru a face descifrabilă în voi această dorinţă arzândă. Cereţil Lui ~ în acelaşi timp cu smerenia care vă va împiedica să vă făliţi cu acest dar; nu este pentru voi, ci pentru Adunare (v. 12). Corintenii, cu siguranţă, se foloseau de darurile lor pentru propria glorie, iar din aceasta rezulta cea mai mare dezordine. Apostolul îi aduce la o dreaptă apreciere a lucrurilor, arătândule că darul cu care se lăudau ei cel mai mult, cel al limbilor, era, de fapt, un dar nu atât de însemnat (v. 5). Darul profeţiei, în schimb, era ~ şi rămâne ~ de dorit în mod deosebit. El nu mai cuprinde, ca altădată, revelarea viitorului, ci slujeşte la zidire, la îndemnare, la mângâiere.

 

Versetul 15 ne aminteşte că, pentru a ne ruga, ca şi pentru a cânta, este nevoie de o participare a minţii. Noi, care suntem adesea atât de distraţi în prezenţa Domnului, să ne gândim la ce exprimăm înaintea lui Dumnezeu; şi să punem în aplicare meditaţia în profunzime, având duhul nostru condus de Duhul Sfânt.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: