Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise și Aaron au intrat în cortul întâlnirii, și au ieșit și au binecuvântat poporul; și gloria Domnului s-a arătat întregului popor. Și a ieșit foc dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea-de-tot și bucățile de grăsime. Și tot poporul a văzut și au strigat de bucurie și au căzut cu fețele la pământ.

Levitic 9.23,24


 

Domnul, în îndurarea Sa, răscumpărase pe poporul Său, după care l-a călăuzit, prin puterea Sa, către locuința Sa cea sfântă. Din locuința Sa, El le-a deschis vistieriile bogate ale inimii Sale. Primele capitole din Levitic vorbesc despre gloriile lui Hristos și ale jertfei Sale mărețe. Dumnezeu Își găsește plăcerea să vadă că poporul Său răscumpărat se apropie de El cu mâinile și cu inimile pline de Hristos. Iar când ei aduc ceea ce și-au însușit din Hristos și prezintă aceasta înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă plăcută se înalță către Dumnezeu Tatăl, spre plăcerea Lui eternă.

 

Dumnezeu vede nu doar perfecțiunile lui Hristos și infinita valoare a sângelui Său, ci îi vede și pe cei ai Săi înveșmântați în aceleași perfecțiuni și stând înaintea Lui potrivit cu felul în care El Însuși prețuiește acest sânge. Ce har minunat!

 

Focul a fost semnul prin care Domnul a arătat că a primit jertfa. Acest foc mistuitor venit de la Domnul era mărturia că Dumnezeu o aprobase și o acceptase. Și, pe baza acestei jertfe, Dumnezeu Își poate binecuvânta poporul. Acest lucru este simbolizat de Moise și de Aaron, care au ieșit la popor cu mâinile ridicate și l-au binecuvântat (Levitic 9.23,24).

 

La fel și astăzi, cel credincios este acceptat în Cel Preaiubit, în Cel pe care Dumnezeu L-a acceptat și Căruia I-a dat toată puterea și gloria. El L-a așezat Cap peste toate lucrurile din cer, de unde acum oferă daruri și binecuvântări poporului Său.

 

J. Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar niciunul nu poate să-l răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși.

Psalmul 49.7,8


Putea plăti un alt recrut în locul său

 

În 1798, în Franța a intrat în vigoare o lege potrivit căreia fiecare tânăr ajuns la vârsta de 20 de ani trebuia să fie înscris în serviciul militar. Dintre aceștia erau selectați cei care urmau să slujească apoi ca soldați. Cine era recrutat ca soldat își putea însă cumpăra „eliberarea”, dacă avea destui bani. Astfel, respectivul tânăr căuta un locțiitor, căruia îi plătea o anumită sumă de bani. El era scutit de serviciul militar, pe când celălalt era încorporat în locul său. În cazul unui război, se putea întâmpla ca persoana care i-a luat locul chiar să moară.

 

Fiecare om a păcătuit și merită moartea. Dar pentru toți aceia care cred în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu le-a luat locul și a suportat judecata pe care o meritau. El a murit la cruce din dragoste pentru noi și noi nu trebuie și nici nu putem să plătim nimic pentru această suplinire.

 

În Franța, regulamentul de răscumpărare a fost abolit în anul 1872 și de atunci nimeni nu a mai putut scăpa cu bani de temutul serviciu militar și nici de pericolul de a fi sub arme în timp de război.

 

Și pentru oamenii păcătoși – cel mai târziu odată cu moartea – se va sfârși posibilitatea să-L accepte pe Locțiitorul Hristos. Astăzi te confrunți cu o invitație solemnă: Isus Hristos Se oferă să-ți fie Jertfa locțiitoare. Prețul este plătit. Tu trebuie doar să primești.

 

Citirea Bibliei: Hagai 2.15-23 · Marcu 12.1-12

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRACTICĂ ALTRUISMUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre.” (2 Corinteni 12:15)


Când îi ajuți pe oameni, simți o mare împlinire. Când îți petreci ziua slujindu-i pe alții, seara îți pui capul pe pernă și dormi liniștit. Și chiar dacă ți-ai petrecut o mare parte din viață alergând după un câștig egoist, nu e prea târziu să ai parte de o schimbare a inimii. Chiar și Scrooge, personajul lui Charles Dickens a descoperit că poți să-ți schimbi complet viața și să aduci o schimbare în viața altora. Asta a făcut Alfred Nobel. El a fost șocat când și-a văzut necrologul într-un ziar. (Fratele său murise, și editorul a scris din greșeală numele Alfred într-o frază insultătoare, pentru că explozibilii pe care-i producea compania lui, și din care obținea mari profituri, ucideau o mulțime de oameni.) Prin urmare, Nobel a jurat că-și va dedica restul vieții promovării păcii și recunoașterii contribuțiilor pentru umanitate. Așa s-au născut Premiile Nobel!

Când ieși din carapacea ta și aduci un beneficiu oamenilor, începi cu adevărat să trăiești. Altruismul își este sieși recompensă; el nu depinde de reacția celorlalți. Acesta este principiul după care a trăit apostolul Pavel: „Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?” (2 Corinteni 12:15). Când vezi un băiat de 4 ani, te aștepți ca el să fie egoist. Însă când vezi egoism la un bărbat de 40 de ani, nu e prea plăcut, nu-i așa?

Dintre toate calitățile pe care le urmărești, altruismul pare să producă cea mai mare schimbare în direcția cultivării celorlalte virtuți. Da, el merge împotriva esenței firii omenești. Dacă poți învăța să gândești empatic și devii o persoană generoasă, îți este mai ușor să dezvolți celelalte virtuți, cum ar fi mulțumirea, dragostea, respectul, răbdarea și disciplina. Așadar, practică altruismul!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 16:10-24


Aceste versete cuprind: ultimele recomandări ale apostolului, câteva ştiri pe care le aduce, precum şi saluturile pe care le adresează iubiţilor lui corinteni. Printre aceştia, el se bucură să recunoască fraţi devotaţi şi demni de respect: Ştefana, Fortunat, Ahaic, pe care îi citează ca exemple (comp. cu 1 Timotei 3.13).

 

Acestor credincioşi din Corint, care nu se preocupau decât cu efectele exterioare şi spectaculoase ale creştinismului, Pavel le-a subliniat succesiv ce motive trebuia să-i determine pe ei să acţioneze:

 

„Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu” (cap. 10.31);

 

„Toate să fie făcute spre zidire” (cap. 14.26);

 

„Toate să se facă aşa cum se cuvine şi cu ordine” (cap. 14.40);

 

Iar aici: „Toate faptele voastre să se facă în dragoste” (v. 14).

 

Cu acest cuvânt, „dragoste”, încheie Pavel o epistolă de altfel atât de severă (comp. cu 2 Corinteni 7.8). Fără să ţină cont de partidele care existau la Corint, el afirmă: „Dragostea mea este cu voi toţi, în Hristos Isus” (v. 24). Totuşi, fiind date aceste ultime condiţii, dacă ar mai fi fost acolo unii care nu-L iubeau pe Domnul, aceia se excludeau singuri de la acest salut, iar venirea Sa lua pentru ei un caracter solemn. „Maranata!” Domnul vine! Să putem săL aşteptăm cu bucurie!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: