27 Mai 2023
Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.
2 Corinteni 5.21
Să avem grijă să nu ne jucăm cu păcatul! Să ne amintim că, pentru a putea fi îndepărtată vina chiar și a celui mai mic păcat, a fost necesar ca Binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos să treacă prin chinurile inexprimabile ale calvarului. Acel strigăt plin de durere, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, este singurul lucru care poate să ne dea o idee corectă despre ceea ce înseamnă păcatul; iar în profunzimea acelui strigăt nu poate pătrunde nicio ființă omenească sau angelică. Dar, deși nu putem cuprinde profunzimea tainică a suferințelor lui Hristos, cel puțin putem încerca să medităm mai mult asupra crucii și a patimilor, iar în acest fel putem înțelege mult mai profund ce înseamnă toată grozăvia păcatului, în ochii lui Dumnezeu. Dacă păcatul a fost atât de groaznic, atât de respingător pentru un Dumnezeu sfânt, încât El a fost forțat să-Și îndepărteze lumina feței Lui de la Cel binecuvântat, care locuia în sânul Tatălui din toată veșnicia, dacă a trebuit să-L părăsească, deoarece El purta păcatul în trupul Său pe lemn, cât de teribil trebuie să fie păcatul?
Cititorule, să luăm aminte cu toată seriozitatea asupra acestor lucruri! Fie ca ele să aibă un loc profund în inimile noastre, care sunt așa de ușor predispuse să se vândă păcatului! Cu câtă ușurătate gândim uneori la prețul pe care l-a plătit Domnul Isus! El nu a plătit doar cu prețul vieții, ci cu ceea ce era mai bun și mai drag decât viața, cu lumina feței lui Dumnezeu! Fie ca și noi să avem un sentiment mai profund cu privire la urâciunea păcatului! Fie să veghem, cu sârguință, ca ochii să nu ni se îndrepte în vreo direcție greșită, pentru că putem fi siguri că inima va urma ochii și picioarele vor urma inima, iar astfel ne vom îndepărta de Domnul, vom pierde simțământul prezenței și al dragostei Lui și vom ajunge nenorociți sau, într-o stare și mai rea, morți, reci și nesimțitori – „împietriți prin înșelăciunea păcatului” (Evrei 3.13)!
C. H. Mackintosh
Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile Tale sunt o mare adâncime. Doamne, Tu sprijini pe om și pe animal.
Psalmul 36.6
Avalanșa de pământ
Șase sute de locuitori ai unui sat de munte din Mexic le datorează viața turmelor lor vigilente. Aceste animale au simțit, se pare, nenorocirea care se apropia și au fugit. Posesorii lor le-au urmat în goană, în timp ce satul în spatele lor a fost acoperit de o avalanșă de pământ. Aproape toți locuitorii au putut fugi la timp.
Animalele au fost înzestrate de Creator cu instincte sigure; fără puternicul lor reflex de evadare, ele ar ajunge în mari pericole, fără ajutor. Suntem noi, oamenii, mai slabi, pentru că ne lipsesc aceste instincte? Nu, căci pe noi Dumnezeu ne-a înzestrat cu alte daruri. Noi avem minte și deci capacitatea de a auzi, de a recunoaște, de a înțelege, de a trage concluzii.
Dumnezeu ne face atenți în Biblie cu privire la cel mai mare pericol care amenință viața noastră. El ne spune că ne aflăm pe calea spre pierzare, pentru că suntem păcătoși. Fără ajutor, noi ne îndreptăm către cumplita pedeapsă a vinei noastre. „Plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).
Dumnezeu L-a pedepsit pe Fiul Său în locul nostru, pentru că vrea să ne scape pe noi de judecată. Oricine crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este în siguranță față de avalanșa judecății divine. Dar trebuie să luăm în serios atenționarea și să folosim cu încredere Calea de ieșire!
