25 Mai 2023
Dar voi nu L-ați cunoscut astfel pe Hristos, dacă, într-adevăr, L-ați auzit și ați fost învățați în El, după cum este adevăr în Isus: că, în ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre.
Efeseni 4.20-23
Dacă urechile noastre sunt deschise pentru a-L asculta și dacă avem dorința să fim învățați de El, întregul nostru caracter și toată purtarea noastră vor fi în contrast deplin cu cele ale oamenilor nemântuiți. Adevărul care este „în Isus” constituie o expresie neobișnuită în Scriptură. Ea face referire la adevărul exemplificat în viața smerită a Domnului Isus pe pământ. Dacă mă gândesc la ce înseamnă adevărul cu privire la caracter și la purtare, îl văd exemplificat în mod perfect în viața Omului dependent. „Hristos” este titlul Său oficial (versetul 20) și, cu cât învăț mai mult despre El ca înălțat la dreapta lui Dumnezeu, cu atât voi aprecia și voi înțelege mai mult adevărul practic, așa cum îl vedem în întreaga Sa purtare ca Om pe pământ. A fi învățat în Hristos înseamnă a învăța despre El ca Obiect al adorării mele, înălțat deasupra mea, însă expresia „după cum este adevăr în Isus” înseamnă a învăța despre El ca Exemplu al meu practic, în viața Lui de aici de jos, de pe pământ.
Omul cel vechi, cu felul lui de viață, a fost dezbrăcat o dată pentru totdeauna. Niciun credincios nu mai poate fi vreodată ceea ce a fost înainte de convertirea sa. El a fost înnoit în duhul minții sale – atitudinea minții lui a fost schimbată. Deși carnea rămâne în el, aceasta nu-l mai domină, fiindcă ea a fost înlocuită de un alt factor de control. Credinciosul s-a îmbrăcat cu omul cel nou, care este potrivit cu natura lui Dumnezeu și creat în dreptate și în sfințenia adevărului (versetul 24). Dreptatea înseamnă a acționa în conformitate cu orice relație în care ne-am afla. Sfințenia înseamnă a iubi ceea ce este bun și a urî răul. Însă adevărul lui Dumnezeu este cel care decide ce este bun și ce este rău, nu conștiința sau opinia cuiva. De vreme ce acesta este noul nostru caracter, să umblăm potrivit lui!
L. M. Grant
V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.
Ioan 16.33
„V-am spus aceste lucruri”
Cu aceste cuvinte Și-a încheiat Domnul Isus îndrumările Sale pline de dragoste pentru ucenicii Săi, pe care le găsim în Evanghelia după Ioan, în capitolele 14, 15 și 16. El urma să Se întoarcă la Tatăl, însă ucenicii rămâneau în lumea dușmănoasă, care îi va urî, așa cum și pe El L-au urât (Ioan 13.1; 15.18). În lume vor avea necazuri, dar asigurările Sale îi vor ajuta să aibă în El pace.
Mai întâi, Domnul le prezintă ucenicilor legătura lor cu El. Ei, într-adevăr, nu-L vor mai vedea; dar ei trebuiau să creadă în El. Domnul le va pregăti un loc în Casa Tatălui și va reveni El Însuși pentru a-i lua la Sine în slavă (Ioan 14.1-3).
După aceea, El le pune înaintea ochilor legătura lor cu Tatăl. Această legătură se bazează pe moartea și învierea Domnului. Tatăl Însuși îi iubește pe cei care cred și ei pot veni cu toate rugăciunile lor la El (Ioan 16.23-28).
Iar la final, Domnul Isus le spune ucenicilor despre legătura lor cu un alt Mângâietor, Duhul Sfânt. El va fi la ei și în ei și îi va învăța totul și le va aminti ceea ce le spusese Domnul; le va vesti și cele viitoare. Mai presus de toate însă Îl va glorifica pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 14.16,17,26; 16.13,14).
Aceste adevăruri mărețe ar trebui să-i bucure pe toți credincioșii, chiar dacă trec prin multe greutăți.
Citirea Bibliei: Ieremia 51.1-33 · Romani 15.14-22
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RUGĂCIUNEA SCHIMBĂ TOTUL! – Fundația S.E.E.R. România
„Ridică-mă după Cuvântul Tău!” (Psalmul 119:28)
Afirmația că „rugăciunea schimbă totul” capătă o nouă semnificație atunci când folosești Sfânta Scriptură în rugăciune. Asemenea rugăciuni Îl fac pe Dumnezeu să lucreze pentru tine. În plus, tu ești cel schimbat prin intermediul lor. Când rostești Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciunile tale, iată ce se întâmplă:
1) Credința ta crește și te ajută să primești mai mult din ce ți-a promis Dumnezeu.
2) Mintea ta este înnoită și te face să vezi lucrurile diferit.
3) Cunoști voia desăvârșită a lui Dumnezeu.
4) Poți umbla în adevăr.
5) Crești în maturitatea ta spirituală.
6) Te apropii mai mult de Dumnezeu și ai o relație mai profundă cu El.
7) Te deprinzi cu căile Domnului și ele devin căile tale.
8) Înțelegi răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile tale.
9) Te schimbi în bine.
10) Te uiți la Mielul lui Dumnezeu care este chiar centrul Bibliei!
Iată câteva versete din Psalmul 119 pe care le poți spune în rugăciunile tale: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (vers. 18); „Învaţă-mă orânduirile Tale! Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.” (vers. 26-27); „Ridică-mă după Cuvântul Tău!” (vers. 28); „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.” (vers. 97-98); „Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!” (vers. 116); „Dă-mi pricepere, ca să trăiesc!” (vers. 144).
Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciunile tale!
de Jean Koechlin
Osea 8:1-14
Anunţate cu trâmbiţa, judecăţile vor cădea asupra poporului vinovat (comp. cu Matei 24.28,31; Apocalipsa 8.6). Acesta va riposta cu îndârjire: „Dumnezeul meu, noi Te cunoaştem, noi, Israel” (v. 2), însă protestul pe care ei îl aduc va atrage un răspuns neiertător: „Vă spun: nu vă cunosc” (Luca 13.27). Matei 7.21 îi citează pe aceşti falşi creştini care strigă: „Doamne, Doamne!”, fără să fi fost însă vreodată interesaţi de voinţa divină, iar versetele 2‑4 subliniază tocmai această contradicţie dintre expresia rostită cu buzele, „Dumnezeul meu”, şi spiritul de totală independenţă manifestat de popor. Chiar dacă odinioară Dumnezeu era Cel care desemna împăraţii şi poruncile cu privire la închinare, Israel îşi alesese singur căpeteniile şi pusese de capul lui bazele unei religii idolatre (v. 4,5,11; 1 Împăraţi 12.20,28‑33). Astăzi, în creştinătate, fiecare crede că poate decide singur în ce fel va aduce închinarea, astfel că în grupurile sectare şi în biserici întâlnim atâtea modalităţi de închinare, cât să fie satisfăcute toate felurile de a privi.
Fiii lui Israel vor fi „ca un vas în care nu-ţi găseşti plăcerea” (v. 8; Isaia 30.14). „Domnul nu găseşte plăcere în ele” (v. 13). În ce ne priveşte, de am putea fi, oricare dintre noi, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună”! Şi să nu uităm de obligaţiile pe care le are „oricine rosteşte Numele Domnului” (2 Timotei 2.19-22)!
Mana Zilnica 