Citirea Bibliei: Ieremia 52.1-16 · Romani 16.1-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ TE ÎNTĂREȘTI ÎN DOMNUL – Fundația S.E.E.R. România
„Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16)
Ca orice competență, tăria mentală, emoțională și spirituală poate fi învățată.
Iată cum:
1) Redefinește-ți obstacolele ca pe o poartă spre ceva mai măreț.
2) Adu-ți aminte că oamenii de succes nu doar se confruntă cu împotrivirea, ei o îmbrățișează!
3) Nu mai acorda atenție criticilor și concentrează-te să faci ce știi tu mai bine.
4) Trezește-te în fiecare zi aducându-ți aminte că rugăciunea și mulțumirea creează un mediu fertil pentru credință.
5) Vorbește tot mai mult despre credință atunci când îți este teamă.
6) Învață din eșecuri și adu-ți aminte de numeroasele ocazii în care ai avut succes.
7) Imaginează-ți victoria înainte de a intra în luptă.
8) Refuză să rămâi cantonat în trecut și nu te îngrijora cu privire la viitor; astăzi este ziua în care ai cea mai mare influență.
9) Găsește o soluție, în loc să te plângi.
10) Înlocuiește îndoiala cu credința.
11) Când lucrurile par lipsite de speranță, adu-ți aminte că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Marcu 10:27).
12) Când te simți singur, gândește-te la toți cei ce te-au ajutat, te iubesc și te susțin.
13) Roagă-te pentru călăuzire, când ești ocupat până peste cap (vezi Iacov 1:5). 14) Odihnește-te când ești obosit, dar nu te da bătut. Termină într-o notă bună tot ceea ce faci.
15) Nu uita că „poți totul în Hristos”, când crezi că nu poți (Filipeni 4:13)!
16) Recunoaște care sunt lucrurile pe care nu le poți controla, concentrează-te pe cele pe care le poți controla, și predă restul lui Dumnezeu!
17) Fă exerciții fizice dacă poți, pentru a dobândi un simț al controlului și pentru a te ajuta să-ți îmbunătățești starea de spirit.
18) Râzi – pentru a reduce stresul, pentru a-ți întări sistemul imunitar și pentru a-ți îmbunătăți fluxul sanguin.
19) Fii bun. Cercetările arată că oamenii care au trimis scrisori sau e-mailuri de mulțumire cuiva care i-a ajutat, au avut o stare de spirit mai bună aproape o lună. Așadar, nu mai ai motive de văicăreală, nu-i așa? Deci, întărește-te în Domnul!
de Jean Koechlin
Osea 10:1-15
„Pâinea lor va fi pentru sufletul lor”, constata versetul 4 din capitolul 9. „Israel aduce rod pentru sine”, reia acum versetul 1. Este ocazia de a ne pune şi noi întrebări, pe de o parte în ce fel punem în slujbă ceea ce ne-a încredinţat Domnul, putere, inteligenţă, memorie, locuinţă, bunuri materiale, iar pe de altă parte, dacă slujba în care le punem este pentru Domnul sau, mai degrabă, pentru satisfacerea poftelor personale.
Pe un ton sarcastic, versetele 5-8 comentează dispariţia viţelului de aur de la Betel, tremurul preoţilor idolatri şi al poporului, apoi distrugerea Samariei şi sfârşitul celui din urmă împărat al ei, care poartă tot numele de Osea, ca şi profetul. Găsim aici însă, în plus, o aluzie la durerea fără precedent a lui Israel la traversarea necazului final. Domnul, mergând la cruce, va cita sfârşitul versetului 8 fiicelor Ierusalimului (Luca 23.30). „Vin zile”. „Ah! ~ scria cineva ~ nu mai era timp de semănat din nou în dreptate, pentru a secera potrivit cu îndurarea, de desţelenit un nou teren, de reînceput viaţa, produs al unei naşteri din nou?” Acest verset 12 se adresează în mod solemn tuturor acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor: „Este timpul să căutaţi pe Domnul”. Mâine poate nu-L veţi mai găsi (citiţi Isaia 55.6,7).
Mana Zilnica 